Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Spondilita Anchilozanta Compress
Spondilita Anchilozanta Compress
Ereditatea
In etiologia bolii factorii genetici joaca un rol H.L.A.-B27 fiiind
intalnit la 90-95% dintre pacienti.S-a aratat ca incidenta bolii
printre rudele celor cu spondilita anchilozanta este de 22.6 ori mai
mare decat in loturile de referinta, iar intr-un studiu asemanator, se
apreciaza ca maladia ar fi de 30 de ori mai frecventa printre rudele
consanguine al spondiliticilor. S-a mai remarcat cresterea
frecventei bolii in familile ce prezinta o femeie bolnava de
spondilita anchilozanta.
Astfel studiindu-se cariotipul cu spondilita anchilozanta, s-au
evidentiat, la 7% dintre spondilitici, anomalii cromozomiale (cum
ar fi prezenta unui cromozom "y" de lungime neobijnuita).
Deasemenea sa evidentiat fragilitate si anomalii cromozomiale la
mai multi membrii ai unei familii consanguine cu o agregare
neobijnuita a spondilozei anchilozante.
Situsul genetic al acestui antigen este pe cromozomul 6, in
apropiere de gena reavctiei imunitare; el se transmite autosomal
dominant, cu o penetranta de 70% la barbati si 10% la femei.
Dar antigenul H.L.A.-B27 nu are patogenitate directa (ca si
complexele imune din artrita reumatoida); este doar un martor al
terenului favorizant care se transmite genetic dominant, in timp ce
spondilita anchilozanta nu se transmite genetic. Evidentierea ei la
bolnavii cu durerilombosacrate in cadrul unui context clinic
insuficient conturat poate permite un diagnostic mai precoce al
spondilitei anchilozante si instituirea unei terapi adecvate.
Aceste date pun in evidenta modificaea raspunsului imun al
organismului purtatoare de antigen H.L.A.-B27 fata de actiunea
altor factorietiologici sau ata de alte agresiuni, cel mai adesea
exogene implicate in etiologia spondilitei anchilozant, dar, cae, in
absenta terenului ereditar favorizant nu ar conduce la o stare
morbida.
Factori infectiosi
Alaturi de factorii genetici, un rol important se acorda factorilor
de mediu, respectiv infectiilor. Initial s-a acordat importanta
infectiilor genito-urinare, iar mai apoi s-a discutat implicarea
Klebsellei Pneumoniae. Agentul infectios a fost identificat la 70%
dintre pacientii cu spondilita anchilozanta in perioada activa de
boala si numai 20% dintre cei in faza inactiva, incidenta agentului
infectios pe locul martor fiind de 16%.
Forestier, in 1938 apreciaza ca infectiile gonococice latente ar
juca un rol hotarator in patogenia spondilitei anchilozante, iar
frecventa maladiei net superiora la barbati s-ar datora traectului
diferit al limfaticelor prostatei si veziculelor seminale, care merg la
ganglionul presacrat, de unde limfa urca pe fata anterioara a
coloanei vertabrale, comunicand cu limfaticele sacrului si a
articulatiilor vertebrale. Mai plauzibile fata de alte ipoteze, aceasta
ar putea
explica numai acele cazuri de spondilita anchilozanta la care
intalnim infectia neisseriana in antecedente. Ori, numarul cazurilor
la care nu intalnim onococia, care sa fie precedat de aparitia
spondilitei anchilozante, este mult mai mare.
In 1916, Leroy si Fessinger descriu triada conjunctivita-uretrita-
sinovita postdizenterica la patru bolnavi la care Reitrer mai adaoga
un caz.
Asa s-a nascut ipoteza reumatismului de origine enterica. Dar
intre cele doua razboaie mondiale, s-au descris unele oculo-uretro-
sinovite concomitent sau urmand enteritelor ndezinterice sau
asociate cu uretrite negonococice.
Este de mult cunoscut rolul recto-colitei, ulcero-hemoragice in
determinaea proceselor de sacroileita bilaterala, cu evolutie
ascendenta progresiva tip spondilta anchilozanta.
Daca asocierile amintite nu pot explica etiologia infectioasa a
tuturor cazurilor de spondilita anchilozanta, ipoteza infectioasa
este mai degraba sustinuta de aspectul clinico-evolutiv al bolii cu
fenomenele insotitoare(V.S.H.accelerat, anemie hipocroma,
astenie, subfebrilitate, pierdere in greutate), ca si modificarile
anatomopatologice de tip inflamator ale articulatiei afectate.
.ANATOMIE PATOLOGICA:
Leziunile patologice reflecta un proces inflamator cronic
caracterizat initial prin hipervascularizatie si infiltrare cu limfocite,
plsmocite, macrofage. Leziunile inflamatoare mentnate au tendinta
de vindecare prin fibroza si osificae.
Sunt afectate articulatiile coloanei vrtebrale, atit cele sinoviale
diartrodiale (interapofizare si costovertebrale), cat si cele
cartilaginoase nesinoviale (intervertregrale, manubriosternala,
simfiza pubiana). Articulatia sacroiliaca afectata precoce, poseda
atat caracterele articulatiei cartilaginoase, cat si ale celei sinoviale.
Articulatiile periferice (sold, umar, genunchi) sunt ineresate mai
rar ca cele vetebrale.
Leziunile anatomopatologice sunt de trei tipuri;
a.inflamatoare;
b.neinflamatoare ( osificare, fibroze);
c.depunei de amiloid.
In functie de stadiul evolutiv si forma clinica, aceste trei tipuri
de leziuni se vor combina in grade variate caracteristice fiecarui
bolnav. In plus, o parte din bolnavi, prezinta leziuni ale unor
organe interne care complica atat diagnosticul cat si aprecierea
evolutiva.
Examenul clinic
Odata ce diagnosticul a fost stabilit examenul clinic al
bolnavului trece pe primul plan in cea ce priveste precizarea
formei clinice si gradul afectarii din punct de vedere functional al
segmentelor prinse de procesul inflamator cronic. Tot prin
examenul clinic obtinem informatii in cea ce priveste ritmul
evolutiei bolii si, impreuna cu datele furnizate de examenele
paraclinice, posibilitatea de a aprecia eficacitatea mijloacelor
terapeutice aplicate.
Examenul cluinic al bolnavului de spondilita anchilozanta
presupune:
- examenul clinic generap pe aparate si sisteme;
- examenul coloaneivertebrale in ansanblu si pe segmente, ca
si a articulatiilor umerilor, soldului si articulatiile peruiferice;
- stabilirea restului functional (adica a segmentelor
neafectate, care trebuie mentinute si tonificate cu ajutorul
mijloacelor terapeutice si de profilaxie de care dispunem);
- inregistrarea dinamica, in fisa de dispensarizare a bolnavului
de spondilita anchilozanta, a datelor de bilant osteoarticular si
muscular, atat pentru segmentele afectate, cat si pentru cele libere,
pentru a surprinde primele semne de extindere a bolii.
Aceste date vor fi comparate cu cele considerate normale de
statica si dinamica osteoarticulara si vor fi raportate la situatia
concreta a pacientului (conditi de viata si munca, activitate
profesionala cu specificul ei, deprinderi etc.).
b).INVESTIGATII PARACLINICE:
Examenul Radiologic
In cazul suspectarii unei spondilite anchilozante, trebuie
executat la nivelul coloanei si articulatilor sacroiliace.
Tabloul radiologic al leziunilor spondilitei anchilozante ale
articulatilor periferice seamana foarte mult cu leziunile din artrita
reumatoida dar evolutia lor difera: in spondilita anchilozanta
artritele sunt nondistructive si osifiante.
Examenul de laborator
Cea mai valorioasa proba de laborator este viteza de
sedimentare a hematiilor (V.S.H.).
La 80% din bolnavi V.S.H. este crescut cu valori osciland intre
20-100 mm/h. Nu exista relatie intre valorile V.S.H. si vechimea
bolii, dar accelarea ei arata, de cele mai multe ori, o faza de
activitate a bolii.
In 15-20% din cazuri, V.S.H. este normala, desi clinic pot fi
uneori semne de evolutie.
La 23% din cazuri s-au intalnit valori pana la 10.5 gr la mie
hemoglobina.
Numarul leucocitelor se situeaza, in majoritatea cazurilor intre
limitele normale.
Urocultura a fost sterila la 87.5% si a evidentiat prezenta
colibacilului la12.5%.
EVOLUTIA BOLII
PROGNOSTICUL BOLII.
Prognosticul functional, cu exceptia formelor rapid si sever
invalidante, este, de asemenea, bun ca si capacitatea de munca pe
care va trebuii sa o pastram atat cat este posibil si sa incurajam
bolnavii sa nu abandoneze munca. Uneori, se poate pune problema
reorientarii profesionale.
In general, evolutia si prognosticul spondilitei anchilozante sunt
in functie de precocitatea diagnosticului si tratamentului.
TRATAMENT:
Profilactic
Sunt recomandate metode de profilaxie secundara, prin evitarea
pozitiilor vicioase, gimnastica respiratorie, evitrea staticii
prelungite si mersul pe teren accidentat.
Sportul recomandat este inoul: spate, bras, fluture . Se mai pot
executa exercitii de fitness in limita posibilitatilor.
3.Tratament medicamentos
Rcunoscuta:substante antiinflamatoare nesteroidiene. In al doilea
rand se utilizeaza glucocortizonii.
Medicamentatia folosita in spondilita anchilozanta se dozeaza
dipa cum urmeaza:
Droguri antiinflamatoare nesteroidiene:
- Acidul acetilsolicilic;
- Indometacin;
- Talmetin;
- Suldinac;
- Zomeripac;
- Fenilbutazona;
- Oxifenilbutazona;
- Ibuprofen;
- Fenoprofen Ca;
- Pirprofen;
- Naproxen;
- Meclofenamat de Na;
- Acid nefenomic;
- Diclofenac;
- Felden.
In spondilita anchilozanta utilizarea acestor substante constituie
baza terapiei medicamentoase,.
Alte droguri utilizate in conditi oarecum speciale in spondilita
include glucocortizonii.
4...TRATAMENT ORTOPEDIC:
5. TRATAMENT CHIRURGICAL:
Tratamentul chirurgical in spondilita anchilozanta este rezervat
unor cazuri speciale atunci cand afectarea articulatiilor periferice
este de o agresivitate intensa sau cand deformarile si anchilozele
sunt atat de pronuntate, incat fac dificila sau imposibila activitatea
de autoservitre a bolnavului.
- Sinovectomia, de preferet timpurie;
- Osteotomiile vertebrale sunt indicate celor cu deformare
fixa si mare a coloanei in flexie;
- Artrodeza unei articulati mari;
- Endoprotezele, daca indicatia pentru endoproteza se pune
relativ usor in cazul pacientilor de 60-70 ani, in cazul tinerilor nu
se poate opta de la inceput pentru endoproteza ca solutie
definitiva.
a)Principiile si obiectivele tratamentului B.F.T.
Baile calde
Baile calde, in functie de temperatura apei, sunt considerate
urmatoarele:
- la temperatura de indiferenta (360 C);
- calde (370 C);
- hiperterme (38-390 C);
- intenshiperterme (400 C).
In spondilita anchilozantasunt indicate, mai ales, baile
hiperterme, cand urmarim efectele circulatorii si spasmolitice,
miorelaxante in vederea pregatirii pentru kinetoterapie si baile
intens hiperterme de 400 C si peste, atunci cand dorim sa
interceptam mecanismele imunologice cu scopul modularii lor.
Baile de 380 C timp de 10 minute sunt foarte potrivite inainte de
o sedinta de kinetoterapie.
In baile de 400 C si peste fluxul termic este foarte intens.
Termoreceptorii sunt puternic excitati, se produce reflexul
termocirculator, care va declansa vazodilatatia brusca periferica,
cea ce va solicita circulatia sistematica.
Efectul antiinflamator si antiinfectios se explica atat prin
actiunea directa pe germenele incriminat, cunoscandu-se
sensibilitatea diferitilor germeni la valori variate de temperatura
inalta, cat si prin vazodilatatie si cresterea debitului circulator.
Vom evita termoterapia generala la bolnavii tratati, cu afectiuni
asociate, cardiovasculare sau respiratorii, la care vom prefera o
termoterapie generala blanda sau locala.
Pentru efectul miorelaxant sunt incluse aplicatile umede de
caldura decat cele uscate.
Bolnavilor de spondilita li se pot indica baile hiperterme atat in
stationare cat si in dispensare, policlinici, sanatorii balneare sau la
domiciliu dupa urmatoarea tehnica: Corpul imersionat pana la gat
in cada cu apa calda la 350C. Comprese umede reci pe frunte,
termometru sub limba aparat de tensiune landemana. La 3-5
minute din momentul imersiei se creste temperatura apei cu 10 C
si, apoi, la fiecare 1-3 minute se sreste cu 10 C prin adaous de apa
calda, pana la 38.50 C-39.50-400 C temperatura sublinguala si 41-
450 C temperatura apei din baie. Dupa ce am atis temperatura
centrala dorita, bolnavul ramane in baie inca 10-20 minute.
In timpul procedurii se urmareste pulsul, care creste cu 10-20
batai pe minut, pentru fiecare grad de temperatura centrala. Se va
urmari, de asemenea raportul dintre puls si respiratie.
Pentru a mentine efectul de incalzire se recomanda, dupa baie,
impachetarea uscata completa 40-50 minute, cu comprese pe
frunte, controland pulsul si tensiunea in continuare.
Procedura poate fi urmata si de masaj sedativ sau spalare cu dus
rece la 200 C -20 secunde.
Alta procedura de hidroterapie generala, mai putin folosita este
baia cu namol integral (cu namol sapropelic sau cu namol de
turba). Deoarece namolul are termoconductibilitate mai mica decat
apa, transferul de caldura spre tegument este mai lent. De acea, la
baile de namol se folosesc temperaturi mai mari, pana la 46-470 C
fata de 44-450 C in baile cu apa.
Mai des folosite in statiuni balneare sunt baile cu namol diluat
(5-10 Kg./vana) la 37-390 C la 20 de minute, sau baile cu sare (2-4
Kg/vana) sau apa sarata de Ghiol 37-390 C, 15-20 minute.
Impachetarea generala cu namol cald necesita 25-35 Kg namol
la cel putin 420 C, cu care se face o ungere pe partile expuse ale
corpului, in strat gros de 2-3 cm. Cu cat namolul este mai vascos,
se poate folosi la temperaturi mai mari, pana la 500 C.
Atat in timpul baii cat si impachetarii cu namol, se va pune
compresa umeda rece pe frunte, care protejeaza, crescand
termoliza.
Baia de abur
In baia de abur completa, vaporii de apa au temperatura de 500
C sau putin peste.
Baia de abur se poate face in camera cu abur, dulap cu abur sau
in instalatii improvizate.
In 15 minute se elibereaza deficitul caloric, dupa care, la fiecare
15 minute temperatura centrala creste cu 10 C, aceasta ajungand la
39-39.50 dupa 25-30 minute de baie.
Dupa baia de aburi, se recomanda o procedura de racire(o
fuziune completa, baie de imersiein cada sau bazin, dus general
rece), pentru a reface tonusul vascularsi a indeparta transpiratia.
Dintre procedurile uscate de termoterapie generala, bolnavilor
de spondilita le pot fi indicate: baia de lumina generala, sauna si
baia de nisip.
Sauna
Se executa intr-o camera cu pereti din lemn de pin. Temperatura
aerului se ridica la 80-1000 C, dar umiditatea aerului este foarte
mica.
Este bine suportata chiar de cei cu infarct in antecedente. In
timpul procedurii se poate arunca peste piatra incinsa 1-2 litri de
apa, care se evapora instantaneu, si da senzatia unui jet de caldura
pe piele. Se poate face si flagerare cu nuiele foarte elastice, care
elibereaza histamina, marind vazodilatatia. Dupa aceasta
supraincalzire, urmeaza imersia intr-un bazin mic, cu apa rece sau
un dus foarte rece sau imersia in piscina terapeutica.
Baia completa de nisip
Este indicata la cei cu spondilita in timpul curei de litoral. Se
poate face pe plaja marii sau cu nisip fin, cuartos, incalzit artificial
la 40-500 C. Pacientul se aseaza dezbracat pe nisip, apoi va fi
acoperit cu un strat de nisip, gros de 10-12 cm. Compresa umeda
rece pe frunte.
Durata 20-30 minute. Dupa procedura urmeaza spalare
completa sau baie in mare.
Aplicatiile locale de caldura ca si cele generale pot fi umede sau
uscate.
Dintre aplicatiile locale de caldura se pot recomanda:
Impachetarea cu parafina
Aplicata corect, este cea mai buna procedura de termoterapie
locala. Parafina are temperatura de topire de 50-600 C si
termoconductibilitatea mai mica decat a apei. Corect, parafina, se
aplica lichida sau semilichida prin pensulare, baie sau turanand-o
intr-un manson in jurul articulatiei.
Impachetarea cu parafina va fi urmata de spalarea regiunii la 20
220 C.
Termopatul
Este indicat cand urmarim un flix termic moderat si de durata.
Caldura este cedaaq de cele 3-4 pungi cu lichid termopexic incalzit
la 70-800 C, care, in primele 30 minute, cedeaza multa caldura cu
efect miorelaxant si de profunzime.
Ultrassunete
Undele ultrasonore sunt oscilati mecanice ale materiei cu
frecventa mai mare decat a sunetelor percepute de urechea omului.
Este o energie mecanica obtinuta din energie electrica. Oscilatiile
care sunt imprimate tesuturilor realizeaza un micromasaj.
Ca tehnica de tratament exista doua modalitati de aplicare:
directa sau indirecta prin intermediul apei sau cu oglinda
reflectorizanta.
In aplicarea directa, cu capul de tratament in contact cu
tegumentul si uniform apasat, vom face miscari longitudinale si
circulare. Pielea se unge cu ulei de parafina. Dar, pentru ca
ultrasunetul mareste permeabilitatea de membrana se pot introduce
substante medicamentoase care cresc actiunea fibrinolitica.
Eficienta ultrasunetelor este mai mare daca este facuta dupa
masaj sau parafina.
Tehnica masajului
Avand in vedere ca pacientul cu spondilita anchilozanta prezita
dureri se efectueaza un masaj sedativ. Masajul se executa pe
regiunile: cervicala, dorsala, lombara si in articulatiile periferice.
Inaintea masajului se poate executa o procedura de incalzire pentru
relaxarea musculaturii.
Bolnavul este asezat in decubit ventral si se incepe procedura cu
neteziri, pe zona dorso-lombara, de la plica fesiera cu palmele
intinse, se merge ascendent pe paravertebrali si pe interiorul zonei
pana la partea superioare a zonei dorsale si se opreste in jurul
umerilor.
Se mai pot executa neteziri tot cu palmele intinse si pe partea
exterioara a corpului si se incheie la vertebra cervicala C7.
Procedure se mai poate continua cu frictiuni combinate cu vibratii,
numai daca se poate si in perioadele de acalmie. Dupa acea se
executa netezirile de intrerupere pe directile aratate mai sus si cu
aceeasi tehnica. Urmeaza vibratiile pe toata suprafata musculara,
se executa cu mana intinsa si articulatia carpiana relaxata.
Procedura se incheie cu toate tipurile de netezire ca la inceputul
sedintei. Pe regiunea fesiera fiind o zona cu musculatura foarte
dezvoltata se pot executa si usoare framantari combinate cu
vibratii si geluiri pe toata suprafata musculara. Inaintea procedurii
de masaj se poate administra un supozitor cu indometacin pentru
calmarea durerilor lombare i o executie mai aprofundata in zona
respectiva.
Dupa terminarea masajului in zonele respective, pacientul este
ridicat in sezut pentru a i se putea executa masajul in zona
cervicala. Se executa tot un masaj sedativ dar pe alte directii.
Framantarile se incep de la gaura occipitala si se coboara in jos
pana la C7 si apoi se inconjoara umerii pana la acromion. O alta
rforma de netezire este cand mainile maseurului se muleaza pe
gatul pacientului. O alta forma este cu degetele Index si medius pe
langa coloana vertebrala, se coboara de la gaura occipitala pana la
C7.
Masajul in articulatile periferice se executa cu neteziri cu partea
cubitala sau cu policele in articulatie si se pot face usoare
framantari combinate cu vibratii. Masajul la o articulatie se
executa dupa ce in prealabil a fost facuta o incalzira a regiunii
superioare si inferioare articulatiei.
Masajul poate fi precedat de kinetoterapie.
zonei este alcatuit din: coloana vertebrala, centura
scapulohumerala, cutia toracica si centura pelviana.
Centura scapulohumerala are scheletul format din: omuplat
(scapula), clavicula (situata anterior), acromeon.
Cutia toracica este alcatuita din 12 perechi de coaste legate
posterior de coloana vertebrala dorsala, si anterior se articuleaza
cu osul stern.
Centura pelviana este alcatuita din oasele coxale (ilion, ischion),
posterior se articuleaza cu coloana vertebrala iar anterior cu osul
pubis.
Masa musculara a zonelor este alcatuita din: trapez, sterno-
cleido-mastoidian, marii dorsali, romboizi, rotunzi (mare, mic si
pronator), dintati, patratul lombar, muschii fesieri.
7.TERAPIA OCUPATIONALA
Reprezinta forme prelungite si specializate de kinetoterapie intre
ele existand unele deosebiri de nuanta.
Terapia ocupationala foloseste intregi serii de aparate si
instalatii in scopul imbunatatiri de efectuare a unor munci sau a
deprinderii unor jocuri distractive.
8.TRATAMENTUL.BALNEOLOGIC.(APE.MINERALE,N
AMOLURI)
Pe langa programul terapeutic deschis se vor adauga in
statiunile de profil:
-Bai cu ape minerale,
-Bai cu ape termale,
-Bai cu plante si sare,
-Bai cu namol.
Mediul ambiant ca si iesirea din mediul obisnuit va grabi
pacientului vindecarea si corectia starii psihice.
Se recomanda statiunile: Ocna Mures, Slanic-Moldova,
Caciulata, Calimanesti, Baile Felix, Baile 1Mai, Baile Herculane,
Vatra Dornei, Eforie Nord, Techirghiol, Mangalia Amara, Sovata.