Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Şi-a luat numele de la mijlocul didactic (un cub) prin care vehiculează sarcinile către
elevi. Ea reprezintă o modalitate de predare-învățare ce valorifică resursele elevilor de
participare conștientă la descoperirea cunoștințelor și a relațiilor dintre acestea. Este una dintre
metodele cel mai clar consacrate dezvoltării gândirii critice. Structurarea învățării pe baza
rezolvării celor șase sarcini (corespunzătoare celor șase fețe ale cubului) provoacă elevii în
principiu pe întregul traseu al nivelurilor cognitive propuse de Bloom, în cadrul taxonomiei sale.
Metoda este utilizată atunci când dorim să aflăm cât mai multe informații despre un fenomen, o
teorie ş.a., privindu-le pe acestea din diverse puncte de vedere .
Abordarea conținutului de studiat se poate face, pe de o parte, într-o ordine de complexitate a
sarcinilor ce reia traseul firesc al producerii cunoașterii științifice astfel:
1. descrie - elevii îndeplinesc această sarcină cercetând cum arată, ce caracteristici are obiectul
de studiat;
2. compară - determină elevii să sesizeze asemănări și deosebiri (cu ce/cine se aseamănă şi de
cine/ce diferă?);
3. asociază - elevii răspund la această provocare căutând analogii, corelații cu alte experiențe
sau fenomene; întrebarea de sprijin ar putea fi : „La ce ne gândim când vorbim despre... ? ” ;
4. analizează - face trimitere la menționarea și „disecarea” elementelor componente : „Din ce
e făcut?”, „Ce conține?”, „Ce etape cuprinde desfășurarea sa?” ;
5. aplică - „Cum poate fi folosit(ă)?”, „Ce putem face cu... ? ”, „Ce utilizare are ? ''
6. argumentează (pro sau contra) - „E bine să folosim...?”, „E bun sau rău ? '' „Periculos sau
nu?”, „De ce?”. (Moise Constantin , Seghedin Elena , 2009 , p. 380 )