Eticheta nutriţională a produselor alimentare îţi oferă informaţii esenţiale despre

calitatea acestora.Iată cum înțelegem corect eticheta nutrițională!

Dacă urmăreşti să ai o alimentaţie echilibrată,este bine să-ţi creezi un obicei din
a citi eticheta nutriţională. Mai mult,trebuie să te asiguri că înţelegi corect
informaţiile citite,iar astfel vei face,cu siguranţă,cele mai potrivite alegeri
alimentare.
 „Eticheta nutriţională a unui produs ne ajută să înţelegem profilul nutriţional
al acestuia. Putem afla,astfel,câte calorii ne aduce produsul în cauză,ce
cantitate şi ce tipuri de grăsimi conţine,dar şi cât zahăr sau câtă sare vom
adăuga dietei noastre consumând acel produs. Toate aceste detalii sunt
valoroase,mai ales pentru cei care doresc să aibă o alimentaţie corectă şi
echilibrată,însă,fiecare dintre noi ar trebui să înveţe cum să citească şi să
înţeleagă eticheta nutriţională”,spune Corina Zugravu,Medic Primar în Nutriţie
şi Igiena Alimentaţiei.
La ce să te uiţi pe eticheta nutriţională?
1. Valoarea energetică-reprezintă,de fapt,numărul de calorii pe care ni-l aduce
produsul respectiv. Este exprimată în două unităţi de măsură:kJ (kilojouli) şi
kcal (kcalorii). De interes pentru noi sunt doar kcaloriile (caloriile).
Caloriile (kcal) sunt prezentate,de obicei,pentru 100 g de produs sau per porţie.
În plus,pentru a fi mai uşor vizibilă,informaţia este repetată pe faţa
ambalajului,sub forma unei casete în care sunt înscrise:valoarea energetică
pentru o porţie de produs,dar şi contribuţia unei porţii  la necesarul caloric
pentru o zi (apreciat ca fiind 2000 kcal/zi).
Contribuţia la necesarul caloric zilnic este exprimată procentual,tocmai pentru a
înţelege mai uşor cât anume din caloriile pe care le putem consuma într-o zi au
fost acoperite prin consumul unei porţii din produs.
2. Cantitatea şi calitatea grăsimilor dintr-un aliment.În informaţiile
nutriţionale găsim înscrisă cantitatea totală de grăsimi exprimată,de obicei,în
grame (100 g de produs),dar şi tipurile de grăsimi care o compun,respectiv
cantitatea din fiecare tip.
·         Grăsimile saturate(acizii graşi saturaţi) sunt grăsimile care determină
creşterea colesterolului rău (LDL),dacă sunt consumate în exces;într-o
alimentaţie echilibrată,cantitatea maximă de grăsimi saturate consumată într-o zi
nu trebuie să depăşească 20 g.
·         Grăsimile mononesaturate şi grăsimile polinesaturate,adică acizii
graşi mononesaturaţi şi polinesaturaţi,sunt aşa numitele grăsimi bune,care scad
colesterolul LDL (colesterol rău). Dacă nu există restricţii de aport
caloric,cantitatea de grăsimi mono şi polinesaturate poate ajunge la 50 g/zi.
·         Omega 3 şi Omega 6sunt grăsimile esenţiale care ne sunt absolut
necesare în alimentaţie,ele neputând fi produse de organismul nostru;ele fac
parte din categoria grăsimilor polinesaturate şi se recomandă un consum zilnic
de 2 g de Omega 3 (acid alfa linoneic) şi 10 g de Omega 6 (acid linoleic).
3.Conţinutul de sare-este o altă informaţie importantă de care trebuie să ţinem
cont. Un consum crescut de sare duce la  hipertensiune arterială,factor de risc
important pentru boala cardiovasculară. Trebuie să ştim că informaţia din
tabelul nutriţional indică sarea totală (bazată pe conţinutul total de sodiu al
produsului) şi nu neapărat sarea adaugată ca atare în produs.  Pentru o
alimentaţie echilibrată este bine să alegem produsele cu un conţinut cât mai mic
de sare. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă un consum zilnic de
maxim 5 g de sare,însă,în România,consumul mediu de sare este mai mult decât
dublu faţă de cel recomandat.
4. Conţinutul de zahăr-este menţionat în tabelul nutriţional sub forma
„zaharuri” şi reprezintă conţinutul total de zaharuri din aliment,inclusiv zahărul
care provine din fructe (fructoză). Cantitatea totală de zaharuri nu trebuie să
depăşească 90 g/zi şi este bine ca cea mai mare parte din aceasta să provină din
fructe,în detrimentul zahărului adăugat sau al dulciurilor concentrate.
5. Prezenţa grăsimilor trans artificiale-este unul dintre subiectele cele mai
discutate în ultima vreme,dat fiind noua directivă FDA (Administraţia
Americană Pentru Alimente şi Medicamente) care a impus industriei alimentare
din SUA un termen de 3 ani pentru a elimina aceste grăsimi rele din produse.
„Ȋn Europa,grăsimile trans artificiale (cele care provin din grăsimile parţial
hidrogenate) au fost eliminate voluntar de către cei mai mulţi dintre
producători. Reformularea cea mai radicală s-a realizat acum mai mult de 15
ani pentru produsele din categoria margarine,când au apărut margarinele de
generaţie nouă,de exemplu. Pentru acestea s-a recurs la folosirea unei mici
cantităţi de grăsimi vegetale tropicale (de palmier,de cocos) – grăsimi cu o
consistenţă solidă în mod natural,eliminându-se astfel grăsimile parţial
hidrogenate”,spune Corina Zugravu.
Eticheta nutriţională nu furnizează informaţii referitoare la prezenţa grăsimilor
trans în alimente. Pentru a identifica dacă un produs conţine sau nu grăsimi
trans,trebuie să citim cu atenţie lista de ingrediente. Sintagma „grăsimi parţial
hidrogenate” indică faptul că respectivul produs conţine grăsimi trans artificiale
şi,prin urmare,este mai bine să îl evităm.
Cum identifici margarina de generaţie nouă la raft?
În comerţ se găsesc mai multe tipuri de margarină care au un conţinut diferit de
ingrediente.Poţi identifica uşor margarinele de generaţie nouă (margarinele
tartinabile,de calitate)  prin citirea cu atenţie a etichetei. În lista de ingrediente
nu trebuie să apară grăsimile parţial hidrogenate. În plus,grăsimile esenţiale
Omega 3 şi 6 sunt,de obicei,menţionate pe etichetă.

Învață să citești corect etichetele alimentare

Am menționat în mai multe rânduri că un factor important pentru a face alegeri sănătoase îl reprezintă
interpretarea corectă a etichetele alimentare. Desigur, la modul ideal cele mai bune sunt alimentele
proaspete, neprocesate, fără aditivi, coloranți, conservați sau alte substanțe chimice. Cu toate acestea,
nu toată lumea are posibilitatea să se aprovizioneze cu alimente proaspete și atunci este important să
știm ce cumpărăm din magazine.
Din fericire, este obligatoriu ca toți producătorii să menționeze pe etichetele alimentelor lista completă
a ingredientelor, precum și valorile nutriționale, așa că nu este nevoie decât de puțină atenție atunci
când adaugi în coș alimentele care vor ajunge în meniul zilnic al familiei tale.
De ce este important să citești etichetele alimentare?
Pentru o alimentație sănătoasă, este important să eviți factorii de risc care duc la apariția anumitor boli.
De exemplu, grăsimile saturate pot duce la creșterea colesterolului sau sodiul poate provoca
hipertensiunea arterială. Bineînțeles, pe lângă alegerile sănătoase, trebuie să fii conștient că nu există
alimente-minune, ci diete echilibrate, care, împreună cu evitarea substanțelor dăunătoare (alcool,
tutun) și cu un stil de viață activ completează rețeta unei vieți sănătoase.
Cât de corecte sunt etichetele alimentelor?
Etichetele produselor ne atrag adesea atenția cu afirmații care ar trebui să ne facă să credem că
alimentele respective sunt sănătoase. În unele cazuri, însă, există o discrepanță între afirmațiile
evidențiate cu litere mari, colorate pe ambalaj și informațiile de pe etichetă.
 ”Fără grăsime” înseamnă că un aliment conține maxim 0,5 grame grăsime per porție, nu
neapărat că alimentul respectiv nu conține deloc grăsimi.
 ”Semidegresat” sau ”light” sunt termeni folosiți pentru alimente care conțin aproximativ 1,5%
grăsimi.
 ”Fără colesterol” înseamnă că alimentul respectiv poate conține până la 2 mg de colesterol și
până la 2 grame grăsimi per porție.
Cele mai sănătoase alimente sunt cele sărace în grăsimi, grăsimi saturate și colesterol, cele cu un
conținut redus de sodiu și cele care conțin minimum 0,6 grame fibre per porție.
Cum interpretezi informațiile nutritive?
Aceste informații diferă de la produs la produs, însă majoritatea etichetelor conțin următoarele
informații:
Porția – În unele cazuri este menționată porția zilnică recomandată, dar dacă vei consuma mai multe
porții din alimentul respectiv, este necesar să calculezi toate datele nutritive și numărul de calorii.
Caloriile – Acestea te ajută să calculezi numărul de calorii consumate la o masă, în special în cazul în care
vrei să slăbești sau să îți menții greutatea și nu trebuie să depășești un anumit număr de calorii zilnic. În
unele cazuri, numărul de calorii, exprimat în kilocalorii sau kilojouli poate fi găsit sub denumirea
de ”valoare energetică”.
Valorile necesare zilnice – Valorile zilnice recomandate sunt calculate în general pentru necesarul zilnic
al unei persoane care consumă 2000 – 2500 de calorii. În cazul grăsimilor, colesterolului și al grăsimilor
saturate, trebuie să ai un procentaj cât mai mic de calorii. În cazul vitaminelor, mineralelor, fibrelor și
carbohidraților, este indicat să respecți procentajul zilnic recomandat.
Zahărul – Este adesea menționat la rubrica ”zaharuri”. Nu toate alimentele conțin zahăr, ci diferiți
îndulcitori naturali sau artificiali. Cantitatea zilnică de zahăr nu trebuie să depășească 5 lingurițe/zi la
femei și 9 lingurițe/zi la bărbați.
Grăsimile sau lipidele, cum mai sunt trecute pe ambalaj, nu sunt principalul pericol pentru greutatea
corporală. Ele au un rol important în echilibrul hormonal, în elasticitatea pielii și în diferitele procese
metabolice. Ceea ce influențează greutatea corporală este cantitatea și calitatea grăsimilor. Trebuie să
te ferești în mod special de lipidele de proveniență animală, care sunt trecute pe eticheta ambalajelor ca
lipide saturate.
Colesterol – La modul ideal ar trebui să consumi sub 300 mg de colesterol zilnic, așa că alege alimente
care au un conținut foarte scăzut de colesterol.
Sodiu – Sodiul indică practic cantitatea de sare din compoziția alimentului respectiv. Cantitatea de sare
consumată zilnic ar trebui să se situeze între 2.400 – 3.000 mg sau chiar mai puțin.
Carbohidrați – Aceștia se găsesc în general în cereale, fructe, legume și carbohidrați. Carbohidrații sunt
principala sursă de energie la care organismul nostru apelează pentru a-și menține principalele funcții
vitale și atunci când este pus în fața unui efort fizic.
Fibre – sunt substanțe ce nu pot fi digerate de către corpul nostru, dar care, totuși, au rol foarte
important în alimentație. Acestea scad senzația de foame, reduc apariția bolilor cardiovasculare și
reglează tranzitul intestinal. Necesarul zilnic al unui adult este cuprins între 25 și 30 de grame, pe zi. Cele
mai bune surse de fibre sunt fructele, legumele (mai ales consumate crude), cerealele integrale și
leguminoasele.
Proteine – Proteinele de origine animală sunt însoțite inevitabil de grăsimi și de colesterol. În meniul
zilnic, trebuie să incluzi porții mici de carne slabă, lactate degresate sau semidegresate, precum și
proteine de origine vegetală.
Vitamine și minerale – În cazul acestor substanțe, este bine să respecți necesarul zilnic, însă nu te
aștepta să acoperi tot necesarul cu ajutorul unui singur aliment. Variația este foarte importantă pentru a
acoperi necesarul zilnic de vitamine și minerale.
Un ultim sfat care te poate ajuta atunci când faci cumpărături: dacă un aliment are o etichetă cu o listă
de ingrediente foarte lungă, este mai bine să renunți la el. De asemenea, fii atent și la procentajul
ingredientelor. Doar pentru că un aliment te anunță pe ambalaj că este bogat în fibre, dar pe etichetă
vezi că acesta conține doar un procent foarte mic de fibre, undeva pe la coada listei de ingrediente, este
mai bine să alegi altceva.
Etichetele alimentelor nu trebuie neglijate, ele te pot ajuta să cumperi alimente care au cu adevărat o
valoare nutritivă și nu sunt doar o sursă de grăsimi, sare, zaharuri sau colesterol. Așadar, când mai mergi
la cumpărături, fii atent și la etichete, pentru a putea face alegeri sănătoase.

Vrei sa mananci sanatos si sa slabesti?

Atunci sa citesti corect eticheta alimentelor este un skill de care nu te poti lipsi.
Companiile din industria alimentara s-au prins ca te intereseaza sa mananci

sanatos si au invatat sa evidentieze pe ambalaj ceea ce tie ti-ar placea sa auzi.

Nu te lasa pacalit(a) de promisiunile pe care le fac ambalajele colorate:

 Contin Fibre;
 0% Grasimi;
 Fara zahar;
 Dietetic;
 Baton de slabit;

Toate acestea sunt exemple de mesaje pe care le gasesti frecvent pe ambalajul

alimentelor care le fac sa pare sanatoase.

Dar de multe ori, doar par sanatoase.

Un exemplu bun sunt niste biscuiti celebri promovat ca avand un continut ridicat de

fibre (5.2 grame de fibre/100 grame).

Insa, pe langa fibre, biscuitii contin o cantitate mare de calorii, zaharuri si

grasimi nesantoase:
 440 de calorii;

 16 grame de lipide;

 66 grame de carbohidrati;

Pretul pe care il platesti astfel pentru 5.2 grame de fibre este unul mult prea mare.

Poti sa obtii cu usurinta aceeasi cantitate de fibre, mancand cel mult 150 de

grame de fructe de padure, care au cel mult 100 de calorii.

Invata sa citesti eticheta ca sa te asiguri ca alegi corect hrana pentru corpul

tau.
Ai cumpara o masina stiind doar ca este
rosie sau verde? De ce ai folosi atunci
criterii superficiale pentru a alege
mancarea cu care iti hranesti corpul?
In continuare, iti prezint cateva din informatiile pe care sa le urmaresti pe

eticheta alimentelor.

Ce informatii cuprinde eticheta de pe

ambalajul produselor?
 Valoarea energetica per 100 ml/ 100 g de produs
 Cate grame de proteine se gasesc in 100 ml/ 100 g de produs?
 Cate grame de carbohidrati se gasesc in 100 ml/ 100 g de produs? Cate
grame de zaharuri simple?
 Cate grame de lipide contine acel produs in 100 ml/ 100 g? Cate grame de
grasimi saturate?
 Cate grame de fibre contine acel produs?
 Cate grame de sodiu contine acel produs?

Valoarea energetica sau continutul de

calorii
Valoarea energetica este foarte importanta deoarece dicteaza cate calorii vei

ingera.
Nu te lasa pacalit(a) de numarul mic de calorii, deoarece el este calculat doar in

baza a 100 de ml sau grame din produsul respectiv. 100 de ml de Coca Cola contin

42 de calorii, insa o sticla de 2 litri poate ajunge la 820 de calorii.

Tot aici vei gasi un procent sub forma “x % din DZR” si care se traduce prin cat

reprezinta 100 de ml (sau grame) din acel produs comparativ cu doza zilnica

recomandata.

Aceasta doza zilnica este masurata pentru un adult cu o greutate medie, deci

nu reflecta nevoile tale calorice zilnice.

Continutul de proteine
Proteinele sunt macronutrienti extrem de importanti pentru buna functionare a

organismului nostru.

Ele sunt practic caramizile din care sunt formati anticorpii, masa musculara si intra

in componenta diferitelor sisteme ale corpului.

Fiecare dintre noi ar trebui sa consumam intre 0,8 si 2 grame de proteine per

kg/corp in functie de necesitatile zilnice.

Acestea joaca un rol important si in pierderea de greutate, deoarece organismul

consuma mai multe calorii cand metabolizeaza proteinele, decat in metabolismul

glucidic sau lipidic.

Continutul de carbohidratii
Carbohidratii furnizeaza energia necesara pentru activitatile zilnice, insa corpul

depoziteaza surplusul cu usurinta sub forma de grasime.

Nu toti carbohidratii sunt identici, ci se pot cataloga in simpli, cum ar fi zaharul si

fructoza si complecsi. Acestia din urma sunt bogati in fibre, ceea ce inseamna ca nu

vor duce la o crestere brusca a insulinei din sange.

Evita carbohidratii simpli, in special daca incerci sa pierzi in greutate.

Continutul de lipide
Lipidele sau grasimile nu sunt principalul pericol pentru greutatea ta

corporala. Ele au un rol important in echilibrul hormonal, in elasticitatea pielii si in

diferitele procese metabolice.

Un dezechilibru hormonal intre insulina si glucagon poate sa duca la cresterea sau

pierderea brusca in greutate.

De aceea, trebuie sa ai grija sa introduci lipidele sanatoase in alimentatia ta.

Trebuie sa te feresti totusi de grasimile hidrogentate sau grasimile trans.

Majoritatea alimentelor de pe rafturile alimentelor contin grasimi nesanatoase, asa

ca verifica eticheta.

Nu te lasa pacalit daca in lista cu nutrienti scrie ca produsul nu contine

grasimi hidrogentate.

Companiile au voie sa faca aceasta mentiune, daca produsul contine o

cantitate mica de graismi trans pe portie.

Cauta in lista de ingrediente si verifica daca sunt mentionate acolo (poti gasi de

exemplu uleiuri partial hidrogenate).

Iti recomand sa eviti consumul de lactate cu continut 0 de grasime. Te surprinde?

Nu faci o afacere buna. Pentru cateva grame de grasime in minus ingerezi o

gramada de zahar si chimicale.

Continutul de fibre
Fibrele sunt substante ce nu pot fi digerate de catre corpul nostru si un rol foarte

important atunci cand vrei sa slabesti.

Acestea scad senzatia de foame, captusesc intestinul subtire si previn varfurile

bruste de insulina.

Necesarul zilnic de fibre pentru un adult este in jur de 40 de grame.

A incerca sa iti asiguri aportul de fibre din alimente ambalate este o misiune

imposibila.

In schimb, include in alimentatie fructe, legume, cereale integrale si

leguminoase.

Daca te orientezi spre fructe, alegele pe cele cu un indice glicemic scazut, deoarece

acestea au mai multe fibre si mai putina fructoza.

Continutul de zahar
Majoritatea produselor pe a caror eticheta scrie Fara Zahar te induc in eroare.
Verifica tabelul de pe ambalaj, iar daca in sectiunea zaharuri gasesti o valoare

inscrisa, produsul contine o alta forma de zahar.

Uita-te pe lista de ingrediente cuvinte precum: fructoza, lactoza, dextroza,

glucoza, sirop de porumb.

Nu te lasa indusa in eroare de mesajele

colorate de pe ambalaj
Citeste eticheta alimentelor si nu o sa regreti. O sa ramai suprinsa cate lucruri o sa

descoperi depre alimentele pe care le consumi in mod frecvent.

CUM SA CITIM CORECT ETICHETELE

ALIMENTARE

In prezent este mult mai simplu sa mancam sanatos. Acest lucru

se datoreaza si faptului ca majoritatea produselor sunt obligatoriu dotate cu etichete pe care gasim lista
ingredientelor si a valorilor nutritive.

De ce sa citim eticheta?

Citirea etichetei ne ajuta in alegerea unor alimente care alcatuiesc o dieta sanatoasa. Adoptarea unei diete
sanatoase ne poate ajuta in contracararea factorilor de risc care ne predispun la anumite boli. De exemplu prea multe
grasimi saturate si colesterol pot duce la cresterea colesterolului (un factor de risc in bolile cardiovasculare). Prea
mult sodiu poate provoca hipertensiune arteriala (factor de risc in atacul de cord si accidentul vascular cerebral).

Nu exista un aliment minune, care sa va faca sanatos de unul singur. Pe langa o dieta sanatoasa, fiti activi, nu fumati
si fiti atenti la greutatea dumneavoastra corporala!

Putem sa ne bazam pe eticheta

Cand vedem pe eticheta cuvinte cheie care fac afirmatii in legatura cu sanatatea putem verifica comparand cu ceea
ce ne este spus despre continut. Nu trebuie sa ne lasam sedusi de logouri colorate si cuvinte savante, trebuie sa
verificam.

Astfel:
- Fara Grasime inseamna 0,5 sau mai putine grame de grasimi pe portie.
- Light / semidegresat / sarac in grasimi nu trebuie sa depaseasca 1,5 % grasime
- Mentiunea de fara colesterol admite maxim 2 mg de colesterol si 2 grame sau mai putin de grasimi saturate de
portie.

Pentru a preveni:
- bolile cardiace - alimentul trebuie sa fie sarac in grasimi, grasimi saturate si colesterol;
- hipertensiune arteriala - alimentul trebuie sa aiba un continut scazut de sodiu. In general in aceste cazuri specialistii
recomanda multe fructe si legume, si produse cu continut scazut de grasimi saturate si nesaturate, colesterol si care
contin cel putin 0,6 g fibre de portie.

Casuta cu Informatiile nutritive

Aceste casute difera de la produs la produs, dar urmatoarele reguli sunt aplicabile in general atunci cand ne alegem
cumparaturile de pe raft.

Portia: in cazul in care se mentioneaza portia recomandata, calculati valorile nutritive si caloriile in functie de cate
portii consumati. De exemplu daca consumati doua porti atunci dublati toate datele nutritive si calorice.
Caloriile: Daca aveti probleme cu greutatea puteti reduce din consumul de calorii. Necesarul zilnic de calorii al unei
femei sanatoase si active este de 2200 calorii, iar al unui barbat sanatos activ este de 2900 calorii.
Valorile necesare zilnic: Chiar daca aveti impresia ca va innecati in cifre nu ezitati sa va folositi, atunci cand apar,
de valorile zilnice recomandate. Acestea au valori corespunzatoare necesarului zilnic al unei persoane care consuma
intre 2000 si 2500 de calorii. In cazul grasimilor, grasimilor saturate si a colesterolului scopul dumneavoastra este sa
aveti un procentaj cat mai mic. In cazul carbohidratilor, fibrelor, vitaminelor si mineralelor, telul dumneavoastra este
de a respecta 100% necesarul zilnic.
Grasimea: Tintiti spre valori scazute. Majoritatea populatiei ar trebui sa reduca consumul de grasimi. Prea multe
grasimi pot duce la boli de inima si cancer. Incercati sa limitati caloriile provenite din grasimi. Conteaza si numarul
caloriilor dar si provenienta lor.
Grasimile saturate: Ele nu sunt un nou tip de grasimi ci sunt incluse in valoarea totala de grasimi, de multe ori
aparand mentiunea "grasimi din care grasimi saturate". Este mentionat si separat deoarece este un jucator cheie in
cresterea colesterolului si marirea riscului de hipertensiune. Consumati cat mai putine!
Colesterolul: Prea mult colesterol poate duce la boli cardiovasculare. Impuneti-va sa consumati mai putin de 300 de
mg zilnic.
Sodiul: Este termenul care indica cantitatea de sare al produsului. Mentineti cantitatea zilnica de sare consumata
intre 2.400-3.000 mg sau mai putin.
Carbohidratii: Cand reducem cantitatea de grasime consumata putem mari cantitatea de carbohidrati. Acestia se
gasesc in cereale, cartofi, fructe si legume. Consumati-le des, disociat de grasimi si zaharuri si va vor oferi nutrienti si
energie fara sa ingrase.
Fibrele: Fructele, legumele (de preferinta crude, si cand este posibil cu coaja), alimentele care contin cereale
integrale, fasolea si mazarea sunt surse de fibre. Consumul acestora reduce riscul de boli cardiovasculare si cancer.
Proteinele: Majoritatea mancam mai multe proteine de cat avem nevoie. Atunci cand consumam proteine animale
inevitabil consumam grasimi si colesterol. Serviti portii mici de carne slaba, peste si pasare. Folositi lactate degresate
sau semidegresate. Incercati proteinele vegetale din fasole si cereale.
Vitaminele si Mineralele: Scopul dumneavoastra este si aici de 100% din fiecare pe zi. Nu va bazati pe un singur
aliment sa le acopere pe toate. Folositi un asortiment de alimente sa va aduca scorul castigator.
Read more: http://www.doctor.info.ro/cum_sa_citim_corect_etichetele_alimentare.html#ixzz5hOkcbLuM

Cum să citim corect etichetele

alimentare
10 comentarii

O incursiune în cadrul unui supermarket poate fi o experienţă tentantă. Rafturile sunt pline de
produse care mai de care mai frumos şi mai colorat ambalate, toate arată delicios. Mesajele de
promovare sunt simple („cel mai mic preţ“, „natural“, „delicios“, „ambalaj economic“ etc.) şi
uşor de reţinut, îndemnându-te să cumperi cât mai multe produse. La o primă vedere, dacă ar fi
să dăm crezare ambalajului, toate produsele ar trebui să fie sănătoase, hrănitoare, delicioase,
absolut necesare şi care ne aduc doar beneficii pentru sănătate. Şi astfel, în cazul în care nu ai o
listă de cumpărături pe care să o urmezi cu stricteţe şi dai frâu liber poftelor, te trezeşti la ieşirea
din magazin cu o mulţime de produse absolut necesare, presupus sănătoase şi cu un buget
deficitar.

Citește codurile de pe fructe și legume!

 Să începem cu fructele și legumele…
Pentru că și ele au etichete. Ai observat că fructele și legumele de la supermarket au un cod de 4
sau 5 cifre? Și pe acestea trebuie să înveți să le citești! Nu este vorba despre codul de identificare
a prețului, ci de un cod care îți spune dacă produsul respectiv este convențional, bio sau
modificat genetic. De exemplu, un măr care are un cod format din 4 cifre este crescut în mod
convențional și posibil contaminat cu pesticide sau substanțe fertilizante. Dacă mărul are un cod
din 5 cifre, iar prima cifră este 9, atunci fructul este bio. Atenție la fructele sau legumele al căror
cod începe cu cifra 8 – au fost modificate genetic!

Nu știi ce înseamnă un ingredient?

Gândește-te dacă mai cumperi sau nu!
Pentru a putea evalua calitatea unui aliment şi raportul calitate/preţ, înainte de a îl cumpăra este
absolut necesar să citim eticheta aplicată în mod obligatoriu pe ambalaj. Trebuie să ştim că
atributele calitative senzoriale şi nutriţionale depind de calitatea ingredientelor, aditivilor,
aromelor utilizate în fabricarea alimentului, precum şi de tehnologia de fabricaţie a acestuia
(alimente supuse procesului de prăjire, cu adaos de sare şi grăsimi, în special grăsimi animale sau
artificiale – margarină, alimente bogate în zaharuri, îndulcitori artificiali, conservanţi, coloranţi).
Pentru o cât mai bună alegere a produselor şi evitarea alimentelor cu potenţial alergen, evită
aditivii cu denumiri greoaie. Unii producători evită sa treacă denumirea alfanumerică de tip E
tocmai pentru a nu speria consumatorul, trecând doar denumirea chimică. O menţiune este faptul
că nu toţi aditivii sunt nocivi. Există şi coloranţi naturali de tipul celor obtinuţi din sfeclă roşie
sau edulcoranţi obţinuţi din ştevie care sunt inofensivi din punctul de vedere al acţiunii asupra
organismului.
Atenție la ingredientele care îți
afectează sănătatea!

Există şi ingrediente menţionate în lista de

ingrediente care însă pot avea un impact negativ asupra stării de sănătate:

 caragenanul: este cunoscut sub denumirea de E 407 şi conţine factori co-cangerigeni. Acesta

descompus în colon duce la factori cu acţiune procancerigenă.
 dextroza: este o substanţă cu zaharuri cu absorbţie rapidă. Este bine să evitaţi consumul
produselor care conţin dextroză pentru că pot contribui la apariţia diabetului.
 siropul de porumb: este cunoscut şi sub denumirea de „high fructose corn syrup“. Reprezintă o
formă de zahăr greu absorbabilă şi care favorizează depunerea de grăsimi, ducând în timp la
creşterea nivelului de colesterol.
 gelatina: colagenul este o gelatină din zgârci fără nici o proprietate nutritivă. Persoanele cu nivel
plasmatic crescut al acidului uric ar trebui să nu folosească produsele care conţin gelatină pentru
a evita apariţia unui atac de gută.
 nitriţii: pot determina afecţiuni tiroidiene, dar cel mai redutabil efect negativ este cel
procarcinogenetic.
 îndulcitorii artificiali: cei mai cunoscuţi sunt aspartamul (E 951), acesulfam K (E 950), zaharina,
ciclamaţii (E 952) şi sucraloza (E 955). Principalul efect advers al acestor îndulcitori este chiar
apariţia obezităţii prin activarea senzorului de glucoză şi creşterea capacităţii intestinului de a
absorbi mai mult zahăr. Practic, prin administrarea unui îndulcitor păcăleşti creierul că îi oferi o
porţie de zahăr şi creierul pentru a primi zahărul promis va creşte pofta de dulce.
 uleiul vegetal parţial hidrogenat: este un ulei obţinut în urma unui proces de hidrogenare
parţială, chiar dacă pe ambalaj poate apărea uneori scris „0% grăsimi trans”.

Pe ambalajul alimentului se urmăresc mai multe categorii de indicatori: termen de valabilitate,

eticheta compoziţională, eticheta nutriţională, menţiunile privind factorii alergeni, indicaţii de
păstrare şi preparare pentru consum, coordonatele reale şi precise ale fabricantului.

Termenul de valabilitate
Oferă informaţii necesare prospeţimii şi inocuităţii alimentului, cu efecte imediate şi directe
asupra sănătăţii (intoxicaţii, toxiinfecţii alimentare). Niciodată nu cumpăraţi alimente cu termen
de valabilitate depăşit sau dacă aveţi suspiciuni că termenul a fost modificat sau supraştampilat.
Ideală ar fi urmărirea locaţiilor de depozitare şi corectitudinea asigurării alimentelor a unui
climat propice păstrării integrităţii acestora.
Citiţi cu atenţie datele menţionate pe etichetă de tipul „de consumat până la …“ sau „de
consumat de preferinţă înainte de …“. Foarte importante pentru prevenirea alterării microbiene
sunt şi durata congelării şi cea de preparare, indicaţiile de conservare şi preparare menţionate pe
etichetă.

Eticheta compoziţională
Este obligatorie conform legilor în vigoare şi trebuie să cuprindă lista ingredientelor, a aditivilor
şi aromelor, în funcţie de ponderea utilizării lor în produs şi în ordine descrescătoare. Gramajul
trebuie să fie corect trecut pe etichetă şi să corespundă realităţii. Toate componentele – inclusiv
apa – trebuie sa apară trecute pe etichetă.
Aditivii alimentari de tip E-uri pot fi inscripţionaţi fie sub forma codului alfanumeric european
(ex.: E 102), fie sub denumirea chimică (ex.: tartrazină).

Menţionarea alergenilor
Dacă alimentul conţine ingrediente sau substanţe alergene (ex.: soia, arahide, lapte, ouă, muştar
etc.) sau contraindicate celor cu intoleranţe alimentare (lactoză, gluten, fenilalanină etc.), acestea
trebuie menţionate într-o etichetă distinctă.

Eticheta nutriţională
În cazul menţiunilor de sănătate, existente pe ambalajul unui aliment, eticheta nutriţională devine
obligatorie (conform Regulamentului UE 1924-2006). Aceasta trebuie să prezinte conţinutul în
nutrienţi raportat la 100 g de produs şi la o porţie.
Eticheta nutriţională precizează valorile energetice şi cantităţile de grăsimi, glucide, proteine,
vitamine, fibre alimentare şi săruri minerale exprimate procentual raportat la doza zilnică
recomandată şi valoarea calorică.

Valorile de referinţă zilnice recomandate pentru

componenţii principali din alimente (Krause’s,
2004)
Component alimentar Valoarea zilnică de referinţă (DRV)
Grăsimi 65
Acizi graşi saturaţi20
Colesterol 300 mg
Glucide total300
Fibre alimentare 25 g
Sodiu 2,4 g (~ 6 g sare)
Potasiu 3,5 g
Proteine:copii mai mici de 1 an14
copii cu vârsta cuprinsă între 1-4 ani 16
femei însărcinate60
femei care alăptează65
adolescenţi 50
adulţi 50 g

10 paşi pentru citirea etichetelor

alimentare
De multe ori nu dăm o importanţă adecvată citirii etichetelor, chiar dacă acestea
conţin toate datele prevăzute de lege. Acest lucru se întâmplă datorită dificultăţilor
în decriptarea și diferenţierea informaţiilor înscrise, practic în diferenţierea
publicităţii de realitatea produsului. În continuare sunt enumerate cele mai
frecvente 10 denumiri de pe etichetele alimentare:

1. Conţinut redus de grăsime: produsul trebuie să conţină până în 3 g de

grăsime per porţie sau per suta de grame de produs.
2. Produs natural: alimentul nu are voie să conţină coloranţi, arome artificiale
sau adaosuri sintetice. În cazul produselor de origine animală, acestea
trebuie să fie cât mai puţin procesate.
3. Produs organic: produsul trebuie să conţină minimum 95% ingrediente
organice.
4. Light: produs cu conţinut redus de grăsimi (până în 50%), cu conţinut redus
de calorii sau sare faţă de compoziţia produsului original.
5. Fără colesterol: sub 2 mg de colesterol per porţie şi sub 2 g de grăsimi
saturate per porţie.
6. Grâu integral: produsul este făcut din 100% făină integrală de grâu.
7. Multicereale: în compoziţia produsului intră mai multe tipuri de cereale, dar
acest lucru nu garantează că aceste cereale sunt sănătoase sau integrale.
8. Carne slabă: carne cu un conţinut mai mic de 10 g grăsime (dintre care
maxim 4,5 g grăsimi saturate şi maxim 95 mg colesterol) la suta de grame.
9. Conţinut redus de sare: produsul trebuie să conţină sub 140 mg de sodiu
per porţie, adică 10% din doza zilnică recomandată.
 10.Sursă bună de … : respectivul produs trebuie să conţină cel puţin 10% din
vitaminele sau mineralele menţionate în etichetă.
În condiţiile globalizării schimburilor de alimente şi în virtutea drepturilor
consumatorului, hrana şi calitatea acesteia sunt priorităţi actuale şi stringente. Este
foarte importantă o lectură a calităţii alimentului şi o informare adecvată asupra
fiecărui produs înainte de a-l consuma.

Cum să recunoști semnalele de alarmă de pe etichetele alimentelor

Etichetele alimentelor reprezintă întotdeauna o sursă esenţială de informare despre un anumit produs
de pe rafturile magazinelor. De multe ori cumpărăm unele produse pentru că sunt promovate ca fiind
sănătoase sau destinate copiilor, însă o privire atentă asupra listei de ingrediente poate spune
contrariul.

Unele produse au liste lungi de ingrediente, cu denumiri greu de pronunţat, uneori ascunse sub alte
denumiri mai puţin cunoscute. Cum facem să identificam produsele cu adaos mare de zahăr sau alţi
îndulcitori, sare, grăsimi trans sau aditivi periculoși?

Iată câţiva paşi simpli pe care îi poţi urma atunci când citeşti lista de ingrediente:
Verifică primele ingrediente listate
Ingredientele sunt listate în ordinea descrescătoare a cantităţilor. Primele două trei ingrediente
contează cel mai mult, însă asta nu înseamnă că dacă celelalte sunt prezente în cantitate mai mică pot fi
tercute cu vederea.

Alege integral
Când cumpărăm cereale pentru micul dejun, paste, pâine sau orice produs care are ca ingredient
principal cerealele, verificaţi dacă ingredientele folosite în compoziţia produsului sunt integrale.

Evită zahărul şi îndulcitorii artificiali

Atunci când primul ingredient este zahărul sau un înlocuitor, înseamnă că acesta este ingredientul care
se găseşte în cea mai mare cantitate în produsul respectiv și este cel mai bine să îl puneţi la loc pe raft.
Dar asta nu este tot. Uneori producătorii împart îndulcitorul adăugat în mai multe tipuri, de exemplu,
dextroză, zahăr de trestie și fructoză. Luate separat, se consideră că pot fi puse la finele listei, însă
împreună pot depăşi catitatea ingredientului listat primul. Dacă totuşi optaţi pentru un produs îndulcit,
căutaţi să alegeţi produse care conţin îndulcitori naturali, despre care puteti citi mai mult în articolul: De
ce să ne ferim de zahăr și care sunt înlocuitorii naturali?

Optează pentru grăsimi nehidrogenate

Grăsimile hidrogenate şi parţial hidrogenate sunt surse de grăsimi tras, dăunătoare organismului uman,
care nu au ce căuta în alimentaţia copiilor. Mai mult, grăsimile parţial hidrogenate sunt chiar mai
periculoase decât cele hidrogenate, având efecte nedorite mai mari asupra vaselor de sânge.

Atenţie la adaosul de sare

Copiii mai mici de un an îşi iau necesarul de sare din alimente integrale, fructe şi legume. După un an se
poate adăuga sare în cantităţi mici. Produsele alimentare pot conţine sare sub diferite denumiri: sare
sau orice altă denumire care conţine termenul sodiu. Aceşti compuşi chimici care au în denumire
termenul de sodiu, pot fi chiar conservanţi sau alte tipuri de aditivi alimentari. Câteva exemple sunt:
benzoatul de sodiu, nitritul de sodiu, nitratul de sodiu sau monoglutamatul de sodiu. Nitritul de sodiu şi
nitratul de sodiu, folosiţi în conservarea produselor din carne este cunoscut pentru potenţialul
cancerigen, iar monoglutamatul de sodiu poate suprastimula celula nervoasă, produce oscilații ale
tensiunii arteriale şi altele, despre care puteţi citi pe larg în articolul: Ingrediente de care ne ferim:
(mono)glutamat de sodiu

Evitaţi coloranţii artificiali

Coloranţii artificiali se găsesc într-o varietate largă de alimente, multe dintre ele destinate copiilor,
precum: cereale, bomboane, sucuri, snackuri. În lista de ingrediente pot apărea cu denumirea culorii lor
sau sub formă de E şi numărul corespunzător substanței folosite. Atenţie la cei 6 coloranţi alimentari
consideraţi a fi cei mai periculoşi: E102 (tartrazină), E104 (galben de quinoleină), E110 (galben auriu),
E122 (carmoizină), E124 (roşu de coşenilă) şi E129 (roşu alură).

Cum citim etichetele produselor

alimentare?
De către
 Georgia Iulia
 -
23 februarie 2017
0
777

Informațiile nutriționale de pe ambalajul cutiei de cereale preferate pe care le

mănânci la micul dejun arată că sunt bogate în vitamine și minerale. Așadar,
presupui că trebuie să fie sănătoase, corect?

Dar, doar pentru că un produs alimentar este bogat în vitamine, nu înseamnă

neapărat că este și sănătos. Sigur, este grozav că cerealele favorite îți oferă o
doză de vitamine și minerale. Dar, te-ai gândit că poate sunt pline de zaharuri?
Să mănânci sănătos înseamnă să mănânci diversificat pe parcursul unei zile
pentru a-i oferi corpului tău nutrienții de care are nevoie: vitaminele,
mineralele, fibrele, carbohidrații și – da – chiar grăsimile.

Cum poți să faci acest lucru? Etichetele produselor alimentare îți vin în ajutor!

Ajutorul tău pentru o alimentație sănătoasă

Etichetele de pe ambalajele alimentelor oferă informații care te pot ajuta când

vine vorba despre alegerea alimentelor, astfel încât să îți alcătuiești un plan
alimentar sănătos. De exemplu, este în regulă să mănânci cereale care
conțin zahăr la micul dejun, dacă asta înseamnă să nu mai mănânci dulce tot
restul zilei.

Verificarea etichetelor de pe produsele alimentare te poate preveni atunci când

un produs alimentar este bogat în zahăr, de exemplu, astfel încât să hotărăști
dacă ești dispus să faci un compromis pentru produsul respectiv.

Totuși, pe lângă informațiile nutriționale, etichetele produselor alimentare conțin

și alte informații. De exemplu, ele arată ce conține un anumit produs alimentar
ambalat (cum ar fi ingredientele). Unele etichete specifică dacă produsul este
organic, țara de proveniență a acestuia sau conțin anumite mențiuni legate de
sănătate.

Dar cine decide ce informații conțin etichetele alimentare? În Uniunea

Europeană există un regulament oficial (Regulamentul (UE) nr. 1169/2011) ce
prezintă reglementări pentru informarea consumatorilor cu privire la produsele
alimentare. Acesta stabilește principiile și cerințele generale pentru etichetarea
produselor alimentare și garantează dreptul consumatorilor la o informare
adecvată. De exemplu, pentru ca un produs să poată fi etichetat ca fiind „light”
sau cu „conținut redus de grăsime”, acesta trebuie să îndeplinească anumite
criterii. În același fel, alimentele etichetate ca fiind „organice” trebuie să conțină
în mod obligatoriu cel puțin 95% ingrediente organice și să respecte regulile de
producție ecologică.

Cum să înțelegem informațiile de pe etichetele alimentare

Primul pas pe care trebuie să îl faci este să citești toată secțiunea nutrițională.
Dacă citești doar o anumită secțiune – ca, de exemplu, partea despre calorii sau
vitamine – s-ar putea să pierzi o parte din informații, cum ar fi cât de bogat în
zahăr sau grăsimi este alimentul respectiv.

Iată câteva trucuri utile în ceea ce privește citirea etichetelor alimentare:

Mărimea porției

Începe întotdeauna cu dimensiunea de servire a produsului alimentar pentru că

informațiile de pe restul ambalajului – de la calorii până la vitamine – au
legătură cu porția de servire.

Citeste  Ce este un SmartWatch? Ce poti face cu un SmartWatch?

Notează cât înseamnă o porție (de exemplu, 15 g, 30 g etc.). Uneori, porția de

servire poate fi mult mai mică decât cea cu care ești obișnuit – de exemplu, 15
g de ciocolată (2 cuburi). Așa că fii atent la cât înseamnă o porție de servire!

Etichetele specifică, de asemenea, și cât de multe porții sunt într-un ambalaj.

Chiar și produsele care par a conține doar o singură porție, cum ar fi o sticlă de
suc sau o pungă de chipsuri, pot avea mai multe porții. Dacă vei consuma
întregul produs, o să ai parte de o cantitate însemnată de vitamine și minerale,
dar din păcate și de mai multe calorii, zahăr, grăsimi și alte substanțe de care
nu ai nevoie.
Caloriile.

O calorie se referă la unitatea de energie care măsoară cât de multă energie

furnizează organismului tău alimentele pe care le consumi .

Numărul de pe eticheta produselor alimentare arată cât de multe calorii are o

porție din acel aliment, dar și numărul de calorii pentru 100 g. Pentru a-ți face o
idee cât mai clară despre cât de multe calorii trebuie să mănânci în fiecare
zi, poți discuta cu un nutriționist care să te ajute să îți alcătuiești un plan
alimentar.

Caloriile din secțiunea numărului de grăsimi arată cât de multe calorii din porția
de servire provin din grăsimi. Pentru cei mai mulți oameni, aproximativ 30% din
totalul de calorii pe care le consumă într-o zi ar trebui să provină din grăsimi.
Așa că, dacă vei consuma 2.000 de calorii pe zi, aproximativ 600 dintre aceste
calorii ar trebui să fie din grăsimi.

Alte informații utile

Necesarul zilnic

Aceste procente arată câți nutrienți primește o persoană normală prin consumul
unei porții dintr-un anumit aliment.

Conform etichetelor alimentare, o persoană normală ar trebui să consume 2000

de calorii pe zi. Dacă eticheta arată că un produs alimentar oferă 25% de
vitamina D, atunci acel 25% se referă la persoana care consumă 2000 de calorii
zilnic.

Dar este evident că unii – adolescenții care se dezvoltă rapid sau atleții – au
nevoie de mai mult de 2000 de calorii pe zi. Iar alții vor avea nevoie de mai
puțin. Dacă ai nevoie de mai multe calorii zilnic, atunci trebuie să mănânci mai
mult de o porție pentru a obține același procent nutritiv. Dacă nevoile tale
calorice nu sunt mari, nu trebuie să mănânci atât de mult pentru a avea același
procent.

Valoarea procentuală zilnică poate da dureri de cap. Dar sunt unele lucruri care
te pot ajuta să îți dai seama foarte repede dacă un aliment este sau nu bogat în
nutrienți. Iată câteva trucuri:

 Dacă un produs alimentar are o valoare mai mică sau egală cu 5%

dintr-un nutrient, atunci este considerat scăzut în nutrientul respectiv.
 Un aliment este o sursă bună de nutrienți în cazul în care valoarea este
cuprinsă între 10% și 19%.
 Dacă produsul conține cel puțin 20% din valoarea zilnică, atunci este o
sursă excelentă de nutrienți.

Citeste  Siguranța alimentară este importantă!

GRĂSIMILE

Grăsimea totală arată cât de multă grăsime conține o singură porție de

mâncare. Deși consumul excesiv de grăsime poate duce la obezitate și la alte
probleme de sănătate, organismul nostru are nevoie de o anumită cantitate de
grăsime în fiecare zi. Grăsimile sunt o sursă importantă de energie și asigură un
strat protector pentru piele, oase și organele interne. Grăsimea, de asemenea,
distribuie și ajută la păstrarea de anumite vitamine în organism.

Grăsimea se măsoară de obicei, în grame. Pentru a menține procentul de 30%

calorii din grăsimi este bine să verificăm eticheta alimentului și să alegem doar
acele alimente care au mai puțin de 3 grame de grăsime sau mai puțin pentru
fiecare 100 de calorii dintr-o porție.

Unele grăsimi sunt mai bune decât altele. Grăsimile nesaturate, cunoscute și

sub numele de grăsimi bune, deoarece nu cresc nivelul de colesterol cum o
fac grăsimile saturate și cele de tip trans, se găsesc în uleiurile vegetale,
nuci și pește. Atât grăsimile saturate, cât și cele de tip trans, sunt
considerate rele pentru că pot crește riscul de boli de inimă. Aceste grăsimi sunt
solide la temperatura camerei (blochează arterele).

Grăsimile saturate se găsesc în produsele de origine animală, în brânză, carne

și înghețată. Grăsimile trans se găsesc și ele în aceste produse, dar și în
uleiurile vegetale care au fost tratate (hidrogenate) pentru a avea formă solidă
la temperatura camerei – untura, de exemplu. Cantitatea de grăsimi saturate
și de tip trans dintr-un aliment se află sub cantitatea de grăsime totală de pe
tabelul nutrițional.

Mai puțin de 10% din calorii ar trebui să fie din grăsimile saturate, iar consumul
de grăsimi trans ar trebui să fie cât mai redus posibil.

COLESTEROLUL

Colesterolul nu este în întregime rău – este important pentru producția de

vitamina D și a unor hormoni, precum și pentru producerea de alte substanțe în
organism. Ficatul produce cea mai mare parte de colesterol de care o persoană
are nevoie, dar colesterolul se găsește și în alimentele pe care le consumăm.

Colesterolul din sânge este cunoscut sub două mari denumiri: HDL (colesterolul

„bun”) și LDL (colesterolul „rău”). Prea mult colesterol LDL în sânge crește
riscul de boli de inimă. Este o idee bună chiar și pentru adolescenți să fie atenți
la cât de multe grăsimi mănâncă, mai ales la consumul de grăsimi saturate și
trans, care pot crește nivelul de colesterol LDL în sânge.

  Sodiul

Sodiul este un element component al sării. Aproape toate alimentele conțin

sodiu, deoarece adaugă savoare mâncării și ajută la conservarea alimentelor.
Produsele alimentare prelucrate, ambalate și la conservă conțin mai mult sodiu
decât alimentele proaspete.

Citeste  Ce se ascunde în spatele primului an al creșterii în greutate?

Cantitățile mici de sodiu ajută la menținerea echilibrului de substanțe fluide din

organism. Sodiul mai ajută și la transmiterea de impulsuri nervoase în corp.
Excesul de sodiu, însă, poate crește retenția de apă în organism și tensiunea
arterială, mai ales în cazul persoanelor sensibile la acest mineral.

Nivelul total de carbohidrați

Nivelul total de carbohidrați se referă la toate tipurile de carbohidrați, dar și la

zaharuri și fibre. Cele mai bune surse de carbohidrați sunt fructele și legumele,
împreună cu alimentele integrale, cum sunt cerealele, pâinea, pastele și orezul
brun.

Cea mai mare parte din aportul caloric zilnic ar trebui să provină din
carbohidrați.

Cele mai multe alimente conțin zaharuri. Dacă un aliment este bogat în zahăr,
numărul de calorii crește foarte repede. Băuturile răcoritoare, gustările și alte
alimente bogate în zaharuri sunt considerate a fi alimente care conțin „calorii
goale”, pentru că nu au valoare nutritivă.

Zaharurile sunt listate sub carbohidrați. Este bine să citim numărul de zaharuri
pe care produsele îl conțin. Acest lucru îți poate deschide ochii. De cele mai
multe ori, numărul pe care îl vei găsi pe etichetă este mai mare decât cel la care
te aștepți. De exemplu, unii producătorii micșorează cantitatea de grăsime, dar
adaugă zahăr pentru ca mâncarea să nu își piardă aroma. Pe măsură ce continui
cu citirea etichetelor, poți observa că unele alimente sărace în grăsimi au
aproape la fel de multe calorii ca versiunile inițiale.
Fibrele

Fibrele nu sunt digerabile și ajută la menținerea sănătății sistemului digestiv și

la reducerea nivelului de colesterol din organism. Dar, cel mai bun lucru dintre
toate este că nu conțin deloc calorii și oferă senzația de sațietate. Așadar,
verifică atent eticheta alimentelor și alege alimentele care au cel puțin 3 grame
de fibre per porție.

Proteinele

Cea mai mare parte a corpului – inclusiv mușchii, pielea și sistemul imunitar –
este alcătuită din proteine. În cazul în care organismul nu are destulă grăsime și
carbohidrați, poate folosi proteine pentru energie. Fii sigur că alimentele pe care
le mănânci îți oferă proteine.

Vitaminele și Mineralele

Este de la sine înțeles că vrei să alegi alimente bogate în diverse vitamine și

minerale. Există reglementări privind conținutul de vitamine și minerale dintr-un
anumit produs. Unele vitamine – cum ar fi vitamina C – sunt solubile în apă,
ceea ce înseamnă că organismul nu le poate stoca, așa că acestea trebuie
consumate zilnic.

Etichetele produselor alimentare nu îți pot spune ce alimente trebuie să consumi

– această decizie îți aparține! Dar ele te pot ajuta să găsești alimentele
gustoase și potrivite pentru tine.

Pentru a face cele mai bune alegeri în materie de alimentaţie, trebuie să cunoaștem semnificaţiile
tuturor informaţiilor care apar pe etichetele produselor pe care le cumpărăm. Obişnuindu-ne să citim
eticheta produsului înaine de a-l pune în coşul de cumpărături, ne asigurăm că punem pe masă cele mai
sănătoase produse și că termenul lor de valabilitate nu a fost depășit.

Ce trebuie să conţină eticheta produselor alimentare

Despre termenul de valabilitate

Ce sunt eticheta compoziţională şi cea nutriţională

Etichetele produselor alimentare preambalate trebuie să cuprindă în mod obligatoriu o sumedenie de

informaţii:

denumirea produsului;
numele şi adresa fabricantului, a importatorului sau a distribuitorului;
numele şi adresa celui care ambalează produsul;
termenul de valabilitate;
conţinutul net;
condiţiile speciale de depozitare şi păstrare;
modul de folosire, când utilizarea necesită indicaţii speciale;
locul de origine sau de provenienţă a produsului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze
confuzii în gândirea consumatorilor;
concentraţia alcoolică (pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2%);
lista ingredientelor folosite;
valoarea nutritivă şi energetică pentru produse alimentare speciale.
RECOMANDARE: Pe ambalajul alimentelor trebuie să citim cu atenţie măcar următoarele lucruri:
termenul de valabilitate; compoziţia (eticheta compoziţională); valoarea nutriţională (eticheta
nutriţională); menţiuni privind alergenii. Astfel, putem evita situaţii neplăcute sau chiar periculoase, în
cazul în care un membru al familiei suferă de anumite alergii sau intoleranţe alimentare.

Termenul de valabilitate oferă informaţii necesare prospeţimii alimentului, cu efecte imediate şi directe
asupra sănătăţii (pentru că mâncarea alterată poate provoca intoxicaţii sau toxiinfecţii alimentare). Nu
trebuie să cumpărăm niciodată alimente cu termen de valabilitate depăşit sau dacă avem suspiciuni că
termenul a fost modificat sau supraştampilat.

Pentru sănătatea noastră, se recomandă citirea cu atenţie a datelor menţionate pe etichetă de tipul „de
consumat până la…“ sau „de consumat de preferinţă înainte de…“. Foarte importante pentru prevenirea
alterării microbiene sunt şi durata congelării şi cea de preparare, indicaţiile de conservare şi preparare
menţionate pe etichetă.

Eticheta compoziţională este obligatorie conform legilor în vigoare şi trebuie să cuprindă lista
ingredientelor, a aditivilor şi aromelor, în funcţie de ponderea utilizării lor în produs şi în ordine
descrescătoare. Gramajul trebuie să fie corect trecut pe etichetă şi să corespundă realităţii. Toate
componentele – inclusiv apa – trebuie să apară trecute pe etichetă.

Aditivii alimentari de tip E-uri pot fi inscripţionaţi fie sub forma codului alfanumeric european (ex.: E
102), fie sub denumirea chimică (ex.: tartrazină).

Eticheta nutriţională trebuie să prezinte conţinutul în nutrienţi raportat la 100 de grame de produs şi la o
porţie. În cazul menţiunilor despre sănătate existente pe ambalajul unui aliment, eticheta nutriţională
devine obligatorie (conform Regulamentului UE 1924-2006).

Eticheta nutriţională precizează valorile energetice şi cantităţile de grăsimi, glucide, proteine, vitamine,
fibre alimentare şi săruri minerale exprimate procentual raportat la doza zilnică recomandată şi la
valoarea calorică.
În plus, dacă alimentul conţine ingrediente sau substanţe alergene (ex.: soia, arahide, lapte, ouă, muştar
etc.) sau contraindicate celor cu intoleranţe alimentare (lactoză, gluten, fenilalanină etc.), acestea
trebuie menţionate într-o etichetă distinctă.

1. ARGUMENT
De ce este importanta eticheta? Este o intrebare la care multi consumatori dau un raspuns
vag: „pentru a stii ce mananc”, insa stim cu adevarat ce mancam? Majoritatea
ingredientelor fie au denumiri stiintifice, fie sunt codate sub forma de „E”, lucru care nu duce
la intelegerea in totalitate a etichetei si cu atat mai putin nu elucideaza efectele pe care
acesti adiviti le au asupra organismului uman.
Eticheta ofera posibilitatea de a alege un produs potrivit pentru fiecare individ, de a fi
informat cu privire la continutul produsului, in cazul in care consumatorul sufera de anumite
alergii, sau reactii adverse.
Definitie dex: ETICHÉTĂ, etichete, s. f.. Bucată de hârtie, de carton etc. care se aplică sau
se leagă de pachete, sticle etc. și pe care se indică conținutul, prețul, posesorul, destinația
etc.
Eticheta este un termen care se foloseste in toate tipurile de industrii insa are acelasi scop:
de a infirma utilizatorul/consumatorul cu privire la continutul produsului, modul de utilizare,
condtii de pastrare, numele producatorului si chiar pret.
Am ales aceasta tema deoarece consideram ca este foarte important ca produsele
alimentare sa fie corect etichetate pentru ca si consumatorul sa cunoasca in detaliu
continutul lor. Ritmul dezvoltarii industriei alimentare si in contextul crizei economice
mondiale, consumatorul doreste sa cumpere produse cat mai ieftine determinanadu-l astfel
pe producator sa folosesca cat mai multi aditivi si substituenti. Insa, in lipsa unei educatii
alimentare a consumatorului, eticheta este doar o interfata intre beneficiar si furnizor, ne
mai indeplinind scopul pentru care a fost creata: diferentierea produselor de calitatea si a
celor „false”(de calitate inferiora). Odata cu constientizarea consumatorului, cu informarea
acestui asupra pericolelor la care se expune consumand unele produse alimentare, eticheta
va reprezenta un factor de decizie in procesul de cumparare.
Scopul etichetării produselor alimentare este de a garanta accesul consumatorilor la
informaţii complete cu privire la conţinutul şi compoziţia produselor, pentru a proteja
sănătatea şi interesele acestora. Alte informaţii pot oferi detalii despre o caracteristică
specifică a produsului, cum ar fi originea sau procedeul de fabricaţie. Unele produse
alimentare, cum ar fi organismele modificate genetic, alimentele alergenice, alimentele
destinate sugarilor sau chiar diverse băuturi fac, de asemenea, obiectul unor reglementări
specifice.
Etichetele produselor alimentare trebuie sa contina informatii exacte, suficiente, verificabile
si usor de comparat, astfel incat sa iti permita sa alegi acel produs care corespunde
nevoilor tale, precum si sa afli riscurile la care ai putea fi supus.
Etichetele trebuie prezentate in limba tarii unde se comercializeaza produsele. Exista situatii
in care produsele alimentare fiind importate, se lipeste peste eticheta intiala, o alta noua
care nu este lizibila, caraterele fiind mici sau chiar sterse, lucru ce impiedica o alegere
judicioasa a produselor.
2. LEGISLATIE
Principalul rol al etichetării este acela de a oferi informaţii. Frecvent, gradul de detaliere
necesar, limba în care apar informaţiile sunt reglementate de către guverne la nivel local,
astfel încât producătorii deţin un control destul de redus asupra etichetei. De altfel,
etichetarea modernă a produselor alimentare, presupune un mesaj mai bogat şi mai variat
de informaţii utile comerţului şi consumatorilor, un loc de prim ordin tinzând să îl aibă
informaţiile de ordin nutriţional.
Pe plan internaţional, eticheta şi etichetarea formează obiect de preocupări asidue, de
recomandări şi reglementări speciale, apropiate ca exigenţă de cele pentru produsele
farmaceutice, cel puţin din punct de vedere al necesităţii şi amplorii informaţiilor privind
specificul valorii lor de întrebuinţare, a modului de păstrare şi de utilizare.
Complexitatea problematicii etichetei şi etichetării produselor alimentare a impus elaborarea
unor standarde, norme, a unor reglementări ale mai multor organisme internaţionale.
Comisia Codex Alimentarius recomandă aplicarea prevederilor “Normelor generale
internaţionale pentru etichetarea produselor alimentare preambalate”, publicate prima dată
in C.A.C./R.S.-1 din 1969, text revizuit ulterior (CODEX STAN 1-1985). Solutii privind
etichetarea bunurilor alimentare regăsim si în “Principiile directoare pentru protecţia
consumatorilor (Rezoluţia Adunării Generale ONU nr.39/248 din 1985).
Uniunea Europeana imbunatateste etichetarea produselor alimentare astfel incat
consumatorul sa dispuna de informatii esentiale, usor de citit si de inteles ca el sa cumpere
respectivele produse in cunostinta de cauza.
Regulamentul (UE) nr 1169/2011 al Parlamentului European si al Consiliului din 25
octombrie 2011 privind informarea consumatorilor asupra produselor alimentare, modifica
Regulamentele (CE) nr 1924/2006 si (CE) nr 1925/2006 a Parlamentului European si a
Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE,
Directiva 1999/10/CE a Comisiei Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a
Directivelor 2002/67/CE și a Consiliului 2008/5/CE și a Regulamentului (CE) nr 608/2004 al
Comisiei.
Prezentul regulament, in vigoare din 12.12.2011, se aplică operatorilor din sectorul
alimentar în toate etapele lantului alimentar. Acesta se aplică tuturor produselor alimentare
destinate consumatorului final, inclusiv cele oferite de comunitate, sau care urmează să fie
furnizate comunitătilor.