SEMIOLOGIA AFECŢIUNILOR CHIRURGICALE ALE

GÂTULUI

 Bolnavul va fi dezbrăcat până la jumătatea trunchiului şi va avea capul şi faţa dezvelite

 Vom folosi cele patru metode semiologice de diagnostic: inspecţia, palparea, percuţia şi
auscultaţia
- inspecţia gâtului se va efectua cu bolnavul în poziţie şezândă, din faţă şi din profil
- palparea gâtului se efectuează din spatele bolnavului, cu ambele mâini, prin
poziţionarea capului în uşoară flexie, apoi extensie succesivă
 Principalele semne şi simptome întâlnite în afecţiunile gâtului sunt reprezentate de durere
cervicală şi apariţia unei formaţiuni tumorale cervicale
 Aproximativ 2% din pacienţii internaţi într-un serviciu de chirurgie, prezintă tumori
cervicale; marea majoritate a acestora se localizează la nivelul glandei tiroide.
 Didactic, vom prezenta semiologia chirurgicală a gâtului sub forma unei clasificări ce
cuprinde tumori congenitale, tumori inflamatorii, tumori ale glandei tiroide, tumori benigne şi
tumori maligne.
A. TUMORI CONGENITALE
Sunt reprezentate de fistule şi chisturi congenitale
Fistulele cervicale congenitale au întotdeauna un sediu latero-cervical; fistulele cervicale
mediane, reprezintă anomalii dobândite (fiind secundare unei supuraţii)
A1. Chisturile seroase congenitale
- sunt tumori multilobate, alcătuite din mai multe chisturi
- sunt tumori mici, conţinând un lichid seros, dar uneori pot ajunge până la dimensiunile
unui cap de făt, invadând structurile de la baza gâtului
- alteori pot fi alcătuite din vase limfatice şi poartă numele de limfangioame chistice
A2. Chisturile branhiale
- sunt resturi embrionare, care se dezvoltă din primul şi din al doilea arc branhial
- se prezintă ca nişte formaţiuni tumorale rotunde sau ovalare, bine delimitate,
nedureroase şi mobile faţă de piele, localizate pe marginea internă a muşchiului
sternocleidomastoidian
- se pot infecta şi fistuliza
 A3. Fistulele branhiale
- se produc prin persistenţa parţială a unei fante branhiale
- fistulele mediane sunt determinate de persistenţa canalului tireoglos
- fistulele laterale sunt mai frecvente în partea dreaptă, iar fistula se fixează de obicei pe
peretele lateral al faringelui; în acest caz, orificiul cutanat al fistulei se ridică la
deglutiţie
B. TUMORI INFLAMATORII
B1. Adenitele acute
Sunt secundare unor infecţii faringiene sau dentare şi evoluează sub forma unui
adenoflegmon, care poate fistuliza. Localizarea cea mai frecventă este submaxilară.
B2. Adenopatii cronice
Vorbim de adenopatii cervicale cronice, atunci când tumefacţia ganglionilor persistă peste
3-4 săptămâni şi nu este însoţită de o infecţie acută evidentă. Marea majoritate a maselor
cervicale la adult sunt tumori maligne (în 80% sunt metastaze ale unor cancere cu localizare
extracervicală, iar în 20% sunt tumori primare cervicale).
- Boala Hodgkin (limfogranulomatoza malignă)
Evoluează progresiv, prin acutizări frecvente, la intervale de câteva săptămâni. Se
manifestă de obicei prin poliadenopatie cervicală, asimetrică. Bolnavul de obicei este
tânăr
- Leucemia limfoidă cronică. Poliadenopatia cervicală este simetrică, bolnavul este în
vârstă, iar în sânge se evidenţiază limfocitoza
B3. Adenopatii specifice
- TBC: pacientul este tânăr, adenopatia are un aspect poliganglionar, iar ganglionii sunt
fluctuenţi
- Sifilis: adenopatia apare în regiunea submandibulară şi este satelită unui şancru bucal
sau amigdalian. Reacţia IDR este pozitivă.
- Mononucleoza infecţioasă: debutul adenopatiei este însoţit de febră şi angină, iar
testele serologice specifice sunt pozitive
- Toxoplasmoza: ganglionii sunt dureroşi, localizaţi îndeosebi în regiunea spinală, iar
testele serologice specifice sunt pozitive
- Actinomicoza: fistulele sunt multiple, trenante, iar puroiul conţine granule galben-
brune (ca şi granulele de sulf). Tegumentele devin infiltrate, lemnoase.
C. TUMORI ALE GLANDEI TIROIDE
Inspecţia şi palparea glandei tiroide aduc informaţii despre:
1. Volumul glandei tiroide
În mod normal, glanda tiroidă nu se palpează.
Clasificarea OMS a hipertrofiilor tiroidiene:
- Stadiul 0: tiroida nu se vede şi nu se palpează
- Stadiul I: guşa este palpabilă, dar nu este vizibilă (Ia); guşa este vizibilă la deglutiţie
sau la extensia capului şi este palpabilă (Ib)
- Stadiul II: guşa este vizibilă, indiferent de poziţia capului şi palpabilă
- Stadiul III: guşa este mare, vizibilă de la distanţă
2. Topografia lezională
Mărirea de volum a glandei, poate interesa întreaga glandă (guşă globală), un singur lob
(guşă lobară) sau istmul (guşă istmică)
3. Caracterul anatomoclinic
Guşa poate fi difuză, nodulară sau chistică
4. Consistenţa glandei
- depresibilă: guşă vasculară
- moale: guşă coloidă
- elastică: guşă parenchimatoasă
- dură: tiroidită, cancer tiroidian
5. Mobilitatea glandei
Se apreciază mobilitatea în raport cu deglutiţia şi faţă de planurile superficiale sau profunde
În mod normal, glanda tiroidă este mobilă în sens ascendent, cu deglutiţia. Fixitatea glandei
presupune existenţa unei tiroidite fibroase, sau a unui cancer tiroidian.
6. Modificările tegumentelor supraiacente
- tegumentele sunt nemodificate în perioada de stare a guşilor
- tegumentele sunt calde, congestionate, în tiroidite
- desenul vascular este accentuat în cancer tiroidian
7. Adenopatia latero-cervicală
- indică de obicei existenţa unui cancer tiroidian; poate să apară şi în afecţiunile
inflamatorii ale glandei
8. Compresiuni asupra organelor din vecinătate
 Apare în guşile mari, neglijate sau în cancerele tiroidiene.
- compresiunea nervului recurent: răguşeală, voce bitonală
- compresiunea simpaticului cervical: sindrom Claude-Bernard-Horner: enoftalmie,
mioză, ptoză palpebrală
- compresiunea nervului frenic: sughiţ
- compresiunea nervului vag: acces de tuse, pareză bronşică, distonie neurovegetativă
- compresiunea plexului brahial: durere, pareze ale membrului superior
- compresiunea venelor jugulare: cianoza feţei
- compresiunea arterelor carotide: ischemie cerebrală, lipotimii
- compresiunea traheii: tulburări de respiraţie, stridor (respiraţie zgomotoasă), tiraj
(inspiraţie forţată pentru a compensa setea de aer)
- compresiunea esofagului: tulburări de deglutiţie
D. TUMORI BENIGNE ALE GÂTULUI
- Tumora de corpuscul carotidian: apare în regiunea laterocervicală, în şanţul carotidian
şi este plasată la marginea superioară a cartilajului tiroid. Are o formă rotundă,
consistenţă dură, bine delimitată, mobilă lateral dar imobilă în sens vertical. Apare la
vârsta adultă, creşte încet şi poate deveni pulsatilă (prin transmiterea pulsaţiilor arterei
carotide). Prin apăsare pe tumoră, bolnavul devine bradicardic şi îşi poate pierde
cunoştinţa (este suprimat fluxul sanguin spre creier)
- Anevrisme ale arterei carotide: sunt tumori rotunde şi pulsatile. La palparea acestora
percepem un freamăt, iar la auscultaţie percepem sufluri. Frecvent apar după
traumatisme.
- Hemangiomul cavernos: se prezintă ca o tumefacţie de culoare albastră. La palpare îşi
micşorează dimensiunile. Uneori are caracter pulsatil, iar la auscultaţie prezintă sufluri.
- Fibroame, lipoame: formaţiuni tumorale bine delimitate, rotunde sau ovalare,
consistenţă elastică, situate în general la nivelul dermului. Determină jenă sau dureri
locale. Evoluează lent, nu se mobilizează cu deglutiţia, nu invadează structurile vecine şi
nu determină adenopatie regională.
E. TUMORI MALIGNE ALE GÂTULUI
Marea majoritate a tumorilor gâtului care nu sunt de origine tiroidiană, sunt reprezentate de
neoplasme. Tumorile cervicale primitive apar într-o proporţie de 20%, iar restul de 80% sunt
tumori metastatice.
 Tumorile primare cervicale se dezvoltă într-o proporţie de 40% din glandele salivare, iar
restul de 60% reprezintă limfoame primare ale ganglionilor limfatici cervicali
 Tumorile secundare, metastatice
Sediul adenopatiei, poate indica originea tumorii primitive:
 tumorile care apar retroauricular, provin cel mai frecvent din nazofaringe
 adenopatiile situate la nivelul unghiului mandibulei provin din tumorile
amigdaliene, ale planşeului bucal sau ale gingiilor
 adenopatiile submentoniere sunt expresia unor tumori ale limbii sau ale buzei
inferioare
 adenopatiile din treimea mijlocie a gâtului suspicionează prezenţa unui neoplasm
tiroidian
 adenopatia supraclaviculară poate fi expresia unei metastaze pornite din sân sau
stomac (ganglionul Virchow-Troisier)