)ATm"INI},H *ASHI $C$A IWAil{UAt

' ]:
; .. 1

,f,
&i[rtriotarce Fedagogic& .ild", Dlr
"tr* ; :\l
3 .. !ti

Ilu raira I de i5o/6

ica. Magiia de lrtos Cc.rttt,t,ius

ffi effiilrffiffi
i i{irri asu})fa erftrc.rfiunei. i '"'i's I de l:
:i

ogia prar:tictr de rliaf,llas .. FE i\; i r..,

J\il
'1
rccrc,l irr ilr:i.iago.y,:i.r lLii lletlrart
rrl q:i Liertiuda. tlt: i)u.:;ta!ozzi
rgifl .;t. i:r.()J{icd d E:n. tr4trtig
te'l'h. t:'.:t'..j,ie
i rr.l:i .rsunra cduc:.riiuiici. Parica II de rtj.'
l', !iuus:;eair, tredui dr C. Ailtmtsctt
r-.sir iui Si.c:rrrer il" #. 6. At-itottt:scu
nen€iritul I. SCF{IBAN
!i:r CctafeleAsrh . . r.
r-rgia liii Pestali;jli de G. G. Antofi'e*
6I
cdlriilti,.,i de }il. ;iiir,ise.scr .
lt
It,;re ir iilcsrilie :lc P;ulsen, lladucere, itra;i iritrcgi{n.
lL-

fia lui Plotin de {-,!r. Triugan

'l'-iugan
t'.rdii fiicsr,iiee de G,'.
ologla iiupd F. Coll:ilr-i ,i": !. Isbipeanu

mSola
',. i
:tj
OALE I-'Q gl,l
i,irlll'
,, ":1,, t-,i

)
 '!"1 ,, n*/n o o Seminarul Teo
qY Blblloteca Institutului
Teologlc Univ. Cluj

Nr.

Ctrtea aeeasta nu trateazd, toatd materia errn(-

neutieei, pentrucd, tn eomgtunerea ei, d, trebuit srX
{in seamd, de marginile pe care mi le impune pro'
gra?nd. Sunt materii. care n'ar trtbui sd, liStseascd,
d,intr'un tratat d,e ermevteuticd' rlar care totugi l'ipt'
sesc d,in auastd, cdrte, d,e oartce .pragrftma nu, le
preuerla. ttstfcl, diJritale gcoale de interprefare a l

Bibliei ar trebui sd, farmeze gi ele un capilul,Fen'

l

t,ru,cdt numai, cunoscdncl gregelile otnoro, gtti rndb

d,egraba d,e ce sd, te feregti ln propria ta int*pra-
tare. Duptd, cunx spune profesorul I-emme, errneneu-
iica a ajuns la mai multd, aia{d,' acolo uncle rdtd,-
cirile gi, inttrpretarea gregitd, au prQulcat trebuin{a
unei frnd,ri 6i ldmuriri mai fumeini.ce a sensulwil),
Deci cu,noagterea gregelilor aelor ile mai nainte e
necesard, pentru propria noastrri asi.gu'rare cd, mer'
*'i
rl g(nt, pe un d,rum bun.
.Jl Asa fiind,, tn aceastd, cartr, cltestiunile acestcrt,
silnt tratate numai incitkntal, at:616 unele ttin tn
atirtgere ur, rnateria altui capitul.
M'am ferit r)e a Jace acest aus rJe ermerteuticd

1) .,,Theologische Enzyktopiidie nebst Hermenetfiik", Berlilt

1909, p. 166.
 1t .l
1.,

41
L

'.;
^fr \Lli. ::;. L7. Arhiereul Filaret Scriban, Sfinfita Er-
tir "*.
:'l
,rninevtici. [agi, 1856.
,S
"r- 12. Dr. C. Chiricescu, Ermeneutica Biblic6.
{fl$
Bucureqti, 1895.
Attesii autori n'au fost utilizafii en md,surd, egald.
,Clred, tnsd, cd, am luat'ilintr'ingii tot ce era nr,ai bun
rur,wi sa twvw
v'
si mai potriuit ltentru tnieul cadru al, unwi ours d'e
,!:::rr:_rrr#; w cca{ pe sdyttd,md,nd, cd,t preaeile f)rogra?na tn
vigoare
-
pentru ernt eneuticd.
Cu acesle cuuint.e ila finso{ire, dau rlrumul {fi pu'
';.1#frW*{i;,y,#;r;,;1q;,i;1T, hli,c acestui uolum, cu ilorin{a ca Scolarii, aarbl
utr tolosi sd, se introd,ued, cd,t mai bine tn megte'
gugul, rle a tn{elege fdrA gregald, Sfdnta Scri'giurd.
Arhim. L SCRIBAN
Bwure;ti, I lutio tltl,

{#ruffffiruffi
'"nr."iiolut'l' HetmeneuLrua
,- i'

*-k[]1ry"q'"-',**sil'ifi:il:' l::
i;

,l

*kfi#*hit$d*:,..;j.;;;t
n*'3."'r,i;;,.j:1":tt#J'3iJl;[X;'irestament''

H:i:t'$:Jl-?f,1-.# * *"
"' ::
o,l;,'i,i; J:?i[s,"i
t {u:;
"i'*eneutic
iY
^:
a sa-

"*'
,,1: {:l::xuao;.;;.;."tica sacra rurin
1e08

7A. Janssens'
 1971, de cartea lui Milton S. Terry, care gtoartd,
acelag nurne, cagi uechea echliune, pomtrritd, tn ed,i-
fi,wnea rya d,in 7917: Biblical Hermeneutics, -Meu-
Yorlc, Euton & fuIairts.
PREEATA T.A EDXTTUNEA Dar afurd, de aceasta, arn rnai tntrebuin$at gi
nr
alte tratale tle ermeneutied,, pe care nu, le-am
auut la tndemd,nd, cd,nd, am scris f-a ed,ifiiune, Ete
-.Au trecu, ,u::.o^r^-l:i *^cd,nd, s,a tipd,rit fiil se gd,sesc totd,eauna sub titlul, d,e ,rerrneneu-
d,intd,i ed,igiune a uces.tei cea
aArgi. De ticd,", fiind,cd, foarte dts acest stud,iu se gdsegte
fi rnutt de ,rhunbol'ii{b" atunci pdnd acznn.
2'ar " , - tratat in cd,r{ile d,e tntrod,ucere generald,
'aci, tn S/.
d, c s t in at d, c
n t rJi ui q a
;.
:;; ;:; ; ri u: i
;:,, f,
rii, Xr,!,i: Scri,pturd,, Aqeste tratate, fotosite peste ,il,
{*:"!:
o pre/&cere -I)rerne, ,*,,^t'oi!
mai de seami
ti,,eirii7i,d,ii care sd, actucd, il
fi
dnh f-a eilitriuno, sunt :
I\ru am tnadnte d,ecdt_-tii tn tratkrea errneneu,tdcei" xI
1. Thomas Hartwel Horne, au lntroduction
singurd. d,eosebirc: i"ria\ii, n*-191t. Cw o 1,,
to the critical study and Knowledge of the
..1:r'-;r;;;;';;,
-imcrica o noud, rArtnor"L")inr;*rr*rneuticd, s,a tiptd,rit tn ir-
Scrlptytres, vol. 2 (ermeneutica delipag. +OS--
buin[atd, de mine intre* t' 701), Londra 7825.
s;'- pr*rniia in prefala otwnei- ,lil 2. Rudolphus Cornely, Historica et critica
u,,y,-yiit"ne tncd, n,o pal Introductio in l/. T. libros sacros voi. (l
.trilt

f;:,;r !:;:.o7:;'!;: '

er-
rt
meneutica dela p. 513-732). Paris 1888.
ce s,A ,,,;; ;;iTin#,,fl,r#:; tr::;n";::i;,; ,,,li

3. Dr. Victor Szmigelski, Ermeneutica bibticd,

materia erme,rteuhcri. E
;;; ;r;;';; f, iii dupd U. Ubaldi. Blaj 1889.
!:,u:{
j,';,:;,";;-i;:T!',t(:ri;;;;;;;:r;#':;f }{,'#; l 4. Francis E. Gigot, Introduction to the Stu-
,sp;,,t's"o-;;;;of dy qf lhe Holy Scriptures (dela pag. 383--
,':'iilr.'riio,.!X_;;;:::;::r;,*
e un fruntas studiu 467) New-York 1900.
a, tiiri*juifi'*brbliru, 5. Dr. Fr. Hilber, Biblische Hermeneutik,
tumind, ,, cil,re
iti"Zi"* tn tntctcserea Brixen 1912.
?riiilou#;,ril,,i.
Firegte, nu pot rgi d,i,n marginrle, tn care md,
Deei,, gi dacti n,al
p en tru ac e llst
fi _/ost alt rnat*ial nou, md,car $rdnge pragranxa, d,e stud,ii a semi,nariilor noastre
d o!!i.;;;' ",
; din aechiul rcgat, gi oremea scurtd, ile un ceas p6
sd cercetdm din ", ::.':
nou.mica nooitii
r, i, p o m enit e, fa s e
luware pi. sd sdptdmd,nd ?cntru ernt,eneuticd,. De aceia mai
{inetn seamd, tn ea gi de t"*i.A?*orluu mult qrn prr.facut-o, d,ar rn'drn md,rit-o d,ecdt
atu,nci tn
l
T
prea pu{in, fa[d, d,e ed,i{iunea I. fn schimb, a,nt,
ad,us mai mare bugd,{ie d,e eremple. Ceieace tnsd
tr

I
ilru sTcotit necesar, d,ar nw puteonr, treee tn fite:
teria d,e inad,{at, ana a1ezat tn apendice. ca ilr6,*.
terie d,e consultat. Astfel sunt bucd,lile d,e oplicare ra
teordei gi ceua d,in storia interpretd,rii, C,u chiput acestne
putereu cd,rfiii aa tr:ece d,ineolo d,e marginile gcaalei
gi, aa folosi mai rnult. :

Ilie ca gi aceastd, a Itr ed,itriune sd, gdseascd, bunra TNTtlODL'CEFTE

prirnire pe care a gd.sit-o ceq d,intdi,
Arhim. I. SCRIEAN Obiectul gi definifiunea ermeneulicei.
Bucuregti, l0 Decembrie Ig2l . r],

tr.i Ermeneutica este studiul care ne lndrumeazl sI

ui
ji
prindem lnfelesul adevtrrat dintr'un text oarecare. De oa-
rece noi culegem In{elesul nu deadreptul, din lnstr;i miq-
car,ea gdndurilor ln capul ontului, ci mijlocit, din ielul
curn el l-a rostit ln cuvinte vorbite sau scrise, urmeazf,
cE este totdeauna un raport de relativitate intre cugetare
1r.

lii
s' exprimare. Uneori omul nu spune exact ce are de
{[
lrri spus, alteori spune numai parfial, alteori spune in vorbe
li rriai mult decAt a avut ln g6nd sd spuie. Deci totdeauna
lnebuie sf, te raportezi cltre vorbele cuiva cu gdndul de
a culege at6ta c6t a vrut el sf, spuie, nu cflt te-ar putea
tnqela vorbele s{ crezi. A face aceasta, inseamnl a in-
terpreta, adicfl a cerceta qi a cerne materialul in care
se lnftrtigeazl cugetarea, pentruca s'o scoti pe aceasta
"trimpede ;i luminoastr.
Dactr noi nu sitn{im trebuinta de a face aceastd ope-
ra{iune de c6te ori vorbim cu oamenii ori citim ce au
scnis ei, este din pricintr, cd nu tot ceiace ni se spune
' orj citim are vreun interes deosebit pentru noi, : Incat str
utmbltrm morliq cu ocheana interpretdrii pentruca s{ prin-
dem inlelesul adevtrrat, Afarf, de aceasta, de cele mai
mu{le ori credem cf, am inteles bine ce-am citit ori ce
Fltl
flt
t;
li:

IO
rli',,,,]i,l ,. .,

;i'rl:.1.t i,, l

l1
):,"1:.::.,.,
li,:, Iucrurire nu ne intereseaztr prea
r'i
ilit ii l: .
il,,i,',*1111 J:.,|'T::
illlr;'"
ili'ri". r. l
' '

Din clipa instr ce e vorba de texte de rnare aceia si cAnd zicem nuntai ,,ermeneutictr", o ln{elegem
interes-
de documente insemnate, de scrieri de mare p..t. pe cea biblic[.
atrrU]
I
',i,r

odattr cu cresterea interesului ctrtre ele, urmeize'"ri- 2. Odat[ ldmuri{i in laturea aceasta, va trebui str ne
tirea minfii, pgntru a urmtrri infelesul p6nE
;;;]
-irui Intrebtrrn actlm ce este ermeneutica biblicS, ;i vonl
m .*iu
',,
mici amfinunte, gi luminarea lui prin fel rHspunde :
de fef Ue mi;_
Ioace, precum cl,utarea mediului, a scrierilor
rlin care
Ermgneutipa
lud@@P\8.4, liblicl este un sistem de regule care ne
s'a putut inspira un autor oarecare. ajutE s[ in[elegem drept Sf. Scripturrl. Ea este deci o
De aci urmeaz{ ctr, dactr ea este studiul giiin{[ ajut[toare in studiul clrfilor sfinte ale Vechiulu
care te in_ gi Noului Testament 1).
drumeazl sI infelegi .bine un text, ermeneutica
ti

I
trebuie
str aibtr o intrebujnlare generaltr, str Dupd cum etimologia cuvdntului aratl, rolul ermeneu-
fald de orice trebuie interpretat.
te servesti d.;;
lliil

rii
ticei e de a llmuri ceva care nu e destul de limpede.
lili

Nurnele de ernieneutictr fnstr s,a

lii:
Acest cuvAnt igi are origina in numirea 'llpp.Ie pe care
fixat numai pentru \t!

Grecii o dldeau zeului Mercur, care era socotit de ves-

lt:,1

Infelegerea unui soi de. texte, gi

anume pentru ln{elege_ $
rea textului sfintei scripturi.' cu toate
acestea multe din 1$
litor gi interpret al zeilor. De aci vine verbul :pp.1v6uerv
regulele ei sunt regule de lntrebuinlar.
li!
care inseamnd a traduce, a interpreti.ceva, qiapoi deri*
g.n..;H; ;;;;
pot, lntrebuinfa foarte vatul'Epp,rjvaurt^*lr1 care inseamnl iuterpretare.
bine gi cAnd ar fi vorba de alte
texte, fiindc{ cuprind o examinare CEnd Paul gi Barnaba vin qi predicl cuv0ntul Dom-
qi a felului ln care ea se exprimtr.
a .rg;tar1i"i;;r;;;; tit
i,,r
nului ln Listra, locuitorii ii s lcotesc zei, Ei anume pe
ir:
ttl

gi o parte de regule care privesc

tx,
Barnaba Jupiter, iar pe Paul Mercur, pentrucf, Apostolul
, Irt-...fo:A
turtr, fiindctr aceasta e o carte cu
numai Sf. Scrip-
,ii

era cel care vorbea, cagi cum ar fi ftrcut cunoscutl

iotur deosebittr de arte
c5rfi, degi scrisd gi ea in grai omenesc. voin{a celuilalt.
Deci, de aici lnainte,
bri-de_c6te_ori vom vorbi de l'ot cu sens de interpretare instr, in lnvl{Sm6ntul teo-
ermeneuticd, Vollr inlelege numai interpretarea Sfintei logic se mai gtrsegte gi alt cuvAnt, cuvdntul exegesd.
Ecripturi, aqa cd pr.in ei uom irt.*u. Obignuinfa vorbirii a adus totuqi o deosebire. Exegesa
cialtr a teologiei biblice. ' ') o ramurr spe- ne aratd anume ideia de lf,murire Ei interpretare a unui
Tocrnai pentructr avem in vedere pe cAnd ermeneutica ne aratf, regulele pe care exe*
infelesutr generai ai 'text,
simplutui nunre gesa le va intrebuin{a la interpretare .'
de ermeneuticd, o
,
fiindc,, strict vorbi.nd,
,l*i*' ii iio'url', Perfectionarea studiilor biblice a motivat fixarea de
poate fi gi o Lrm.neuticd ce
nu
s'ar ocupa cu Biblia. pentrucd inia
Oepr;rderea a ftreut
cI acest nume se de nun riermeneuticei biblice, de ,,.
i 1) Lemrne definepte enneneutica astfel:,,invtr{[tura despre inter-
' pletarea scrierilor'din trecut ajunse pAnd la noi, in scopul repre-
i 'nenttrrii vii a sensului original al lor". Op. cit., p. 163. Va sd
\i- r,ictr, in defini{iunea lui, avem sensul general al cuvAntului erme-
neutica, neatArnat de Sf. Scriptur5.
ffi

ti
I3
lr
termeni tehnici,
,si astfel azi prin exegesfi infelegem in-.
generali, f{rd o prepariire pentru tiecarecarte in
l
deoseb;;
terpretarea ins$i,_operafiunea interprettrrii
riteuAte de este nevole de
aplicarea regurereror ermeneutice; iar 3e citesc autorii clasici, unde ici 9i colo
teoria despre regulele _ .r*.;;;ii;..;; c8te o notf, explicativf, ; de ce si fie nevoie
de un stu-
de intrebuinfat in intupretar*.-f,
acelag raport caqi cel dintre orattrie -.iuJ diu special pentru lnlelegerea St' Scripturi ?
,.toii.a ,
Existenfa unui studiu aparte pentru infelegbrea
,si St'
dint6i ;rplictr regulele fixate de aceasta
din urmtr.
De .aci se vede ctr ernieneutica -are Scripturi se justificl :
un caracter mal
teoretic, iar exegesa foarte bine
ar put*u fi numitl erme-- t. prin vechimea acestei c[rli stinte' Intr'adevtrr, pdr*
neutica practicd. pus, ermeneutici tile ce'e mai nou5 ale sf. ScriptLlri au deja o vechinrede
lntrbducerii tn Sf. Sclpturd,
-.u faf[ de studiil,
ins,
lproup* 2000 de ani- Altele sunt cu muit mai vechi'
tj
upuru caracter practic,
Uine, altete erau obiceiurile, alta viall
pentrucd introducerea in public[ 9i privatE"
Sf. scripturd ne procurd toate Autorii sfinti
datele privitoare Ia^ textul Sr. Oin a.rf * timpuri mult deosebite de ale noastre.
Scripturi,'--rur''.r;I*;irr[,J noi, sau le
descriu unele iucruri altiel de cum le
ne introduce in inlelegerea acestui vedern
text pe care l_ana greqit a'
cunoscut teoretic. Deci studiile atihg loarte pe scurt. Mai cu seamfi e foarte
da{irne: rnai intdi Introducerea
acestea urmeaztr o gra* judeca ideile exprimate gi faptele petrecute tntr'un medirr
fn it. S.ripturE, care ne,
facesi cunoagtem origina vechi, dupl ideile in care'trdim noi.,,Erraret ergovehe-
,t u.turu materiei, apoi
ermeneutica, care ne fnva{tr ,si rnenter,quiresnostritemporisins.Scripturaminferret..,
cum str folosim aceastj ma_-
*lff1|1 sfdr,sit, exegesa care e instr,si zice autorul catolic ZaPletalr).
uraoalrunea aceasta e logictr, fiindctr
aceast{ folosire_
2. !i din punctul de vedere al locului in care au fost
st5 in irraqi ,*-
tura materiei. De aceia ugu ,u qi scrise, clrlile Sf" Scripturi au nevoie de un studiu spe-
u.*uura
---'---! In organizarea
?nva(trrnAntului teologic.,- cial pentru a fi inlelese eum se cuvine' Ele au fost com-
Cu aceasta ni s,a..ldmurit pozi[iunea puse in Orient caie, cu toate cercetlrile de pdnf, acunia'
si ra{iunea ern}e-
neuticef. Ea e una di1 ramyite
invalamantuiui UiUUc,
iot nu e ht'de ajuns de bine cunoscurt' Continuu se des-
anume acoea care ne
s[ glsim gi str folosim iAr,A
il copdr lucruri gi se constat{ obiceiuri, a clror gtiin!} e
-lnvafE
gregald comorile cuprinse "S.riptr.a. necesarf, pentru dreapta ilr{elegere a textelor din acele
in Sf.
tinrpuri.
$ 2. Necesitatea ermeneuticei 3. De asemenea, dirt punctul cie vedere al limbii, e
trebuin{fl de o pregdtire deosebitS pentru fnlelegerea Si"
Dac}._scopul ernreneuticei este Scripturi, pentructr toate cdrlile ei au fost scrise In trimbi
de a
uzl la infelegerea Sf. Scripturi, ni ne servi rie c&id* stinie asttrzi, a cdror rnAnuire e mai grea decflt a celor
trebarea : Oare Sf. Scripiu
,iui putea pune in_ de azi.
rb'nu se eoate in{elege fdri{
a ciltuz& anumitf, ? Se citesc atitea Cu cele de pAnd aici, afii justificat existen{a unuii
.aip, f, inlelegerea
c{rora cineva are trebuinftr ,r*ui
d-J cultura qtiinJificS,
l) Hernteneuttca Btblica. Freiburg. i9t-til p. 3.
r
TI
il

il

il *15
l1

.studiu pe,tru l,lelegerea nu sunt Jcrise lntr'un timp, ci lntr'o

lung5 scurgere de
Sf. Scripturi, dar nu lncd exis_ gen literar qi
tiirp. nutotii n'atl scris to{i intr'un singurpoezie' al{ii au
ii
tenla ermeneuticei. Cineva ,._r,'putu,
obiecti : E drept, proz[, al,tii
tn aceiaql formf,. Unii au sois
i
Sf. Scripturtr nu se. poate inlelege
ugor. Dar cu ltrmuri_ al{i au dat lnvtrPturi mo-
rea chestiunilor privitoare li- pioi.tirai; unii au scris
I
istorie,
Ijm[tr,,.etc. se ocupr oqi, ""oLiiu,
i, viala publica" iale, alfii au scris invlfdturi dogmatice'
,gIp&;il&L-btici, cauza ve-
tstoria nu e in totdeaunalbine cunoscut[ din
fitotogia bi-
hiica; Ia ce mai este de ffim;*eriEutica
La acestea rrspundem oa chimii ei' Partea dogmaticd nu e expus[
ln sistem' ci e
*r*Lreun.i'..,,ir**r* de sunt qi textele pro-
datere alhegrogiqi bibrice,
dr; ;;'r; poate confunda cu impra+tiata ln deosebite locuri. Grele
d6nsa. Arheotogia_r!
n--*.e rupliirrt iriil.,'fie ctr prezic cele viitoare, fie cf, se referS la scri-
cele

Infelegerea lui Insd in

-fiecare gi tn generat" ir..ui., tie c[ lnfdliqeazl lucruri existente ln timpul
luat fn sens propriu ori tguiafl#'sensut
.ri'.ou.,ur, dactr trebule
itorilor.
nu atArna *-'U;
de scopur autorurui si
ermeneuticei de a determini.
d; ;;.;;;;rr;;;, '* ."fii1;
exemplu va nf,muri mai bine aceastf, chestiune'
E votba de unde a fost scrisfl epistola I a lui Petru'
Autorul spune la sf0rsit c[ din Babilon' Catolicii
spun
Asemenea qi cu celelalte
studii necesare Ia ln(elegerea
Sf. Scripturi. inse ca aici prin Babilin trebuie str lnlelegem Qoma, -qgr'e
In genere, trebuie se putea asemlnii cu Babilonul prin declderea
ei' Dar
sr spunem cd ermeneutica are gi sf,
caracter mai psihologic, p{trund* un se poate lntreba: E bun[ oate aceast[ interpretare
*uiad0nc in tainele lnleiegern Roma ln locul Babilonului? Regula ne spune
cf,
:y,.I,:l rule ou ..ilrrri.ltrdii biblice, fnrru poetic[, unde figurile
cat, pentru "menesc,
a oferi infelegerea unui text, ea .".uutu ar fi cu putin$ intr'o carte
are In vc* sunt dese gi unde in{elesurile se pot lui unele in
locul
dere adAncurite .uttetegTi
Ea privegte nagterea gi mersur
;; ;il;u, ."ru I_a scris 1). altora, prniru a dl o mal puternicl ilustrafiune a.faptu-
ioeiei Jn mintea autorurui, in
forma in care el a pus sensul, lui. Inirio carte didacticl lnsf,, cum sunt epistolele,
anumile. idei, gi se silegte.
o*t.reri, iui moraltr cltre care lucrurile sunt numite in chip direct, flrl lnconjur,
orice fel de forml qi se_t
apoi sI aesirinUX sensul din cu nurnele lor, interpretarea aceasta nu e sigurl 9i
nu
expuie ."irir.
ne poate formi convingerea c{ Petru se afl2r In Roma
in
Necesitatea ermeneuticei
motivele expuse mai sus, pe
se vede lrra ,u numai din timpul acela.
care fe-irnparte cu alte studiii Imprejurtrrlle de ielul acesta fac sd se simt{ trebuin}&
biblice, ci mai cu seamtr din
caracterui cerplor Sf. Scrip_
turi. Sf. Scripturtr nu e o singurl de lndrumlri gi regule Pentru a judectr fiecare caz duPf,
carte,
..ci
mai multe, gi natura sa, cluP5 cele avute ln gAnd de autor, duP[ mo-
1) ,Multi socotesc exegesa (deci tivul care i-a dat nagtere, etc.
apricarea reg,leror ermeneu-
$i mai ulor ne vonn lncredinta c[ lnfelegerea culturf,
tice) drept o adunare o! Sf. ScriP-
istorice. Din exegesa reald 1"r.rra.i'g.irr-;i.ur*, larheologice q1
insi ,r.. piri.'"" numai partea teh_ turi nu se poate intrePrinde ftrrd o lndrumare 9i
ci-+i psihologia viefii sufletegti
1lci,
lor".-Lemme;-Op. cii, p. Jlrrui[riror sau scriitori_ special6, e6nd ne vom gAndi c6t de mult s'a greqit cu
t7g.
 ,tr

,ffi
17
r6

interpretarea ei gi cSte pireri false s,au pe temeiui Sflntei Scripturi'

intenieiat pe Dognttttistttl are a stabili' pentru a
SfAntai SCripturi 1). ffi ale credinfei-noastre' Deci'
ffi oul. r-urt punctele reale pe cnrc lc poate a-
,,istoria ne lnva.{i, spune Zaplelal, cA interpre}ii
Sf. ,ffi *'*rr,, ei trebuie s[ qtie sensririle
in stare a analizir rrn text
veh Sf. Scriptura El si fie
Sciipturi, chiar acei care erau spirite ioarte
agere qi care
qi-au inchinat toattr viafa studiului scoate dinir'insul ideile pe
care le cuprirrde'
Sf. Scriituri, ioi uu O.rn,
rltd,cit uneori. Deci, daci astfel * " sigurtr
de b6rbafi nu s,au putur Mai tnult, t1e o 'ianui" si in{elegere multe ^Yl;
:-St pasagll
feri de a cddea in gregald, cu aidt ur*
mai pulin noi, dactr trri,' incA nevoe Pgtlmistut' l'"^T't
flu vom avea putin{a str ne instruinr prin ffi intoarse gi sucite de mulfi dug-
temeinice prin_ a1e Sf. Scripturi azi suni
cipii ermeneutice., z).
rnani ai credinlei' Fit;tt*
cd ei cacl ln rf,tlciri grosdlane'
Fericitul Augustin spune: # de niciun studiu
.. ,,Dumnezeu $i_a ascuns irr I t!fr pentrrrc[ interpretarile lor' necf,lduzite gi
{rguri infelepciunea sa, nu pentru Sunt insl cercetdtori ta-
a o refuzi celor mun_ '# biblic anterior, .unt a'Uit'aie'
la invtrfdture, ci peniru a o inchrde precum sunt protes-
rniliarizafi cu nranuirea Sf. Scripturi,
,ffi
:il:fl"
genfi" ,). cetor negli_
puted stir la vortrx cu d6nqii
qi a
ffi
tan{ii. Ei bine, pent;;r a
$i in Sf. Scripturl lns{qi se aratd cd, unele din pir}ile allii' polemistul
apdri credinla, ;i t.ii ot unii.Ei.tu!},ut
ei sunt grele de inteles. Astfel
Sf. Apostof petru spune
ffi
fr
are trebuinla sr tie il::e instruii
in lntelegeiea Sl' Scrip-
h a doua epistolf; a sa (3, 16) de;;; epistolete Apos_
1ff

irr,.-l;.t* ie cel oi'tii, el va stabili rleadev{ratul sens lite-

cei din urmtr' el
tolului Paul: ,... a.scris vou6 graind
de acestea. firtre ral al pasagiului in Jrestiune; tafl bibiice care'
care unele sunt grele de fnfeles, pe
acestea unii oanreni va arlta legile tradifionale ale interprettrrii mai nrult
neinv{fa]i gi neintiri{i le fizvrhtesc (explicI pre{uieEte
iiind opera ,irinl.ror otatot btrrbali,
ffi
pe celelalte scripturi, spre peirea .u.it,) .r.si
lor,,. i ffi decdt interpretarea arbitrartr a fie.clruia'
Se deci, peniru ce e tle trebuinftr o stiinid
. _vede, spe_ ].otertt:eneutica-vacllrduzigipepredfcatot.,Eltre.
ciall Ia citirea Sf. Scripturi. cuvantul Domnului'
ffi bLrie sI lmpart[qeasc[ credincioqilor
din partea iui
ffi nu pe al sdu, ;i, Oecf cea dintAi cer"ini6
Scripturi Ei s5-qi
$ 5. FoXosuI errneneuticei pentru e sE pitruncltr tonOJ' invalaturltor .Sf'
OricAt de instruit gi de
inferpref. c) zicleasctr cu ele ,',uanta'ift'sale'
sale lunrini nu-i vor ti de a-
Nirnenea din ceice stau in serviciul
ffi ;ri;;;t, ar fi el, propriile
juns pentru a nrali pe credincioqi cu hranf,
spiritualtr'
creclinlei creqtine
nlr se poate Iipsi de ajutorul ermeneuticei. de Sf' Scripturd' qi'
ffi Predicatorul uru n.int*tat trebuin![
sensului ei' va
pentru a o inf5liqir cu iolos qi potrivit
t) Nicderi diletantisnrul gi foi[etonisnrul rru s,au introdus regulele ermeneuticei'
atit ffi trebui sEse clltruzeascf, tt''tdeauna de
de rnult cain studiile biblice, si niciier-i iru sLrnt ele nrai pufin
poirivite.--lcmme : tJp. cit., p. ffi in orice pozi{iune s'ar pune celce se indeletni-
Deci,
174. nu poate
2) Op. cit., p 4. cegte cu inv[{Sturile c'restine, studiulermeneuticei
3) Enarratio in tr,se(n76 I03
ffi Ii respins cle el ca un lucru neprellos'
z

ffi
tr
 I8
19

. S 4. Calitafile inferprefuiui.
Scripturii 1)". Fericitul Au-
c ferestruico, u$a, temelia
Sf. Scripturtr nu e o carte gusrin zice in acelaE sens : ,lnceputul
cel mare al Pie-
Ia fel
iin caracter deosebit telii este ca, mai nainte de a gti pentruce cutare lucru
sufretur orxenesg.pentruc{-r
si
"i;;;#;.
irt
Tj.i:?j:?. iXrii; a fost sPus, sf, g[seqti ceeace cauli qi sf, te
bucuri de
9r a veqniciei qi-r invaltr "or.. fn cere
taina infiniturui
,a:;i;;;ctr ceeace ai g[sit
2)". Aceasta 9i explic[ cuvAntul Profetu-
gr mai nobire aspiraliuni mai (lsaia 7,9).
,rc .jr.."ili, cauzaaceasta.inatre lui : ,,De nu vefi crede, nu vefi infelege".
rea ei nu se noate citi- 2. A doua calitate' moralf, e diip oziliunea meditatiY d
intrepril;:r"*iferenta
obignuit cu care
se inceje ;ul.;"rffi
sau gestut.
a cititorului.
crrfi. adevi-
trebuie citit, cu
o stare de.rii*"..oitd, Sf. Scriprur{ Sf. Scripturtr tiind o oper{ alctrtuitl din inalte
:ruri doctrinale gi morale, care au fost scrise de autorii
ea nu-gi descopere..inaintea pentrucS
;il;;;lri";rate comorite artfer,
Intreprinderea cifirii.
ei ,r.iri.'"., il :" sate. lor in clipe de deosebitl iluminare internf, qi emoii-
mtrref gi srant .ar. intrarea fntr,un une religioasf,, urmeazf, cI cititorul ei trebuie
str sc si-
IHf,o ,.
,,1r,* de crrrremur qi
leascf, i ,. uproprii cdt mai mult de starea sufleteasci
peste ni-
Mulfi, care lncep cit]rea
acestei sfinte a sdiitorului. Din sfera aceasta, care planeazf,
int,insa oe.ai,,nu,ui ftrr, acest velul vielii materiale zilnice, adevtrrul Scripturii, i: ti11tq:
ctrrfi
ff:,lflrT: il,#::.. rucruri de mult mai uEor. Acolo nici nu mai este o lnlelegsre,
ci'
.i,,..iu',li "'ffi ,::..ffi mai mult decAt at6ta, o vedere a adevdrului cu ochii
a-
,,1,i, ff I #. il ;,,Xiil,lh ff; T;
surletur prin de *',..:l{: ceia pe care viala meditativ[ ii procurl cuiva'
l;;.;Iffi'J; asffer de surrete
trece' ra.ir. J'r. asimira, De aceia lnterpretul trebuie s[ aibtr dispozitiunea de a
1,fi'::lrt}t'.'r::'t'uri ca prin- meditir cuprinsul Scripturii, de a-l veded In sfera eterntr
ry acela;#';.tffi;#;''ri'tli;,urtr din care a ap6rut. Pentru acest motiv, Augustin sputle
sl
.u,
cu scop de cf, ceice cilesc St. Scripturl trebuie sf, se roage ca
;,ffffiiiii:,J,rf':"
";, "?,"'u,i,lit. .aritari qi dis- in{eleagtr, tiindc[ prin ruglciune omul se inalld peste con-
io,, i; it*;'1,;i iil'.;il', jiJ,,; i,iliiii ; ; ; ;;
n t ;; r *, OiiiuniG viefii de fa!5 gi cautf, cu fiinla sa sufleteascI
3)'
a

tocui in vecindtatea lui Dumnezeu

Calitlfi 3. A treia calitate morala e nwtlestia qi umilinla' cf,ci'
rnorale
tr.Int6ia calitate moraltr este l) Bretiloquiutn, Ptoemium' nr' 1'
cerl care clltruzeste int.fi**f, credinla adincd qi sin_ 2) Magnum pieiatis et sanctitatis initium est' antequatq est'
scias
o*;iril,si_i deschide za_
rea Iucrurilor supranatdl..,,tr;';'irtE quare qu'id dicium sit, credere sic dici debui'sse' ut dictum
Haec enim pietas faciet te capacem, ut queras
quod dlctum e\t'
zice Bonaventura, In Psalm'
guadeas'
et cum qtraesieris invenias, et cum inveneris
147, 2.
sj oe doctrina christianfr,lib' lll' c' 37'
 {6;'^s"\
' tnuL
siElrtn

Floo,. - *s1
dupd cuvdntul Scripturii, unc{e
e umilinld, acokt e ;i frt_ dec6t tocmai vi{itii gi p5*
lelepciune 1). ellta,dfspozifiune-va rnic nu indeptrrteazf, mai mult
rdtdcjri gi de interpretarea
feri pe interpret de
inUrazneale care duce catul.
gerlri. Iu aceasttr,_privinttr, Ia exa_
zice eugustin:
,,1_a inceput" Calit6{ite intelectuale
:inl*.r*copir, voiamsa aiunrcutriea in
tei Scriptur, *r,^.llr.r1. 0." mdnuirea sfin*
u lerta ,,.ru,uu, iar cu prelinllnaf,€ cu:
turire stricate, insumi irni
rnchioea* ,g, Domnurui
apuc[_ Aci intrfi toate studiile qi cunoqtin{ele
cdci mdnctru fiind, in,rre^*rrir '"ur, rneu.."
caie treUuie sA fie echipat interpretul
cind, p5geqte tra ex-
ooate grsi dec6t c6nd
l, ceeace nu se plicarea Sfintei ScriPturi'
socoteam in stare.sf ";tiqiii'iti[.. Eu, nenorocitut, m& ' l. El trebuie s6 fie familiarizat cu lintba cdriitar pe

Ioc. str- zbor, am .-zb3i

z).
r u,r-pI.asit
---" rsr cuibul, dar, ln
care le lnterPreteazl.
cdzut"
4' patra caritate rnorare
'1-i esr- integritatea ffi()rour-
oricatdeburrf,arfiotraducere,totsuntpurrctein
ritor qi sfinlenia vielii, careenecesarf,recurgerealaorigina!,cumspuneAu-
linguae per
.p.rtru.a, Uupa .ruantul Scrip_
turii, inlelepciunea., n,i ryti- gustin, cf, sunt cuvinte care in usunt altetius
i,r''rii*u,
nu locuieste tn trupul aat pacatuii'r1. rauvaitor, rtici 'interplretationem
transire ron possunf
1)'

Fericitul Ieronim zicei ' 2. Interpretul trebuie s[ Etie arlrcologia biltlicao pen-
catre nurti. : ,lubepte
trucf, priritr'lnsa el se poate pune ln lnsuqi rueciiul
din
Scripturii, iar vitiile.ctrrnii $tiinta (i
nu t. ,u iuUi,, ,). De asernenea,
care a apf,rut cartea. Age3-q1a- ll va ajutir
ctrtre vigirangiu i sA {ac6 expli-
,Nu nrrt. ,..rri orr'r, cerceteze
c[rile in legfiturl cu timpul qi locul In care au
turile Ei banii, nicisd guste scrip_ aptrrut
gi'rA inteleagl va puteir feri de
'feti. sau apostol,,i a.1. "inri pe pro_ iOuitu p. .u* t. eipiicx. Cu aceasta, se
greqata de a explicir 9i cdntlri lucrurile vechi cu
Aceasta coresounde
m[-
cu ceeace spune Sf. Apostoi
Paul: ,,Oniui penr6ntesc Ei sura lucrurilor de azi.
nu primryte.*,"
'- r-''arvrrL u\'r' .. sunt ale
3. $i celelalte studii biblice, precull1 Introcittcerea
tt"t
hului lui Dumnezeu,. u). Du_
Motivul pentru care aceasti cdr{iti Sf. ScripttLri, iar: parte din cuno,stinfele cu care
a studid scriptura, a exlun: calitate unei clrli
trebuie s5 fie Inarmat interpretul. c6ci cuprinsul
a Ie apEri, inseamnd a
trri
credincios,lr iliii?ll;,,i
cu D;;;;,.;., neincerat, iar
ii .se in{elege mult
'arr.
mai bine, dacl gtim caracterui persoanei'
de Dumnezeu, gi prin
urm4,.;.;;.l.u.rea u scris-o, motivul care a ftrcut-o str scrie' irupreju-
Scripturii, rri* rarile in care a scris, mediul catre care erh indreptattr'
t.l piltte, Xl,2. etc., Ei aceste lucruri se glsesc tratate In lritrolncerecr
2) Serma, Lt. b. tn Sf. ScriPturd.
3) Inletepciuhea, t. +. 4. lncf, unul din eletretttele cu care trebue s6 tie in-
il Epist., tzi. u.
zestratinterpretulecunoagteread.octrineicl.aslilti,Prin-
5) Episf.6l, 3.
L;) t Cor' tI 14.
l) De Doctrina christiana ll, ll
 procedeze aqa')'.?u asemenea'
Augustin'
'tr'insa,
el e fam,iarizat cu mrnuchiur doctrinar avut dreptate si Clristiano' r€pror
cuprinde Sf. Scripturtr gi deci
pe care-l i, .e*ir. trr. inlitulate De Doctrina
donatistului Tichonius Aiers)"
mai ugor poate urmdri pe
autor. Augustin spune in aceasttr prirlinla duce regulet. .r*.ntlirc*fu
cf,, dactr cuvin_
tele Scripturii tas[
;.d;;;F
$ 5. Ce tnsearnnH a interPret&'
asupra sensului,
.rj.,j:1,:llte regura.undevi
credinlei (rg,rro
u lnterpretare eretictr poate pretinde,fidet).
vegle inceputul evangheliei in ceeace pri_
Sf. Scripturf, este cartea sau
bttnul comun al tuture'r
dela fr.*,.a punctuatiunea n,ar plm6ntul sfAnt al credin{ei creq-
fi exactx gi ctr prin ,,Cuv6rtui ,.Jtom care au p[qit pe o tainf, care e re-
teagl o persoantr duntnezeeascl;
nir-irebuie str se in{e_
.a ar ftebui sd se ci_ ;"dtt. De aceia ea nu tt pdstreaz[ cicatrebuie s[ ajung5' la
cdtorv)'
teascd :
,La fnceput era Cuvantut, qi Cuv6ntul erd Ia rervatb:'numai cunogtinfei
inttt i" circulaliunea sdngelui
. Dur,nnezeu, gi Dumnezeu eri (existi),,. O asemenea cunoEtin{a tuturor ii Ja
in_ lor sPiritual.
negre,slt, ar n.ga .e
,t:rll.tT.,
In acest caz lnstr, se consultl
Cuurntrl e Dumnezeu.
DaroricAtdeadevdrateacestlucru'totatttde.ade"
regula credinfei gi se gtr_ pe care orlclne c
segte ctr in sistenrur nostru vaiat e c[ Sf. Scriptur[ flu e o carte
ao.tiina cuvdntur e rnsuqi p"ri. ir*buinli. In genere, se infelege cf, ea foloseqte
Dumnezeu, gi anurne a
doua persoanf, a Sf. Treimi. gi pietate' lnfelegerea ei
5" Inlerpretul trebuie str mai lndeptiniasce oricui o citegte cu iniira curatf,
cu care este
s5 cunoascE ru*dr,e comentatorilrl- o condifiune:
ins[ atArnl de cunoqtinfcle qi de Invdlltura
in..rna(i ai sfintei celce se apucd de citirea. ei'
-Scripturi. .Dacalns5sf.Scriptur5ebunultuturorqitotugnuse
inzestrat
Din vremurile Sfinlilor plrinfi gi p6nI de trebuintd
trebuinfat o niunci colosall p.ri.u-u
acuma, s,a in_ pout. fntr.fuin{h de to!i, urmeaz| cb strnt
credinciogilor inte-
anumite ntijloace, .ut. ti lnlesneasc[
ldmuri Scriptura.
De oarece aceast{ nruncd . il;;;;r; ,n addnc izvor IegereP Sf. Scripturi'
d.. pentru
Tforlrre celce vrea .e qi str expuie sen_
Chipul cel dintfii gi cel mai sirnplu
de a imptrrffiqi al-
sul Sf. Scripturi, aceste Iucrtrri yor"tf.
avei totdeauna ln_ lor' e tra-
semnitate pentru interpret. tora cuprinsul Sf. Scripturi pentru In{elegerea
strf,mutarea cu-
Chiar lucr{rile autorilor eretici nu ducerea, prin care trebuie s[ inJelegem
sunt nefolositoare. sau
^
Cei vec,i au scos lucruri pri*rfri .i dintr'o limbl strlin[ lntr'o limbf, cunuscutf,
pi au afirmat ctr si alfii poi
o..ilrrr.'ii"n cerJile ereticilor in limba nafionall a dcelora c[tre care se imptrrttrgeqte'
gi't.eOri. credin-
fei Ieronim a luat' ,uit. - tucruri ,a taca ca ei. Ast_ Prin aceasta, Sf. Scriptur[ e adus[ la cunoqtinfa
otu biig.n gi din Apo- . ciogilor prin propriile ei cuvinte'
ninariu, pe care totugi de
mai mutte oii
tici. El afirml ctr a fdcut aceasta
iinumeqte ere_
deseori qi susfine ctr a
1) Epist. LXI ad Vigilantium 1; Comment. in Galat', Pra-
%
log; Contra Rufin. n, 21 .
1) De Doctrina christisna,
II 2. 2) De Doctrina Christiana, liber
I, Ii.
 Traducerea e cea intAi treapttr in interpretarea
Sf. Scrip_
turi. a mul{imii credincioqilor
P*in-_luje-rptglfl-{_e, in
,idei oarecare. Intru {e lege m
urirea in lelesulu i u,'e l
l6m ootrivit cu treapta de inv[]{turf,
cAt prin traducere prin studii deosebite'
ni se inrptrrUgegte -"2. nu sunt forma{i a
Irr.
Prin interpretare FllM#Lse ln{elege
in{elegerea Sf. Scripturi, traducerea expunerea
e ;i ea o inierpre_
tare. ntai bogat[
rnteiesutui St. Scripturi-fififfiffiesfAgurare
Aceasta se poate nurni interpretare istorie' liiologie' etc'
intr,un sens mai iJ-.ontirf.taliut1i scoase tlin filozofie,
larg. In sens propriu, prin inter'pretaie Pavei' ln ceeace
rirea cuprinsului printr,o expunere
se in{eiege ldmu_
',
i. .*.*rlu, ca sd explici pe Apostolul
ori despre justific tre' etc'
mai amlnunfit5, care .l ,puna despre rescuniptrrare,presllpull la cititori
m{rgineqte nurnaj Ia lnEirarea
:u.r:inr,o
iuri
cuvintelor Sf. Scrip_ r. .* mari dezvoliSri, care ,o .u:u-
iimbl cunoscuttr, ci se sile;te a le inso$i
consideraliuni istorice., nrorale, cu ,ita culturh 9i care, de aceia, nu intra intr'o inter-
pot
etc., din pretare PoPuiard.
in cuvintele Scripturii ,pur. 'nrrlt'mai care sensul prins
luminos. De ex_ interpretarea se
emplu, daci citim cuvintele : A.lunge Cdl{uzindu-ne insf, de alie 5ocotin{e,
zitei
(Matei 0,34), nu suntenr indestulati'nurnai rautatea ei mai mult la:
cu faptul cd poate impXr{i gi altfel" Dac{ ea se intinde
la re-
le-anr citit, fiindctr nu se in{elege
ngo, .. inseamn{. Dar text. adicS la partea exterud, la sensul cuvintelor'
le lnso{im de cAteva cuvinte de ldniurire, taliunea Ointre ele, la func{iunea
lor ln fraz6' pentru a
qi aceia e in_ ceeacb se cheanrS'
terpretarea. piecizit din acestea sensul ftazei, avem
'Sf. Scripturtr, 'interpreta,-ea presupunem sensul ver-
cabun lnoral gi religios al tuturor creg_ tterbttla' Daci ins[
a
tinilor, neputdnd fi infeleasl in ioate
irr1,,., ei numai prin Uri.unot.ot 9i intreprindem interpretarea cuprinsului'
furnra traducerii, pararer cu ddnsa treuuie' ideie!, I[r[ a ne mai opri gi m[rgini
la cuvinte' avem
interpretarea propriu zis{, al clrei
,a *.rrge !i
scop e sa aducd la interPretarett reula'
indeplinire punerea sf. Scripturi
ta inoemana rngeregeiii
tuturor. Aceasta o va face intl.ebuin{dnd
tot felul de cu- $ 7. f,imita interPretiirii'
noEtin{e.' istorice, geogiafice, Iiterare,
penlruca in}elesul Interpretarea prolrriu zish avdnd de scop a preciza
.spuie, nu se
care sunt ideile autorului, ce a vrut ei sd
preocupl a stabili adevtrrul real al celor spuse' Ea nu
dreptate in
\:- $ 5. Diferite feluri de interpretare. se intreabf dacd autorul a avut sau llu
cP a
: :e a..tpl'* ? ,
spus, ci pur gi simplu se lnireabl numai
Socotind cine sunt si c6t5 fnvIl5turf, Se tntetege cd nici aceia nu ne poale ltrsa
indilerenii' Dar
pentru care facern interpretarea,
au persoanele in domeniul
ea se va implrti Ln po_ rolul de a aplr?r adevlrul cek:r spuse cade
pularo Vi ptiin{ificri. ernteneuticei' sta-
altor obiecte. Din punctul de vedere al
, 1. Prin interpretare U).p,&L(i, se inlelege expunerea bilim numai ca roiul interpretului e de a sluji
ca mijlo-
in{elesutu} Sfintei S.riptlfffiaratari
citor la lnfelegerea textului'Sf' Scripturi' nu de a-i exa*.
simpte gi ugoare,
nrinir valoarea reald obiectiv['
 ilfifl
lilir

lliir
il
scop a procuri in{ele-
Scripturi. Ermeneutica avAnd de
Deci interpretul are a stabili numai ideia lipsi de o dis-
ijir confine cutare pasagiu din
pe care o g.r* t.n.rlui clrlilor sfinte, nu se poate
putem gtrsi in citi-
Sf. Scripturd. futir chestiuttea sensurilor pe care le
D.1c{ e aga, se in{elege cI nu intra
io materia erme- rca Sf. ScriPturi.
meuticei a se ocupi de
aplicdrire morare Ia care textul Deaciinainteinstr,deosebirileinimp[rlireamateriei
St. Scripturi poate dd loc. Sensul
sunt mari.
{i susceptibil gi de sensuri derivate, de al unui Ioc poate
real
apiictrri Ia vieata Noi vom ctruta, pe cAt cu putinf5, s[ ne c[ltruzim de
pra.cticf,, la condifiunite mai rnull
vie{ii moderne.
aplic{ri se pot pnfrivi foarie bine
A;;il';rffir; natura obiectr.rlui ;i s[ urmlm imp[r{irea care,
cu pasagiul din care sau mai pu{in, se aratl in structura lui'
'sunt scoase, adic{
str nu contrazici ,ril;?;; ,i.i irri Astfel, dela chestiunea sensurilor, df,m peste problema
afltrrii acestor sensuri, qi atunci vom avei o
rrl s{-fie confinute in ideia ini{iala a cetui parte pe
.*"'r._,
hrterpretarea de felul acesta nu e interpretare
.orr.
ermeneu_ care autorii o numesc euristicd.
tictr propriu zis5, care nu se preocupl Mai Inco1o, vom avei problema expunerii sensului a-
il Ea are in vedere edificarea .reoinciogitor
dec6t de sens.
flat gi atunci vom avei o nouf, sectiune pe care uzul a
in instruc{iunire
religioase care ii se dau gi se numeit, numit-o proforisticd.
i,, irtrrprrtare onti-
leticd 1). Afar5 de acestea, obiqnuin{a cere ca ermeneutica sI
it;t
Dacd interpretarea aceasta nu e interpretare
propriu mai cuprindf, o parte care se ocupd cu istoria interpre-
zisf,, ci mai mult aplicare gi prelungire ttrrii Sf. Scripturi la Iudei 9i in Biserica creqtintr' Noi lns5
a sensulul Ia im_
prcjurtrri pe care autorul nu
le-a aiut ln vedere, cu atat mlrginindu*ne numai la elementele unul curs gcolar, nu
rnai pulin pot inlri sub numele
de interpretare lucruri pon.n, aceastd chestiune In meteria de invilat, ci cr
scoase prin interpretlri silite care trecem in apendice.
iri nu intrtr in st.ra Je
gfindire qi in planul autorului. Deci imPdr{irea urmatd de noi va fi:
Astfel este interpretarea
arbitrard a adventigtilor, care cuvintele Sec{iunea ll. Teoria sensuriior Sfintei Scripturi, - -
i,' M6ntuitorului:
'seciiunea II: Euristica, sau aflarea sensurilon Si
Tie zic, astdzt vei'fi cu mine n iri ttuiih,';;i"i;
citesc. str6mbind punctualiunea
,ctt mine tn rai.
: lie zic astdzi, ,it ii Scripturi;
liil
iii
SecXiunea llk Proforistica sau expufterea sensurilor
Sfintei Scripturi.
liir.
$ S. Irnpdrfirea ermeneuticei.
'Nu
to{i autorii urmeazt aceeagi lmptrrfire
iitr
a ermeneu_
ticei. Sunt unele chestiuni insa 'Oc
care toli se ocuptr.
rlr
Tofi, de exemplu, au ca o priml .t u.Urne
: sensurile Sf.
l) S[ se citeascA in apendice, ca apJicare, predica in
face o astfel de interpretare, care se
qT
Iili ii
riilriI

iili
i]l

prin ct-lvintele vorbite sau scrise 9i prin mijlocui cirora

1)'
-Lt e impartlgit gi altor spirite
Seusu} are asifel un caracter subiectiv, fiindcd
st[ in
legltur& nemijtocit[ cu subiectul, adicf, cu
fiinla cugetd-
toire care-l produce $i-i.d[ expresiunea' Quvintele insl
sunt exementele obiective, adicl acele care stau la
inde-

SECTIUNEA mAna gi la in{elegerea tuturor, pentru a fi intrebuin}ate

de fiecare persoanf, In parte. El6 servesc ca mijloc de
I

TECIRIA SENSURII,OR SE.. ,trecere a sensului dela om Ia om'

SCRIPTURI In aaeast[ consideraliune gtrsim qi deosebirea dintre

S 10. Sens 9i insemnare.

CAPITOLUL I
Sensul e g0ndirea determinattr a
spiritului. Deterini-
DESPRE SENS IN OENERAL 'narea aceasta e proprietatea voin{ei acelui care vorbegte
sau scrie. Aci are rol jocul ideilor sale personale. klsem-
,S 9. Ce se narea lnsd nu e
un lucru care-gi ia nagtere In capul
numegfe sens ?
autorutrui in montentnl cf;nd cugetd, ci existf, totdeauna
Pen{rur a imptrrttr,si altora gdndurile
noastre, noi intre_ tixatl dinainte de uzttl vorbirii, dupd regulele generale
ibuinl&ml anumite ala iinlbii. Insemnarea e legatd de vorbe, 9i pentru a o
-seTne
: vorba,
-.u scrisul sau migcarea.
*Acestea stau Ia lndernfina
ori.ri ,aila, e de ajuns s[ cduttrm lntr'un dicfionar. Acolo ve-
da expresiune celor gAndite.
n,gt. mijloace de a
,dem o vorbf, cu una sau mai multe lnsemntrri ;i lnfe-
Cin. are a exprima ceva
trebure sE aleagtr din mul{inre,
u.urJo, mijloace care._l legem cd lnsemntrrile existd pe ldngtr vorbtr, independent
. stau ia indemdnf;.

Fiecare voro-tr are, prin ea insdgi,

'
i) Sensus est cogitatio vel animi motus signis, praecipue verbis

a exprima o' ideie, vorbelea,urt

's€mila ceva. pentru o putere de in- nanifestatus. Per se intelligitur in hermeneutica non de interpre-
tatione quorumque posibilium ideae signorm sed tantum de in-
Imbinate in propoziliuni
Si'trar;
atunci, drln insemnarea parfiald
;o; legite cugettrrii, qi terpretatione oralionis agi, scilicet verborum ore vel scripto ela-

rtr,ste o trusemnare .mai largd,

a fiecirei vorbe, lzva-
dar mai precisa.
Spiritutr care cuget{ igi alege uorU.il
g le d{ forma
'exterioarfi a propoziliunii qi trazei. Idela pe
exprimafi prin aceasttr agezire
care er o
se ,r,tn.qtu sensul trazei.
.Deci sensul e produsul deferrni-o--;;"-_
torunr.
lnterpretatio sbrmonis definitur : eommunicatio sensus'.perbo-
:rutn, seu intimatio idearum auctoris, auditori vel lectori
facta. =-
Sensul este cugetarea sau milcarea sufletului, ardtatd prin
semne" dar nrai cu seamd prin cuvinte. Ctnd vorbim de sens ln
ermeneutic5, nu infelegem sd ne ocuplm de intcrpretarea unor
.anumite semfle, prin care exprimdm o ideie, ci numai de intet-
 30
de persoana vorbitoare. Ba Incf, aceste insemn[ri se pre-
supun, pentruca vorbitorul sf, se poatl servi de ele spre
a-9i exprima ideia. Pgntrg-a_prinde sensul lnstr nu ajunge
M@T :buie s[ citeglifi&a lnlieag],
poate chiar s[ studiez pnTil-tul, peg[gsg;[-glsegtl
i. Asttet,- Aeffinfrtu, inr
semnarea cuvdnfului oaie, tmpdrdlie e
cunoscutd. Dar
sensul in care aceste cuvinte sunt intrebuintate Noul in
Testament in expresiuni ca: Impdrdlia cerurilor, oile
cele perdute ale casei lui Israit e diferit cle insenrnarea
obignuitl qi nu se vede decdt citind fraza ;i urmtrrind
inl5n{uirea de idei a vorbitorului sau a scriitorului. prin
urmare lnsemnarea unui cuvAnt e adeseori multipll, ne-
hotdr6t5, In timp ce sensul se opregte Ia o singurl in-
semflare, excluz0nd celelalte lnsemndri posibile ale unui
cuvdnt ; el e precis gi formal. Astfel c6nd zici: fata,
poate fi vorba de mai multe insemntrri. C6nd citim lnsfi,
in evanghelie : cri Stie Tatdt vastru cel ceresc de ce
aveli voi nevoie, vedem cI sensul lixeaz| nurnai una din
insemnf,ri. Deci el precizeaz5, fafl se insemnarea care e
mai imprecistr.
I!-o!,_ cdnd interpretdrn, urmtrrim sensul sau intelesul
tr a;zei, ffr- insemn.area-fficaiuilfrV n patte. r p11-
pas pentru a descoped sensul este a qti itlsemna-
rea cuvintelor 1).
pretarea vorbirii, adicd a cuvintelor exprinrate cu gura san in,
scris.
Interpretarea vorbirii se defineqte astfel : impd,rtli$ir.ea fdcuta
,rg!-3s.c*q[
,ilor unui autor. Dr. Stephanus Szdkely, Hermeneutica Bi.
Wfff^C?ffmf*. - Friburgi 3risgoviae 1902, p. 4 s[ i se sfarme niciun os, cum e rA
1) Finis interpretationis est sensum, non signiiicationem quae-
rere et proponere; primus autenr gradus acl sensum invenien_
dum est significationis verborum cognitio.-SzCkelv, Op. cit., p.31.
t
3t
S 11. Sensul biblic ai impHrfirea lui.
Dac[ sensul In general e lnstrgi gAndirea exprimatf,
prin vorbe, atunci biblic e ceiace sfinli i scriitori
au avut in sPirit
acelea de insPira
I nu pot fi luate ln todeauna In lnsemna-
rei lor proprie, pentruc[ Sf. Smiptur[ n'are pretutin-
.denea un sens nurnai de un fel. Exist[ incf, un sens
care nu e expfimat nemijlocit ln cuvinte, adicf, .nu e cel
pe care-l dau cuvintele ln lnsemnarea lor proprie, ci se
exprim[ mijlocit, adictr prin lucrurile pe care cuvintele
le Inseamntr.
Sensul- cel dintdi, care rezult5 din Insemnarea direct{
a termettilor, luali In infelesul lor obignuit, se numeqte
/ literal sau verbal. cere se mai nume$te qi grama'
sul din urme, cel mijlocit, se nu-
megte seiis tlplqp:':'*.*#rntu& El se mai nume$te lncl
$i 4M9 Pg
ilu-e o speclalitate a Sf. Scripturi, clea
1l .are cagitoate celelalte cf,rti curat omenegti. Sensul
tipic Ins[ c numai al ei.
Exemple: Dupd sensul literal, Adam Insemneazf, cel
dintdi om, dup[ cel tipic Hristos (Romani 5, 14) ; cor-
tul mlrturiei Evreilor, despre care e vorba ln Egirea 36
In sens literal, in sens tipic [segrqg[,994[ (Ebrei 9,
2a); porunca de a nu ltrsa vifa fdrd h
,
Deuteronorn 15, 4 in sens literal, a pri
9, 8-g un sens figurat ; mielul pascal,
zaicf, (Egirea 12, 46) in sens
tipicl faf[ de Iisus, ctrruia nu i s'a
cruce (loan 19,36).
 Inrpdrfirea aceasta a sensului biblic in doul n,a existar
totdeauna. La cei vechi gtrsirri ,si o implrfire tn trei :
sens rsforic, sens rerg/*ru-jlwlgglc qi sers spirituat.
Aceastf, inrplrtlre ins5, daca poate ti primilH'?in-.- punct
de vedere practic, nu poate fi indrepttrtitd dil punct de
vedere gtiinfific, pentructr aceste trei ptri{i nll se excluti
una pe alta. Sensul moral poate trece sau Ia sensutr is-
toric sau la cel spiritual, sau se scoaJe prin acomodare
gi deducere, .ln care caz nu mai este sens al Scripturii
propriu zis,
In evul nrediu, exist6 inrplrtirea prinstr in versuri :
Littera gesta docet, qLrid credas allegariu,
A,Ioralis quid agas, cluo tendas anogogia.
Aceste sensuri ins,l nu strictr inrptrrfirea iri doud ad-
misf, mai sus a sensului biblic, penlructr sensurile qle-
goric, moral sau tropologic gi anagogic nu sunt sensuri,
deosebite, ci numai variellii ale sensului tipic. pe lAng5
aceasta, mai treb :ie observat cd partea lntf;ia clin vcr*
surile de mai sus (littera gesta docet) restrAnge mai
mult decdi e drept materia sensului literai, referindu*l
nun:ai la povestirea faptelor.
Afartr de aceasta, mai existl aga nurnitui s€/is qcl^
modot sau derivat, de care am pomenit si mai sus.
Propriu vorbind, acesta nu e un sens al Sf. Scripturi,
ci aplicarea Ia o stare sau imprejurare oarecare a acelor
ce Sf. Scripturtr spune despre alta.
_-,.7 CAPITULUL II
{.----.' SENSUL LITERAL
-t S 12. Impdrfirea sensului liferai.
SlnsrJl literal e aSel qa{. se revarstr deadreptu{ din
insemnarea cuvintel_orllecum cdnd zici : $i scuhindu-se
\'**'
Maria, d mers la munte (Luca 1,38)prin care nu in{elegi
nimic altceva dec6t ce spun cuvintele ftrrf, niciun ocol,
aflume cd Maria a pdr[sit locul unde era gi s'a dus aiurea
Sensul literal se mai numeite gi sens propriu' Afartr de el
mai estealt sens, numit impropriu sau metaforic sau tropic
L sensul literal sau propriu e acel pe care-l ofertr cuvin-
tele prin ele Insele, ftrrf, ajutorul vreunei figuri. De exem-
plu, in fraza; Durnnezeu a creat cerul Si pamdntul (Fa-
cerea I, l) avem sens literal sau propriu, pentruc6
cuvintele se iau in lnsemnarea dreaptf, 9i originartr, flrf,
intervenirea vrednei comparatiuni, care s[ dea alt ln{eles
ideiei cf, Dumnezeu a creat cerul qi pdmintul.
Ca exemple de aceast[ natur{ mai putem cita: [ata,
(lsaia l,tn)
fecioara a luat tn pdntece Si va naste fiu
Fericifi cet mitostivi cd aceia se vor milui (Matei 5,7);
Iubili pe vrdimasti voStri, facefi bine celor ce vd urdsc
pre. voi(Matei 5,+a); Eu gi Tatdl una suntem (loan 10,30);
Un Domn, o credinld, un botez (Efeseni 4,).
In toate aceste exemple, sensul urmeazf, literei, t{r{
niciun incunjur, gi de aceia zicem ctr avem sens literalr.
sau propriu.
II 2. Sensul impropriu sau metaforic e acel pe care
-:*rryrE-e.rirg"*'-@*;.*.*Y'
Icuvinf6ie i[las?_sI=e sEtrvadd din insemnarea lor gra-
Imaticaltr, dupf, inten]iunea celui care vorbegte sau scrie.
lDe exemplu: Ochii Domnului spre cei drepli gi urechile
Lui spre rugdciunea /or'(Psalmi 33,'u); lroi s,'tnteti lu-
mina lumii (Matei 5,1*); In numele lut lisus sd se plece
' tot genunchtul, al celor ceresti, al celor pdmdnteSti Si al
celor de dedesupt (Filipeni 2,10);
-Ey_s11nt
vi{o, ,oillJg:
diJele_(loan 15,6); Hristos Sede la dreapfalii Dumnezeu
(Coloseni 3,1). Cum se vede, sensul acesta nu e acel pe
care-l dtr fiecare cuvdnt ln parte, duptr lnsemnarea lor
gramaticalf,, ci altul nou, care se sprijin[ pe ele, dar mai
 a a).
ntuit pe g6ndul celui care vorbegte, In gdrrdul lui e iz- literal: dnl f d cut (loan
|
$i Cuv u t t r u p s' 1

. vorul cb zici genunclti, ochi, etc,, dar in{elegi altceva Sens I

dogmatic tionic: Tu si zidit rdr:tnchii mei (Psalm.
Unii, vrzind rnateria lntins[ asupra cfireia se intinde fie
sensul literalsau propriu, fie celimpropriu sau metaforic, rnai
I r38 /$).
literal: Cine se va ra;ina de mine, ;i Fiul
1ac o lmptrrlire, dup[ cuprins. Din acest punct de vedere, ei
omului se va rugina cdnd va
despart sensul In istoric, profetic, alegoric sau dogma'tic,
veni tntru slava Tatdlui (Marcu
tropologic sau moral gi anagogic, cluptr cum se 1nun1d Sens g ,*).
fapte sau profelii sau adeveiuri
rle credinftr, sau regule anagogic
de practicat sau bunuri ale vie{ii viitoare. tropic: Si am vdzut Cetitea cea sfdntd
pogdrdndu-se dela Dumnezeu
Totugi ultimele trei numiri se intrebuin{eazf, de obicei din cer (Apocalips 2l r).
spre a lndemna unele specii ale sensului tipic, cum
anr literal. Iubili pe vrdjma;ii uo,sfri (Mate
arltat mai sus.
In genere, trebuie sI se gtie c[, cu tot acordul care ,.r. I 5 rn)'

"e.xist{ la cei vechi, fn multe chestiuni de trototosic tropic: De te z;mintegte ochiul tdu, scoa-
fapt din acest I fe-l (Marcu I r?).
,domeniu, totugi, relativ la
toate numirile acestea, au exis_
tat mari deosebiri, gi IncI existtr. Asfiel, sub numirea de
sens istoric, unii infeleg deseori sensul propriu,
asemenea, pe sensul impropriu ll numesc spiritual,
gi, de $ 15. Felurilq sensului literal.
mistic,
alegoric, expresiuni care, cum am vtzut, se intrebuinl Exist[ feluri de vorblre care, ce e drept, lastr cuvin-
{eaz[ pentru sensul tipic. lelor lnsemnarea lor directtr Ei originartr, dar, printr'o
Pentru a zugrdvi rnai bine aplicarea acestor numiri uqoare intorsflturS, se deosebesc de expresiunea simpltr
!a
9i obiqnuitl, gi prin aceasta dau exprimtrrii
serrsul literal, vom da urmtrtoareie exemple: mai multtr
impodobire, putere, vioiciune 9i plasticitale. Astfel este:
literal..sau $i a e;it tn zileteacelea poruncd
propriu: dela Cezar August sd se scrie L A#tee*prin care se urmtrregte ca inlelesul s5- cu-
Sens
prindl Mle. Aqa,.d.e exemPlu,
istori c impropriu tot PoPorul' (Luca21)'
in loc de:
sau metaf.: .!i Sr-a adus aminte Dumnezeu expresiuiea Gt,lq, zinnffifu, ziua Donmului,
d.e
ziua tn care Domnul va veni la judecatd (Matei 7 rz;
.fy'ae, (Facerea g 1).
28; 213a; etc.) ; floaptea (toan I
a) cu ln(eles de
literal sau Femeia ta Elisabeta tti va naste Luca 17
propriu: f iu gi vei chemd nr*it, Lui toin. rnoarte.
Sens
(Luca I, t). Vorbirea fn care se lntrebuin{eazd emfaza se numegte
profetic
impropriu: In vremea aceca, toiagul din lese emfoticQ. Ea e ntai solemnI decAt vorbirea obignuittr' Ast-
sau tropic va Ji ridicat ta un s{eagtn ociii fel, vorbirea MAntuitorului ctrlre Caiafa: De acum veli
popoarelor. (lsaia l2 ro). vedea pe Fiul omului gezdnd dralreapta puterii pi ve-
 J1
nind pe norii cerului (Matei 26uL); sau cea ctrtre
Evreir
Cela ce ascultd. cuvtntele mele
mes pe mine, are vtald veSnica
fi crede celui ce m,a tri_ frrtrebuinfeazl o Inruditi dupl sens' Inrudirea
expresiune
Si ta judecatd nu va veni
(loan 5 2a). Cuvintele vefi'vedea gi veitinct aceasta a ideilor gi, impreunl cu dAnsa, fi a expresiu-
din lntdia grlire uilor, poale {i sau obiectivtr, adicl 19i are liin{a chiar in
fucrul insu;i, de exemplrt: $i intrdnQ lisits tn templu
gi iudecatd din a doua au intrepuinlare emfatica.
Inpelegi
in ele mai mult decf,t ce spun icesti cuvinte ln vorbirea
(Matei 2l "), in loc de tn curtea templalul,' sau e su-
obignuitl.
biectiv5, adic4 e prezentd numai ln concepllunea celui ce
2,.kgtub,r1l* Aceasta e contrariul emfazei .gi
exprimfl [m vorbeqte, de exemplu: Eu sunt tnvierea Si vieala (Ioan
:y".,.rt. mi-mgkge$.41*e.,lr] intqnjiune. Exemptu : $t t.oate
.,t*ttk*ttt venit tn Egipt itTffifire deta risif fFi..r.u
ll 2u), in loc de cauza sau temeiul lnvierii ;i al vietii.
Inrudirea obiecliv[ schimbtr unele cu altele sau notiuni
gt tir
1: :'). tot p,imdntut dorea si vactd fala
(3 ImP{ra}i l0 24) 1). iotornon Iegate Intre ele in chip- extern gi care au proporfiuni
deosebite, gi aceastf, qperatiune se numegte sigs;c.$op,
3; H{,r#-*,f, , prin care se lnfelege
Itrsarea afarf, a unut if",u noliuni legate intern, logic, qi se numeqte atun:i 41,e;
cuvant sau a unei ptrrti de fraztr sau a unei
fraze intregi. ronimii, .'/
Ea
,provine
din particularitatea limbei ebraice, ,r* ,J.- I&if,ii{iid.\$"
-TniuO,rea subiectivd are de baz{ asemtrnarea dintre
vegte scopurilor poetice gi retorice. Ceeace
lipse,ste trebuie doutr idei gi se nume;te p,6ffi6#.
sd se intregeasctr din context. me rate
De multe ori e greu str afri unde e eripsa cOnd
citestt numesc figuri de cuvinte sau t- iin s mal
Bibtia in fuaducere, pentrucf, traductrtorii
u, fn,pfinit-i* ra se poate
I
Iimba lor cuvintele.care lipsesc in original.
Cuvintlle es,,e, intregi gi formeaz[ aga numitele figuri de stil.
spune, de multe ori sunt nurnai subintelese.
Vorbirea a:re
uneori strriri peste cugetlri care trlbuesc
cum e la intdlnirea.dintre Iisus gi Nicodim (loan
subln{elesq : S 15. TroPi').
i1 r,1'
'!i,,
itt.
. .'a "'-
S 14, Felurile sensului tropic,
, ' Sintcdoca fiind schimbarea intre ele a nofiunilor lnrudite
: gi legate prin proprietl{ile externe, are pretutindenea un
n't-ir--
ll /,
, ,€gracter material'. Ea schimbtr:
I
i\.
. Sensul tropic, zis gi figuratsau impropriu,- se gdsegtq l,
\,
de obicei, ln vorbirea care, iu locut expresirnii , , l.-.Partea cu intregul sau invers, precum: lur tntruna
Olrectq , ', r, ;s$a'

-.
l)
sr se bage bine de seamd cd iperbola e contrariul t,,r,'d,o iperbotrd; cit utt vdrf de ac, pentru a exprima micitnea, mai 1
emfazei
din punctul de vedere al intentiunii
celui ce vorOeqte: una spune
mai. mult dec6t are in gAnd (iperbola),
,lir'fir11 0..^, e in realitate, e o litotd. 1i
alta are in gind mai rnult La unii autori, litota urEffil?e definifiune: o grdire in care
decit exprimd ca cu vorba (emfar^i.' Oii iugetarea e scoas5 in relief prin tdgdduirea contra,riului (loan 638).-
att punct de vedere,
iperbola e contrari,l litotei: iperbot. in mare, litota Dr; Fr. Hilber, Biblische Htrmeneutik. Brixen. 1912, p. 14.
exagereazS. in mic. Astfel expresiunea: "*rg...rrd
,i yrrrro pi ct iarhe. l) lrnplrlirea urmatd, ln acest paragraf e in parte, dupf, Mader;
r,ttl,.1il;,

i,:.'::,Nampe n di um der Bi b I is ch en Herme n eul i lt, Paderborn. I 898.

rjll:
r ,'|?
 (?s. 22,6); paharul Domnului ln loc de S/'
Intpartagire
din Sdntbete (Luca 24, l), adicl in lntiia zi a strpttrmAnii,
punindu-se SAnbEtI in loc de strpttrmAnd; psatmi,
tn lof it Cot. 10,21):
de ctrrfile aghiogratice sau chetubim (Luca24,,44). '' n* Accidentul sau amdnuntttl cu substan{a' precum:
Toatd pentru:
lumea-(Luca 2,1), in loc de impdraiia romand. tiliu'l tau, Doamne, tnvecti vecilor (Evrei 1' B)
ia. Junehtsli pasca (Eqirea t"z'21,): tn loc de
?".Cenul cu specia,
I04, l) fn loc de animalele
.precum
: litnit sdlbatici (psa{m i,-iiarali
'rr'itA'Pagtcltii,
care era un amf,nunt al serblrii'
,,
sflbatice. , ,. . i '
pentru:
*J, Specia cu individul, precum : t{arntei (tsata.i2.,t,sl, 7* Proprietatea cll otriectul, prectlm " uscatttl'
pentru {ar5 roditoa re. Turturica
Si rdnclunlca (teremra ii,,li,
n{ndnttrl (Ageu 2, ?)'
in loc de lntreaga specie a ', '' "-a.- Mut.iia 'cu'pioclusul, precum t lemil, inlac de cruce
fieclreia. gi de cardbii (Eqirea 7'19); peutrd'
_^t-S,:U.r,arut
qi pluralul gi invers; precum
Asnpra: tnrpt.Apost.5,30)
rdotnutui t,oi aruncd tncd$dntintea meo (psalm l0g, g), in io. de ziclire (tot acolo)'
"'g-'s.rnrl
in loc de : asupra duqnraniltr imp5rtrfiei tui Dirmnezeu" cu lucrul insemnat, precllm N'am venit
(Matei' tO' i1-
-[to,-"
t]Irn: sd aduc pace pe pdmdnt, ci sabie {+).,.
*Metonimia 'schirnbji"""cautza cu s '."' Cheile (lsaia
''efectul,
-s precum : L_a r.rrra"O .u aceartu rflzboiul sau turburarca'
fac|it^pacut pentt'ru noi (2 CorinteJ ,- zti-;;"; 22,22; Matei 16, 19), in loc de sutoritate'
L'a, facut sd ispdseascd pentru noi. Sigeata (lov
;-, --iq,,JSpatiul,
[ocul,' timpul cu ceeace ele cuprind sau se
34,6),
afl[ intr'insele, precum " AtLtrtci a epit la r{dnsul
lerusa*
ln loc de rana f{cuti -de s5geat6 . Moisi pr:oorocii,
Si in,
Ioc de scrierile lor (16, 2g;24,27). Numele timut pl toata lutleia 5i toate tnpreiurintile"lttrdrurukti
unui patrfarh,
'innut.i,' g, s) pentru '. locttitorit din acele linuturi ; Ntt
tn
]o.:] urnagilor lui (Facerea g,2T; Anros 7, 9). iA pitrt iili veaculut acestuitt pentru : nrr vd trtatrivi{i
cauza, precunt : Intru sudoarea
(racerea 3, _::
,-_?{Et..,:, l9) pentru: q4in munca. Sdngele, in loc cle
frunfii
aamenilor stdpdntli de spiritttl luntesc'
LtciLlerea (lVlatei 27;24).J\; r_ ,,.,. , , .,
-,
,, i ,^hn".l ,, proprie a unei nofiuni
]y'bstractulcu concretul, precurn , noi'tuntli tdierea- /. Metafora schimb5 expresiunea
duptr sens' se
tnrprejur (Fitipeni 3,3) pentiu : noi suntern
iAiritt'+"iir,, oai6caiE*?u o expresiune improprie care'
iyr. PLrul carunt, in loc de bdtrdneld (Levitic trg,'Jiz)" ',',,*x,a foarte mult cu cea proprie. Ea e cel ntai fru.
i' *o, gi mai des lntrebuinlat din to{i t'ropii' pentru care
me.tatoric!-
.1 abstractul, precum : a mdnca agurir{d. vorbirla tropicfi deseori se',si numeEte vorbire
,,4.*,9on!1.11l.
(teremia 3l,Zg), in Ioc de a
fi
stivdrpit pdcat. Aci irebuie nsti.f avem in Psahni 2,6i Cttv1ttele Domnului' argint
socotit{ gi lntrebuinfarea unui numAr hotdrf,t in
locul
r'i lac mmurit, adicf, cuvintele Domnului suntintotdomeniul
atAt de

, lrumoase ln domeniul moral, cagi

argintul
:
unuia nehotdrdt, precum fuloab pentru a Jnfl{igd pe
pentru- alt
vrtrjmagii lui Dumnezeu in general (lsaia 25,
l0) ; Ai Sopiu- ;.;erial. CuvAntul ,,argint" s'a lntrebuin{at
zeci de ori cdte Sapte (Malei 1g,22) pentru totcleauna. , ;r;;;i'pt..u* ttu*os, prefios, etc' De asemenea"Cdr-
5- cuprinzdtor,l cu cuprinsur; masri in roc de mdncore .''buni ie'foc (Roniani, 12,2A), pentru ruqine 54Lr du1ere;
 4t

perdute (Matei, 25,24), pentru

*it{r.rr,, poporut tuj Metafora am vtrzut-o rnf,rginitl Ia u t singur cuvdnt,
11 tralucere, multe din precum: ,,Etit lunina ce a adevlral[" 1 ,,latd mielil lui Du-
metaforeie texfului evreiesc
perdut. In loc de s,au rnnezeu" (loan, 1, 36), etc. Ea lns5 poate senri ca temei
cuvdntuf iigr.ri-;t pus cuvdntul
priu. Aslfel este ps. pro_ . [a trecerea vorbirii metaforice In lntinderi mult mai ntari,
l_Sl .a.. .uprirO. in cele 3
huriT nretafore. Dactr.17., sti_ qi atunci alctrtuiegte figurile de stil. Acest fel de vorbire
in.ro*anugtu-ri. i apdrdtor,
in loc poate -cuprinde fraze, perioade'qi chiar cdr{i intregi.
jffi::,n1::fl[: se perde. Au rimas instr totuei in etr y' Dacd rnetafora se intinde la una sau mai multe fraze,
.prime;te numele de alegorie.,/ La rAndul ei, qi alegoria ia
De oarece sinecloca qi metonimia
legdtura noliunilor igi au origina in numele de fabuld sau parabold, dacl e lnfA{igatl ca url
ca,.e zace chiar
ln natura faptelor, sunt 'fapt. Deci alegoria, fabula, parubola, la care trebuie str
:i:*". de infetes.
asenrtrnarea
Metafora i,rra, .r*_gi are
a doul no{iuni, asemerare care terneiul ltr addugdm qi asentancirile, conslituie tot at6tea variet[{i ale
in natirra faptului, ci in ideia persoanei nu existl sensului metaforic. ><
rnuttI greurate Ia lnfeles.
o exprimtrn 1. Algggria se deosebegte de rr:etaforh prin intinderea
:1.^r1 lTri
apostoli cA nu inteieg c6nd Iisus
O. u..;u vedem pe mai mare a ey DezvoltAnd metafora, prin descriere sau
tu ,prnu; povestire, in firai mulb traze, buci[i, put6nd cuprinde
fi-vu dc atLratui Tariseitor ot ,ii,irltertorVedefi, prizi-
si
Ii se pare .a ru utrag. (Matei, 16, chiar gi o carte intreagd, ayem alegoria.
X];J,
L;;;nte ctr n,au iuat r, Figura aceasta e intrebuinfatl des in Sf. Scriptur{. .O
astfel de alegorie avem In Ezechiil 15 unde lerusalimul'
$ rO. F.iguri de stil. si
I
locuitorii lui sunt asemlna{i cu vila de vie ttriat{ din
r Schimbal.ea de infeles pe care butuc, care nu e bund dec6t pentru foc..
picd are numai o tntindeie o cuprinde vorbirea trc_ ,: . Ufl frumos exemplu de alegorie se atli in Psalmul 70
*l.giritfi De obicei, ea se
intinrie la un sinsul, cuv6nt,
.i. ,J intrebuin{eaza ln
;i cuprinde gapte stihuri. Aci Israilul e aseminat cu viia
In{eles deosebif de felul r de vie adustr din tsgipt, sldit[ in p{nrdnt bun Ei care a
oUiqnrlt ai vlrbfii, ,gi anunre Icrescut de a umplut tot
leghturi cu o ideie pentru
indicarea cdreia existd alt
in finutul dela mare pAn[ la Errtrat.
exenrptu, cAnd .MAntuttorur
cu_ :, r Aceiaqi figuri cu via se glsegte ln Isaia 5, 1-5.
:_lllt .?.
spuneli vulpii aceleia,, (Luca,
lice : Duccli_uti si ,,,,:. Exemple de alegorie mai ave:n In Romani 11, 17-19;
1g,32),uOi.a tui lrocl, inte*
buinfarea deosebit, s,a ..,t, Efeseni 6, 13, unde se gdsesc mai ntulte metafore una
,

f6cui cruantu I vutpe ldng[ alta.

ideia ":";;ilu
care s'a pus spre a ardta ,l
de ,itro'n,pentru care era r lr, r Tq Alegoria care cuprinde o carte intreagf, e CAntarea
de^mai.nainte cuvAntul ,

viclean ,^, pf*r. I

'<Cu figurile de stil, schimbarea O. int.A, nu

I ,c0nttrrilor.
numai Ia. ,n singur' .ruant,---ci e m{rginitd i:r': ' 2. Fabulu. E o alegorie care ia forma unei povestiri
mai mari"
;;;;;. intinderi mulr
rlltl
^
''riirl,,tr,inchifrlte din lumea naturii sau a animalelor, pentru a
4 lrll.ir.t,Aa rnai nrultf, plasticitate unui adevtrr. In NoulTestament,
i
 42

ilu se afle nicio fabuitr. Nurnai In Vechiul

Testament se fi fost metaicrl'
afl6 doutr: In Judecdtori, g-,
unde copacii iqi aleg berat ,le vAnt ile pe fa{a pimdntulLri", ar
.7-15, prin care e indicatd compara{i'tnea, pro-
ln ::s., gi ln 4 Imptrrafi 14, 9, fabula scaiului Si a ce:
drului"
Particula ,,ca",
duce asemXnarea.
.,3. Parabola e tot o povestire inchipqitd. Deci, de oarece tunctiunea cuvintelor nu e schimL'at5,
in fabull se dau factorilor intrebuinlifi Dar pe c6nd ci exprirnf, numai ceeace e propriu lor, asemtrnarea face
roluri contrare
naturii Ior (copacii gi animalele
uornJrJ), f, prrrUrii"r. parte din sensul literal sau propriu. -
ptrstreazl caracterul natural ,f lu..urli*.
..
Parabola expune de obicei f.fuf
cu* se petrec lucru_ S X7. Int&ietatea sensului literal.
rile in viata zilnictr, gi aceasta p*rtir,.r,
prin fapte cu_
noscute, str ni se llmureascfi
adevtrruri lfi, irrr.J'i, OUr" Dnc[ in Sf" Scripturf, putem avea douf, teluri de sen-
viafa.spiriiului. In special, ea ne
arattr in icoane vii ra* suri: cei literal gi cel figurat sau tropic, Ia care trebuie
portul practic al omului ctrtre
Dumnezeu. sd acltrugdm ,si pe cel mistic, despre care avem de vorbit
prin confinutul gi funcfirn.a *, parabola de aici inainte, se poate naEte intrebarea : Cum putern
--,?".], are un
rang de superioritate gi o demnitate
mai mare faf5 de afla cu ce fetr de senr; avem a face intr'o bucatd oarecare ?
fabultr. Nu cutnva vom cf,dea in lncurctrtura de a nu ,sti ce si
De alegorie se deosebeqte parabola prin lnfelegem ?
caracterul sIu
de povestire, pentructr alegoria Rtrsptindeni
cand desmie, .t;J ;;- :

vestegte, pe cdnd parabola nurnai

poveslegte.'gi povesti* .1. Noi ',rorbim cu mai mulie sensuri 9i in graiul de
rea in alegorie trebuie luat{ tcitdeauna
ca fapt real, nu* toate zilele, precurir cAnd zicem : ,,Mi se'rupea inima"'
mai lucruri[e nu sunt numite cu numele In{elesul {igurat instr se prinde nr-rrriai-decdt qi tlitnenla
.ctr lor, pe cdnd
parabola e totdeauna o povestire inchipuitl, din nu cade in incurclturtr. Deci nici in Sf" Scriptur{ n'are
trpi_
care pot aveA realitale. cum s{ se nascf, indoieli de in{eles, ciacl este un sens
In V. Testament, avenr parabola lui Natan sau aitul. $i acolo se intrebuin{eaz{ tot o limb[ omeneasc5,
' bogat ;i s{rac (ll, Regi*, r -
despre ontul
cu {elurita aplicare a cuvintelor, p'-'ntrucf, s[ iasd un inteles
). Despre cete din Noul J.es_
tanrent nu mai pornenim, pentrucfi sau altul.
sunt in de ajuns de
cunoscute. 2. Cu toate acestea, avdnd ln vetiere cl Sf . Scriptur6
4. Asemdaaruk n r e ajfssya. gel o"_ nu e scris6 ln vremea noastrS, nici in lirnba noastrS,
de
glyclerul rrletglgric- e- gi indicat pfif n,e,"lafqrd.ln,*are
" - ,nici in mijlocul unor popoare care cugetau ca noi, sunt
_
Yorore," precum: ,,Dreptur ca finicur va"reo
or;,i.i,A.
multe locuri ale ei care au dus la interprettrri deosebite'
infori gi ca cedrur
cel din Liban se va fnrnulfi,. (psalm, g1,
l2);,,N;6;ii; De aci un lung qir de interpretHri care se depXrteazf,
sunt ca praful spulberat de v6nt
de pe fa{a ptrn.rdntului,, unele de aitele gi chiar de direcliuni deosebite ln alctrttti-
(Psalm I, 4). Dactr s,ar fi zis,
sunt praf spul_
rea interpretlrii. Ast5zi putem vorbi chiar 9i de o istorie
"frfJ.giritii a interpretflrii, care gi alctrtuiegte un lung capitul in er-
 44 45

fieneuticile dezvoltate. ,ltre

atte deosebiri, o grsinr
acesie interprettri, afartr
de fiebuiesc in luate ln in{elesul lor literal, aiarf, numai dac*
mai rarg nretoda arego,_icel
Ei pe ;;;;;-.;" unete intrebuinfeazd i,nterpretarea Iiteraltr nu cuprinde o vtrditfi contrazicere sau
dus Ia nevoia oe a ilc{tui
,i;i. ;;, putin. Aceasra a o:absurditate.
'l'otugi trebuie sd observtrm ctr, atunci cAnd

zeEti, pentruca a afla

,.*t ;; care s{ te cataul ' e vorba
s[ fie pus ln practic5, acest principiu rdmdne
les Iiferal sau figurat
.
dacd,fi;;rJ c oarecare, ai lnfe- numai un apel la propria putere de judecat[ a fiectrruia.
: Ceiace unuia i se pare absurd sau improbabil, poate str
S'au dat rnai nlulte regule 1).
p6ntr acum, care se gdsesc se partr altuia simplu si bine intemeiat"
an:druntit expuse. in- rnarif
Intre ele, cea mai de seama-
trr;;;;;' ermeneuticd biblicl. , Cu toate acestea," cu tot adevdrul ctr rtrmdne la propria
Iu{rn nimic in sens titeral
.* *.,, cd nu trebuie sfi minte a fiectrruia de a scoate intelesul a;a dupf, cum
acoto rinOt ',propria sa chibzuinttr il cdltruzepte, nu se poate sI nu
absurd sau clr ioiui protiur,.'ru."a*,il.
cedare. trebuie s,o ?:#_rrrl.r,;:. cuprindem numaidecdt tdria principiului cd nu putem
aplictrm ,.ofo *rj. predicatul
prinde ceva care ar cu_ sf, ne abatem dela infelesul literal decdt numai acolo
:'unde ar iegi o imposibilitate moraltr sau materialS, adicl
rur r ua t in i,
rur.u
LH.JBJ':. :..Iffi l1:,ffJ,H:[:i;
tasd mortii sd_si tngror;;;;-A;;;;(Matei 'o absurditate. Ce aplicarea se face greu, dupf, cum
se pot aplica Ia acei B, 22) ,,nu mintea duce pe fiecare, da, dar principiul e bun.
cupiingi JJ-*o*r. naturalf,
urmare, trebuiesc inielese si, prin
figurat:
sd rndeprineascfl rituiire
i;; p. cei morti su_
, putul acestui
$, trebuie sf, urmtrm regula ctr, la orice
Itejeste innrorrantarii Ia cei cu- ,text, cdutdm mai intAi inlelesul literal, qi numai unde
prinqi de moarre nalu1ata"
lnfelesul deprin este i. $; ;;;; nici aceasra, ci vcuetll cf,
i vedem ua aceasta tlu se
i{utr4sla nu uc poate, ptrIlrr u pricinile
Pua[c, pentru uE mai
pr lulIIlE de firal
dat ou .tipu'ou-'rirn.i, c6nd lsus sau pentructr nu era In gdndul autorului, numai
torut, nu despre dajoria Mintui_
spusa unui Evreu, cd
.rk;;;o;; iiatrare, ci, fa!{ de iatunci ne leptrdtrm de inlelesul titeral qi-l ctrutdrn pe cel
vrea sf_f ,rm.rq Oa. ,nai figurat. Inainte de toate ins6, cel literal.
lngroape pe tatfl .au, intAi str_si
c{ cine vrea sd_i urmeze
oornut;i;fi principiut g.n.rrl De ex., parabolele, dacl le-ai lua ca o povestire oare-
Lui, pune a..artu mai pre ',,' care,
au inleles literal vizibil. Dar Mdntuitorul, cdnd le-a
de orice mai are de fdcui. sus
Autorul celei mai insemnate ': spus, ac-easta a urmtrrit? Nu, ci str ilustreze prin ele
cdte avem p6,nE azi,
lucriri de ermeneutic{ din adevdrurile Imptrrtrfiei lui Dumnezeu.
americanul Mitton Terry,
privinfa aceasra: spune .in ,,,,,, Deci e dela sine infeles cd nu ite votit lncurca cu
"Existd
cipiu de ermeneutictr, prin
r: ;;tl;;';;"d.. .up.tut prin_ ;. sensul literal al acestora, ci vom scoate din ele un Inleles
care ni se spune cI cuvintele :. derivat, alegoric.

I) Thumas Horne. An lntroduction \) Biblical Hermeneutics, atreatise on the lntepretation'

Knorledge of the Hotv to ilte criticat Study and
p. 507.
Scriptures, vol. Z, Londra
,Orj, .0. a, af the Old and New Testament, ed. noud, New York l9ll,
p. 159.
 ,$ fg. Incf,lcEri impofriva sensului literal. oenlru cuvAntul cf, ar fi un indemn Ia imoralitate din
Regula de a nu ne abate dela Infeiesul literal, fIr[ o
pafiea lui Dumnezeu, ceeace e imposibil de sustinut'
,,Sensul e vtrdit literal, iar porunca lui Dumnezeu n'are
nrotivare serioasi, a fost cilcattr de Origen.
El a citat locuri din Sf. Scripturl despre care a spus nimic imoral, Iiindc[ ea finteqte tocmai la Indreptare qi
ci e cu neputinid de plrdsirea vietii imorale.
pietins cX au un sens literai,
pentruc{, Iuate duptr litertr, cuprind lucruri 3. In ceeace privegte porunca M6ntuitorului ctrtre apos-
admis sau absurde. Ca astfel de locuri, Origen
imposibile de toli d. a nu salutir pe nimenea ln cale, iar trebuie sd
porunca de a omor6 pe cbpiii necircumcisi (Facerea
citeazf, gtirn cd sensul literal e foarte precis. In Orient, saluturile
17,14);
porunca dat5 de Dunrrezee proietu*ui Osie 'a_ii .sunt forme lungi si ceremonioase. MAntuitorul, indemndnd
, pe apostoli s[ nu salute, le spune nutnai str nu-gi
Ue peardd
luA o sofie desfrAnattr (Osie, I, 2); porunca M6ntui- timpul cu forme zadarnicel).
torului dela Luca (10, 4): pe nimenea sd nu satutali
Deci, rezumAnd, trebuie sd gtim:
fn cale, etc.
Dir gre,sit se tdgtrduieEte lntelesul literal al acestor l. Ctr sens literal existd pretutindenea in Sf. Scripturl,
.locuri. iar acolo unde nu se poate infelege astfel, trebuie In{eles
{igurat, precum unde se atribuie lui Dumnezeu calitlti qi
EIe au de fapt un sens literal foarte precis, qi nu
este nevoie s[ le in{elegem figurat.
ac{iuni materiale omeneqti ;
2. Locurile de care se spune cd se 'aplicf, ln sens tipic
l. Uciderea
,vechiul copiilor necircumcigi nu trebuie str ne nrire.
la Mdntuitorul si la Bisericd qi cd afartr de aceasta nu
restarnent e inferior morarrnente Nourui resta-
mai pot cuprinde alt sens, nuformeazl o probtr, pentructr,
ment. Mdntuitorul a desfiin{at multe lucruri care, pentru
.afartr de sensul tipic, ele au gi un sens literal deierminat.
concepfiunea noastrI moraltr, perfeclionatd prin cregtinlsm,
par crude gi absurde. Astfel ne pare legea. talionului. Ba incd, ceeace e mai sigur, e sensul literal, pentrucf,
sensul tipic de multe ori e numdi presupus.
Totugi ele sunt pdr{i reale ale Vechiului Testament, gi
aici se vede progrtisul moral f6cut prin creqtinism. ln
ceeace priveqte uciderea copiilor necircumciqi, fie
ctr In_ S 19. Unitatea sensului literal.
felegem lucrurile chiar duptr liter5, fie cI illntelegem,
1. Duptr cum pe baza lui Origen s'a restrfins sensu!
in figurat, adicf, pedeapsa penfuu fofi cei ca..- ,u
_mod
indeplinesc legea Domnului, sensul literal poate existi. literal al Sfintei Scripturi, tot aga, pe baza lui Augustin,
2. Asenrenea este cu porunca data tui Osie de a_si ' s'a
pretins cd unele locuri pot avea mai multe sensuri
Iuir o sofie desfrAnattr. Indeplinind porunca aceasta, literale.
OsiL
a adus-o la vieafl cinstittr, gi, astfel, din fapta lui, n,a
urrnat strictrciune, ci numai bine gi lndreptare. Deci nu 1) Exemplele aceatea sunt luate dupd Chauvin, Legons d'In-
e niciun motiv s[ se refuze acestuj'loc un sens litera!, troduction ginirale aux Divines Ecritures, Paris I934,
pag. 454.
 pot lua ca cortra-argument cuvintele
iui Caiafa : De falos
Augustin a sustinutl) ctr
e o superioritate pentru Sf. pste noua sa moara un 0m pentru norocl (loan 1 1,50),
Scripturtr Oe a putea sa aiSa
Ioc, gi cI toate aceste sensuri
.rr,-[rf* sensuriin acelaq: rentrucd arhiereul avea in gf,nd nrrmai illl ';ens, cind a
.. pot"'rUrnite ca 'lpu,
,.e1. vorbe' DacI eie cap5ttr 9i un serrs mai adAnc,
., adevtr_
lill,_ ,condifiune ca ete str fie piobate ca atare prin
compara{iunea ui.uutu a fost dincolo de voin{a lui, ceeace
Dtrhul Sfdnt
cu alte locuri din Sf.
Dup[ el, aceasttr pdrere ,u ,ri Scripturd. a urmdrit cAnd el a ordndtrlt ca vorbele s'{ fie rostite
.r-rfinut_o Tonm cle 1).
Aquino in cartea De pokntta
qi abatele
-
astfel"
Viltefroy (t tTTT).
Guiltaume de 2. Dacd ln Sf. Scriptur6 ins[gi se vtrd locuri cu de-
Tottrgi o probtr de superioritate ,osebite stnsuri, nu se probeazd nimic pentru pluralitatea
nu poate fi, pentrucl
,i iensutui literal. Dacd, de ex., Mtntuitorrrl.vorbeqte.
de
pluralitatea sensurilor
ar prcduce nesiguranfl in privinfa, trebuinta de a mdnci trupul s6u (loan 6, 52), expresiune
adevlratului cuprins al unui
loc. Cel lare ,rea sA scrie. p".r*locuitoriidinCapernaumauinfeles-odileritde
Itrmurit, are numai
l'1..u.. g6ndeA MAntuitorul, nu lnseamntr c[ avem a face
s{-r exprim.. ci*
JJ i,ifi
TJ'::.;:,ro:,uffi.], ,:iii: loc' Sens adevtrrat e nu-
acesta nu poate ri nicioJru "cu mai multe sensuri in acelaq
:.hf U, **rit ar une; ,, mai cet pe care autorul
vorbelor ll aveir ln minte'-Ceeace
' s'a Infeles greqit nu se poate socoti ca sens 9i nu are va-
. ?1r insugi Augqstin nu urmeaztr in practictr acest lucru;
de,si-t sustine in teorie. loare ermeneuticf,.
---b.
Al doi;; frr.ruu lui e izolattr I asemenea, cdnd Mintuitorul zice : Stricali templul
alfi scriitori qi ptrrin{i nisericegii' ,Li
afartr numai ctr admit"un
,rqir- a;; ,;;, orirto pi tn irei zite tt voi riclictt (toan, 2' l9)' sensul I
scns i,O*,'0. lAng6 cel literal.
y mai gtrsim pe alfii care s,o fi impatagit nu e cel pe care greqit il inteleg ludeii, ducflndu-se cu
pe care
dec6t pe rnintea la clddirea cea de peatrtr, ci acel figurat
Toryy de Aqutno, cei doi nr**i1i'ii'uurt.lu Guiilaume , MAntuitcnrl il aveir in minte. I
de Vittefroyz). ' greqlte Ei deci nu cele reale au fost ln-
Trebuie str mai avem in vedere Tr; ;rii
c{ sunt
infeles nu e destul Oe fimpeOe.-ln'tlrprefiilocuri al ctrror ,, Ielesurile ln care-apostotii au luat inclemnul.M,0ntuitorului
Ie inleleg in. , i;'; (Matei,
.. turi de aiuatul Fariseilor ,si Saducheilor precum \
sens deosebit. Dar aceasta
nu lnsearnnd c{ ne afl{nr iO, O), suu care ei au inleles pAnea propriu
zistr ;
lnaintea unei pluraliUJi de ,.n.uri".i
rumai ctr un sens
,, tn care apostolii
e sigur, iar toate celelalte sunt interprettrris). ,,, 'iitr"antarii. Sale despre noutr impir5lle'
,,Nu se.. vedeau o imPtrrtrlie Pdmdnteascd'
jl:lr-t. se pot apiicir la ntai multe
,rr,Dn?'nft"siones
xll' 18, 25, 3t qi De Doctrina christiartst ,.u"
rnai nrulte pot -f i
numai unul e infelesul principal Pi literal; altete
l! Vezi Hilber, Op. cit p. rZ.
3) Una ,*. prin adaptare)' bonaventuran citat dupi Hilber' Op'
cit"
scriptura mu.ltis modis polest exponi
principatis et riteraris tntetrectus, ;unus tamen estr.
adaptionem. (o scripturd * ;t ;;; ;il;, esse possunr per l) Hilber, OP. cit. P' l8'
;il.J';;ffi;,n mure. feru.ri, da"
 50
51

sensuri. Nu le au Instr pe toate

odattr, ci prinresc, un
attul dupd intenJiunea autoruiui.
A.it t .rnt .r_ inlelege nu In aceiaqi situafiune ^ gi intenfiune'
cI
:.::..^,::,on,:^,ru
::::::: ?:are
indemnim ulrii'si trup, _ spirit, flartelrept se exprimd Patizzit; cand .tp1nt.ta'
naptere, lumind, etc.
faraUotete au un ee.ts
literal indoit, atunci
?i.f'PY
,ri rtrp sd aibr tot un
Ca orice carte, Sf . Scriptur{ cuprinde
l.f. trebuie
'i6ul .or..i lnsl ar fi sf, se spuie cd :ti:sensul
1[ti,l3^1t'i;
literal al
locuri care tre_
;uiuilof.fo, gi fabulelor e acel pe care cuvintele din
buiesc luate ln sens figurat. inseqi
Desptrrlite de textul ln care
se aflf,, ele captrtd un sers
riterar piopriu foarte deterrninat.
De exernplu, dactr am lui .up.r"t
i]rnut,l.rrtr qi ctr lnvtrldtura pe care o scoatem
.urintufu: ...se scoate ele nu e sensul,
ci consecvenla' i
ro se Se dau In special chteva lo:uri pe baza ctrrora se
!:,1, .ujlo Si usucd, Si o adund g{ o
fTc yi ard (Ioan, ls,6), sesim ,, .un, literal arunci ttt *riiio. ctr Sf Scripturtr are pasagii cu
mai multe sen-
vtrrat gi care nu e nevoie-str foarte ade_
tie fnleles figurat. pus insd suri literale'
Iocul acesta in fntreaga
Sd ne ocuplm de liecare ln
parte'
vi{r pi vier. desore ,
cuvantare Mantritorurui despre ,,,1

;Hdii,'j, ut, sens, figurar. r''"

1. Or,nlrl exemplu se ia din Isaia: Acesta pdcatele .noa-
Si lntr,un caz ii intg:r:..qi
,ultul'rrra, )sitrr'
i ponrta si pentru noi rsbdd durere(53'4)'lite- Se
cr gtrsim unur propriu, fie c5 .Jnrrl este tot unul, fie liir,t ie in acest itih sunt doul qi chiar Jrei sensuri
sa.i; *rr figurat. F.ireste
ctr se poate zice ctr. sunt
doutr';;;;;;: ;r;;; ;ri;, r. Arltarea chinurilor pe care Mhntuitorul a trebuit
ia. cLrvintele separat qi se ginde$e ;;;:y,,; 2' At dtarea. n:p:;
; via propriu str le sutere pentru ptrcatele noastre ;
ori Ia lnvtrftrtura M6niuitorriui.-ir.nri f
zisd
iiri..
ale omu,ui, cum evanghelistul
str se gtie iiitt r.i *
boalelor
ca numai in aceasti. desptrrlire instr,
Maiei explic[ acest loc (8, 17); 3: Neputinlele
mo1al1'
Oe conOiliuni se poate
vorbi de doui sensuri, pentrucX-.it*Uunu,
unicf, dI un in-rp..iri ale plcatului, pe careMantui{orul le va vindecir
sens unic. Cazul ln
orin puterea sa dumnezeeascl'
ai viei n,f,i, ;,;;,H!i'i?'li'..ffi:-T:"::1Ji, ' Ni.im plrinte bisericesc Instr nu recunoaqte cJ aclt
ci tn mod d;d;;;;;nitarea
: ffi::
'.'lo. ar aveii un sens indoit sau Intreitf Sf' Ioan Gur[
de
lgrbegle fi.slratr suflereasctr
cu Sa. Deci, firl 3) declar[ cf, aceste cuvinte au fo,s]
.fiinfa_ nicio f"O"irLj,'l.nsul literal ,[ur 1 gi Teofilact
.ii"t.' irrtr'un sens Isaia qi ln{elese ln alt sens U1t
mai unul. e nu_ de
de
e cu parabolele. Luate ca Testament. Adevtrratul sens e ,1t
-^-fsgrnenea simple povestiri des- ',iutorii' Noului literal:
lf-:trr* Trlrr,]l ori despre *.r.ut iucruritor, ori desprb l;ii$e evanghelistul Matei. Deci nu e decAt un sens
vreap omului, fIr{. vreo intenfiune iiorata, ele
exprimd
nlgte observa{iuni cu inpres
lil;;l,;il
In intenfiunea autorutui iore, ",JJ am vdzutin g 7. r p' 45
i,i\l trtroaurtio de interpretatione Bibliorum' Roma' 1876Sainte
pentru nigte .observaliuni .,it iun ui itustra{iuni {llii oriri, 27,sau 28 la Matei' Citat dupi Trochon: La
mai inaite *orat. gi religi_ 'il;;;
iib/e, Paris, Lethielleux vol. l, p. 509'
oase. Deci ele pot avei ,
Oouf leusuri literale,
dar l" mr[i vll l7,'citat dupl Trochon' ,op:-ti!',
ffi 'r,fr ,,, r S"6-F #'i ffiiiTr;r,,' I
'
.,509. i t
i
j i,', j i; '-, , , rr, l- . _-*,
:,
!
,,\r, U**Zt{l-"-
'- h.t
i
;
 tt t'r;'i'It
ffi*'u'^
sEh&{Anur- o.

52
Procrc - cr-$r
DomnrI va vindeci relele trupului nostru
peJepsele' meritale de gi va su de rlorit ca, dttplt at6tea discufiuni, ca str {ie, irt
noi pentru pdcatele noastre. qi,ireste 1).
2. Al
doilea loc e luat tot din Isaia:
lard nec,mtl
rsffilsif ,
Iuntortnf,ntat[ in Pace)"

:: -'l r,lt'J;.,; ;ni,,u

,
?:::;' .::?':,
terea din veci lu?r oq rrrl'r*s
inreres IIi
,

., :i'
.:'l:

a lui nlt""i, alfii

Mesia, ,lru---l.ir^]^u
nagterea trupeisctr, a 5' 20. Sensul bogat sau consecvent'
.F amdndou5
pe ,m6r.r^.-x Ia .. loc.
,_ un .',ii:.

Mai sirnplu e sd se vad{ un ,''l,l4rn stabilit cf, orice loc din St'. Scripturd are
nunlai
singur sens literal
t. na,srerire rn r?.iag fimp. lno'r,ng,,. sens, fie literal, fie tropic sau iigurat' Dacd
J;:::l^,r,11andoud
P{rerire desprrlite de
despre acest ioc .unt in piilii..'t'eutrirri i;ie' ,i-r,ur*, de sensul figurat, cuviniele,
o sens nou' deose-
,U.auf celui ce ie-a spus, pot da un
sr factr socoreartr,-din care a gi
ir:yj
cE, din :10111., "ir#[ al
t:T- lit:l:::l
67 de crntentatori care au
-;;;;;
..i,r iii, r..rrru nu inseamnf,. ci acela
Je X pe care autorul ,':t:l::l
l-a avut
zic :,'
ctr Ie i:vorba r.::: } **i T Mdn ru t oru rui, iiiit'irrtrr real este numai acel
"{.'
naqterea
" num.ai
^,j {e_ nagtere i, ;.#i,'flllil; ,,11gand. ' ''
omeneasc{, iar 40 pu'..u jurinrr..ur.e. ,l,.it fi;.e MAntuitorul spune: .fcrili-vd de aluatul .fariseilor'
-ucest putea s[ spuie cf, e
aata ,te invEfltura lor, cineva ar
Deci ptrrerile sunt impirlitu.
Oi, tapt Insi
urnreaztr ctr sunt at6{ea ln[elesul material'
;;, de frtrmantAtura def{ina Ei striainsemnarea
r
sensuri cate pareri.
3. Al treilea loc se g5segte in psalmi
2, 7 : Fiul .,irfa litertr. Dar deEi cuvintele, luate itt lor di-
,,:!i^,!:,r^::.a!!z,i vede bine ctr nu acesta
idscut., aoor,orur paur ir cttr, iti pot da un astfel de lnfeles, se
.re_am
trebuin{eaza de trei ori, gi odatl ,,it.,.*. 'd#.; re

e el,'soc;tind clupl inten{iunea vorbitorului' Prin

urmare'

:::li,:1T,r_rui
Hrisros (e,rei l, il,'.,
iua oarn .nrr
Lui (Evrei 5, 5); a treia orrr''i#,.rir"?liJi1.;TT
'.tiut u.oto unde po[i vorbi de un sens literal' alhturea
,la* ..t tigurat, nu kseainnl c[ pdsibilitatea e 9i realiiate'
unul, dup[ cum am vtrzut la
,.,*i 3:l :t:^of*.
ri u.'t .i."irsuri, ci .i,onr r $i ,.orr, sensul e nurnai
felege rnai bine & sunt,vorba
ele, dupe
'care -t ;.-';;;,', J.,;;,,.: iaraUote, deqi cineva le-ar
putea lua ca simple zugrhvi-

,lTnX_ri
iem acest g
S^ ynatgr. .ta ...*. Deci incht 1
turi de via{tr nraterial5.
cu cuvintete Cu toate acestea noi vorbinr de un loc care ar
putea
I;i'p.r;:',,*."ulirr,li,.,l '',,

g. riit.*r,]-rurtiprici esse . 'irua mai multe infelesuri, dar aceasta

nu [n sens sttictr
3,1[^::::i:,,1
probabilem; .sensu
et optandunr ve
.:t, ;i-';;'i"i"o,.nillr,. [i numai tn sens impropriu' Anume, gdndul autorului e
seperiatur_ , ilnrr, singur, dar cititorul
poate gdsi ln el atAta putere
H:::l if.^. un
pdrerea despre tse ir;;"loarte probabir
sens literal ;_rrn,oir"i..#J trn.t]ur., d"
,, Ou ,ur"l^."- adevdr. de potrivire cu alte stlri,
O. adevdr, tncit li
;* ,';iti,,',lao

lmprejurtrri pe care atttorul nu le-a

intelesul la lmprejurtrri
:tntinol inlelesul
:lntinde
.
adaosuri la in{ele-
;'f;|,a"ri in vldere, 9i prin aceasta, face
l) Op. cit.., p. 18. prirnitiv.' Aceia r[mine in picioare, dar, pe lingf, el'
I
1906, p' 565'
it,r1; 6le inspiratione Sl.crae Scripturae. Freiburg

I
lll
rli

llir

li
ii
trll 55
I'li

..r.r,. fntemeiat pe vreo asemtrnare pe

ri ,l]1,-:_11"F4
tnterpretul a gdsit-o lntre car
'" .iar cu interpretarea practictr. Toattr
Biblia se glseqte inter-
cuvint.lu ,utrrriri
pe care vrea el s,o discute.
De exemplu, ;;
i,
r.,**' .retatd dupl acest sistem' Asttel avem
marea' Iucrare
I"r*ure edatd de Gotttob Mayer, ln 15 volume'
iil care
rauri ale raiuiui, sunt cere pat
:?j::
virtufi ^11,,_.:l:
cardinale cu,prfu
"care trebuie L- tntlnO. ta tot Vechiul qi Noul Testarnent'
,, il impodobit omu l" ritaii st. Scriptur[ intiebuinleaz{ acomodarea' Astfel
care, prr_rpriu vorbind, nu e
fl
Sf. t:,::.ietare
Scripturtr, dar care se potrivegte
cuprinstr i ,'rri.-fo.rLdin Evrei 13,5, caree o acomodareaceluidin
interpretul vrea s,o,, zugrtrveasctr. J";.;;1.':*: ;;;,; lui Isus Navi {,5. Tot aqa locul. din 2 Cor' B' 15'
cra ar Si, ln privinfa 18' Apoi-Apocalipsa 11' 4
sta, el se poate
__-,- intinde acea
ln lrngi'Oe*;,;;;:'-",;; l,fute a. cel clln Eqirea 16,
Zaharia cu privire la
spune ctr gi sufletul omului
e o grairntr strdit5 de Dun ,iuia o. Zahafia a; t+(lntreouiniat de
gi la losua) ; Romani io, tgfal[ de Fsalm
I8' 4'
nezeu cu bune porniri; ctr /Jrroro"L
Durrn.iuu n._, uoit pu-ti.#L :,

i:,:::,'::::"...ltgrl, cuvanrul s.ripirrii : Au

trupul vostru este locosrrt n,,i,iii;;,' "" ptiti
"4 nu elttl Lu
ca
Intenreiali pe aceste considera{itrni despre
sensu} bo.gat

sau acomodat, infelegenr ce este

cu exernplul dela sfirl
:).iii+i"';;,';'r,t!,!,,'^i!"'!i,f{':::,1,.'il,,?
podoabe pe care Dumnezeu l._u'-".it" O O. mai nalnte, despre care spuneam
ctr Ap0s-
omului. r.rr*'"rr#iij "nrf
: ili;iiJ :
u.J. rn el tiei sensuri Fiut meu e,ti tu astdzi

. Se intelege, e o aplicare frumoas5, cu care se poate ,t tr-n,,

'" ndicut (Psatmul 2)'
Iucra bine intr,o predictr. fn.a .,. O*A Aportofrf Paul vede lntr'fnsul
trei idei deosebite'
a..urta e opera interpre-
tului, e o prelungire a sensului
delr origintr, prelungire I ' se-*--'"ia*entat e numai unul, care, meditat 9i .privit
. fnpt.jutlri, lqi descoperemai -ryulte din bos[-
:1-. loada
nrinfii lui, nu a autorului textutui pe
care-l *'ir'iif*ii. la enttn{area
rnterpreleazi. tiile lui. Aceste bog{fii nu apar dintr'oclatd
ce o privim
Agq?lt4 prelungire a ggnsului [.r.trfl a-ideiei, ci numal treptat, pe mtrsurll
-- se nurygEte sens bogaf :, in
r.?y aco.ynodat, fiindc6 se ia diferitele ei raPorturi'
"'i;rie
:?:^c:!!!c!:nt ince avut in vedere, cum am arltat mai
sensul vechiu sus'
l] se ocomodegzd Ia o noutr imprejurare. De aici instr nu I
c[ sunt cuvinte care pot fi privite din diieriteprecum
puncte
putem trage incheierea cd
ur., u iu.u ., nrai multe
sensuri, fiindctr sensul autorului de vedere gi in legltur[ cu lmpreiurdri diferite'
e numai unul, iar cele- in ele o
lalte sunt numai intrebuinf{ri
noutr ,fu'iri. )*,liii'ri, etc. qicare sunt proprii a inchide
Aceasttr acomodat r bogtrlie cle sens. Fi Uin., cuv6ntul .nagtere e tocrnai din
putut vedeh in-
e o pr i v e qt a. * Iie 1'r r,9r r:if i'r' ,rr, ;;il;;, ,ti o. ,..iu Apostolul Paul a
ri
il?*r':iir..t#, f ;;, :; ii ts'insul hogllie de infeles'
Scripturi. Sfin{ii prrinf] au irt.fririrt_"
pelrtru. scopurile praclice, f;;." l;;;
adictr ,.riru inv{!trtura
c.redinciogilor prin prettici.
fo f .getu.l ca acest fel
cle Iucruri, avem asttrzi multe
J*rfurl care se ocup&
 *--!q--=_

CAPITOLUL iII F'afll de pririta aruncdturtr a ideiei artistului in obiectLrl

SENSUI TIPtrC rlau intiptrritura eqitl grosolan din indnile lui gi care
poart6 nunrele de ririro;, obrectul terminat dilr lucru qi
$. ef. Ideie despre tip. desAvdrsit ia nurnele de &.ydt:;.oa.
tl,r,I)acdse poate \ In legtrtur[ cu aceastd insemnare originar5, in Biblie
vorbi de un sens duplu al unor jocuri.
din Sf. Sclipturtr, acelsta
numai in: iegatura cu aga
,se tn f
ege p ri[*k_'g re 4lltAgj*bds&*Itq"*9_4*ge;Spa5j*.
e I *
setts tipic. zisul lucru, eveniment, faptd sau orAnduire din Vechiul Testa-
$i ln acest caz InsZ, nu ..?. dec6t un singur ment. care-Si are antitipul ei ln Noul Testament.
sens litera,l, iar /
cei tipic,existfuu.rnr'in .f. q.'-,"*"'&

Antitipul se referd ctrtre tip precum obiectul cqit ter-

-#%.ed...*
Penlru a ne da seatna
ce este .sensul tipic, trebuie
afldrn mai intAi ce sd minat din mAna artistului se referd ctrtre schita fdcuti
este tipul.
Dupd cunl in sensul la inceput. Intru c6t trlsltLrrile iundarnentale ale antiti-
rnetaforic cuvintele i,si infd{igeaz*
infelesui .lor nu dircct, pului clin Noul Testament se observtr ln tipul din Vechiui
spit'ituot, intelesul apare
tot ,g, in ,unuul tipic, nurnit gi Testament, cel dint6i se socotegte ca lntiplrit In cel din
nu de-adreptul, ci prin miilo_ urm5, gi de aci numirile de tip qi a@sp intrebui,i{ate
:::l:Hi1:iLrclu,.-uqei.acgi.,ni,rn.;;lffi,;ffi ;,;fi ;
ctesfa$drari i e, ni m.ri.i";
in Biblie. a^^rt:EY{

::l,lr.: :1.".f.,,1f
c.e'a,
e ir. ;;; ; ;;;; . f In orAnduirea ascunstr a lui Dumnezeu, nesl5rf,marea
de$ceeace insean:nx ,l_
,afare i;";.* ",
T:ffi.,H: / oaselor nrielului pascal irebuia sd insemne nesidrdmarea
m[m]$
ilxr nesnet roi
I,e{Ul*"pqSSL,SL^ry8^l*
rutL'r----m-ielul
III
- t-,I j , . , re
Un igi a
riteiar)Jf;ffi-Ae;Aa*-rnstr t une {- oaselor MAntuitorului pe cruce. Deci faptul acesta din
;J:H 1..".r::l
thipi:ia pe Mdnrurorut jertfl ,tj#ll,,il;
[er mai in_ . Noul Test-g,ment e antitipul celui dinffi
(se::ltl_(prc).r - -" !r'e pentru
Jvr
',u'tr ,#Ll:
Lr pa
?il@ru #--__-*%-
Cuin se vede, existenta tipLrlui, adich realitatea isto:
ricd cu insemnarea lui ascunsi pentru viitor, ,tqi are ra-
deta grecescul r;xoq, care tn_
""jjaffi.-i*',,*rorr,
sear:*d ..vine
obiectul esit clin ,_ tiunea de a fi In voinia liberl a lui Dumnezeu El e crl
In lirrii grosorane, 'fi ';;,1;;;u'lltruptut,
*anu urtitrlu] ln prinrut moment, ,, care creeazd tipul qi-i dd destina{iunea de a lnchipui cevi
p.
sd-l lucreze pentru a scoate dint,insui er trebuie ;r viitor. Deci la ideia de tip apar{ine inten{iunea dumneze-
Deci lntre fornra greoaie qi obiectul de artd.
,uouruoii;tr dela., lnceput gi ,t"., de a-i li ciat destinafiunea tipictr'
intre obiectut des,v,rgit Oeta ,1i,,
,fa;rit;;.' afttr o relaliune: ,ii; .. Nl
trebuie confundat tiphl cu
in conturuii inrperfecte, primut ,;;;;' 70,'7'tOlt"!. Si" *lego-tiu.
o intiptrrihrri a obiectuiri ;; cet dint6i, e ca alegoria sau cu nretafora, pentrucd intre ele e mare deo-
cel dintdi" Acest sens
U. .rra, .; , urnrd ltrsatd de sebire.
.or.rprnde i
care se poate traduce prin .qi- cuventulu c6tco;,
tntiptiriturtipi vine dela verbul
ft;!$e!a de tip apartine existenfa istoric5. Tipyl este
rbmew, care inseamni o-persoanl sau fapt real, cu existenttr iropiie fi;-iifr-
ceva prin lovire sau ap{sare.
a bate, ; ilil;;, a ltrsi urnri tn Inleles al stru, afartr de ceeace inchipuiegte in-viitor: pe
cdnd alegoria gimetafora n'au existgnlf Rroprig, nu existtr
*--*-**--.*0,
 prin ele insele gin,au raliunea de a fi firtr
Iucrul pe care_l lul pascal, Ierusalimul, e inferior ln
demnitate antitipului.
rrgureaztr. De exemplu, Melchisedec, Adam, David, Solonrcn au fost numai intiptrrituri parfiale,
arca lui Noe, sunt
lipuri, pentructr ere sunt cevd In storie, prin ere insere, imagini impeifecte ale lui Hristos. Exemplul dimpotrivf,
afarf, de ceeace inchipuie in Noul Testament. pe
el e.'
T.al nobil qi superior fat[.de persoana sau fapta care
xlstenfa ,si rolul lor istoric, se intemeiaz{ invierea in mlrire a
sensul tipic. A_ S-qbite.-s-f,---i cqrespund{. PentrLr aceasta
legoria instr, clegi cuvintele prin care se MAntuitor,ului se va nunii exenrplu, fa{d de invierea noastr5,.
exprim[ au o in_
semflare proprie, totugi partea proprie rrr nu lns{ tip. Tot aqi se va zice cI, in faptele Sale, Dom-
intereseazd deL
Ioc acolo unde se afld toat{ nul Hristos ne-a llsat nu tipuri, ci exemp[e de imitat.
;i raliunea
in ceeace ea figureaza. ne exemplu, cuvintele
ei de a fi e numai
Ai,rou--r)
va naste ciruva din pi din Duh (loan 3,
$
t neazdnimic prin sensul
5) nu insen:* S 22. Numirile tipului in Sf. ScripturH"
J
lor propriu; in sensul figuratins6
{ lgi cap{td adev5rata lumin{ a infelesului Pentru a exprinri ideia de tip, Sf. ScripturI intrebuin-
I se vede pentruce Ior qi piintr,insul
existtr. {eaztr cuvAnful t'i,io;, precum se vede ia apostolul Pautr
(Ron:ani 5, 14; I Cor. 10, 6) i.)')tylopobp.ava (Galateni 4,
Tipul pi sirnborur. 24), ircd6e,.11l.z (Evrei B, 5 ; 9, 23), intru cdt in tip st6
.3-- - Tipur
n,ci cu simbclul, pentiu acelag
nu trebuie confundat
motiv pentru care nu tre_ ceva referitor la lumea. supraplmAnteasctr, caqi curn ar fi
buie confundat cu alegoria. .pus sub ochi. De oarece Iucrui care trebuie s{ Iunrineze
Simbolul esie un obiect sau acfiune de ordin rnaterial din'tip apare ca un contur definit nunrai prin umbre, tipui
pentruca, lntr'un chip nrai ugor de
biins Oe mintea ;;;ri;i; se rnai nuneqte Ei oxt,i (Evrei 8, 5; 10, l ; Coloseni 2,
sI i se expuie un fap de ordin moral. De exemplu, limj l7), intru c6t ceeace urmeazI va ii intr'adevtrr Iucrul real,
bile de foc pogorAte asupra apostolilor (Fapte. Z, Sj a cf,rui'umbrf, am vtrzut-o in tip. Tipul se mai nutneqte
un simbol prin care, intr,un chip vdzut, se arat{ puterea
.rit
qi aapzp,a),)i, fiinrlctr lucrul fnchipuit se inflfigeazd ca intr'o
actului spiritual sIvArgit. . parabold istorief, in care una apare la suprafa{tr, alta insf,
cagi [ategoria instr, nici simborur n'are rn sine i,susi se aratd cu ajutorul figurii, pentr,.t cel care line cheia se-
ra$iunea de a fi, ci existtr numai pentru lucrul
.rr. ,'* cretului. Cu aceastl irtrebuinlare se glsegte cuvintul
insearnn[ printr,lnsul ; pe cAnd tipul e, cum ruapapoiii la Evrei 9, 9; I l, 19).
am spus, o
realitatc care are in sine lnstrgi rafiunea de
a e,lisrpjgi Nurnirea'obignuittr e acea d: clra;, (Fapte 7,44; I Cor"
ar apartinei istoriei, chiar c6nd Durnnezeu n,ar fiE6rf,- 10, 6-11; Ronrani 5, l4).
cat-o cu o lnsemnare rnisti:d.
Exemple d: simbole avem in Ieremia (i, I I 27, in Sf. ScripturX.
Fzechiil (4, l- 1T; lZ,2 qi urnr. 3,7,
; 2) S 23. Existenfa tipului
; l gi ,.ni;,
Chestiunea dacd Sf. Scripturl cuprinde sau nu tipurir
4r,"7 ipul Si exemplul. Tipul, precum Melchisedec, mie*
a tost foarte mult controversat5. In timpul Bisericii vechi,

fularcionilii gi Maniheii au nelgat existenla tipului, iar in
timpul nou au negat-o ra{ionaligtii' Aldturea de aceqtia'
:a mers o direc{iune contrarl, a acelora care nu vedeatt
{n St. Scripturd decit tipuri. Direcgiunea aceasta o giisim
reprezentatf, de Origert, iar la ludei mai cu seam[ de Filon'
Fala gi de unii Ei de altii, noi suslinem c[ in Sf' Scrip-
tur6 inc;ntensabil se glsesc locuri cu 5315 tipic'
Aceasta se vede:
tr. Din mdrturisirile limpezi gi lormale ale Noului Tes-
lantent. Mai intAi, insugi Mirrtuitorul Ftrristos se ser-
vegte de tipurile Vechiului Testament pentrtt a le
referi
la faptele Sale lndeplinite pentru mAntuirea oame-nil91'
In aceast[ privinff,, se se vada loan 31, 14 giMatei, l2'
38:
Acelaq lucru, apoi afinl[ apostolii' loan citeazd
(19, 36i locul : Os iltt se t'a zdrobi dintr'insul Qi-l
artrttr ca irnplinit in ceiace s'a int6mplat sub Noul Tes-
tanlent.
Cu mai lnulte amAnunlimi in ace asttr privin!6, vorbeEte
apostolul Paul. In episiola ctrtre ftonrani (5, 12'41)'
ti;rco;
Adam este artrtat ca 'tip al Nldntuitorului 9i numrt
roD p,6ltrovto;' In cea cdire Galateni (4, 2l gi urin')'
cele
fipuri ile
doutr femei ale lui Avraam sunt ardtate ca
lor doul testarnente, In I Qorinteni (10, 4), ne spune cI
stfinca din care a ctrs ap[ in pustie figurA pe Hristos'
Apostolul Paul se exprimd categoric pentru existenla
prtui qi in epistola cltre Coioseni (2, 17) qi in cea citre
Evrei (10, 1).
Cu aceiaqi lintPezitne se expriml ii aPostolul Petru
prima sa ePistolA (3, 20), unde botezul e artrtat ca a[-
titip al arcei lui Noie.
2. Dupd St. Scriptur5, Sfinfii Plrinti, ca marturi ai tra-
di[iunii, mdrturisesc existenfa tipului in St. ScriPturtr" Ast-
fel Iustin Martirul r) declarfl cI tot ce a ordnduit Moisi'
sunt chipuri qi semne ale celor celor ce erau sf, i se in-
tdmple lui Hristos. Irineu 2) merge rnai departe gi se si-
legte a arlta scopul acestei dispczi{iuni a Sf. Scripturi :
pentruca Israil s[ fie legat, spre binele sf,u, de institufiu-
nile legii, gi apoi pentru ca partea cereascl str tie prinstr
in figuri, din care, treptat-treptat; str-i l,f,sarf, cunoqtin{a,
dumnezeeascd. Tot aceste figuri, ap<ri, trebuie str serveascd
ca seinn pentru confirmarea adevtrrulLri.
Dup{ Irineu, Clement Alexandrinul, Origen 3), Sf. Ioan
Gurtr-de-Auy ,a), acesta degi contrar al alegorigtilor, se
exprimf, in acela; sens.
Intre scriitorii latini, avem pe Tertulian, Ilariu, Ieronim
a cf,ror ptrrere e identicd cu cea pe care o exprimf, Au-
gustin prin cuvintele: ,Niciun cregtin nu va lndrtrzni
sd spuie c6 io Vechiul Testament nu sunt lucruri care
trcbr.riesc explicate figurat."s)
erau de ptrrere ttr, dactr s'ar nega existenfa
"Pirinfii
sensului tipic, s'ar distruge unitatea celor doutr testa-
mente. DacA aceastl unitate nu mai exist5, se ridicf,
sarr iudaisnul, care pietinde urmarea prescripfiunilor lui,
ce- sau antlnomismul, care desparte cu totul Legea Veche de
Noul Testament. $i aceste concluziuni chiar le trtrgeau
i'r anticitate ebioni{ii$i dochetii" 6).
ti- S 24. P6nX unde se intinde existenfa
tipului.
Tipul fiind oglinda intunecoastr a celor ce trebuiau vtr-
In
zute deplin in Noul Testament, urmeaztr cf, el e mf,r-
tii
r) Dialogts cum Tryphone ludaeo, cap.42. 'l
t'
2) Adversus Haereses,|V,25, n. I;26, n. l;32,n.2.
s) De Principiis, IV, 9.
iiiii
Onilia
4) Umilia
Omilia 14 Si
si 54 la
ia loan.
l 5\ De Aenes.. c. I.
6) Reithmryr: Lehrbrch d* bibtischen Hermeneutik, Kemp-
:il
ten, 1874, p. 55.
:il
t.ili
 63
62

tos. DupI Augustin 1), petru gi Ioan alerg0nd la mor-

glnit nuntai la Vechiul Testament. Ceiace era Inchipuit rnAnt sunt tipul vie[ii omului Inainte gi dupl intrarea ln
In acesta din urmtr, trebuia sf, se arate [n deplintr lu- inrperiul mtrririi. Tot ca tipuri de aceastr naturtr mar
minl ln cel dintdi. Din acest motiv, tipul nu mai ttvea trebuiesc socotite bldst{marea qi uscarea zmochinului flr{
raliune de a fi In Noul Testament. :rofl.de (Matei 21, lg), alungareaschimbdtorilor din templui
irineu r) a combltut pe gnosticii din veacul Il care, ln ,{Matei 21, 12); tilharul celbun depe uuce (Luca Ze, i0).
taptele MAntuitorului, vedeau insemnf,ri tipice pentru alte Totugiltrebuie qtiut ctr acestea se pot numi tipuri In' sens
lucruri rnai lnalte. La acestea, opune el cI adevdrul mai larg. Ele sunt tipuri de ordine didactictr gi morail,
(d.)'1Srv6v) sau cel care intdfigeazl perfecfiunea idlal{
'explictrri spirituale ale sensului literal, iar nu interprettrri
nu mai poate se devie iardgi figurtr a altor realittrti, flrl mistice propriu zise. pentru edificarea credinclogilor, e
a lncetit s[ fie ce este. Deci antitipurile, devenite reale permis sf, se facd astfel de aserntrntrri, ele instr nu au
in Noul Testarnent, nu mai permit sf, fie scob:rite In ;calitatea de tip in sensul strict ermeneutic al cuvintului.
rindul semnelor unor trepte de revelafiune pe care ar
trebui str le aqteptdm de acum inainte.
Ce spune Irineu e foart: adevtrrat. Aceasta se reierf,
S 25. Sensul tipic 1, i**-
'ins[ numai la tipurile m(siantce, li, Intr'adevEr, asttel 4 1",'
, :.
'de iipuri nu se mai pot gtrsi in Noul Testament, ctrci
zice Augustin: , Chipurile lmptrratului se inldturl atunci Acunra, cf,nd gtim ce e tipul gi rolul lui ln Sf. Scripturtr,
.cf,ndvineelinpersoantr'Chipulluieprivitnumaiacolo 'uqor ne putem Iamuri ce e sensut tipic: E sensul care
unde lmptrratul nu e de fa!e. Acolo lnsf, unde e de :se lntemeiazf, pe tip gi decurge dintr,insul. prin urmare
fa{t acel a clrui zugrf,viturtr o avem, icoana lui se In- "5H"["ggs"..s-*sn--s-eqr.meils.ft.#i-..I*esglsff Effi
eiffi la"
trItur5. Deci icoanele erau llrtrebuinlate mai inainte de a ,n;_in.
ryillg-cul persoa4elor sau
veni lmp{ratul, Domnul nostru lisus Hristos' Indeptrr= "c,!.yiqle-; e sensul cuprins in realittrfile lnsemnate de vor-
tftnd icoanele, strf,lucegte prezenla Implratului" (Sermo 'bele Sfintei Scripturi.
74 n.5)a). Nimic nu impedec[ instr existenfaaltor-feluri tl,,..:,t., Dacf, tipul se gtrsegte nurnai in Biblie, gi sensul
tipic
'de tipuri. Astfel corabia lui Petru agitat[ de valuri e ,,,.,'1 ul sens care se intemeiaztr numai pe litera Stinte
iipui Bisericii perseiutate ; pescuirea rninunatl 1- l'i . .Scripturi gi se gtrseqte numai Intr,lnsa.
Petru e tipul intoarcerii oamenilor la credin{a lui lisus Hris- ;.i. _.'^--.-_. iipic
i,,, Sensul .e rrrqr rlqrlt?tc
r,FrJ uv numegte qi spiii,tuat, din cauza In-
lt splllluut,
:semnlrii lui de ordine ",ii mai'tnalitr, Iiind ca sufletul reali-
1) Adversus Haereses, IV, 19, tt, 1. ,'rrtlfii ln care e Inchipuit, qi ln opozifiune cu cel literal pe
",,.
2) imperatore, imagines tolluntur de medio Ibi, spe.c-
"Veniente
tatur imago, ubi imperator praesens uon est; ubl est autem ille
cujus est imago, imago retnovetur' Iuragines ergo praeferebantur 1) In Joannem tract., 124. a. b-7.
*i.qou* veniret imperator noster Dominus Jesus Christus' Ima-
g{nib,us suNatis, tulget praesentia imperatoris"' Sermo 74 n' 5)'
 a4

i
lnseamnf, ele in sens propriu. Aceste lucruri sunt prinse
careseintemeiaz[gicare,cagilucrurilenrateriale,ema
Insd intr'o povestire care n'are nicio realitate, pe cdnd in
la indetrrAntr, mai uEor de prins gi stf, direct inaintea
pentrucf, e ascuns sensul tipic'lucrurile prin care acest sens selnseamnf, nir
ochilor iloltri. Se mai numeqte simistic,
sub realit*{ile pe care le expriml litera' ,unt orf;nduite in chip imaginar, ci sunt curatf, realitate
storicf,. De exemplu, dac[ Caiafa spune: Este de folos
In ceeace priveqte forma in care sensul tipic apare' sd moard un om pentru popor Ioan I I, 50), gi dacf, evan-
lrebuie avut ln vedere cd el nu stl fixat ]ln vorbele unui
ghelistul Ioan vede aci un tip despre lisus care trebuia s[
loc din Sf. Scripturtr, ci numai in lu:rurile exprimate'
moartr pentru ptrcatele lntregului neam omenesc, cuvin-
prin acele vorbe. Sensrrl literal ofer[ lucrul care cuprinde -
tele lui Caiafa sunt qi ele o realitate istoricf pe care se
ln sine sensul spiritual sau tipic qi e obiect al interpretdril
niciodatd lnstr nu..e el insuqi sens spiritual' Acela cuprinde intemeiaz[ insemnarea tipictr.
pe acesta flr[ a se perde intr'insul' De exemplu, 9:o.an-
2. In parabold, povestirea ca atare e indiferentd gi
n'ar avea niciun rost ln discqtarea lucrurilor religioase
tul mand ne indicf, materia care ctrdea.in pustie
(Eqirea
dactr ar li luattr in in semnarea proprie. Raliunea ei de
16,15).lnsemnAndacestlucru,elned[sensulliteral'
a fi e numai prin insemnarea figurat{. ,ln seusul tipic
Dar, independent de acest sens, In lucrul insuEi. gdsim c6
lnstr, partea care-i serveqte de baz* nu e indiferentd. Ea,
el lnseamnf, Pp,i,t'o rwu1ll'rLr'ov 1) Cor' 10, 3), inlrucAt
iqi are rostul sdu religios in sens propriu, indiferent dacl
lnana aceasta era icoana adevtrratei hrane cere$ti viitoare,
mai inseamnf, ceva gi in sens tipic. De exemplu, dacd
trupul euharistic al Domnului. Deci insemnarea aceasta
din urm[, care se Interneiaztr nu pe cuvAnt, ca sensul' {inerea inchisl a Sfintei Sfintelor In templu insemn] ch
cerul e lnchid p6ntr ce n'a venit Celce trebuia st-l des-
alegoric, ci pe obiect, e sensql tipic'
chidtr, gi dacl intrarea arhierului in ea odat{ pe an cu
De aci vine ci .ggns-u,l tipic nu existl nicio$at[ indg,,-
sAngetre jertfei insemna intrarea definitivl a lui Iisus In
pendent ln Sf. Scriptur[. El igi are totdeauna ca b2z[
cer duptr ce alndeplinit jertfa trupului S[u (Egirea 30', 10
sensul literal. Pretutindenea trebuic dedus din acesta,
gi Evrei 9, B), indiferent de aceastfl ultinrtr insemnare
dupd cum spune Ieonim: ',Historiaeverilas est fundamen-
tipic6, $inerea lnchis{ a Sfintei Sfintelor qi intrarea arhie-
tum intelligentiae spiritalis", Ei dupl principiul : ,,*illji$$'
et " p'J'qsp- reului fntr'nisa odat[ pe an nu erau fapte indiferente,
ugp-i"ta!!s, -.:gfqsr lg.q-dalg .s.YP-9.t"-"ll!tet4[em pentrucl-qi aveau rolul lor in cultul iudaic.
dit ex, eol'.

Sensul tipic Si parabola. Ni s'ar putea opune c[ si',1 , S 26. Figurisrnul.

parabola iq1 scoate sensul tot din lucrurile arltate prin
iuvinte gi deci cf, se confundtr cu sensul-tipic' .,
Laaceastasepoaterlspundeprindoutrconsidera}iuni:.
l. Parabola cuprinde lucruri a ctrror insemnare igl
resfr6nge lumina aiurea, in alt domeniu, indiferent -de
Sensun tipic nu e atft de universatr in Sf. Scriptura
ca sensul literar, pentruc{ nu orice sens Iiteral cuprinde
qi un sens tipic. Totugi au fbst interpre{i care au e.xage-
rat seosul tipic gi au crezut cI l-au gtrsit unde en nu
eEista. Acegtia s'au numit figut'ipfi, pentructr au vdz,ut
pretulindenea irt Vechiul Testameni numai'tiguri gi tipuri,
gi au afirniat cI orice senten{d din c[rfile Vechiuiui LegS-
iiif,nt are un sens tipic.
Vorbind ln generai, e adevlrat c[ Vechiul Testament
e tipul celui nou. Dar asta e departe de afirmaliunea
cH in vechiul Testament fiecare loc luat in parte are un
sens tipic.
;1,,,Direcliunea aceasta a fost urmatl de Origen
qi qcoala
alexandiina ,si s'a numitflgr rism sau interpretare alegorica'
In apus, iub influenla acestei direcliuni, au scris Sf'
Amvrosie gi Grigorie cel Mare'
In Bisericd, ea n'a tost urmat5' Ieronirn 1) a combdtut
pe Crigen pentru excentricittrlile lui in aceastI privinftr,
Tertulian 2) spune : Nont omnia-imagines,sed ettteritates,
fion omnta umbrae, sed et corporl. Sf. loan Gur6-de-
Aur 3), cate eri din ;coala contrar6, antiohiantr, numeqte
interpretarea gcoaiei Iiguriste uneltiri diavole;ti,'r't'xo'tp7ia
roi tlradd).ou
Rezultatele acestei direcliuni de interpretare au fost ri-
dicule qi absurde, Ce sensmistic s'ar putea gdsi in mAn-
carea de linte a lui Iacov (Facerea 35,29),ln pdrul lui
Avesalom (2 a Imptrra{ilor 14' 26), In chnele lui Tobie
(Tob. 11, 9), etc.?
Autorul epistolei lui Varnava vede in iIierea-lmprejur
a celor 318 servitori ai lui Avraatn (Facerea 17,27;14,
14) un semn mistic pentru tnoartea pe cruce a MAntui-
torului. Numdrul l8 e egal cu literele din alfabetul grecesc
t4, care sunt lnceputul numelui 'I4ooD;, Numlrul 300 e li^
tera s care are forma crucii
l) In leremiam, lib. V. c. XXVII, 3, 9, qi XXIX, 14'
2) De Resurrectiotze carnis, c. XX'
3) Citat clup[ Oiity : Pricis d'ntroductiofl, tome II, p' 52'
In intrtpretarea pe care Ipoiit o face c6rlii Suzanei
(Daniil 13), ea e tipul Bisericii; Ioachina, so{ul ei, tipullui
tlristos. GrSdina e ceata chemattr a sfinlilor care stau In
tsisericd ca niqte pomi lnctrrcali de roade. Babilonul e
{unlea;cei doi bltr6ni, care au mtrrturist strAmb lmpotriva
ei, sunt Evreii 9i Plgdnii care ar dugmdnit Biserica,.. Ei
tot a$a continul interpretarea aceasta fantastic[ a {ui
ipolit.
Deci existenla sensului tipic nu se poate intinde la ex-
trem. Astfel se ajunge la un alegorism absurd care a si
existat ln Biseric[ qi a produs reacfiunea gcoalei din An-
tiohia.
S 27. Cum se poate afl& sensul tipic?
DacE nu oricare loc din Sf. Scripturf, are sens tipic Ai
dactr unii pretind cf, g{sesc tipuri chiar acolo unde ele
nu existtr gi cuaceasta comit exager5ri, se na;te intrebarea :
Cum putem afla sensultipic gi sd lim scutifi de gregaleie
In care alfii au clzut?
La aceasta ne vor servi urmdtoarele regule:
1. Nu existd sens tipic ln ctrr{ile sau ptrrfile clrtilor
care ln sensul literal nu lnfdtigeazd nimic din ceea ce
lire de fiinla tipului. Astfel sunt ctrr{ile dj$4ctice, precum
Froverbele; Ecl.qpiastul, Iov (intrucAt e didactic), gi in
mare patte protelii, clci ei au dat multe Inv5{{turi mo-
rale. De asemenea, rf,m6n excluse dela sensul tipic clrfile
necapo,-nlgg, pentruc6 lnsemnarea tipic6, fiind voitl de Dum-
fiezeu,.nu se poate g{si decit In cdrtile inspirate.
Dar chiar qi in ctrr{ile canonice de. cuprins istoric, nu
toate faptele istorice au sens tipic, pentrucf,, ce e drept,
tipurile sunt insemnate In istorie, dar nu sunl tot una
cu istoria.
 Pentru a afla sensul tipic, dupl ce am fEcut. aceast&
limitare, ne servim de a doua regul[.
2. A doua reguld ne spune cd tipul este ardtat chiar
in Sf. Scripturd. Deci tip avetn acolo unde ni-l arattr vreuna
din ctrr{ile canonice ale Sf. Scripturi. Instrgi Sf. Scripturl
e cheia pentru artrtarea tipului.
De exemplu, carabteful'db tip al stAncii din care a"
curs aptr in pustie e confirmat ca atare de insugi apos-
tolu! Paul (t Cor. 10,4). El chiar spune (l Cor. 10, ll),
Toate acestea s'au tntdmplat cd tipuri pentru aceia
(pentru Evrei).
Totaqae cu istoria despre Agar gi Ismail (Facerea 16l
al cf,rei caracter iipic insugi apostolul ll aratd (Galateni
t*
Cuvintele spus'e despre Solomon Iu sens literal (2 a Im*
ptrralilor 7, 14) apostolul le aplictr lui Iisus (Evrei I, 5),
de unde se vede cd Solomon era tipul stabilit pentru
Mesia.
Evangheliqtii, de asemenea, arat[ unde se aflf, vorbire
tipic6. Apostolul Matei ne-o spune prin cuvintele ,,c&.
sf, se plineasci", prin care ne aratf, cum tipul existent ln
Vechiul Testament lqi gtrsegte deplina lui lumintr in Nou['
Testarnent. Astfel avem cuvintele din Osie I 1, I in care
e vorba de liberarea poporului evreiesc din Egipt, insem-
n6nd insfi In acela$ 'timp $i lntoarcerea lui Hris{os din,
Egipt. Evanghelistul Matei, semnaldnd acest tip, zfce:
ca sd se tmplineascd ceea ce s'a lzis de Domnul prin
prooroeul ce zice: Din Egipt am chemat pe ffwl ffieu.
(Matei 2, l5).
Asen:renea, este in Matei 2, 17 ; 13,34-35; loan 13,
36; I Petru 31 20.
Credin{a lul Avraam este, dupd Romani 4, un tip cI
credin!a e temeiul qi rtrdtrcina justifictrrii prin lisus Hristos,
In timp ce ascultarea lui Avraam, izvorAi[ din aceastf,
credin!tr, inftrliqeaztr, dupf, Iacov 2, 21, necesitatea faptelor
din credin{5.
Dup[ cum se vede, Sf: Scrip{ur[ nu ne lasf, ln nesi-
guran!5, ci singurtr ne aratf, unde se gdsegte tipul.
3. Afar6 de cele ar6tate ln Sf, ScripturS, pot sI mai
. existe qi alte tipuri. Acestea snnt cele rnlrturisite ca a-
tare de Sf. Traditiune plstratd prin Sf. Plrin{i. Deci, pre-
tutindenea unde Sfinfii Plrinfi sunt de acord ctr se afl{
;un tip, noi trebuie sf,-l considertrm ca atare.
Unele personagii sau unele intampltrri din Vechiul Tes-
tament au o analogie izbitoare cu unele personagii gi In-
t6mpl6ri din Noul Testament. Deci, dacd Sfinlii PIrin !
declar6 cE e o relaliune tipicd lntre aceste apropieri, ne
aflfim ln Ia{a unui tip.
{ De e.xemplu,ln 2 a Implralilor 15 se afld descrisf, fuga
\ 1ui David pldngdncl qi urmat de poporul sdu spre muntele
,/
'j
Maslinilor. Aceastf, lugd are o aserndnare uimitoare cu
j
trecerea lVtAntuitorului. plrlsit de ai s5i pe acelag drum.
I Stintil Ptrrinti vad in istoria lui David o artrtare tipicf,
1
f-
pentru ceeace trebuia sd se lntirnple M6ntuitorului.
C 28. Imp{r{irea sensului tipic.
Sensul tipic se imparte In pr.afetic sau',alegoric, l1;"o-
pologic satr moral Ei ana_g-_9j.q,".
l. "Sensul tipic se nume{ii piofetic, c3nd se relerf, la
Hristos sau la Biserica Sa sau la cevit care le apar{ine
1or, ptecum Adam (Rom,ni 5, 14), Melchisedec (Evrei
7, 3), Arca lui Noe (l Petru 3, 20-21), mielui pascal
(loan 14, 36), poporul lui Israil intors din Egipt (Matei
2, 15), norul care acoperea pe Evrei, trecerea m5ri
Rogii, etc. (l Cor. 10, 1), solemnitdlile gi strrbtrtorile po-
porului evreiesc (Coloseni 2, 16-17), Iosif, etc. il
,i
ii
l
i
.i
 70
2. CAnd sensul tipic e releritor la indreptarea mora-
vurilor Ei ne d[ norme de indreptat vieala noastrfi, poartd.
numele de tropologic. IJe exemplu Curd.lifi aluatul cel
vecli ca sd fili frdmdntd.turd noud, dupd cum suntefi.
fara de aluat... De aceea sd. petrecent nu tn afuatul ce[,
vechi, nici tn aluatu,I rdutdlii pi al vicleniei, ci ?n azi-
nrcle curdliei Si ale odevdrului (l Cor.5,7-8;Eqirea 12,
r8-20).
3. Sensul tipic e afiogzgic cAnd prin el se insean:nd
bunuri ale vietii ceregti. Astlel avem cetatea lerusalimu-
lui (Galatenl 4,25-26; Apocalipsa 21,2) spre a fnsemnh
cerul; odihna SAmbetei pentru a insemnA odihna S&mbe*
tei vegnice (Evrei 12, 22; Apocalipsa 21, 2).
. fa{t de dAiisa dilerite normei care se lRtrebuinfeaztr gi la
SECTIUNEA II
EURTSTI CA
Dup.1 ce am cuncscut teoria diferitelor sensuri pe care
le poate aveh Sf. Scripturtr, se ridic5 pentru noi chest!-
unea atldrii acestor sensuri in diferitele p[r]i pe care avem
a Ie intcrpretd, La aceasta avem a face $i cu alte con-
siderafiuni care ne.duc direct Ia aflarea sJnsului.
Sf. Scriptur5, deqi cuvdntul lui Dumnezeu, e imbrlcat&
ln toate forrnele exprimfirii omenegti gi, c4 atare, vom aveir
cercetarea altor c[r{i de naturf, curat omeneas:tr. Asttel
va fi vorba de intelesul exact pe care un cuvdnt sau
o expresiune Ie pot aveir Ia un autor; aceasta va ,cli
capitulul uzului vorbirii. Va fi vorba de faptul cX nu
suntem siguri de adevtrratnl sens al unei idei exprinate
de un autor, p6ntr n'o vedem in inldn{uirea in care a
fost exprimat{ ; aceasta va d} capitulul contextului, etc.
Cu consideraliuni de natura aceasta se ocupf, euristica,
Cu alte cuvinte, ea ne arat5. particularit{file exprimhrii
.unui autor gi a timpului stru, ne invatl str-i urmtrrirn ideia
gi ne procurd nriiloacele de a o afli in chip sigur.
 72
CAPITOLUL IV.
j v
UZUL VORBIRIT IN NOUL TEST.AMENT
$ 29. Ce se in{elege prin uzul vorbirii ? 1}
I. Pentru buna interpretare a unui text, se cere str
qtii iimba in care el e scris. Asfie!, in ce privegte Sf.
Scripturf,, limbele evreiascl qi greceasctr
trn legdturi lnsl cu buna infelegere qi stdpAnire a unei
lirnbi; discutdm chestiunea uzultti vorbirii, prin care in-
1) Chestiunea uzului vorbirii este una rlin cele mai interesante
din viafa linrbilor, iiindcd ne descopere ceva din taina care in-
v1luie migcarea cuvintelor in cuprinsul unei limbi. In adevdr,
unele cuvinte au o soartd deosebitd de a altora. Unele stau sute
gi mii de ani., indeplinind in limbl aceiaqi slujbd, altele se prefac
de ajung sd insemne intr,o epoctr cu totu! altceva de ce au ln-
semnat ele odinioar5.
Dactr. am urmdri acest fenomen in cuprinsul limbii romAnegti,
arn da peste minuni{ii, din care unele se petrec chiar sub ochii
noptri. Astfel, cuv8ntul pugctl nu insemna in limba cronicarilor
ce inseamnd astdzi, ci ceiace nurnim azi tun, iar puptei i se zicea
sdn ea;d.
insemntrri deosebite ale unor cuviute se formeazf, dupd locali-
tEfi, dupd institufiuni, dupl clase sociale, ba chiar in fiecare grup
strAns gtrsegti infelesuri deosebite ale cdte unui cuv6nt. Astfel, in
Eucurepti, cuvintul secfie $-a cdp[tat un in{eles de despdr{ire
polilieneascd, pe care nu-l are in alte orase. In seminarele din
Galafi gi iagi, pe cind autorul acestei cf,rli era elev in eie; prin
seclie se infelegea dormitor. La Iagi qi azi e aqa.
Iu vorbirea obiqnuitd din oragele noastre, dai azi peste in_
felesuri ciudate ale unor lmbinXri de cuvinte, precutn a merge cu
mapina, prin care se infelege a merge cu automobilul. Daci,
cine,a ar fi in'dtat rornAnegte nunrai cu grarnatica qi ciicfionarul
pi n'ar gti cursul viu al limbii, ftrrd indoiald ctr. n,ar infelege expre_
siunca aceasta, fiindctr nu numai automobilul e nragind. 1'ot aga
de b.re pot fi numite mapini gi trtrsura si c6rufa, pentrucd mapind.
73
{elegem sensul pe care oamenii dintr'o
W"_a?"trytlitglp tl tggau de tytrelylylarea 4nui c!.ryAnl
squ a qnei tmbinari de iuiinte. In adevtrr, degi ti se
'pare c6 ,stii inlelesul unui cuv6nt, dintr'o limbtr, punand
,altrturea de el echivalentul din limba ta, cu toate acestea
trebuig stiut ctr un cuvAnt n'a avut totdeauna aceiati in-
'semnare. Quvintele lgi au si ele via{a lor, se prefac, nu
numai ln ce prive$te fa{a exterioard, ci ln ce pfiveste
.qi insemnarea lor. Dela ce lnsernnau ele cdattr, ajung str-q
ia cu totul alt inleles in care nu-l mai poii recunoaqte pe cel
primitiv. Din c6ii lntrebuinfeazE azi cuv6ntul sincer, cdli
mai qtiu c[ la lnceput el avea un in{eles cu tolui matelial,
.deosebit de ce lntelegem astd zi prin ell Sincer insemna
fdrd uard dela latinescul sine-fdrd qi ce:a-cear[. Mierea
care nu avea cear5, deci era curatd, era miere sincerd.
,e pi o unelt[ cAt de mic5, precum e magina de tocat carne. Dar
.ln intrebuin{area aceasta, a$a a mers obignuinfa limbii cI inlelege
:numai automobiluL E chestiune de uzul vor:birii.
La fel e cu expresiunea te chiantd la cparaf. De ce prin
apdrat se infelcge aci telefon? Aga, fird qtirea ori intervenirea
cuiva, prin cursul spontan al limbii, se fixeazd un infeles, iird
indreptd{irc logic5, fiindcd aparat nu e numai telefonul. Dar
:limbile nu {in seamd de logicS, ci ele-qi croiesc drumul slobod, ca
un liu care-gi deschide albie noui.
Alt caz: dupf, istoria rdzboaielor din-Balcani, prin Cadrilatcr
.se lnfelege teritoriul cuprins intre oraqele Rusciuc, $urnia, Silistra,
Varna. Dar dupd rIzboiul balcanic din 1913, s'a pornit in Ronri-
nia curentul de a se nlumi Cadrilaterpartea pecareamanexat-o
..deta Bulgari si care atinge abia unul (Silistra) din oraqele pome-
;nite. Cine n'ar gti aceastd noud intrebuin{are, pe care cuvintul a
luat-o in graiul de azi al Rominilor, ar crede 'cA numirea de
Cadrilaler'e cu vechea insemnare gi fdrd indoiali, s'ar inlela.
Iatd, deci, ce inseamnd a pti uzut vorbirii. lns'eatnntr a gti infe-
ilesul pe care o vreme anumitd 1l leagd de un cuvAnt.
Pentruc[ limba e un curs viu si in neincetattr miscare si cu
 74
$i cu toate acestea in[elesul material s'a dus cu totui,
gi avem azi in{elesul unei insugiri sufletegti, De aceia
cine citegte .u& un text trebuie sd fie infornrat despre-
inlelesul unui cu'rdrrt in epoca din care e textul qi iu
societatea de unCe a izvordt. A cunoagte sensul pe care
oamenii ll legau de un cuvdnt sau de o imbiriare de.
cuvinte intr'o vren:e oafecare, lnsearnnf, a cunoaste uzul
vorlririi, adicl nu ajunge s{ gtii cI c.utare cuvdnt are
cutare Insemnare, ci str gtii ce fnielegeau oamenii prin
intrebuinlarea lui, fiindc* e foarte cu putinf[ ca lrr{elesuigene-
rai al lui s{ fie unul, iar lntr'o intrebuin{are oarecare sd
aibtr alt inteles. ,
neistovitd putere de pldsmuire, fiecare zgucluire niai adAtrcZ var.s5
sim{iri proaspete gi aduce cu ele inlelesuri noud pentrir unele cu-
vinte. A:iel, in urma marelui rtrsboi al popoarelor,rcu,-intul paitu
a cdpdtat la Franceji rrn infeles nou, acel de luptdtor tn trqn-
peie, pe care mai nainte nu-l avea, insenrnAnd nurnai om tnd,rdz-
ttef, voinic (vezi Const. Sdineauu, Dtctionnaire franga[s-rou-
main, Bucurepti, l9i , p. 8g8). Tot aga Ia.Oermani crrvintul
feldgrau, care inseamnd, cenugiu, a ajuns sd. insernne soltlat
luptdtor.
La RomAni, in urma rdzboiului clin i879, cuvAntul rle curcofi
;i-a ctrptrtat un astfel de infeles, care a fost popularizat cle Ale-
xandri, prin Peneg Curcanu! al sdu, gi a a.luns -qit insemne
osta; din infanteria numitd daroban{i.
Este foarte interesant a observa cum uzui vorbirii a fixai pen-
iru unele cuvinte un infeles la RomAnii de peste mun{i gi altul la
noi. Aga e cuv6ntul a conveni, care la noi inseamnd a te in{e-
lege cu cineia, a te tnvoi. Peste munfi insd are rin infeleies
mai material, iriseamnE. a te intdlni. De aceia Rorndnul djn Ro_
mAnia veche, cu uzul vorbirii dela el, cAnd unul de peste nrunli
i-ar spune : conyenim noi, ar infelege : ne tnvoim noi, ne im:_
pdcdm. Dar ar infelege gre;it. Acela voia si spuie numai : ne
tntdlntm.
Iatd Ei aci ceinseamnl a pti uzul vorbirii. Fdrtr el, nu infeiegi exact
Dovadd, apoi, cd gi in sAnul apezd,rniritelor se plismuieic intre-
75
Uzul vorbiriii este, deci. funcliunea limbii, ln virtu^
tea cdreis ea tmbracd urrcle cuvifite sou expresiuni cu
un tnleles nou. Acest inteles poate fi cu totul.deosebit
de cel vechiu, sau deosebit numai in parte, sau uft adaos
pe lfing5 cel vechiu. Funcliunea aceasta se indepline;te
prin puterile ascunse ale sLrfletului, care, strdbltut de o
noul boglfie de simlire sau cugetare, nu-qi poate plds:
mui cuvant nou, ci ldrgeste sfera cblui vechi $i o toarn& in
€1, iar cu timpul poate cliiar desfiinteaz[ insemnarea.
veche gi r5mane nLrmai cea noua.
.
2. Cum se vede de aci, chestiunea uzului vorbirii este
o chestiune generalA din via{a lirnbilor gi se pcate dis-
buin!5ri deosebite alo unor'cuvinle, avem in graiul slujbelor noa-
tre bisericegti. Astfel, la incepuiul liturgh'ei, diaconul zice cdtre
preot : ,vreme este a face Domnului, binecuvinteaz[ Stdpine l"
Acest s face insd nu are aici infelesul obignuit al cuvintului a
face, ci lnseamnf, a sluji cele sfinte. Dar obilnuinfa vorbirii {ace
ci se intrebuinleazi, in sensul acesta. Cine nu gtie aceast[ obig-
nuinfS, nu-l infelege. fiindcd el va lua inlelesul general al cuv6n-
tului a face, pi cu acela nir va gdsi illsomnarea cazului speciat.
Tot apa este in liturghie cuvintul, 1i mai neinfeles, oe a po''
friui. Sensul lui obipnuit nu ns spune nitnic despre intclesul spe*
cial ps care-l are. in liturglrie.
DupI ce preotul a isprivit liturghia, el consunrtr ce a rdmas
ln pctii dela Sf. Implrtdganie. Aceastd consumare se nume$ts
potriviret Sfintetor. Prin urmare glsim o intrebuinfare a cuvAn:'
tului potrivire crt totui iir alt infetes decAt cel obi;nqit.
Aceasta vine din uzuri de vorbire care se fixeazd in unele
a;eztrminte gi care pl5smuiesc un uz de vorbire special al lor'
Asenrenea e in justilie cu cuvintul speld sau specie, care nu
inseamnd ce ,gtim noi din gtiinfele naturale, ci caz, fapta care e
in disculiune. In loc de a zice: tn cazul de fald sau ln fapta'
care ne. preocupd, se zice: tn sPeld.
Toate a;ezinrintetl i;i plismLrie;c astfel spociale uzuri de vorbire

cuta nu numai in legtrtur5 cu obiectul nostru mtrrginit
{a iuterpretarea Sfintei Scripturi. Dar de oarece Sf. Scrip-
e scris[ qi ea in graiuri omenegti, se infelege cl
l.ure
limba ei a trecut prin aceleagi prefaceri ale vorhiriioame-
nilor gi deci trebuie str trattrm despre uzul vorbirii qi ln
Ieglturd cu ea. Aceasta cu atdt mai mult, cu c6t, mai
cu seaml limba greceasctr, in care e scris Noul Test. gi
parte din cel Vechiu, a avut o existenftr lungtr, s,a in-
tins peste felurite finuturi, a ajuns sf, exprime prin ea
cugettrrile mai multor cultfiri
fi dec; s,au format in sAnul
ei uzuri de vorbire care nu se mai potrivesc cu infele-
surile vechi ale linrbii greceqti. Cel mai mult cregtiniimul
a format in sdnul ei uzuri de vorbire noutr, prin mulfimea
ideilor pe care le-a adus qi pe care le-a altoit pe vechile
cuvinte ale limbii greceqli. Deci, mai cu searntr in ce
privegte Sf. Scripturtr, este o mare lrebuin{i sd-{i dai
seama de uzul vorbirii.
Dac[ Iudm, de pildtr,, cuv6ntul grecesc iv.xtrpin, il
g6slm cu in{elesul de adunare. bar nu orice fel de adu-
nare, ci o adunare aleasd din oameni mai deosebifi.
.Aceasta se vede din alctrtuirea Iui. Se compurre din i*,
care inseamnd din gi xe).6o chem. Adunarea aceasta erh
alcltuit[ din oameni aleqi din nrijloiul attora, ceiace se
expriml prin particula iz. Erau anume chema[i pentru
aceastf, adunare, cum se vede din al dollea cuvdnt. Ea
era o adunare de cettrfeni liberi, deci tie oameni mai
distingi.
Dar in Sf. Scriptur{ in{elesul cuvintului s,a prefdcut.
El Ei-a ptrstrat ternelia in{elesului, cd e vorba de oameni
alegi, clar s'a mai addogat un in{eles nou, religios. A$a
ilgtrsim iii Faptele Apostolilor lg, JZ, iar cu sensui ceva
mai restrdns la adunare aleastr, tot acolo, la stihul 39.
Cu sens gi mai afirmat de adunare religioas[ ll gtrsim
I
77
ln Fapt. Apost. la 7, 38, unde .e vorba de adunarea
Evreilor ln pustie.
Dar suntem ln vremea cind noua intrebuin{are a cu-
vintului 3xx),r2o[a nu e inctr fixattr. De aceia el se in-
trebuinfeazl qi cu privire la aduntrrile plgAneqti, cum e
in cele dou[ Iocuri dintti citate mai sus din Faptele
Apostolilor. Sub influenla faptului ctr traductrtorii Septua-
gintei traduseser{ pretutindenea cuvdntul evreiesc kahal
prin A'rtz).r7o[e, pentru a insemna prin el adunarea po-
porului israil, gi lntrehuintarea lui se restrAnge la scrii-
torii Noului Testament, pentru a-gi cdptrta tot mai mult
un inteles religios.
Atat ln vorbirea Domnului Hristos (Matei 16, I8),
cAt gi in a Apostolului Paul (l Timotei 3, t5), vedem
fixindu-se infelesul de adunare sfdnttr, Intlritl de Dum-
nezeu qi pov5{uittr de El. De aici sensul se lndrumeazf,
numai pe calea aceasta gi sensul cel vechiu se duce cu
totul, iar cuvAntul de Ex,z).rioia, cu insemnarea de btsertcd,
a trecut apoi in toate limbile creqtinilor numai cu lnfele-
sul religios, care gi el a dus la o sporire de inlele-
suri, fiindc[ cuvAntul de bisericd arc azi mai [multe in-
semntrri.
Astfel, sub influenta cregtinismului, s,a pltrsmuit pentru,
unele cuvinte un uz de vorbire deosebit, prin care noi,
nu le mai putem inlelege duptr vechea lor insemnare..
Chestiunea aceasta trebuie s'o avem in vedere deaproape
cdnd citirn Sf. Scripturtr, fiindcl sunt multe cuvintele,
greceqti care au intrat in aceasttr categorie.
S 50. tlzul vorbirii in Noul Testamemt.
Uzul vorbirii Noului Testament e condifionat de tirnpul'
in care au aptrrut cdr{ile care-l compun, de cultura $i,
 7B

'origina scriit.rrilor lui gi de starea sufleteasc{ noul in
.care I-a pus intrarea sub scutul lui Hristos.
.DlinI"pr|.mp" -c,{pqiderafiune, stin{ifii scriitori se exprimf,
in lirnba comunl greceasctr, care se lntrebuinla pe timpul
veacului I, liniba cunoscut5 sub numele de dialectul
.a!exandrin. Particularitdiile exprimtrrii lor in acest dia-
lect sunt cd lipsesc"lungiie perioade ale llmbii greceqti
lin:ba ai ctrrei uz de vorbire voim sd-i gtim e vie ori
ntoart&. Dactr e vie, uzul vorbirii se cunoagte.din obis-
n,;in{a zilnicS gi din exerciliul oral sau literal. Dacfr insd
lintba e moarttr, uzul vorbirii devine chestiune care lrebuie
.cercetatd prin mtrrturii demne de credin!tr.
Mtrrturiile sunt de doul feluri : directe qi indirecte.
t . #klurit slet :
"..et !1;99"l "
"e_

'clasice. Conslruc{iunile sunt mai simple gi mai apropiate
de felul de exprimare popular.
D-gpa a doup co4si{.e;p}iqpp, exprimarea scriitorilor
Nouiui Testan:ent e dup6 cultura simpltr a nrediului In
care trliserf, cei mai mulfi dintre ei. Ei crescuserd in
.mediu evreiesc, in locuri firf, multf, culturtr. Chiar dac6 au
,scris In greceqte, se cunoaqte felul de g6ndire evreiesc, cu le-
garea siniplS a frazelor una de aita. Deci exprirnarea lor
poartf, o inliplrire evreiascd.
Dpp.l a treia considerafiune, scriitorii Noului Testament
imbracd cu un inteles nou multe din cuvintele limbii gre-
cegti. Astfel cuvAntul p&rrco,p.z: cuf undare nu mai ln-
seamn6 cufundarea propriu zis5, ci i se adaugS un infe-
Ies nou :[botezul; cuvdutul eirapt,trLq. : mulftrmire, nu. lnai
inseanrnd cqeace se lnlelege de obicei prin mu$amire.
De asenienea, cuvintele ).d^106, 0rz.emo6v^4 (2 Timotei 4, 8),
rpu7f1 (Matei 6, 25), riaui (la origipd credinciosie, In
Noul Testament credinld,), 'y-uprq, (care la origind lnsem-
nt rbundvainla, omabi.iiate, iar fn Noui Testamrnt gralie
,dor din groti.e)t).
-S 51. nsvoarele uzului vorhirii.
In cdutarea uzului vorbirii, e de trebuin{E s[ se giie dac{
c)- To{i autorii care, in contpunefea scrierilor lor, au
intrebuinlat limba ior nalionaltr;
&). Acei autori pentru care limba ln care au scris nu
erd cea matern6. dar care au invliat-o in timpul lor qi
si-au scris operele intr'insa.
2. Mqfuuji"."lriC"ircp_fr-."sunt :
a) Autorii pentru care lirnba de care ne ocuptrrn eri
limba lor nationald, dar n'au scris intr'insa ei lngigi, ci
au compus opere folositoare pentrr.r atlarea uzului vorbirii,
precllm d cfionar, comentarii, glose, traduceri;
&) Ar:torii care, ce e drept, Ei-au scris operele in lihrba
aceea, dar intr'un ttnrp cAnd ea nu rnai era in hrtrebuin-
tare generald.
gge-ste_
nIJtlltlo sau pentru a ilustra 9i
confirmi uzul vorbfiii d6"ja "cunoicut, e permis sf, se re-
curg[ la alte ajutoare, precun eLinlp,!"ogi.s. !i$l$ii, all._qJg*ig,,,
ei gi Qi.glpctgle,.tnrudite.
Toate aceste mIrturii directe gi indirecte precum ,si cele
dela nr. 3 poarti numele de izvoare pentru af larea uzu-
lui vorbirii. Ivldrturiiie direcfe si indirecte se numesc iz-
'vo{tre principale
sau pur qi sirirplu izvoare, pe cAnd efl:-
mologia, analogia limbii qi diolectele inrudite se nunlesc
izvoare secundore sau ajutoare.

l) In aceastl privinftr vezi Sabatier, art. Hermineutique ln ,:i

Encyclopidie des Sciences Rel gieuses de Lichtenberger, vol. ltl

Vtr, p. 216, Paris 1879. tl

ltf
,ll
,.,]

:lt

80
S 52. Izvoarele principale.
Pentru aflarea uzului de vorbire a Noului Testament
avem ca izvoare principale :
[. Izvoarele directe.
l. Scriitorii greci ai Vechiului gi Norlui Testament
penhucf, cel mai bun interpret pentru fiec4re e autor u[
insugi.
Astfel, de pildtr, cuvAntul diprto; : desdvirgit, tntreg o
care nu se gtrsegte de clt in 2 Timotei 3, 17, se explicl,
prin autorul insugi. Locul lntreg este: pentruca omul lui
Dumnezeu sd fie deplin (il.prr.oq), spre tot lucrul bun de-
sdvlrgit. Cele ce urmeazf, din condeiul aceluiag autor, ne'
Itrmuresc in de ajuns ce trebuie s[ lnfelegem prin &prro6.
2. Traducerile grecepti ale Sf. Scripturi, gi ln speciat
a Septuagintei.
3. Scriitorii evrei Filon qi losf Flaviu, care au trf,it
tocmai in timpul cind s'a ivit creqtinismul.
4. Sfintrii Pdrinli Si a$i scriitori bisericegti care au
scris ln timpul cAnd limba greceasc[ era lnc[ in uz, in
special cei mai vechi, precum Sf. Ignatie de Antiohia,
Clement Romanul etc.-
5. Scrittorii pdgdni care aparfin peri:adei eleniste gi
au scris In limba greac[ numit[ dialectul comiln (rcotv)i
6ui).erro6) sau alexaudrin. Acegtia sunt ln special Pp_libiu
( + 122 inainte de Hr.), Diodor de Sicilia (8 duptr Hr,),
Arianus (130 dup[ Hr.)
6. Scrterile apoui.Ie a Vechiului gi Noulul Testament,
fie compuse de ludei, fie de ludeo-cregtini, pentruc{, de
obiceiu, ele au acelag mod de exprimare a ideilor, cagi
scriitorii Noului Testament.
ll!
.,ll ii
i
il
l:
),
81
ll. Izvoarele indirecte sunt:
1. Vechile ,traduceri decurse direct din originalul gre-
cesc, in frunte cu Pegito gi Vulgata, Traducdtqrii erau nu
numai foarte apropia{i de timpul cAnd au aptrrut cirfile
sfinte, dar de multe ori aveau la indemdntr qi mai bune
originale decf,t cei de azi.
2, 7_"9.y,1"e.. miitgacgle litgrore, precum gramatici, dicfio-
flarer concordanle biblice, sholii, glose, comentarii, care in
tim$ul nou s'au compus in mare numtrr.
In sensul acesta, se pot cita gramaticele de Winer
(Gottingen 1894 qi 1897), Blass (Gerttingen 1896), Viteaux
Etudl sur le Grec du Nouveau Testament (Paris 1893),
Mottltott, Neut Testament Grammar (lll ed. Edinburg) .Ca
dic{ionar, se pot cita cel de Crimm (Leipzig 1879) qi cel de
Cremer (VII ed. Gotha 1893) 1).
& 32. Izvoarele secundare.
Oricdt de bogate ar fi izvoarele pentru aflarea felului
de expriniare a Noului Testament, tot se gtrsesc cazuri
greie, in care cercettrtorui se vede ptrrlsit si este nevoil
sf, caute alte mijloace. Aici li vin in ajutor izvoarele
secundare ale uzului vorbirii, in cafe intrd ettmologia, a-
nnlosia tirnbii sl ttiatectele tnrddite.
1. Etimologia e cercetaidH'"-insemntrrii unui cuvdnt prin
deslacerea elementelor care-l compun gi ptrtrunderea p6nf, '
Ia rtdleina lui. Etimologia e de folos pentru celce vrea
s[ afle uzul vorbirii, pentructr sensul primitiv al rldtrcinii
se rbtlecteazd, mai mult sau mai pufin gi in ln lmo-
dificat. Cuvinte ca iruo6oto6.: spre fiin{d
1) Paragrafele relalive la lzvoare sunt mar
6i &lader. g
cfr
}3f
e,
m#
a
,;i
;i,
 82

pa,rro).o1eiv : a .bolborosi (Matei 6, 7) nu se explicd
decAt din etimologie.
Totuqi etimologia nu e o nornnf, fix[ gi sigurl. Limbile
s'au schimbat .nelncetat, multe cuvinte
,si-au perdut sensul
o'ela lnceput, aga ctr privirea la r[d{cina lor nu ne e tot-
deauna de un ajutor sigur. Aceastd nesigurant[ e gi mai
mai mare in cuvintele compuse.
2. A.na'logia limbii e exprimarea ideilor asemtrnEtoare
c r forme de vorbire asemf,n{toare. Astfel, de ex,, dac5
in limba greac[ avem sufixele po;l, 6a:L, rar pentru a in-
Eemna pasivul, suntem ln drept s[ admitern ctr tot in]eles
pasiv este gi cdnd gtrsim aceiag formf, in alt cuvAnt. fre-
buie str ne ferim ins[ de a meige prea departe cu aceastd
regul5, pentructr ea df, numai un ugor indiciu, nu o normd
fix{. Sunt gi abateri, clci exist[ in grecegte forme ver- -
bale cu aceleaqi sufixe, f[rtr ca str insemne pasivul.
S. D-tpk!{g_jlluclife sunt de mare folos, .mai cu seamtr
cdnd nu se cunoagte lnseninarea unut lcuv0nt, care ins6 e
cunoscut in dialectul iirrudit. Acest lucru se vede toarte
bine In cuvintele ,,vei m6nca pdm0nt" (Facerea 3, t4)
al clror sens se l5muregte prin limba asiriantr, Inruditl
cf, cea evrreiascd. In limba asiriand, ,a mdnca p6nrtnt"
inseamnd a fi infrAnt, biruit. Tot o$a, cuVAntul din
Ieronim, tn contra traducltorilor iudei care pretind c&
acest cuvAnt lnseanrnf, numai thntrrtr'
Dar qi aici trebuie multl luare-aminte, pentrucf, regula
aceasta nu d[ dezlegdri de ordine generall' Acelaq cu-
v6nt are un sefls intr'o limbtr fi altul in alta' Astfel cu-
vAntul lehem, care in evreieqte inseamnfl pdne, 7n lin"ba
arabf, lnseatnnlt carne.t)
Deci izvoarele sqcuudare tolosesc numai par{ial, nu in
rnod absolut. Derivarea unei irisemndri dintr'o rldtrcinl
real6 sau presupusd rdmine totdeauna indoielnica, dacf,
'lnsemnare'
nu mai sunt 9i alte temeiuri pentru acea A-
celag lucru e'cu dialectele, ,cdci limbile, in continua lor
dezvoltare, n'au rf,mas totdeauna atit de aproape una de
alta, Incdt sd putem conclude cu siguran{I pe baza unel
anaiogii. De aceia, unde uzul vorbirii nu e dat prin izvoare
principale qi prin miiloace istorice, nu putem pune pe
1) Cu privire la acest punct, Terry taceurmdtoareaobservare;
intrebuinlat adeseori in V' Tes-
,,Cuvintul evreiesc amad este
ian ent cu infelesut de a sfa tn picioare, a fi tare, a sta drept"
qi
I,ri",.trt u."rt, ,* poate urmdri in cuvintele corespunzdtoare
tlerivatele lor din limbile alaba qi etiopicd (a ridica un
stdtp, a
(a ridica in sas) din cea samariteanf, gi
siabi,li), din cea hal.taicd
talmudicd. Dimpotrivd, ln limba siriand, cuvAntul este intrebuinfat

sulam din cartea Facerii (28, l2), care nu se mai glsegte t;;il , insemna boiezut. Unii auinspus cd aceasta rlin pricind
primi bo-
aiurea ln toattr literatura evreiasctr, ne poate ldsa lndo- iA cel care venea la botez stdtea picioare pentru a
tezul; al{ii pentrucf, botezul era insofitde ideia de tntdrire saa
elnic despre inlelesul lui. Aici instl ne vin in ajutor lim- iiioitiri ; pe cand atlii socotesc cd 4cest cuvdnt sirian
bile Inrudite. din altd rdddcinS. oricare ar fi explicaliuuea ade-
"credinfei
trebuie derivat
poate avea inlelesuri
Cuvtntul arab sulum, inseamnd scard, gi deti nu ne vdratd, e u+or de vizut cX acelagi cuvAnt
rnai Indoinr cd qi salam din cartea Facerii Inseamnd scarc <leosebiteinlimbileinruditegideaceia,oitrsenrnarecarenise
,rtaflg*arx in ,limbile arabd sau sirianf, poate li cu totul depdrtatd
trui lacov. De asemenea, cuvdrtul nap,$6vo6, care lnseamnf,
de aceia pe care o are ln evreieqte' De aceia trebuie urnblat
cu
feciq4rtr, se probeazf, cf, are acest sens prin limba arabl
mare bdgare de seami cind ciutdirr etimologiile"'-Biblical
l{er'
gi siriacd precum gi dialectul punic, duptr m[rturisirea. Iui meneutics, New York 1911'

l,'I
i
 aceiasi treapti cornbinafiunile gramaticare si combina{iunile
linguistice. tresul modificat pe care un cuvdnt gi l-a luat in cursul
tinrpului.
i.- a) Pe calea etimologic[ va gtrsi lnsemnarea primitivl
S 35. Regule de observat in cHutarea sau gramaticaltr, care este 9i sensul general sub care se
uzului vorbirii. lntrebuinfeezd rtrdlcina. Nu rare ori aceastf, lnsemnare
arunctr o deosebitf, luminX Ei asupra insemnlrii istorice.
*i*. Inainte de toate, se impune interpretului deasa ci- De aceia nu e de prisos ca pretutindenea str se caute
tire a Sf. Scripturi, pentructr prin.aceasta el se familia rizeazl
qi locurile tntunecoase pot fi ltrmurite, ctrci se elimologia gi insemnarea primitivd. De exempiu (ti).06-
ly^|3trlttexte
gasesc In care o expresiune obscurf, e oate mai zel, derivat dela (6o : ferb gi ),iav : prea. rnult ; a1a-
Iimpede dec0t ln altele. In aceast{ privin{[, Fericitul ),ra-o$zr : a se bucuri, dela il.,lo.v: pfefl rnult qi &).),eo-
Au-
gustin spune:,,Dactr nu gtim unele cuvinte sau
expresiunl
.$at
- a slri.
ale limbii, vom ajunge sf, Ie cunoagtem prin depiinOerea b) Cu aceiaqi silin!tr, va cluta sensul istoric, care este
de a Ie citi ;i a le auzi. Intr,adevtri, nimic nu e mai cel mai intrebuin{at. Astfel av-m cuVintele lrar6a1to1t56,'Eai-
fo_
Iositor de fixat ln minfe dec6t tocmai acele feruri pr,re, c;lrer pe calea etimologic{, ne dau sensul numai duptr
de vorbe '
gi expresiuni pe care nu le gtim,, l). elementeledin care se cotnpun,cu insemnlrile l:r parfiale.
2,. Interpretul e tregat de text gi dg cuvintele lui. Aceasttr comparafiune aduce mult folos interpretului,
Ceu_
tAnd insenrnarea lor, el nu va egi Oin marginile pentrucf, nzul vorbirii cu timpul s'a specializat sau, pe
acestora.
Va primi ca sens atAti c6l li oferl cuvintile in legatura lingtr Intrebuinfarea istoricd, s'a stabilit, gi o aplicare me-
;or, nici mai mult nici mai putin. Deci ceeace nu rezurt{ ta{orictr, precum e cuvAntul ).etroup1eiv.
din niciun cuvdnt al frazei, t; niciun caz nu poate fuDacd intr'un $ir de idei, care stau intr'o leglturd
fi nflmijlocita intr'o tratare oafecare, uzul vorbirii cere
sens al unui loc oarecare.
3. Interpretutr nu trebuie sI caute un sens in afarl de penlru un 'cuvarit o anumittr lnsemnaie, interpretul nu
trzul stabilit al vorbirji. A dh o insemnare unui cuvdnt trebuie s{ n acel cuvdnt intr'un in{eles deosebit, c6nd
numai pe baza unei presupuneri, e contrar spiritului il mai lntfilnegte ln cursul aceluiaq gir de idei. Cel putin
er- ,nu trebuie sf, facf, aceasta fdr[ motive serioase. De exem-
meneutic. In niciun caz nu se premite oabatere
dela aceast{
regul[ pe motivul aparent al inllnfuirii ideilor. ,plu, ciacf, ln Romani 5, 12 qi 6, I e vorba de plcatul
De exemplu,
cuvdntul vexp6q lnseamnd mort, ttrre viafi, nu indbcut, care produce alte pf,cate, ln acelag sens trehuie
*rrttoo. str lutrm cuvintul rip"apria qi cAnd ll Int0lnim in cap. 7,
De aceia nu i se poate da aceast{ urtimtr insemnare
in 14. Unde se 'poate admite o abatere dela aceastf, regul[,
Romani B, 10.
.ea trebuie sf, se poattr justifici din legtrtura ideilor gi din
J,o Interpretul fA9{Uta -lnsemnirile ln dou6 direcfiuni :
In etimologie gi ln lntrebuinlarea istoricd,
adictr in infe_
sensul*general.
pa Cuvintele gi frazele Sfintei Scripturi trebuiesc luate
l) De. Doctrina christiana,ll, 14, lg. in lnsemnarea lor proprie, cAnd nu e un rnotiv de a le
 B6
lud in sens figurat, clci omul, ln numirea obiecteloro
intrebuin{eazl cuvintele care stau In cea mai apropiat6
legf,turl cu obiectul cugetlrii sale.
Aceasta e o regull care decurge din psihologia limbii.
Deci, dacf, MAntuito,rul, Ia instituirea Sf. Euharistii, zice
apostolilor : Luali, mdncati ; acesta este trupul nrea (Mate[
26,26), nimic nu ne indreptl{egte s[ Iudm aceste cuvinte In
sens figurat.
Dimpotrivtr, dactr un motiv evident impune sensul figu-
rat, interpretul va lua cuvdntul sau fraza in sensul meta-
foric. Astfel cAnd M6ntuitorul zice: Dacu ocltiul tdu cet
drept te zminteSte, scoate-l Si aruncri-l d.ela tine (Matei
5, 6), se lnlelege c[ vorbegte figurat, qi Origen n'a avut
dreptate sI lnfel:agi cuin a lnleles.
7_, 'foate ptrrlile din Sf. Scripturi in care se d[ o in-
vd{[turd sau se istorisegte un fapt, trebuiesc luate in
sens propriu, pentruc5, de obicei, in enunfarea unei doc-
trine sau in povestirea unui fapt, se intrebuin{eazd cel
rnai direct mod de expunere.
Pe baza acestui fapt, Fovestirea na,sterii Mdntuitorului
trebuie luat[ ln sens propriu.
S 54. Limira Noului Testarment.
Toate clr{ile Noului Testament, afarl de evanghelia
lui Matei, au fost scrise fn limba greceasc5. Limba lor ins[
nu mai este limba vechilor scriitori greci, ci are un colo-
rit nou, care face dintr'lnsa o ramurf, deosebit[.
Frin cuceririle lui Alexandru cel Mare,lunrea s'a ames-
tecat. Limba greacl nu s'a mai putut ptrstri h: curdfia
deia lnceput, ci au intrat fntr'insa elemente nouf,, strline,
dialecteie ei s'au amestecat.
In prefacerea aceasta nouf,, limbf, greceasctr se nu-
rnette limla comund (i1 xo;vfi Eui),9xco6) sau dialectul
alexandrin.
Baza acest'bi'limbi eri limba greactr comun5, aga cum
se formase ea din amesteculdialectelor gi a altor influenfe,
avind acum cuvinte qi forme noutr.
De limba aceasta se serveau Iudeii care nu mai locuiau
tr r Falestina gi uitasertr Iimba lor nafionald.
Existau colonii de Iudei in nordul Egiptului. ln aceastl
parte, ei au inceput s[ lntrebuinfeze limba greceasctr pen-
tru scopurile lor religioase. Vechiul Testament a fost
tradus ln grecegte, gi cu aceasta, limba care pAnI acum
servise geniului ptrgdn, intr[ in serviciul iudafismului qi,
mai tArziu, al creqtinismului.
Intrat lnsd ln uzul ludeilor, dialectul alexandrin irsi
cap{t[ un caracter deosebit. Fie c[ printr'insul Iudeii nu
puteau redir bine unele noliuni biblico, fie cf, singuri
nu posedau deslvfirgit limba greactr, dese ori ei leagtr de
cuvintele grecegti noNiuni pe care aqestea nu le exprima-
serl niciodatd. In structura frazelor, in defecuoasa In-
trebuin[are a particulelor qi in multe alte privinle, ei au imi-
tat limba evreiasc5. S'a spus foarte bine despre tradu-
cerea Septuagintei c{ lntr'lnsa corpul grecesc e plin cu
spirit evreiesc.
Limba Noului Testament are gi ea aceste trdsdturi
evreiegti. Forma ei de exprimare e simpltr, rtu mai g[-
sirn lntr'lnsa lungile perioade grecegti, !n care legdtura
frazelor se face prin subordinare. Aici mai toate propo-
zifiunile sunt principale Bi-s legafe lntre ele in chip ugor,
prin conjqncfiuni simple, mai cu seamtr prin ,si. Chiar In I
{
citirea romAneascf, a evangheliei, se observl acest mod
de exprimare, pe care Il recunoaqtem cX nu e cel al unei
limbi cu o gramatic[ complicat{.

Limba Noului Testament se diferenliazl gi ea fa{[ de,'
limba Evreilor elenigti, cum se numeau Evreii care 11U,
locuiau ln Palestina pi se serveau de limba greac[.
Dggi in limba Noului Testament deosebim trei straturi:
grecesc, evreiesc Ei cregtln. Prin cel dintAi, care fornieaz&"""",
caiacterul stru general, limba greacl din cirtile Noului ,'
'festanrent se leagtr direct de greaca numitl post-clasicd,
in care au scris Pgqllpiu, Dionisie de Halicarnas, Diodor
{p ,Slcilia, Dio Caqqius, E!!an, Herodian gi a{ii. Prin stra-
tul al doilea, care o diferen{iazd, ea se leagl de greccasca
post-clasictr amestecattr'in sec. I cu elemente evreiegti
qi aramaice, precum Meoo[a(, oo"ravl.q, p"ap.nrvd6, nrioT.a-
Unele cuvinte greceqti lgi cap[td gi un lnteles nou,
pe care in greceqte ttu-l aveau, precum eipi1vr1, cu ln{eleo
de fericire ,iunditare, lova.p,rq, minune qi altele.ln sfdr-
git, prin stratul al treilea, ea se individualizeazh qi devine
un dialect a parte.
Caracterul evreesc al limbii Noului Testament se bagf;
de seamtr foarte bine gi In Biblia romlneasctr, tiindcl tra-.
ducltorii s'au {inut cur sfin}enie de graiurile textului ori$-
nal. Astfel, expresiunea a cduta sufletul cuiva (Matei
2, 20) e un ebraisni cu irrfelesul de a umbla sa omorf
pe, cineva; t ridicasdmtn[acuiva (Matei 22, 24) e un
ebraism cu infelesul de a continttd ne-amulcuiva, a ntt-l lasa
sa se stinga; a ridica.fa{a cuiva zrpdot'rto1 }'ap'$ctvet'r Luca
20, 21; Calateni 2, 6), e un chip de grtrire evreiascl ctl
inielesul de a nu fi pdrtinitor cdtre cifieva, a fi drepf"
In ce privegte partea crestineascd, ea se aratl in ln-
{elesui nou gi deosebit cu care sunt lmbrtrcate unele
cuvinte greceqti. Astfel, cuvAntul Kr5op.o6, ,,care in limba
clasicl InseamnX totdeattna podoabd, bund rdnduiaki;qt
pentru aceasta trumos ordonata alcltuire'a lumii, in Noul
Testanrent Insf, inseamnf, invariabil lumea In insu$irea ei
lril
tl
,de realitate creatH, deosebittr
,si desplr{itf, de Dumnezeu,
ha lnc[ lumea ca impreunare a tot ce e indepirtat de Dum*
nezeu tr) Asemenea, cuvAntul dep.eravon, rar intrebuinlat
tra Grecigi totdeauna cu ln{elesul dre schimibarea cugetdiii,
In Noul Test. inseamnd. prefacerea. morr.ld, convertirea.
A1&nq din N. Test. aproape nu se gtrsegte de loc la Greci-
,care in sctiimb intrebuinfei 25, pt tplta
Ei ),av$po,ria, .rrd
nu exprimd tot ce exprimd d.1,7n'q. Terewd umilit, cu In-
{eles de ocaril la Greci Ei ca viriute in Noul Test. Ap,apra,
rar intrebuintat Ia Greci gi nunrai pentru a arita starea
defectuoastr a unui lucru, precum insuficienfa unei legl
(la Platou), intrebuinfat lnsd des ln N. Test. gi numai
cu Insemnare penlru iaptele omului, gi nu ca lnsugire a
unei sttrri.
_ Xg:*_o*l*1yl agest{ dialgc[ csp1ind"e., #?0 dq,s.q,v,iflle*,,
Qi1 3q9ptea, bel pufin 20C)0 ng gyll cqvipte din greaca
{qti-..i, iar din aceste 2000, nrulte sunt proprii Noului
I
Testament. Un rnare nriinlr de cuv.inte vine dirr limtiite
I
.$frir. z1
1) Dr. Irnmer, Hernteneutik des Neuen Testantentes. Witten-
berg, 1873 p. I05
?) Yezi Chauvin: Qp. cit.
 +rl

iil
ill

iil
9l t'
90
rl'
din care e alc5tuitl lumea, iar in Galateni 4, I pdriile
CAPITOLUL V ,din care era alctrtuit cultul evreiesc.
CuvAntul, pili:s.a' de doud ori in loan 3,8, se vede din
DESPRE CONTEXT
context c[ intdi lnseamnf, qi pe urmf, QLth.',
Y:!t .

S 56. Ce e contextul.
$ 57. Impdrfirea contextului.
De mult[ insemnltate in ermeneuticf, e urm[rirea'
ideiei autorului ln zlmislirea ei gi in feluritele ctri ln care se in:partp. in _q#,## $i i,$M&,,
0"*o"rtLeXtst
ea gi-a stabilit legf,tura cu alte idei. 1. C..p_ptextul extern se imparte.ltt:
Operaliunea aceasta urmlregte nu numai c6t a expri- ap Cg11lext istoric, cAnd e vorba de lngirarea unpr
mat autorul, ci qi rezerva neexprimattr, precum qi alte 'fiapte succesive, cum avem exemple ln cdrfile istorice,
idei gi sentimente care stau in sufletul stru intovdr5qite si in
cu ceeace a exprimat
' b) Qgrytgxt real, care constf, in agezarea la un ioc a
Privirea ideilor unui autor ln inltrnfulrea lor, fie ea unor lnv5{5turi sau a unor ziceri sau a unor fapte care
exprirnatf,, fie numai interntr, se numeqte cercetarea con- :se as€nmtrnf, lntre ele, dar nu s'au pronunlat ori for-
textului acelui autor. Deci contextul nu e altcevi decdt mulat ori tntirnplat in acelag timp. Astfel de context
legtrtura ln care stau ideile lntre ele. :avem in evanghelia lui Matei, care gi-a lmpIrlit lucrarea
. In genere, prin context se inlelege inllnluirea dintre ,dupI natura materiei. 4* lg-S-"fl|.. o_. s-9,It9-.{9. i
deile unor compoziliuni lntr'o bucatf, literard dattr. Cdnd ggm, o serie de lnvdflturi In alt[ gruptr, d*#*Am+#; t
i
t
se spune cuivi : ..Vezi ,"a#a"pe. qe{p i qe p4.{ee ci,-s,"3}: cg.s*S"ryplyr.P91 sqrri \
9it94.sra- textul g vin-d ecaf !e de
Me-dissuti'*#r€4,
ail--sus qi mai jos, pentruca sd inde Inldn
9i ,9*p;
_8;"9, gp d
-b,gln"*y-i :Jl!
geu-tel"tUl-91tern e contextul care se impung omulyi
pqqq Jg 11l*lSS;,
t
care yrqa s1-ii oidoneze materia gi sI n'o .expuie Ir- J
discufiunii. curcat. El s ugor de recunoscut, adicf, se poate observh
Se infelege, deci, care e importanfa contextului. ,ca o ideie care a cdliuzit pe cineva la agezarea mate-
are !1.,yg9.q"{F" l*u1ql litera,. -cj"-.4l,9r-S}{l-i{eil,et ""Despre el, riei. Vom zice cf, e context istoric, cdnd faptele sunt
se poate spune cI ne ltrmureqte cu privire la spiritul ca- expuse .in girul in care s'au petrecut; vom zice ca e
re face viu (2 Cor. 3, 6). qontext real,'cdnd firul istoric, e rupt dar materia se
Insemntrtatea lui se In{elege qi bine prin c6teva .{ese dupd principiul asemdntrrii faptelor sau ideilor.
?" 'mfl i, -i.g p.9J la *. q:1.9. gg ry.t: l, | *t-,, "l"nl"et #., 4r e 9 o u e t{.,, In
q
exemple.
CuvAntulocotYeio'1 intrebuinfat la plural cu lnsemnarea" 0nlf,ntuirea intimtr a ideilor.
-maibrii Aici se . are in vedere'nu
de parfial care intr[ In alctrtuirea unei I nrbi, se'
sunet ulumai aqeiiiet unei existente, ca In contextul
vede din context cI in 2 Petru 3, 10 'inseamnd P5rfile"

92
extern, ci mai cu seam[ zdmislirea ideilor, legtrtura lor
ln mintea celui ce le-h gdndit gi agezarea lor dupd legile
cugetlrii gi vederile intirne a celui ce le-a urzit.
Din acest punct de Vedere, contextul se lmparte in
context logic, psihologic qi optic.
S 58. Conlexttrl logic.
Toate ideile gi judeclifile rroastr.e, precum qi orice in-
qirare a lor intr'o tratare mai dezolvatS, apar dup[
legile spiritului care cugettr. Cdnd citim pe urq, autor,
urnitrrn duptr aceleagi legi, comune tuturor, reconstntign
In noi tesutul logic al celor spuse, gi cind reconstruirea
aceasta s'a indeplinit pe deplin, atunci zicem c[ am ln]eles.
Chnd in qkul de idei al unei tratlri oarecare, {iecare
propozi{iune Iti are locul stru duptr legile iogice, se
produce intre propozi$iuni un raport oarecare, ztrmislit
in gdndirea celui care le-a agezat in aceasttr legtrtur[.
E"t*.biflS," aceasl5 leglturtr intimd,.iqtfe prgp,_o3jfiuni, por-
nittr ditr legile cugettrrii, se numegte contextul logic. Deci,
el se poate defini: Inlln{uirea de idei sau propozifiuni
legate Intre ele flup5 legile riguroase ale logicei.
,
De aci e ugor de vtrzut cd in{elegerea unei propozi{iuni
atarnd de celelalte cu care e legatd, pentructr cugetarea
are rolul totului qi partea nu se poate pricepe dacf, n'o
vedem in inltrnluirea ei ctrtre tot. Qugetarea care se
exprimf, In mai multe propozi{iuni se servegte de fiecare
propozi{iune, gi deci niciuna din ele nu poate avei un
.
rol de sine sttrt{tor, lgi de Ia ivealf, sensul real numai
dupf, ce e vtrzut[ in legf,tura totului. Astfel, propozi{iunea:
Nu se tndrepteazd omul din faptele legii (Galateni 2, 16)
nu-!i dI un infeles deplin decAt dupl ce o citegti in intreaga
T9
:
lil
,i
ii
93
inl5nluire din care e luattr gi care aratl ctr acolo e vorba
de actele s[vf,rqite din p,rrunca legii Vechiului Test.
Contextul logic se imparte in context apropiat gi
depdrtat.
1) Contextul apropiat e legtrtura dintre douf, no{iuni
care stau unite in sdnul aceleiagi faze, precum e 1eg5-
tura dintre subiect gi atribut, substantiv qi adjectiv, sau
dintre membrele care alctrtuiesc o lrazdr5au legtrtura unei
cugetlri cu cele imediat lnaintea ei gi cu cele urmf,toare,.
Astfel, chnd zic : Duh este Dumnezeu (loan 4, 24), am
o legtrtur[ simpl[ lntre doul noliunui, adicl un context
logic apropiat. De asemenea, cAnd zic : T-atdl nistru
tarele eSti tn ceruri... (matei 6, 9) se stabileqte leg[-
tura lntre nofiunea de Tats qi ceruri; sau atunci cind,
nesigur de . intelesul urror cuvinte, incep a citi mai de
sus gi mai la vale, ca sd prind cugetarea adevtrrat[.
2. Contextul logic departat este legf,tura dintre mai
mrirlte propoziliuni care se fin una de alta, precum se
vede la Matei 10, 28-31 ; sau intre diferitele pdrli ale
unei demonstra{iuni doctrinale ale unei povestiri, ale unei
cuv6ntdri. Exemple de aceast6 naturf, se pot vedea multe
In evanghelia dela loan ln cap. 13-18. De asemenea, la
apostolul Paul, in disculiunea pe care o face el despre
iege qi faptele legii qi credinlti ln epist. cltre Romani
si cea cltre Galateni.
' S 59. Contextul psihologic.
Contextul psihologic e acea legdtur[ dintre idei care
s'a format sub influen{a gi a altor puteri sufletegti dec0t
a g6ndirii reci, precgm sub influenfa sentimentelor. CIci
aprinderea tantaziei, pasiunile, etc. transpir[ in expresi-
uni qi dau mersului ideil<ir o direcliune deosebit5.
 9.4
In contextul psihologic, observtrm legea cunoscuti In
psihologie sub numele de asocialiunea ideilor. O ideie
cheamd la lumintr pe alta, cu care are o analogie ascunsf,
sau cu care e inrudittr in timp sau spatiu. Astfel, ideia
de viala gi moarte, de preamdt'ire qi tniosire apar uua
l6ng[ alta in vorbirea Mdntuitorului (loan 12, 23). Pre*
ziCerea despre judecata asupra lerusalimului se ltrrgegie
la Matei (24, 3 qi urm.) in zugrdvirea ultimelor timpuri
ale lumii, ln iegtrturl cu judecata de apoi.
Contextul psihologic are un eerc mai, mic decAt cei
logic. Cel psihologic se gtrsepte mai cu seam[ in ctrrfile
poetice gi profetice. In ctrrfile istorice, .contextul psiholo-
gic ocupf, un spaliu mtrrginit sau niciunul, pentruc[ all-
torul se restrAnge nunrai ia redarea faptelor, de ex. :
atunci lrod s'a mdniat foarte pi a' trimes sd omoare pe
toli pruncii (Matei 2, 16). Altfel este, de sigur, cAnd
antorul povestegte vorbele altuia, in care caz, cele spuge
nu vin dela persoana care povestegte; ci dela cea care
vorbeste.
Mai mare e influenla qi insemnltatea contextului psi-
hologic ln ctrrfile didactice, .cdnd autorul se silegte sl
convingI, s[ lmbfirblteze ori sl insplimAnte pe allii, in
care caz, cildura simtirii sale se comunicl qi materiei pe
care o expune. Astfel de exemple avem ln Romani 37,
24; 8, 31 ; Galateni 5, 12.
$ 40. Contextul oplic'
Contextul optic nu e decAt o varietate a contextnlui
psihologic. F.l constl in aq-eca"..cf, ..obiecte."oau evenimente
"
care slau separSte.plin lungi- spa{ii"de "tiryp .in ylltgrr.
sunt apropiate d.e aulor gi. privite cAFi, pqm ar..sta.unele
95
-Hgf,. .el.t"eJe l).
Astfel, profe$ii leag6 liberarea din rohia
babilonicd de rlscumptrrarea spiritualI prin Mesia (lsaia
45); .venitea intiia a lui Hiistos {e cea de a doua (lsa-
ia 40 gi O) ; gi chiar MAntuitorul insugi leagd judecata
asupra Ierusalimului de judecata de apoi (Matei 24).
S 41. Foloasele contextului pentru
interpret.
Privind cu luare-aminte leg[tura de'idei qi lelul de
gdndire al unei scriitor, cSp5ltrm multl luminl pentru
'-';:ffiniil ,. arattr sensur adevf,rat pe care-l are
un'cuvAnt intr'un loc oarecare. Astfel, in Ieremia (22,3A)
citim ctr regele Iehonia erd sterp. Dar sensul acestui cu-
vAnt se vede din cuvintele care urmeazd: gi nimenea din
neamul sdu rtu va li pe tronul lui David. Deci se vede
din context cd, sterp inseamnI: ftrrd mogtenitor al tro-
nului din neamul s{u, ctrci ln alttr parte se spune ctr Ie*
honia avei copii (leremia 22,28 gi Cronice 3, 17).
1,n."gpjsjgl* cltre Romani, cuvAntullege inseamnf,, dupf,
coq{exlr. cAnd legea .mozAic5, cdnd. ..legea nalurald, cQp.*,,
Iqgea".moy.ald.
.
*C,iuintute
,,a se zminti de Hristos" (Marcu 14, 27-29)
se explicd prin ,,a se lep{di de Hristos" din stihul ur-
mtrtor.
Z,-Contextul ne mai arattr dac6 lnsemnarea unui cu-
v#t trebuie luatf, ln sens propriu sau metaforic. Astfel
cuvintele eu suttt pdnea vielii (loan 6,48) care, singure,
ne lastr in nesiguranff, ln ce privegte infelesul, sunt l[-
1) Numele de ,opticn fi vine de acolo cd autorul pare a ve-
ded eveninrentele pe care le descrie pe acelag plan vizual.
 murite de context, de unde se vede ctr e vorba de tru-
pul real al lui Hristos.
3. Tot din context, subiectul gi atributul se Iurnineazl
unul pe altul, cAnd unul e obscur gi cellalt lirnpede. Astfel,
cAnd Iudeii zic despre Hristos : Acesta cu ad.evarat este ,
proorocul (loan 6, l4), cuvAntul prooroc inseamnf, Mesia,
cum se vede din cuvintele care urmeazd.: care ya sivie
tn lume, clci nu se maiagtepta alt praoroc decAt l/tesia.
4. Numai contextul hll aratd felurimea infelesurilor unui
cuv6nt. Astfei, cuvf,ntul xlsitlte Inseamnf, N. Test. udnt (loan
3, 8); suflare cle viald (Apocalipsa il,11) ; dispoziytane
sufleteasca sau stare de suflet (Luca g,5b: Galateni 6,1);
principiul de viald sau natura nemuritoare a omului
(loan 6,63) ; sufletul c{esdvdrSit al unui sfdnt tn viafa
cerurilor (Evrei IZ,ZS) ; duhurite necurate ale dracilor
(Matei I0,1; Luca4,36) gi Sfdntul Duh Dumnezeu (Matei
28,19; loan 4,24; Romani 8,9-11).
Toat[ aceastf, mare mul]ime de Inlelesuri iese iute la
Ia lumintr numai din context r), Inc[ trebuie avut in vedere
cine vorbeSte, cu cine Si de cine, ctrci schirnbarea deper-
soantr, care are loc aga de des in ctrr{ile poetice si pro-
fetice, ftrrtr a fi de multe ori indicatl, e adeseori pentru
cititori , o cauzd. de lntunecime. Ei bine, numai contextul
poate scoate din asemenea incurcdttui. De e2remplu, in
Psalnri gtrsim cuvintele .. nu este Dumnezeu. C[ut6nd
rnai aproape Instr, glsim cf, aiestea nu sunt cuvintele
autorului inspirat, ci sunt spuse de el ca zise de altul:
Zis-a cel nebun lntru inima sa: nu este Dumnezeu
(Ps.52, 1). Deci contextul dtr cu totul alt.sens decAt
cel crezut la lnceput, ;i numai sensul din context e cel
adevtrrat.
l) Yezi pentru acestd in{elegeri Terry, Op. cit., p. g0.
Petttru aceasta contextul e un auxiliar prefios ln afla-
rea sensului qi indispensabil pentru interpret.
S 42. Ajutoarele contextului.
Contextul ne-a invl{at s[ clut[m sensul unei propo-
zifiuni, nu in hotarele strdrnte ale cuvintelor sub care ni
se inftr{iqeazd., ci in lntregul gir de propozifiuni in care
se inlin{uie$te. El ne-a invtr{at incl sd ptrtrundbm. in in-
s[-;i mintea Ei gAndul celui care vorbeqte sau scrie, pen-
truca, unnf,rind destdgurarea cugetiirii lui, sf, pricepem
ce & vrut str spuie in cutare caz par{ial.
Ei bine, tot in direc{iunea aceasta, rnai sunt unele ele-
mente care ne pun in legtrturd directtr cu gAndul central
.al autorului, gi prin eie suntem in stare sI infelegem
pentru ce a spus cutare ideie, pentru ce s'a ferit de cea-
Ialt5, etc.
PlqryS,qt,e.te.F619, aldturea de context 9i
in legrturf, cu
el, ng,-.!mdiq{ illqotso se n1!gg[ gfl,o{grilg., autorului gi deci
ne lumineaz{ asupra intregului cuprins al unei cArfi, 6ffi:
tra,tq! sau ideia principata a corlii, care se nu-
^!1mg"d.e
rnegte cu terrneriul tehnic a" scgput aato-
WmM
rului si motivul care l-a indemnif st scrie.
p. cirii?i-doniextul l[mureqte in .mic fiecare ideie din
text, aceste trei elemente dau orienttrri generale.
$ 45. Terna de tratal.
Cunoagterea temei sau a
subiectului unei ctrrfi ne aratl
relafiunea ln care stau unele expresiuni cu g6ndul auto-
rului gi dacf, unele spuse ale autorului nu trebuie sf, se
in{eleagf intr'un sens mai lntins sau mai restrAns decdt
7',
I
 98
cei pe care ni-l dau cuvintele. Trebuie str no ferim de a
explici ln sensul aparent al cuvintelor ceeace ar contra-
zice subiectul care se trateazd. Astfel ctnd se zice c6
Fiut omului a venit sd-gi dba suJletul sau ln rascurt-
pdrare pentru mu$i (Matei 20,28), nu vom luh ca sens
numai atata cdt ne spun cuvintele, pentrucl din tema tra_
tat6 de evanghelii qtim ctr MAntuitorul a venit pentru res-
cumpdrarea tuturor.
S 44. $eopul.
Scopul e direcliunea generaiA urmtrritd cle un autor
intr'o scriere, ceeace el fintegte in expunerea ideilor sale.
AvAnd in vedere cf, nu numai qn singur autor, ci mai'
mulfi pot urnrtrri acelaq lucru, s_co_pgl..g.q im_pflI9 i!
!f".
Scriptqr[ ln.,cffit !"t{l, g&W,at qi sp,6p.#fi1,
Scopul cornun e acel urmtrrit de intreagh Sf. Scrip-' ;iffi stabilire a unei idei sau a unei invtr{lturi tn diferite
turf,, si anume formarea religioasl a omului in{l{area ,i,ffi ale ei. Astfel, in St. Scriptur[ numdrul de $apte se
9i
lui c{tre Dumnezeu. ScopuL general e acel urmtrrit de o ffi intrebuinfeaz{ pentru un numtrr nehotlrdt. Dar'ln lntre-
grup[ de ctrrfi, precum evangheliile, care au de scop
expunerea vie{ii Mintuitorului, epistolele, care au de scop
lnvtrtarea oamenilor in credin{a gi principiile morale ale
M0r:tuitorului. Scopul special e acel pe care fiecare scrii-
tor il are in vedere Ia compunerea operei sale. Astfel,
epistola ctrtre Galateni e scristr cu un scop, cele cdtre
Corinteni cu alt scop, etc.
Observarea scopului, qi rnai cu seamtr a scopului special
al autorului, e de mare pre{ pentru interpret, fiindc[ din
el se ltrmuregte pentru ce autorul a trebuit str spuie unele
Iucruri, pentru ce sf, tacl altele.
Dacd observtrm scopul lui Moisi Ia inceputul c5rlii
Facerii, care n'a fost, de sigur, acela de a ne artrttr na-
tura lucrurilor create, ugor putem intelege c6t de ftrr6;
99
rost e preten{iunea acelor, care vor s[ interpreteze lim-
bagiul lui Moisi cagi cum ar ti al unui fizician din zilele
'noastre.
Observiincl scopul apostolului Paul, c6nd vorbeqte de
justificarea prin credin{[ (Romani 4,3-5; Galateni z,l-ll;
3, 1-5) lnfelegem i[ spusele lui nu.trebuiesc luate lntr'o
form{ plea exclusivtr, pentruc[ scopul lui erir numai de
a artrti inutilitatea legii ntozaice faf[ de m6ntuirea venitf,
prin opera rescumpf,rdrii. De asemenea, qtiind cl evan-
ghelistul Matei cautf, s[ probeze mesianitatea lui"Hristos
gi provenienfa lui dela Dumnezeu, inlelegem pentru ce in
istoria nagteiii el pune cuvintele : $i losif nu o cunoscir
,(pe Jllaria) pdnd ce--a nasatt pe fiul sdu cel tntdi nas-
cal (Matei 1,25).
,$ffi, Scopul poate fi privit nu numai ca indrumare generalf,
ffi ,a unei clrfi lntregi, ci poate fi privit ;i ln nrai mic,par{i
ca
. 1-barea lui Petru : De cdte ori tmi va gre1i f ratele nteu
'
| il-i voi iertd lui? Au cloard pdnd de Sapte ori? (Matei
| rc,Zg cuvAntul Sapte are un inleles hoUrdt, pentrucd
\ P.tto vreir s[ Etie de c6te ori e obligat str ieite. Din
f contra, rtrspunsul Mdntnitorului e nehottrrit, gi cuvintele
L,,d. Eaptezeci de ori cAte gapte" lnseamntr totdeaune.
S 45. De unde $e poate cunoa$te scopul
autorului?
Scopul e indieat uneori in cartea lnsdgi, precum ln
lr,uca (1,3-4), Ioan (20,31). Dac[ ins[ el nu e indicat,
trebuie cf,utat prin citirea atent[ a c[r]ii qi prin cerceta-
 ',1{

I
:i

r00
t0t

rea. amenunfiU a diferitelor propozifiuni care arat6 refe*

ren{ele autorutui cltre atfii qi gi de rezervare a sa numai pentru cercut ucenicilor l).
condifiunite lui J. ;ti.'" Ce e drept, el are scopul comun al celorlalli evanghe-
.
Aceast{ cercetare insf, nu ..uiita o. prri.rr.'it nrr*, Iigti, de a ardtA in scris viea{a gi personalitatea MAntui-
cti cafe, intr,un chip prea exagerat, intoarce
pe toate fe_ torului. Dar el expune materia dintr'un punct de vedere
fele fiecare ideie sau e*presirni, pentru a o acluce
in chip deosebit, urmiregte inctr un scop special qi, potrivit lui,
silnic In consonanfa cu ideia prin.iprle
a cdrfii. Diferite iqi alege gi or6nduiegte faptele. Scopul sf,u, deci, se vede
motive sau de altA naturlt pot permite
care nu stau totdei,.na intr,un raport prea ;i
gresiuni"psihologice di_ in preocuparea cohstantl de a adund un anumit material.
strdns
cu ideile fundamentale ale ctrrtii.
Ajutor in aflarea scopului' ne mai poate $ 46. Motivul.
veni qi <iin
mtrrturiile Sf. plrinfi .ri. ,. pun
in cunogtin{d de lm_
prejurtrrile ?n care un
autor sau aJtul s,a ocupat sd scrie" trn strAnsl legdtur5 cu scopul, e rnotivul. care a flcut
Cunoagterea motivului unei scrieri sau pe cineva sf, scrie sau s5 vorbeasc5, clci scopul pe care
.
iarlgi ne poale ltrmuri asupra ..oprtri.
a unei vorbiri
qi l-a propus o persoanf e rlotivat de consideraliunile pe
Paul ne aratd, In epistola c5tre Gaiateni (1,
ertd;o;;ili care nigte irnprejurlri i Ie aduc ;i i le impun.
O_Z),';;r; ;
neagteptatl intorsdturtr de Iucruri il Motivul e, de sigur, resortul ac{iunii, e ceeace d{ im*
obligtr sa scrie.
De obicei, scopul autorului se descopere in pills cuiva sf, scrie sau sd vorbeascd.
cursui unei
tratdri, prin sttrruin{a lLri asupra unor lucrurl, prin Prin cunoaqterea motivului, o scriere sau o vorbire e
adu_
narea de dovezi si exemple tot lntr,o direcliune. pustr, ;i mai mult ln mediul gi in condi{iunile din ca,re a
Astfel,
evanghelistul Marcu pdstreazi cu stdruin|I aplrut. $i pricepAnd ob6rgia ei, faptul care i.a dat nag-
ln evanghelia tere, suntem mult mai in stare s5 pricepem ln{elesul
sa..taina care acopere persoana lui Hristos.
EI se silegte
,,str ascund{ oarecum personalitatea Mdntuitorului, peniru ideilor de care ne ocupf,nr. De exemplu, cdnd Mdntuito.
a face str str{luceascd Ia timpul ei descoperirea cf, rul .spune: Sunt eunuc: care s'au faciit tngi;i pentru tnr
el e pardfi.a cerurilor (Matei 1,9, 12), inlelegem ctr cuvintele.
Hristos gi a o refinei in cercul intim al ucenicilor
stri,, l).
I,1.acest scop, el citeazd cu ingrijire MAntuitorului se referl la celibat, pentru ctr ceeace I-a
toate locurile in care
Mhntuitorul porunce$te celor pe care-i lndemnat str spuie acestea, a fost disculiunea card se
treze td,cere gi s[ nu descopere minunea "irOu.ur.,-ur iXr_ pornise intre apostoli dac5 mai este de folos a se insur2l
care s,a fdcut
(1,24-2b;1,34; I, 43i 3, I t:12; S, 4J; ?,36; (v. l0).
:u
8, ^u]
26; 8, 30; g, B). Deci evanghelistul Marcu se vede Motivul este intern 1i extern.
cI urrntrreqte statornic ideia de a inftrfiqa pe M6ntuitorul Dac[ ceeace ne face sf, scriem sau sI pronuntim
'n aceasttr atitudine de izolare treptati fald de n:ulfinre ceva vine din imprejurtrrile din afar[ in care trtrim, mo-
tivul se nume;te ocaziune. Deci se poate vorbi de oca-
1) Rose : Evangile selon S. Marc, paris, 1g05, introrJucerea
D. XV. l) Vezi Rose: Op. cif., introdtrcerea p. XVII nota.

102
ziunea scrierii unei ctrrti, c6nd facerea ei a fost deter-
minattr de .lmprejurhri din afar5. In acest caz, ea ate
rolul unui rispuns la ni;te lmprejurtrri, care ne ating de
aproape In sufletul nostru.
In felul acesta, se poate vorbi de ocaziunile care au
'dat nagtere epistolelor cltre Corinteni ori epistolei ctrtre
Calateni, pentructr desbinlrite gi certurile iscate ln Corint
9i Galatia au f{cut pe apostolul Paut s[ scrie.
CAnd ins[ avem a face cu o pornire dinniutru in afartr,
c6nd sirnlurile intime ale cuiva ll fac s[ scrie sau sf,
vorbeasc{, determinfindu-se mai cu seaml de ceea ce-l
miqctr ln interior, motivul poate IuA numele de impuls.
De exernplu, ce I-a determinat pc Ioan Boteztrtorul sA
trimeatl pe cei doi discipoli ai sti Ia Iisus cu inirebarea:
Tu eSti celce. vine, sou, pe attul sri apteptam ? (Mate-
tr1, 2). Motivul zdced, de sigur, in addncurile sufletul
Iui stru.
Lucrurile acestea lnstr r:u trebuiesc separate in rnod
absolut, ctrci deseori ele vin impreunate. Imprejur5rile
delerminf, Ia o anumittr rnanifestare numai pe cel ce are
deji sirnfirea corespunzdtoare tn sufletul slu. De aseme-
nea, impulsul intern al exprimlrii cuiva poate rnerge
paralel cu influenta imprejurtriilor. Distinc{iunea aceasta
de ocaziune Ei motiv iqi are rafiunea in elenrentul care
trage mai greu in balanf{ cAnd cineva se determirrtr str
vorbeasctr sau sf, scrie.
$ 47. AIte considerafiuni in legdfurH
cu contextul.
Nu e ftrr[ importanl6 pentru priceperea sensului a qti
cine e autorul scrierii sau cine a pronun{at cuvintele care
se interpreteazd, i^r ce timp a ff6it, care e palria, carac-
r.ll
lii
]',
i,
r03
terul, cultura sa; a gti, de asemenea, c[tre cine se adre-
seazf, cutare carte, cutare cuvAnt gl, ln sfdrgit, a gti care
au fost condi{iunile religioase gi politice ale acelui timp.
Intr'adevdr, fiecare scrie sau vorbegte dupd caracterul
gi educafiunea pe care o are, potrivit felului s[u propriu
de a concepe lucrurile, aga cI ideia exprimat[ de un
cuvf,nt poate varih dup5. persoanele care o vorbesc sau
scriu. Tot atAt de adevtrrat e ctr fiecare vorbeqte 9i scrie
dupd putinla de intelegere a celor ctrtre care se adre-
seazf,. $i, de asemenea, e neindoielnic cf, fiecare cuvdn-
ttrtor sau scriitor foarte adeseori presupune cunoscute
muite lncruri relative la legile, obiceiurile gi plrerile din
timpul s5u.
Dirr aceste considera{iuni urmeazl ctr, pentru a deter-
rninir c6t rnai bine sensul Sf. Scripturi, e necesar sf, cer-
cetf,m cine este cel care s:rie sau vorbegte, timpul 9i
Iocul in care a ttlit, caracterul,'cuitura sa, cltre care
cititor sau ascultltori s'a indreptat la inceput'scrisul sau
cuv0ntul stru, gi, in stdrqit, care a tost starea religioasl
gi politicS, obiceiurile popoarelor vechi gi in special a
poporului evreu.
Exemple : MAntuitorul Hristos |ine seaml de puiina
tnvlttrturl pe care o aveau apostolii sIi gi de greu-
tatea lor de a pricepe dintr'odattr cele ale Dumnezeirii.
De aceia, in vorbirile ctrtre ei se exprimd dup[ gradut si
cu formele potrivite in$.eJegerii lor.-
Frali qi surori la Evrei nu lnsemna numai ce insearnnf, ia
noi, ci gi toti prietenii gi tofi cei iegafi de cas[ prin inte-
res, simpatie gi rela{iuni de societate. De aci se vede cf,
Renan gre,segte cdnd pretinde c[ Mdntuitorul aveir fra[i,
dupl Matei 12, 46 47, Deci privirea la lelul de vorbire
a tinrpului, ne face s[ infelegem lucrurile cum trebuie.
 r04
Cdnd MAntuitorul zice apostolilor: In calea pifigfixilsy
sd nu mergeli (tqatei 10, 5), se referf, numai la starea
lor de afl{tori sub legea mozaictr, unde asemenea opriri
erau confonr:e spiritului legii nrozaice. Nu intrasertr incl
sub scutul legtrmdntului nou, c6nd oprirea aceasta nu
mai puteir fiin|i. Deci, din pozifiunea in care se aflau
cei ctrtre care se adreseaztr, se in{elege ce Inseamn$
acele cuvinte. Dactr apostolul Paul scrie [n epistola c{tre
Rontani despre inutilitatea legei mozaice pentru mAntuire,
este ctr el se adreseazl cdtre creqtini, care credeau ctr
trebuiau sd observe gi lndatoririle rituals ale legii mozaice.
CAPII'OLUL VI
LOCURII,E PARAI-EI,E
S 48. Ce se tnfelege prin locuri paralele?
Multe fnv5{trturi gi fapte nu se pomenesc nun::ai in-
tr'un loc in Sf. Scripturtr, ci In mai mr.rlte. Glsim ace-
lag fapt povestit ln mai multe ptrr{i, aceiaqi invtrtlturtr
dattr ln mai multe ocaziuni. Ele instr nu apar pretutin-
denea in aceeagi lnltrnfuire gi nici nu sunt lntr,o parte
cu toate amdnuntele pe care le au ln alta.
Afarf, de aceasta, aceiagi expresiune sau o expresiune
asem[nitoare se ghseqte in mai .lnulte locuri gi agezatd
in diferite intrebuin{trri.
Ei bine, locurile Sfintei Scripturi care au intre ele un
raport de asemtrnare, fie in cuprins, fie in cuvinte, se
numesc locuri pttralele.
Exernple foarie multe avem in evaogheliile sir:optice
care istorisesc aceleagi lucruri, uneori aproape cu ace-
Xeagi cuvirrt,:, degi ,si cu mari deosebiri. Sf, s0 compare,
105
de exemplu, Matei 10, I cu Luca 11,1. Cuvintele din Isaia:
Peafra pe care nu au socotit-o ziditorii aceta s'0. pus tn
capul unghiului,lqi are paralela sa gi ln Psalmi (117,22).
Paralelele se impart ln verbale qi reule. Paralele ver-
bale sunt acelea In care asemdnarea e In expresiuni;
reale ac€lea in care paralelismul se referf, mai mult la
cuprins.
S 49. Folosul lecurilor paralele pentru
interpret.
Folosul locurilor paralele constfl in faptul cI unele
focuri, care nu sunt destul de ldmurite prin ele insele,
se ldmuresc mai bine" prin comparaliunea cu altele. Ast-
fel, de exemplu, cuvintele : Inima mca tn mdnile mele
tatdeauna (Psalmi I18, 9) se dovedegte cI inseamntr a
se expune la pertcohtl viefii, din confruntarea cu Jude-
cdtori 12, 3 Si cu I a lmp[rafilor 19, 5, unde se
gtrsegte aceiagi expresiune. De asemenea, ardtarea Mdn-
tuitorului inviat povesiitii la Marcu (12, 13) e ilustrattr
gi intregit5 de povestirea din Luca 24, gi urm[toareie.
"3
Cu ajutorul locurilor paralele, interpretul va vedei
unde trebuie s[ intind[ gi unde str mai restrAngl sensul
unor cuvinte gi expresiuni. Astfel, din Faptele Apcstolilor
(9, 28 30), 'se pare cI s'ar afirnrA cd, dupf, con-
vertirea sa, Apostolul Faul s'a dus Ia Ierusalim ln tim-
pul primei sale cll5torii qi a stat acolo vreme indelun-
gat[. Dar din alt pasagiu al . acestei cdrli (22, 18) se
vede cI a stat acolo pufin, nu mai mult de 15 zilQ,,
cum apostolul insu,si scrie cltre Galateni (1,' 18).
 r06
$ 50. Regule pentru folosirea locuritror
paraleIe.
I . Locurile palalele ,trebrtiesc, judecate dup{ gradul in-
ruflili! lor. In aceast{ categorie, se aflA Iocurile parateiet'O
dela acelas autor, cdci mai apropiate sunt paralblele pro-
venite din aceiag minte decdt paralelele culese dela mai
mulfi autori.
Duptr aceastd reguld, primul lucru de ftrcut e ca o pa-
ralell din apostolul paul,""db exemplu, sd'fie mai"tnt6i
judecatl duptr altd paralell tot din ctrrfile lui.
Duptr aceasta, textele paralele dinir,un autor sI se
judece dup[ textele din autorii care stau mai
aproape de
el dupl tirnp qi dup[ felul scrierii, precum evangheiiile
intre ddnsele, ctrr{ile istorice ale vechiului restament intre
,d6nsele. De asemenea, trebuie str se
examineze locurile
paralele din crrfile care stau in dependenttr spiritualtr,
precum epistolele apostolului paul gi evanghelia lui Luca.
In sfArqit, sd se compare textele- paraleie din Intrcaga
Sf. Scripturi ca cea care este insufle{iti gi purtat{ ie
acelag duh al lui Dumnezeu.
Zrtocurile "ntunecate trebuiesc explicate prin sele mai
linlpezi, cele scurte prin cele mai am{nunfite. Un exemplu
e cel pe care l-am adus mai nalnte, cdnd a fost voioa
de lntrebuin{area dialecteror: cuvdntur
fecioard, din latd,
fecioara va luri. tn pdntece Si va naste fiu (Isaia7, ru);,
nu se determinE sigur in textur original dactr rnsemneaz|,
fecioara in sensul nostru, din carJ cauz5 unii, precum
Acvila, Simah, Teodofion au tradus acel cuvdnt prin veavi6
fotd. Prin locurile paralele instr din Facerea 24, 16_43;
Egire I 1,8; CAntarea C.Anf5rilor 6,7; Froverbe 30, g,l,
A
!
r07
Iucrurile se lSmuresc si se vede cf, e vorha de fecioarS.-,
in sensul adevdrat al cuvtntului.
$ CAutdnd o inv5ftrturf, de credinltr, s'o urrntrrim in
to6te Iocurile ln care ea apare. Astfel, cine vrea str stu-
dieze invlfltura despre justificare, str nu se ru[rgineasc{.
numai la capituleie dela lnceput din epistola c{tre Ro-
mani, ci str citeascd gi epistola ctrtre Galateni.
4Tlnterpretul va trebui str se serveasctr de concor-
daf,1e, care ii uqureaztr aflarea locurilor paralele. Eie sunt
dispuse alfabetic gi arat[ exact capitolul qi stihul unde
se g6segte cuvAntul de care ne interes5m ln diferite ctrrli
ale Sfintei Scripturi. Aceste concordanle se numesc yer-"
bale. Altele igi au nrateria rA'tduitf, pe chestiuni, Incdt 16r
fiecare chestiune se glsesc citate toate pasagiile privitoare
la ea. Acestea se numesc concordan{e reale Ei sunt tot-
atAt de trebuincioase pentru interpret, cagi cele dini6i.
S 51. A.nelcgi&?
De aceiagi naturtr cu locurile paralele e 1in#Jg,g#*,$#t{;
.f..e8!Alg..,er,F.d4glg1. Iat[ ce se inlelege printr'insa :
C5rtile Sf. Scripturi au o valoare dognraiic5. Ele sunt'
depozitul Revela{iunii gi baza credin{ei noastre. Credin{a
aceasta e un sistem bine ordonat de invtr{trturi par{iale
care se gdsesc documentate in 5f. Scripturd gi Tradifiune.
Clr{ile Sf. Scripturi sunt strlbtrtute toate de acelagi plan
al Revelatiunii ti-Fi au unitate ln credinla comuntr pe"
care, qle o mdrturisesc in forme rnai scurte sau mai dez-
voltate.
Pe baza acestui principiu dogmatic, existl In .erme-
neutictr principiul ch o ideie, pe care pretinden c[ am
gdsit-o flr Sf. Scriptur{, pentru a fi adev5rat5, trebuie s[.
 108 109

in acord qi sf, nu contrazicl :selte, pentrucl o asemenea tfllcuire

stea sistemul credintei noas- izbegte in alcltuirea,,t
tre. O ideie, pe care credem ctr am descoperit-o in Sf- generaltr a cugetdrli cregtineqti,
car'. e.t. d. , ;;-;;;:'_]
Scripturf, nu poate fi adevlratd, dacd contiazice lnvf- tui de ptrcatele noastre (ivlatei' l, Zl), de a neface sfint, -,
precum qi Dumnezeu sfAnt
{trtura revela}iunii, pentructr ate impotriva ei unitatea de este (1 petru I, lS) gi ;;
sprrit ln care clrfile Sf. Scripturi sunt alctrtuite. Princl- curtrfi de spurclciunile trupului gi a suftetuiui (l
1n.
Cor. 7, I ).
piul acesta noi 1l Intemeiern pe ceiace spune Sf. Paul cf,
Dumnezeu ne-a dat daruri c{upd mdsura credin{el, intre vede, analogia credinfei e uu paralelism doc_
, .C1n....
care qi acel al proorociei (adictr de a tdlcui Scripturile trinal. Dacd interpretarea a ..oi un sens pe care
diferite
in Biserictr), d.tr dupd mdsura crecli.nlet (Romani I2,3-6). puncte de credin{tr il contrazic, el nu poate
fi adevtrrat.
Apoi, In Cor. 2, i3 spune cI trebuie sd grtrim nu lntru
cuvinte tnvdlate oic tnlelepciunii omeneSti, ci intru cele CAPITOLU\ VII
tnvdlate ale Duhului sfdnt, ceie duhovriceSti cutcele du- EISERICA $I TRADITIUNEA CA ORGAN
h ot, ni ce $ ti asemd nd.nd u- le. AL INTERPRETARII
Aceasta lnseanrnl cE un In{eles pe care l-am scos din
Sf. Scripturd trebuie s[ poseadd analogia credinlei. Deci S 52. trnterpretarea trriblicH fatH cu
invtrtdtura din Sf. Scriptur[ e un element central gi pri- tradifiunea gi invHfHmfintul Bisericii.
mar ai ei care condi{ioneaztr orice alte idei cuprinse In-
Biserica avAnd rolul de a folosi pentru intreaga
tr'lnsa, gi de aici urmeazl ctr ea nu poate cuprinde idei turml
cregtineascl tot capitalnl de credinfa piutut. p.
contrare credinfei creEtine. Orice gtrsim ln Sf. Scripturtr, fi ca,re
nimile cregtinegti distinse Il procluc gi a_i asigura pes_
trebuie, intr'un chip oarecare, sI corespund[ credinfei, sI
trarea in viitor, iaseanrnf, cI pe df,nsa avem a o
Iie analog m credinla. asculta
cAnd va fi vorba sE lf,murim sau sf, lndrurndni credin{a
De aci rezultf, regula ermeneutictr cd orice interpretare .

gi pietatea noastrfl sf. Scripturf, nu se poate interpreia

contrar5 analogiei credin{ei e falstr qiinadmisibil[. Cuvin- '
tele din Apostolul Paul : plinesc lipsele necazurilor lui
Hristos tn trupul meu (Coloseni l, 24) nu pot lnsenrni
de loc cf, rtrscurnptrrarea Mdntuitorului a fost nelndestu-
lf,toare, pentrdctr un astfel de sens e contrar doctrine
generale a Bisericii, ci lnsemneazf, numai : ln trupul meu
lmplinesc ceeace-rni lipsegte din suferinlele Iui L,lristos,:
ctrci nu am suferit incfi tot ce trebuiir sf, sr^rf5r.
Tot aga, dacd cineva explic[ justificarea omului numai
prin credint[ sau numai prin darul lui Dumnezeu, gre-
numai pe temeiul ptrrerii noastfe, ci, dupl cum spune
Sf. Petru, toatd proorocia Scripturi.i nu se face cu a
sa dezlegare {2 Petru ,, Z0), adic[ nu pe temeiul auto.
rit[fii individuale, a fieclruia.
Indrept{{irea acestui flpt stfl fn aceia ctr Biserica fo-
Iosegte silinfele gi chgtigul tuturor
9i are dela Intemeie-
torul ei menirea de a priveghia peste tofi. Tot din &cest
motiv, urmeazd, cd, in drumurile noastre separate. tre-
buie s[ fim luminali de tsisericf,, ca.ceeace are menirea
de a lmpreuni silinfele tuturor, a Inlltura din ele plrfile
 $
n0

$e$ite Di a arnloniza cele bune ale noastre cu cele ce' De aci

erau lnainte in Biseiic5 ca depozit de fnv{{Aturtr, vie{u-
ire moralfl gi pietate.
Aceasta Inseamnl c[, Ei in ceiace priveqte interPreta-
:
urmeazd ctr, ln chestiunile privitoare Ia cre-
dinla gi vie{uirea cregtineasctr, interpretul va privi ca
adevErat numai acel sens al Sf. Suipturi care e recu-

noscut ca atare de tsisericf,.

rea Sf. Scripturi, Biserica sau, mai propriu vorbindr, C{r}iie sfinte nu cuprind decdt o parte din revelatiu-
Magisteriul Bisericii are un drept indoit : l. A priveghia unea durnnezeeascf,. Ele au, deci, trebuinf{ s{ fie intre-
ca interpretarea Sfintei Scripturi str se factr in acord cu, gilel explicate prin tradiliunea orali, a ctrrei pdstr{toare
,$i
lnvlftrtura cea strnf,toasl; 2 ,,Daci trebuinfa cere, sl infalibilS e Biserica.
Biserier
decid[ singurf, care e lrttelesul Scriphrrii sau al unui Lucrul acesta rezqltl gi din practica apostolilor gi. a
pasagiu dintr'insa". vechilor Pdrinli. Pentru a combate pe Gnostici, Manihei,
Acest drept al Bisericii derivtr din caracterul ei de. Arieni, etc., care se foloseau gi abuzau de Sf. Scripturtr,
a;ez[mAnt infalibil gi ditl menirea ei de conducdtoare ei se refereau continuu la interpretarea clr{ilor sfinte in-
a vielii spirituale a omenifii, care i s'a dat de Iisus drebuinlattr In Bisericf,. Pentru dingii, criteriu al curtrliei
Ffristos. Ea lqi. are qi puteri de sfin[ire care i s'au .credin(ei lor eri ctr acea credinff se gdsei nelncetat
Incredirrlat gi cu ele c6rmuie,ste turnra creqtineascl. mlrturisitl ln Biserictr. Exemple: Timotei l, 2
t, lJ, 14;
In aceastf, privin{d, spune lrineu: ,,Acolo." uude daru- 4oloseni 2, 6, 8; Galateni I, I 9; I, Ioan Z, 24 24 24. l)
rile Domnului sunt depuse, se cuvine s[ se invete ade*l
vlrul. La cei lnsdrcina{i cu aceasta se afld ceiace vine:li
dela apostoli: succesiunea Bisericii... Clci ei ne lntdli-' S 55. Curn se poate afld interpretarea
geazd Scripturile f5rf, pericul" 1). Mai bine spune inctr' Bisericii ? p)
Vincenliu Lirineanul.' ,,De oarece, din cauza lndlfiniiiei, nu
toli iau'Scriptura in unul gi acelag In{eles..'. clci altfel o ln!.egryStpfS4 prspriu zis[, a Bis91igii se poate aflh pe
explic[ Nova{ian, altfel Sabeliu, altfel Donatus, altfel, \u\ .!
o.',i'.iy",4.,si.,
"ii'i Pl c?!e lleggw.
Arie, altfel, ln sfirgit, Nestorie'.. pentru aceasta e foarterl v a' catd i itii a' se cuiiEiiffi prin definirea solemnf,
necesar, din pricina unor gregeli at6t de felurite, ca inter-' bellius, aliter Donatus exponit, aliter Arius, aliter postremo Nes_
pretarea profeticl qi apostolicS s[ se ctrlluzeascd de,] torius... idcirco multum necesse est propter tantos tam varii
regula Inlelesului bisericesc Ei universal" 2). error,t anfractus, ut propheticae et apostolicae interpretationis linea
secundunr ecclesiastici et catholici sensus normam dirigatur..
l) ,,Ubi.,. charismata Domini posita sunt. ibi discere oporte Aommonitorium, cap.2.
,t.
veritatem, apud quos est ea quae 'est ab apostolis Ecclesiat l) Cu privire Ia acest $, vezi gi plrerile lui F0rster din apen- ri
i, I
successio... Hi enim,.. Scripturas sine periculo nobis exponuntn dicele acestei c5rfi. lrl:

Adversus haere$es, lib. IV. cap. 2A, nr. 5. 2) Paragialul acesta gi cu cele doufi. care urmeazd, sunt com- .,r,1.

2) Quia Scriptura pro ipsa sua altitudine non uno eode puse, in cea mai mare parte, duptr Chauvin,
Mader $i Reithmayr. ']1',i,

sensu uniyersi accipiunt... alter namque Novatianus, aliter ti

irii
.,.i: I

lir
lr
rl
ltilliir,
'$tili ll

112
pe care sinoadele au dat-o unor lnvEttrturi. Astfel, sitto-'
dul din Sardica explicl cuvintele din Ioan (10, 30) "84
St Tatdl una stntem in sensul unittr{ii substantei Tattrluir
,si a Fiului.
.cale a:9-g,,"g"$t,q, se, gunoaqte prin respingerea qi ana-
Pq"
tema pronunlala de Bisericf, asupra vreunei erezii. Ast*
fel, in Sinodul II Constantinopolitan interpretarea luirTeo*
dor de Mopsuestia despre locul diu Ioan (20, 22) a fost
lovit{ cu anatema. El spune} cf, cuvintele ,,lisus a suflat
asupra lor gi a zis : Luali Duh sfAnt etc." trebuiesc luate'
In sensu{ cf, Iisus n'ar fi inrplrtlqit chiar atunci aposto-
lilor Duhul Sfdnt, ci acolo se aratl nuntai in chip figu-
rat implrt[girea viitoare a Duhului sfdnt. Alt exemplu e
osdnda pronuntatX de Biseric[ asupra ereziei hiliagtilor,
care seisprijineau pe un loc din Apocalips (20, 4). Deci
noi cunoaEtem prin aceasta ce infeles trebuie s[ d.lm
textului Sfintului Ioan.
Tot ca interpretare bisericeasctr trebuie socotitl 9i prac-
tica gi credinfa universalf, a Bisericii. Astfel, dac[ in Bi-
serictr a existat totdeauna gi pretutindenea un punct oare-
care de credinftr, precum, de ex., ctr pttnerea rn6nilor
asupra celor ce intrau la serviciul altarului e un act sa-'
cramental la care ih parte Duhul SfAnt, acest punct de'
credintd trebuie privit ca o inlerpretare a locurilor res'
pective din Sf. Scriptur[ (2 Timotei I, 6).
In ceeace privegte marginile pAn[ la care Biserica se
lntinde cu interpretarea ei, trebuie gtiut cf, direct ea nu
are ln vedere dec6t textele privitoare la doctrinf, gi mo-
rala cregtineascf,. ,Deci Biserica n'a definit niciodat[ tex-
tele biblice de cuprins numai istoric, geografic ori gtiin-
filic. Totugi trebuie sd afirrndm ctr interpretarea acestor
texte nu scapl absolut de sub controlul stu. Prin urmare
(
113
exegetul are nu numai datoria de a nu contrazice invtr-
{etila Bisericii In aceste chestiuni, ci de
qi a se conformh
intr'un chip general invdllmantului qi duhului stru' Feri-
citul Augustin profesir deitr ln 'timp'ul lui aceastf, doc-
trinf,".
Sunt lnsl foarte multe chestiuni libere ln Sf' Scripturtr
incarecredin{anuedelocinteresatl,.Astfeleclrcsti-
unea dacf, Maria lui Lazfur, Maria Magdalena 9i femeia
cea p[ctrtoas[ din Luca 7,37 sunt una gi aceiaqi persoan5
ori persoane deosebite
S 54. Consensul Sfinfilor trHrinfi'
Inctr o autoritate legitim aflmisl in Bisericf, pentru in-"
terpretarea Slintei Scripturi, e mlrturia Sfintilor PAr]nti
Aceast[ autoritate a lor se bazeazh pe taptul ctr, dupf,
cum spune Augustin, ,,ei sunt agei care, duptr apostoli,
au sldit, udat Ei. . nutrit Biserica lui Dumnezeu"t); prin
ei doctrina upottoli.a a ajuns pfin[ ta noi, incAt ceeace
ei invall intr'un consens comun, e inv[{[mdntul lnsuqi al
o'KXtlj;r,
i dar in Biseric[ ,,existtr o veche normd
atbt,
genetalS. cf, cu,roaqterea celor ce fnva{i Scriptura trebuie
.aut*te chiar {n interiorul Bisericii apostolice, la inva!{-
torii care au dela Apostoli succesiunea qi, cu aceasta, oli-
ciul qi vaza de a invd{i cu credinf[ care e adevdrul
-stint.i Bisericii 9i care e
preOai inlelesul autentic 9i primitiv al
Scripturi. Aceastf, regul5, fiind lntemeiat[ pe natsra
Iucrului, pe organizarea, practica qi canoaT ele Bisericii,
nu trebuie trecutf,. cu vederea.
r) Contra Julianum.
i
:
'I
 ll4

"lntelegerea autenticfi, trausmisi dela apostoli, a Scrip_ lt5

turii, ptrstreazi Biserica In- cunogtinfa vie gi
.oniinu, .riu
se perpetuiaz[ prin succesiunea arhiereasci.
Interpretarea gurTzeiegtilor pdrinfi. $i fle s,ar ivi nentetegeri in
dattr Sfintei Scripturi de Bisericl, pe
de." pr.t. . O.prrf ::u Scripturii, ea si nu fie tdtcuitd altfet
in hot{rfrile ei, cum am vdzit; p. A. altl:parte 111*ii*_ de.i* uu
-p;;
se,ste ln scrierile acelora- pe .ir. ea i_a
;'g5: rj}.:,|) lumintrtorii gi Inv{lrtorii Brsericii
avut odatf, ca . ;;}r.
F5rin{i, Invtr{trtori gi Episcopi gi care,
^ la timpul for, ,, De aci urmeazd..c5, dactr Ia toti p[rinfii
arrtat ln scrieri care e sensul uiept ai Sfintei Bisericii se
a.;ioir;i gise;te unu gi acelaq sens cu privire
Dactr,ei declarl unanim un sens o*..rru
intrrun loc din ta un toi ,rr'f,
bucatl din Sf. Scripturi, acel sens trebuie
Sf. Scripturl, atunci aceasttr declarare ;
I";;';;#; priuit .u.un."
general al Bisericii.,.Rafiunea
unei mdrturii autentice primegte este ctr, a. oai.c* ;;;;
9i numele de Consensus consganJi nl
unanimis Patrum. In aiest caz', ei reprezint{
;;;i';;: fnjalr;eaztr .conqtiinfa comuntr a apostoli_
n:un ar Bisericii care e identic cu sensurstintei or, t,lcuirea ptrrin{ilor trebuie privitl gi ., ,rl.**.;;;
scrifturi. , primitivf;, ca adev{ratul sens dumnezeiesc.
. _,,Aceastf,
regul{ ermeneutic{ nu e noutr. Dejd Clement
Alexandrinul imputa urzitorilor de erezii Faptur acesta sti fixat in fiiirfa organizSrii
din timpul stru bisericesti
qi a tradi,tiunii cele. vii, ctrci ,p,iru,
c6, in interpretarea Scripturii, ei s,au
deplrtat vene_runt (patres) in EccLesii,
Aigrril, a;;;"i::
qi autoritatea pdrin{ilor..Tot asemenea, Origen de finia teiuerunt, quod ctidice-
in niciun caz nu trebuie s5 ne depIrtam de prima rrriinu.l runt, docuerunt, quod a, patiibus accpperunt,
ha_ tradiderunt 2). hoc fi{tis
ditiune bisericeascl nec ati.ter credere ,iit
per successionem Ecclesiae Dei trad.iderint
qiiir;;r;;* Conform acestora, sinodul din Efes,
nobis,,.r)t.. dup{ cum poves_
tegte Vincenfiu Lirineanul, a hotdrdt,
,$i cele mai veci sinoade au inttrrit aceastf, regull de in chestiqnea decla_
interpretare. Astfel sinodul II din Nice ra{iunitor lui Nestorie:.duqa traOipiunea.
a 7g7 (VII
nic).a osf;ndit pe ceice desprefuiesc autoritatea pdrinti-
;;;;: ,r.*!n.-u, gi Sinodul Ia
eariniiior (c. id).
1672 can. 2 declard: ,,CredemlinJt
. ^P^. lerusalim in anul
Ior in chestiuni de cercetare a Sf. S..iptrii;--i.;:ffi_ cd Sfdnta gi Dumnezeiasca
duf..V-l ecumenic (trulan, 6g2) a Scripturtr a fost inv6fat{ Oe Oumner."'qi.p.r;;;";.*r;
stabilit urmtrtoarea re_ datori suntem sf, credem intr,insa
guld ln canonul Ig : se cuvin'b ca proistogii ,
fr;; ne fndoi, ,si nu
in toate zilele, iar mai cu seamf, in Duminici, bisericiror altfel, ci aqa precum Biserica ,niuu.ruia
a explicat_o qi
sI
tnvele
gi pe norod cuvlntele bunei cinstiri, cule- Predat-oc. 3)
T,1oti,:luricii
gano orn Dumnezeiasca Scripturtr infelesul gi judecata I).Reithmayr : Lehrbuch
*' der bibtischen Herrneneutik, Kenrp-
adevtrrului, gi sf, nu calce hotirele celJ puse ten,. pa[.
ISJa. pag.
lr. 1874. zo-tii.
79-gt.
gi tradifiu-
%
t) Tractatio in Matthaeunr, b"f,f :;:l;5'itl'ull;,i;
XXIX, r. 46. :.:.|d?l xai iep&v Tpo.qfiv eiyqr S,eo0[Dazsoy
xai t5rd roDro roLrq,i0roc-,ixr,lo'
-,?"i-oJil,
[,;;;,jJ'agJffi:i:'rJ,i;
fll::_..1.*'r,,
flY,13:y:':r
&i{
-iH t
h,i-.a-'.-o;i;;"'
a,
zai rap6oori,.r- L '.#"r# 6xn),.nora rlold td{srn,
rabrrlv
;l';?',"', h.il#:'l ;;*J;.
 il6
Mai sunt qi alte motive pentru a legitirni obligatiunea
de a consulti interpretarea Plrinfilor:
l"-Sfintii Ptrrinfi au fost cei mai strdlucifi fii ai Bise-
ricii vechi, cum qi cei mal vechi marturi ai Sfintei Tra-
cifiuni gi a_ felului in care Biserica infelegea feluritele Io_
curi ale Sfintei Scipturi. Ei, repreientdnd Biserica, se
i1f.]..g. ctr_intr,ingii ni se ogtindeqte insugl invdflm0ntul
oficial al Bisericii. Deqii Sfinlii Apostoli qi-au agternut
in scris multe din lnvtrftrturile lor, cu toate acestea n,au
incetat de a lnvtrfa gi cu vorba. pe aceastf, cale, fdr4
ndoialtr cf, ei au trebuit str impdrttr;easctr celor mai de
aproape ai Ior gi o infelegere mai depiind despre un loc
sau altul al Sfintei Scripturi. Despre Sf. paul, gtim ctr el
a spus lui Timotei : cele ce ai auzit deta mini tn fala
nultor marturt, acestea le tncredinleozd la oameni -cie_
dincioSi, care tndestulali vor fi'a tnvdla pe agii
Si
(2 Timotei 2, 2). Aci vedem, c6i se poate de tirp.de,
obicciul de a transmite invtrfdtura ra urmagi. Apoi dirtru
aceqti urrnagi, cei mai de seamd gi mai aproape rie apos-
toli au fost ln$i$i ace,sti Sfinli paiinli, qi de aceia avem
atata indreptifire de a-i rntieba pe'ei despre adevtrratul
irrfeles al Scripturii. In aceastd privinfi, Bernard Lamy
spune : ,Satagebant apostoli non solum uetbataduceie
sed et vbrborum suorum verom mentem explicare iis,
.eligebant tn Successores, ut et ipsi alios c{oetri_
qutrs
nae facerent haeredes (apostolii se sil'eau nu numai str
transmitf, cuvintele, ci s{ qi tdrcuiasctr adevf,ratur in{eres
al lor ctrtre ,acei pe care-i' alegeau ca urmagi, incSi gi
aceqtia apoi str fac{ pe al}ii moqtenitori ai invafaturii.. i)
r) Citat dupd Lazaro pepe, Lectiones
in Sccram Scripturam
Turin 1902, p. 501.
117
Deci, dupd cum spune pepe, valoarea consensului Sfin-
Jilor Plrinti nu se intemeiaztr pe inv[!trtura lor, ci mai
degrab[ pe faptul, cd ei sunt marturii tradifiunii aposto-
{ice, pentru care r,notiv se poate spune cf, lnlelesul dat
'' 'de _ei izvortrgte din lnsugi izvorul tradi$iunii apostolice. 1)
?,"",,Pdrintii nu cercetau 5slipturile dup{ plrerea loi
,' r;i. r' e .' ;i ;r;;;, "* tr * r,
;,i#il"-:ffi #1'J;' fi:
vtrf[torii gi interpretii mai vechi. Ba incx se socotea ca
fndrdzneaif, a umbrd pe drumuri neobignuite gi rn afari.
de grani{ele"deji trase gi a stabili interpretdri care nu
se mai pomeniserd. Experien{a a ardtat cum cei ce s,au
,apucat de aceasla s'au,expus Ia pericolul rdttrcirii
dela
linia tras{ de adevtrrul Bisericii.
3),,',,Mai trebuie avut in vedere cd to{i acei pe care
Bis6rica ii impodobei cu numele de pdrinll au fostepis_
copi.;i_inv[fdtori in sAnul ei gi ctr ei cu toatl inima gi_
. au inchinat viala ror rucrurui Bisericii. Din aceasta ar
,urmi ctr, admildnd ctr ptrrin{ii au gregit
cu tolii in in-
terpretarea unor plrli din Sf. Scripturd, instrgi Biserica a
rtrnras legattr de eroarea lor.
I Iq vedere legea continuitfifii, eroarea $i ar mai urmi ctr, avAnd
ar fi continuat gi in
veacurile urmdtoare, intrucfit Biserica a rtrrnas strans unit{
' .cu acea Inlelegere generaltr. DacI insd plrerea aceasta
, e- fais[ gi ereticd, atunci
9i urmarea ei este asemenea.
Consensul Ptrrinlilor reprezinttr sensul autentic al Duhu-
:lui Stdnt, transmis dela apostoli, gi trebuie venerat, prin
'Zice
I urmare, ca interpretare autentict. -rn aceastI privinf[
t,,Ieon cel Mare In a BZ epistol[ a sa: ,,Nici cu o uorbe
il'nu e iertat str te deptrrtezi de invtr{dtura evanghelic[ gi
;, apostolictr sau str lnvefi altceva, despre Scripturile Duml.
l) Op. cit., tot acolo.
:,,
.:
,,1
:tl
,rl
::
 1r9
r18
el a infeles C6ntarea C6nt6rilor din punct de vedere is-
nezeeqti decdt ceeace fericilii Apostoli qi P5rin{ii
nogtrl toric, ca referindu-se la nunta lui Solomon, in contra sen-
au primit gi inv[]at. Acum irr,str umbll idei neinfrflnate qi sului unamin al Pfuinlilor cle mai nainte, care au infeles-o
nelegiuite, pe care odinioartr, Indatf, ce diavolul le pu-
nei In circula{iune prin inimile date lui, Duhul Sfflnt Ie
alunga prin ucenicii adevtrrului".1) S 55. Regule pentru aplicarea consen-
4rn/,,Din aceste motive, Consensul Ptrrinlilolor ln inter-
prdtarea Scripturii se bucuri de aceia; valoare, caEi in-
sului Sfinfilor pdrinfi
lelesul dat de Biserici, si se impune cu tot dreptul mai ' .
1. Interpretarea parinlilor se impune pentru exeget numai
cu seantf, acolo und6 lipsesc hotir0rile exprese gi oficiale cAnii e vorba texte dogmatice satt'tn tigdtura ,io ai[ii'.
ale Bisericii. Asttel zice Vincenliu de Lerin iri opera sa De aci urmeazl cf,, ln chestiunile de n-ature qtiinfificl, in
Corimonotirium (38): ,,Acolo unde Biserica nll a hotlrit credinfa qi buna viefuire nu sunt de toc ln cauzl,
nimic in privinfa sensului, interpreiii sd. urmeze ceeace e a- :u.tu
interpretul rimdne liber si imbrtrfigeze explicafiuneu
proape de ei, pdrertle comune ale mttlfilor pi marilor Inva- .u.u'i
va pllceA, pentrucl in acestea 'obiniunite pot diferi. De
fdtori, de care linAndu-ne temeinic Ai cu griji, nu cu multf,
,
'altfel,-ln. aceste
chestiuni, pirinjii au putui s[ se ingele.
greutate putem inl[turi riticirile ereticilor cdre se ivesc".2) 2, In_ce privegte stabilirea punctelor care intrf, in ion_
Din pLrnct de vedere ermeneutic, consecvenla cere ca in- senbul Perinlilor, trebuiesc avute in
,vedere numai per_
lelesului comun gi probat ca atare al Plrinlilor, si-i su- din vechimea
Duarrtrrtr uru
soanele vecnrmea cre$ina
cre$tine care poart[
poartf, nurul.-i*
numele de
bordonim propriile noastre pireri. Ca exemplu, poate servi ,_Pf,rinli", adicl acei care, in vieaftr sf6nt[ $ il;in;;
Ioaq 6, 27 - 60, care pasagiu a fost in{eles de tofi P[- de fnvlfIiurl, au exprimat credinfa tu deplinl irrati.;
rinlii ca :referindu-se la euharistie. De aceia Teodoret ,i,
,r qi acei care poarffi numere numai'de
,,scriitori uiseriteiti;.
mustri pe inv6ffltorul siu, Teodor de MopsLrestia, pentrucf,
1,Ac1st9rl., lntr'o mdsuri oarecare, ie llpsegte ceva din
atibutele care se cuvin sfinfilor prrinfi. E:i pot fi pri-
1) ,,Et (cum) ab evangelica ,et apostolica doctrina ne uno qui-
dem verbo liceat dissidere, aut aliter de Scripturis divinis sapere
vili ca mtrrturii de pref Ia in{elegerea Scripturii, ?ar
quam beati apostoli et Patres nostri didicerunt et docuerunt: nunc riumai in ghip condifionit gi i;
ieg[turI cu nHrturia
.
demum indisciplinatae moventur et impiae quaestiones, quas olirn Ptrrinlilor. In aceastf, categorie, tre.buiesc .orriO.ffi
* urox ut eas per apta sibi corda diabolus excitavit, per. discipulos prigen, Tertulian, Eusebirr de Cezareia, Rufin, Hrrri-i,
veritatis Spiritus Sanctus extinxit" (Acta Coircilii Ephesini, apud Augustin, etc.
Hardouin, tom.l Pag. 1422). 3." Penhu a gti dacd existd sau nu un
2) ..,,, tunc deinde sequantur interpretes, quod proximum esto consens intr,un
'nrultorunr atque magnorurrt consentientes stbi sententias Ma- rr

gistrorwn, quibus adjuvante Domino fideliter, sobrie, solicite ob-

servatis non rnagna difficultate quosque exsurgentiurn haereticorunt
2) Reithmayr : Op. cit., pas. 8S-By,
deprehendemus errores".
.lt

,ft
irl

.;

:iil
 r?n
cazdat, interpretul trebuie mai intdi si cerceteze dacd P[-
rintii ln unanimitate;
, sunt de acord
Este lnst foarte greu de cercetat pentru a gti dacl
lntr'un loc oarecare Plrinfii sunt intr'adev6r de acordl.,'
Ctrci ,nu toli Parinlii au scris comentarii asupra Sfintel
Scripturi qi foarte pulini asupra Scripturii .intregi. Afari
de aceasta, nu toli s'au exprimat relativ la unul gi ace-
Iaq loc. De multe ori, citind ocazional un pasagiu, ei nu
au scopul s[-l explice dupl sensul dogmatic-istoric siiu
dupt totalitatea sensurilor lui, ci-l utilizeazf, numaiparlial,
pentru vreun motiv tot ocazional sau numai pentru vreo'
ideie specialf, care se afl[ intr'lnsul. E firesc ca, in ase-
rnenea exprimlri intdmpl[toare, Ptrrintii s[ se exprirne'
diferit despre unul qi acela; loc, f[r[ a se contrazice,:i
curn e cazul cu locul din Luca 22, 32-33. Se Intimpltr,l
de asemenea, cffiPdrinlii din una gi aceiaEi perioadl nu
ating de loc un pasagiu oarecare, sau il utilizeazd in
mod deosebit, duplt scopul practic ori dogmatic".
Deci o uuanimitate ln sens absolut nu existf,, ci
printr'insa trebu ie sd In{elegem numai o unanimitate,
morald. Ea e presupusf, ca existdnd ; I. cdnd cei
ilugtri dinke Plrinfi (fie chiar un mic num6r, dar apar-
linAnd la diferite ,Biserici qi trtrind aproape ln acela;r,l
timp) sunt de acord pentru a dir unui text acelaq sen$,
dogmatic, mai cu seamf, cAnd e vorba de o dogmf,
testatl in acel timp;2. c0ntl Pirin]ii gi comenta
cregtini din toate timpurile lntemeiazS. o tezh doctqi
pe acelag pasagiu din Biblie.
In amfr.ndoui aceste cazvti, observ[ cu dreptul
der, ,,nnanimis virorum horum ingenio, cultura, na
aetate, loco, ab invicerh diiferentium consensus, nofl
t21
:
icientia atque eruditione eorum derivandus est sed ex
,,;,:,t
traditionts apostolicae fonte divino".
Regula a fodt ci, dorind s[ aflim sigur care e inv5-
r; fltLrra tradifional5 bisericeasctr lntr,un tirnp oarecarel
orice generaliune cregtinl din cursul existenfei Bisericii
str priveasctr Ia Flrinfii recunoscttli din trecut. ,Astfel
episcopii din Niceia s'au referit Ia Invilatorii qi scriitorii
distingi gi privili ca ortodocqi din primele trei veacuri;
reprezentanfii credin$ei Bisericii dela 'Sinodul IV qi V
"
,
ecumenic s'au refefit la luceferii inv5liturii din cele intAi
patru gi cinci veacuri. NumtrrLrl lor nu s'a fixat niciodatl.
In sinodul V ecumenic dela Constantinripol (5b3), urmf,-
torii Plrinli 'au fost declarati ca invlfltori cu autoritate
decizivf, in Bisericf,: Sf. Vasile, Atanasie, Ilarie, Grigorle
de Nazianz, Crigorie de Nissa, Amvrosie, Teofil, Hri-
,sostom, Ciril de Alexandria, I-eon, Proclu. Si's'a adogat
relativ la ei: ,$i primim tot ceeace s'a scris de ei pentru
,dreapta credinld gi spre osOnda ereticilor. Dar primim,
de asemenea, qi pe ceilalli Sfinli qi Perinli drept-credin-
cioqi care pdn[ la sfdrgit au predicat firi patl dreapta
credin{i in'Biserica Domnului'. La acegti Ptrrin}i se
mai adaogf, ln Biserictr qi se socotesc ca Pirinfi gi scrii-
tori bisericegti insemnali Incl qi urrntrtorii: eiril de leru-
salinl, Efrem Sirul, Grigorie cel Mare,lustin, Irineu, Didim,
Ciprian, deqi unii din ei au fost intrebuinfali mai pulin
ln ceeace prive,ste constatarea consensului Pdrin{ilor.
,,Pentru constatarea unanimittrlii in materie de inter-
pretare scripturistictr, nu se cere ca tofi Plrinlii numi{i
sd spuie una fi aceiagi despre un loc oarecare. Ajunge,
curn am aritat rnai sus, ca"- majoritatea sau numai un
num6r oarecare si fie de acord. In acest din urmtr caz
Insi, trebuie ca consensul.celorlalli sau sd fie mlrturisit
 122
limpede, sau sI se probeze cu motive suficiente cf, nu se
depdrteaza mult de plrerea celor mai mulli, Faptul nu
trebuie judecat, 6s sigur, dup[ literi, ci dupd splrit. Daci
pentru consensul unaflim existf, argumente destule, atunci,
flrf, nicio indoial[, trebuie sf, urmdm mtrrturisirii ade-
vtrrului.
,,Unde consensul unanim nu se poate'gtrsi gi, din contra,
deosebirea de plreri e vlditi, aqa ctr de un sens comun
tradilional nu mai poate ti vorba, acolo .simplele majori-
t[!i nu mai pot avei autoritate normativtr. In acest caz,
asemenea locuri stau supuse numai autoritlfii . Bisericii
universale" 1), a cf,rei deciziune trebuie urmatl ori as-
teptati.
Interpretarea Pirinlilor nu face autoritate dec0t cu con-
diliunea de. a fi.formulatl limpede Si precis. Deci nu se
va da aceiagi lnsemntrtate explicaliunilor pe care Plrinlii
le dau in trecere, sub o formd ipotetic[ sau probabil[.
De asemenea, interpretarea lor nu e autentici qi infalibill-
decit cind gi ei se sprijinl pe cei Vechi, sau cAnd vor-
besc in calitate de marturi ai tradiliunii, dupE frumosul
cuvdnt al lui Augustin : Quod invenerunt
'in Ecclesian
tenuerunt; quod didicerunt, docuerunt; quod a Patribus
acceperunt, hoc filiis trudiderunt
In ceeace priveqte pe alli comentatori drept-credinciogi,
interpretul va trebui si foloseasci lucrdrile lor. CAnd el
sunt de acord In privinta sensului dintr'un pasagiu dat, e
motiv s[ se creadi ctr nu se ingald.
l"otdeauna conrentatorii drept-credinciogi vor li prefe-
rali ialI de acei eterodocqi, oricAte merite pot aveit
aceqtia din urm[ din urnele puncte de vedere. Cum spune
l) Reithmayr: Op. cit., pag. 91-92.
. ___v:__,_
Sf, Grigorie cel Mare, acegtia Scrtpturaen non nrcdullam
attingunt, sed corticem rodunt.
Iu sfArqit, in ce priveyte pasagiile dogmatice, al ciror
sens n'a fost lnc[ fixat, interpretul rdmdne liber s[ le
deA interpretarea pe care o va crede mai buni, clr o con-
diliune nunrai ca ea si nu conlrazicl, analogia credinlei.
CAPITOLUL VIII.
DESPRE ANTir-OAIT.
$ 56. Ce srrnt antilogiile.
Cuv6ntul antilogie e echivalentul grecesc pentru con*
,ffi1,:kgr.E, In ermeneutietr, infelegem printr,insul imputarea .
cafe sq adube Bibliei ci ar cuprinde contraziceri.
Noi mentinem cu tirie ci Biblia nu poate avei con-
traziceri, din pricina unitdlii de ,cugetare care slipdnegte
trntr'insa, iar acele care sunt declarate ca atare, ori nu
sunt contraziceri de loc gi se explici pe alti cale, ori sunt
greqeli.care provin dintr,un text defectuos.
Fiecare." autor i$i urmeaz6. planul ttii, gi dacd. in aceiag
fitaterie scrie diferit de altul, faptul se explici prin sco-
pul urmlrit de tiecare. Astfel, evanghelistul Matei ingiri
pe larg cuvdnttrrile Mintuitorului, iir faptele Ie erpilne
mai pe scurt, avind grijl s[ expuie numai miezul lor.
Marcu lnsi di mai mult[ atenfiune faptelor. El istori-
'segte cu mai multe
amlnu,nte dec6t Matei vindecarea in-
dricililor din lara Ghergeserrilor, numai c[ vorbeste de
un singur indrlcit.
Unilormitatea ln expunere ar ptrrei lucru ciudat. Mai
'degrabtr s'ar crede cf, autorii s'au vorbit lntre ei sl
scrie aqa, decAt c[ mtrrturisesc ceeace cu adevdrat au

124
vdzut, pentruc[ nu sunt doi oameni care sf, vadtr un
Iucru gi s{-l istorisiasctr la fel. Tofi sunt deosebit ln-
zestrali. Pe' unul il izbegte un amlnunt, pe altul altul,
aga cf, in niciun caz identitatea de fapte vlzute nu ln-
seamntr cf, gi trebuiesc povestite la fel. Oamenii flar
trebui sf, nu mai fie oameni ca sf, poatf, scrie a;a.
Tocmai 'acest lucru se observfl gi la apostoli ;i la
cei care au scris viala Domnului. $i Matei (cap. 5 Fi
urmdtoarele qi Luca 6, 7) scriu despre predica de pe
munte, dar. in chip deosebit. Tot aga constatEm deose:
biri in cuvdntarea Mdntuitorului la trimeterea apostoiilor
(Matei 10, 5; Marcu 6, 8; Luca 9, 3),la redarea rugf,-
ciunii Tatd.l nostru (Matei 6,9; Luca 11,2),la vor-
bele cu care Mf;ntuitorul aqeazd Sf. Cind, unde se deo-
sebesc de o parte Malei (26,26 gi Marcu 14, 22), de alt5
parte Luca (22, 19) gi apostolul Paul (l Cor, 1, 24)"
Deosebirea lns5 nu e de fapt, ci de vorbe gi poate ;i '.
de mici amlnunte; lncolo, este consonan![ deplind.
Pentru aceste motive, ln ceeace privegte antilogiilei.
trebuiesc avute ln vedere urmtrtoarele reguie t
I. Nu trebuie sf, sttrruim prea mult asupra insemntrrii ,
pe care unele cuvinte o au Ia autorii. profani, pentructr
sfinti{ii scriitori'le intrebuinfeazf, deseori cu o Insemnare.
deosebittr. Dactr, de exemplu, cuvAntul . prim- ndscut'
inseamnf, in Sf. Scripturf, nu numai acel dup[ cire flu,
urmat alli fra{i, ci Inctr gi acela inainte de care n'au ma .,
fost alli frafi, cum este de fapt, se ln{elege aturrci cf,
cuvintele dela Matei (1, 25): PQna cdnd a ndscut'pe
Fiul sdu cel tntdi.-ndscut, nu contrazic de loc fecioria
Maicei Domnului.
2. Chiar gi la sfinlifii scriitori insiqi unele cuvinte
sunt Iuate in insemnf,ri deosebite, determinate de con*
a
iH
$i
j
125
text. Pe motivul acesta, nu e contrazicere
intre apos._
tolul Paul, care zlce.: p.rin uedinld se indreaptd
omul,
fdrd fapte ltle /egii (Roma ni 3, 2g), 9i intre apostolui
Iacov care inva{{ : vedeli dard ca it'n'\opt, ,,'triirp*
teazri omul, nu numai din uedin{d (2, il).'Nu
e con*
tazicerc pentructr, prin faptete legii, apostolul paul
ln_
felege laptele care preced creOinla, ,i mai cu seamf,,
faptele legii mozaice care prin ea'inslqi nu
dldea gra_
lia gi nu putei justifich. Apostolul lacov dimpotrivtr,.
prin,. cuvdntul fapte bune indjc[ faptele bune
in general,
care trebuie s{ intovdrtrqeascfi qistr urmeze credin{fa
cerei,
viea!d sunt, pentruc{ cre din{o ard
f fapte este *rorio (2, 26)_
3. In unul qi acelag obiect, trebuie s[ deosebim dife_
ritele infd{igtrri sub care el poate fi privit gi se priveqte-
Deaceea nu e contrazicere intre spusele
Mdntuitoruiui::
Eu gi Tatdl una suntem (loan t0, 30), gi Tatdt n;at
l
mare decdt mine e.ste (loan 14, 2g),
.pentrucd in prima
parte vorbegte despre sine ca Dumnez eu, Jar
in a doua
ca om.
4, Nu trebuie str se reductr Ia una singurtr povestirile.
care se aseanltrnd, pentrucl ele pot fi Oiteriie.
Astfel,
nll se poate spune c[ alungarea schirnbtrtorilor din tem-
plu, povest,td de evanghelistul loan (2, 13)
ar fi iAeniicA
], cu cea referitl de Matei (Zl, lZ), (Marcu, ll, 15) gi
de
Luca (lg, 4b). De asemenea, aritarea cetor. Aoi ingeri
crtre miionosile Ia mormAnt (dupr Intoarcerea rtrtaiiei
Magdaie.na in orag), povestitd de Luca (24, 4.n
nu ..
poate zice cd e identicd clr ardtarea celor
doi ingeri
cZitre l4aria Magdarena (dup[ intoarcerea ei
tra morr,rlnt),
povestittr de evanghelistul loan (2A, ll_13).
' Privitor la ceeace am spus,
ctr nu wmeazd ctr e Id
miiloc o contrazicere, dacf, . mai mul{i scriitori .povestesc
 126

ocu amAnunte deosebite acelag fapt, citim,

euvintele iut 127
"Augusiin: ,,Nu e contrazicere c6nd cinevA i,gi ordnduiegte
altfel mater,ia, precum nici atunci c0nd unun povesteite ln cazui unor texte care par a se contrazice,
,ceeace altul a llsat Ia o parte" 1),
Citdm, de asemcnea, nu va fi
vorba de fapte deosebite. In acest caz,
,pe Sf. Ioan ,Gur6-de aur care spune: el trebuie str cer_
,Una estea povesti ceteze lucrul de aproape gi str
vadl r, .. ,. i.J#
,diferit, alta 'este a povesti contrar. Faptul intAi nu aduce
Ia ce se refertrattut. Astfel, girutgeneraii;ril;lrl"ffi1;; rrrr
inicio incurcdturd sau turburare,. 2). dat de Matei, se deosebegte "acel,
,,Se poate int6mplir ctr, din cauza d'iferen(ei de scop;
de alt ou Luca. In rea-
litate insd, Matei dl o.:'-strdmo;ii tri tiru,
autori deosebili scriu despre acelag lucru mai pe larg ori oin girri rri
Iosif, ptrrintele stru dupi lege, pinf
mai pe scurt sau cI unul trece cu vedelea irrrprejurlri Luca da pe acei din girul 'Fecioarei
iu David; pe c6nd
de timp sau de Ioc pe care altul Ie lnseamntr cal exacti- poate fi, vorba de contrazicere,
Maria. Deci nu
tate. Matei 21, 2, povestegte despre o asinf cu mAnzul peutrucl faptele istorisite
nu se refera la aceleagi fapte iitorice,
ei, pe care lisus a poruncit str i le aducf, din Betfaghe; torictr deosebittr.
ci au
"
fiiri;;:
Marcu 11, 2 pomenegte numai de mdnz" s). I. Mdntuitorul intrebuinli des asemtrnlrile,
in cu_
6. ln caz de nepotrivire a datelor sau a unor pove\tirin vdntdrile Sale, , pentru a da un
:interpretul str ia aminte cine sunt, persoanele care afirmtr caracter mai concret iu_
vtrftrturii pe care o expuned. prinir,insere, '
acele ,date sau povestiri, pentructr, dacl sfinfilii scri,itori bine ceeacer SEus in abstract, ..u
,;
,rrtra ,,",
pun ln scentr si alte persoane, care afirm[ lucruri ine- *ui greu Oe priir.-'-'
In interpretarea acestor asemtrntrri, Interpretul
xacte, acestea nu cad in sarcina scriitorului. Asttel, dup[ sX nu
u]t. ctr asemdnarea nu e identiiui.,-.a'.u ,u
, Moisi (Facerea 46,27; Eqirea l, 5; Deut. IO, ZZ), ta- apropie de
obiectul sau Inudfdlura pe care vred
.milia lui Iacov numtrrd 70 de suflete la egirea din Egipt; s,o ilustreze nunrai
ptrrfi, nu prin toate. pentru acest
duptr Faptele Apostolilor (7, 14) insi 75. E important de fT,_.1T"r" motiv, sI
flu ra asemtrnarea spre a o potrivi in toate
,observat, duptr Beda, Raban Maur gi Melchior Cangs, cf, am{nuntele
ei cu invll5tura pe care o privegte.
Faptele Apost. nu dau cuvintele autorului inspirat, adicd SA nu caute ln lumea
spiritului, pe care. Mdntuitorul o .*prruu,
pe ale evanghelistului Luca, ci pe ale Sf6ntulu,i Stefan, pentru fiecare mdrunfi; pe care poate
,o echivalent
,&re nu e inspirat si care, de altfel, vorbeir dup[ Septu- ll aveA asem{narea
.ln forma ei concrettr. Sa tactr potrivirea
aginta, care df, de dou[ oii numf,rul de 75. intre zugrtrvitura
materia.l[ gi intre invlt{tura
7. Interpretul trebuie s[ bage de seamd dac5 nu cumva] Jspiritualtr pe un cadru mai
intins gi mai general. Cu chipul acesta,
se va feri de multe
extrgertrri _1).
l) De consensu Evangeliorum, 11, 12.
2) Omilie despre paralitic, n..3. S SZ. Interpretarea Bibliei fafd de gfiinfH.
s) Reilhmayr: ap, cit., pag.',177. Mai toate tratatele de efmeneuticf, vorbesc; in aceast{
parte, gi despre ptrrutele nepotriviri
dintre Sf.'scrip.tura gi
1) Vezi, in aceastd privintd, gi o listd de antilogii in
apendice.
 H

Iil

128

unele date ale qtiinfei. Dar, in aceastf, privinfl, trebuie str
' 1. urmtrtoarele:
gtim
Atat universul, cdt 9i Scriptwa, fiind lucrtrrile lui
Dumnezeu, nu se poate ca ceiace a arltat El prin una,
sf, se contrazici prin ceiace a spus in cealaltl. Scriphrra
gi natura sunt numai doui fele ale lucrlrii lui Dumnezeu.
2. E cu putinfl ci unele rezultate ale cercetirilor cuiva
si nu se potriveascl cu ce s'a scris in Scripturi. Dar
aci trebuie sf, avem in vede doui iucruri:
a). ln foarte multe cazuri, avem a face nu cu rezultate
definitive ale Stiinfei, ci cu plreri ale unui sau altui in-
vatat. Sunt stiri trecitoare din munca pentru atlarea a-
devlrului. AstfeJ de pireri nu trebuie s[ le privirn drept
rezultate ale gtiinlei, care ar contruzice Sbriptura, ci tre-
buie si aqteptlm statornicirea deplini 9i definitivi a ches-
tiunii. Asttel este spusa unora ctr omul s'ar trage din mai-
mull sau, in genere, aritirileincrezute, dar nesigure, des-
pre transformarea speciilor. Sunt lucruri at6t'de nesigure
3. Sf. ScriptLrr[ povesteqte m
sLult acte care ltLl intrl incimpul
turii. Ele se pot sus{inea pe alttr cale' a discuta
despre acestea', nu inirl in obiectul ermeneuticei, ci In al
In adevir'
dogryaticei qi inc[, mai mult, in al apologeticei'
limita lnterpre-
ct_1111 am vizut unde a fost vorba despre
ttrii (pag. 25), chemarea ermeneuticei nu este si do-
cumesteze adevirurile spr-rse inScripturi, ci numai si fixeze
, tiinla
1or. Ea stabileqte dacl cutare chestiune e spusi sau
nu,, ori chipul in caip a fost spusi, sau ce spune cutare
loc din Scriptur[. Ea gtrseqte in{elesul, 9i attt' Dar a
apSra dreptatea Ei adevirul acelui inleles, nu e chemarea
ei: Daca a inviat Iisus, ea ifi spune: ,,da, aqp spune Scrip-
trra, a fnviat. Nu este aliul inlelesul povestirilor evan-
ghelice despre inviere Ei nu le putem interpreta altfel,
iecAt ca afirmiri c[ Hristosalnviat"' Dat a vorbi, apoi'
despre adevlrul invierii qi a-l aplra cu tot felul de
motive
p. .ur. le gIsim noi, nu mai este in ciderea ermeneuticei.

gi de contrazise, incit nu putem vorbi despre o ciocnire Deaceia,vorbinddeinterpretareaBiblieifalideqtiinla,

intre Biblie gi qtiinff. ne putem mLrtr!5mi cu aceste socotinle gi a ne opri aci'
Fiestul ru n. mai privente-pe noi, ci pe alte obiecte
.ca de
b). S'a intdmplat gi slarea protivnictr: S'au luat a-
Iirmiri ale Scripturii cugetlri pe care ea nu le spunea. str.tdiu.
Astfel a fost impotrivirea Bisericii romano-catolice fal6 de
acei care spuneau ci plm6ntul e rotund gi se miqc[, pe S 58. Teorii gregite tn interpretarea
motivul c[ aceste cuget[ri ar lovi in adevirul Scripturii. Noului Testament r)
Dar Scriptura nu spunea niciieri .c[ pimAntul nu s'ar mai nainte, c[ nu e in
""' Cu toate cele stabilite in $ de
inv6rti ci, ea numai vorbea despre lucrarea lui Dumnezeu cf,dereaermeneuticeideaapdraadevtrrulobiectivalafir-
atAt cit privEgte pim6ntul, firtr a trata alte amf,nunte ale mdrilor Scripturii, fa![ de atacurile greqit numite "ale
existenlei lui. De aceia trebuie s[ se precizeze bine gi sa gtiinlei" ci, numai de a arlti exact ce spune Scriptura' sun-
se aib[ in vedere ce spune Scriptura. In urma unei ase-
peste acest $
menea cercetiri, se va inlelege uqor c[ multe.din pirutele 1) Profesorul, dacd gdse$te cu cale, poate. trece
sa,,'a-l scurta, nrdrginindu-l numai la punctul 1.
contraziceri se risipesc. I
,

.,
lll
 flJtr

i,l
l3l i,l
t'

130 .ment numai ca un mijloc, ca o metodf, de lumu' nu cu

pretenliunea de a cuprinde adevlrul' - -
tem nevpi{i str' ne ocup[m
Aceasta ,. nurn.$i* teoria acomoddrii 9i a fost
de unere tqorii ademenitoare nds-
pe
::::-.:rl, _inv{fafi
rlau r;;i;-e".'",lr.oturru Scriprurii, cocitf dupfl ce sra'vf,zttt imposibilitatea altel teorii
cu
pentu a statornici chipuri noutr de inierpretare
a ei gi a ,care se ctruti a se explici mai nainte cuprinsul Sf' Scrip-
indrep'ttrfi astfer teoriite
tor. Ertu ;*b; de teorii de in- tuti: teoriu tnselaciurtii, dupi care Moisi' loan Btrteztr-
terpretare pe care le,au
teologi, dela ve.acul
..o. l, ,".uf, unii filozofi gi torul, MAntuitoiul I-Iristos au fost' numai nigte ln9el[tori'
XVIII incoa; it:puterea cugettrrii Reprezentan{ii mai de seamf, ai teoriei
acomodlrii au
rationaliste apricate
tarea Nourui Testament.
ra teorogie !i'ii lpeciat Ia interpre- (t
f -eJ',Se/ile.,dlzs-rtsl) ti^,K*s.tt{,il
1804)'
N;
din acestea, pentru a vedea ";;-;.;;u aci de iateva ''"$i ,oi afirmam iOeia ca t, St' Scripturl multe trebu-
'iesc explicate prin teoria acomodtrrii, cf, tnulte chestiuni'
*oi,,Xt:ii,;"X"i::il=:;::netemeinicia Ior .si nrrrinq
j*'[,illnl._. j:,,iljfll pe care unii nu vor sf, le admit[ azi, se pot primi mult
t.r. ei ffiffiffi
nu trebuiesc luate chiar In
y':,,'i;:[*',,1
il
\ii,i,,T;i
"::;
mai ugor, dacf, avent ln vedere imprejurlrile tirnpului
^atuncea qi cI e o gregali a ne
agtepti str glsim
de
p-tltto
puteh fi intre-
tructr Mdntuitorul Hristos
forma ;.;; ;;;'#I,,ff;l
y .Orrrrfi,"au spus multe Iu_
povestirea unor fapte un limbagiu care nu
cruri numai pentru a se tuinlat ;i ln{eles de oamenii de atuncea' Dar aceasta
lnsemna'o acomodare numai in Iormd, clci
acomodi Evreilor gi a face laptele se
cre,stinismul mai ugor astfell
de prinrit. Nupr,anO face exprimaulnfelulnaivincareomulvedeirrealitateaatunci
trebuit sI admit["in mutte prn.i.,"pa...ifu altfel, au
.anO nu ajunsese incf, s'o ad6nceascf, prin studiu'
Nu
Evreilor. Dar astdzi, cf;nd gre,site ale
gi'
avem
citim Car?ifi
ln vedere condifiunile f, .riu ,rlu sfinte, trebuie
sI, erir nicio adnritere a p[rerilor greqite din vremea aceia
deci, nicio acomodare ln fond' Cdnd insl acomodarea
ni
rtrspAndit cuprin_
::l.lri q,,greuttr|ite cu care au avut de luptat cei care
te-au predicat pi rlsp,ndit. ";#; ,. ia .u ,n principiu de interpretare cu privire mai ti:.
cu

cd Iisus Hristos gi apostolii,

Trebuie sa u";;; seamf, Ia fond, nu putem sf, admitem indreptdfire' ..

acomodat plrerilor false

., niqtu t-uni peAagogi, s,au, Trebuie sf, cunoaqtem felurile Ei marginile acomoclarll'
din uru*lu tor qi grepitelor in_ :gi atunci ne vom da seamf, de abuzul care se face
cu
terprettrri date Sfintei.Scripturi,
rOr"OarO p{rerile gre,site. dAnsa.
Ei preftrcdndu-se cr ,euargur.'rilr,inl*gi sf, nu
huri necurate. Dar au tacut utrngari de du* Se poate ca celce ar9 de predat o invI!trturf,
u..rt.u'ru,ctr credeau in ele,, oarecare' cl
ci ca nigte oameni inferep{i, .spuie tot ce se poate spune lntr'o chestiune
pentru a c6,stigi tncriueiea
.rr.'yifu ce trebuie si facSr numai ceeace ucenicul poate prinde 9i lntr'o formf,
ugoar5'
poporlt,lf qi ,-i-ji.orr;
fel Ia primirea celor fi:
noi trebuie ; ,J;_'_:i' sJi:.i;ijyll*,?H_fi11?
naturaltr qi etica care
1) In cartea sa:
blossen Vernunft.
Die Religian innerhalb der Grenzen der

striluce$te dtr;i;a gi
stracfiune de toate lucrurile sI facem ab_
care . se ,tfa i, Noul
Testa-
 m[

itl
t32 r33
_ I

In acest caz, acorflodarea

se numeqte- pedagogicd acesta, a trimes pe apostoli. 3. Insugi felul polemic de a
de exernpre .".j: Astfek
6, t2), unde Mdntu_ ldceica' Mdntuitorul, shial {5rtr a ti constrAns,
itorul spune cltre i;;;: : Mitte ant "tncd de spus,
ucenicii sdi "ln'?,
invtr{Zr
disputi cu vioiciune cAnd'cu Ctrrturarii 9i fariseii, cAnd
voua, ci ou outeli
o t, pirio'oru*. ue cu poporul, igi aptrri lnvtrfltura sa, o lntlrei. cu dovezi
I Cor. 3, t)2; Evrei De asemenea, ilin
i;_j;."uttrn'
b, gi r{sturna r6tlcirile adversarilor (Matei 15, 12 Si u.r-
,,Acomodareo
r,..y.i.T"trli**,rii,{,?i:j?;;l,BXilt1iJ.,Jl: mf,toarele; Ioan cap. 5 qi 10). Astfel, dupl cum multe
modare este citarea rtrtlciri le-a contrazis, tot aqa s'a opus altora. $i acelag'
Oin altul. n
ir,
gf iindstarea-conr*tiinleiartorq'rul""'i!,r!"!,,;rf.1.:1,..,,1:? lucru se constatd cf, l-au fiicut apostolii lntre Evrei 9i'
face lucruri incliferenfe, ptrgtni (Galateni 1, 8-10). 4. Chiar dacl Hristos s'ar fi
p.n,r,r.o?st nu se scandalizeze. acomodat in public, inlelesul adevdrat al.invtrlSturii Sale
Astfel de exemple
ayern in, -;; 'ffirouru
eupiu""l6, 3 _ 2l gi l-ar fi descoperit ce-l pulin ucenicii 1or, dup5 cum le-a arf,-
toarete; I Cor. 8; ur.rn{_
9, 20 te. E ttogmaticd tat uneori inlelesul parabolelor. Dar vedem cf, el a voit mai
negativd dactr, din pruOenla,
prrerite gregite ..'i.r.g* de a contrazice bine sd dea drumul ucenicilor decAt sd-gi retracteze ori'
al,e ittor1,.Lf'0,,t,o'Oir.ct
plu avem in Fapte qi s[-gi sltrbeascd invfifltura (toan 6, 6l-68). 5. Nu se p0-
I, 6 qi urmdtoarele irnediat. Exern* trivegte cu caracterul lui Hristos gi al apostolilor de a
,,Toate aceste a.comodari
noaqteri ale gregelii,
;;;;,;orobtrri sau iecu_
"", tntrebuinli acomodarea dogmaticd pozitivd, pentrucd a-
aga cd .ri* ceasta nu e decdt prefacere Ei minciun[. 6. Inc[ o pfobd
re poate intrebuinfA infelept ,si cinstit
tot .lr.ptrt ii .f,iu, trebuie cf, Domnul Hristos 9i apostolii n'au intrebuinlat acomoda-
fotossssc.S de ete. "u fi"*rli str se
lntrebuinfat. Dar 1,.,5i ,0. si aposrolii le_au rea pozitivf,, e soarta pe care au avut-o ln lume. Cdci
adevjrrt, Oepariu.. ".11". adevtrr $i care. ei au rf,bdat prigonirea qi moartea, pentrucd nu s'au aco-
trebuie respinsd este
se petrece atunci cAnd
acomo o^-{"r' i"irzaticd
pozitiid ,rru modat, ci s'au lmpotrivit slobod rdtlcirilor Ei vitiilor tu-
cineva ,Or"O"r,Orrerile turor Nu ajung martiri ceice umbl[ dupd favoarea oa*
altora, impotriva convingerii greqite ale.
chiar- Ie trateazl ca
,r,*'..
-, -- ,.,.segte
^. cle ele sau menilor Ei gtiu str se acomodeze pozitiv chiar si in cele
adevIruai.,. dogmatice. 7. In stArgit, acomod[rile care se zice cf, se
,,Nu se poate probi rn.a-.a
apostolii au intrebuinlat Mdntuitorul Hristos sau aflfl ln Sf. Scripturd nu sunt dogmatice pozitive, ci cie
pozitivd, in propoveduirT
rreoOatr'*rrrdrrea altf, naturf, sau nu sunt de'loc acomoddri. Astfel,de ex',
dognratic6
poate dovedi contrariur. :;;.;,.riil.. Dinrpotrivx, se sunt locurile din Matei 9, 2; 13, 14; Fapte 16, 3;
astter, r.'ir"riitrra I Cor. 3, 7-2i 9,20; Evrei 5, 12".t)
in prr{i e ,.oliln1.T
murre MSnfuitorurui
1or.2. Instrsi venir..i o;r;,r;"frreiror qi pisdni-- Deci e b gregealii ca, in numeie cercetlrii gtiinlitice,
indrepta rtrricirire ]ri,io'r;;; ,il * scopul de a
adevtrr (loan 38, 3T),"T::lr*
iar
Fil;;;;:e mtrrturii penrrnt I) Szdkely : Hermeneutica biblica generalis, Freiburg, 1902"
n, ou ,_j-lr.unoe. In scopu p. 286-287.

il

.lr
,ii
lll l
 t34

sf, se intrebuinteze acomodarea pozitivl !35

,lll,,u d. inletegLre al drept un prin_
Sfintei S..ipi*i. pe baza motivelor
dtdtate, am v'zut ctr sunt ,igte. (1808-1874). El s'a ocupal mai mult.cu
eLp.,!',!l.,Sfraass
margiri i;;;;.';;';#
lntrebuinli aconrodarea, qi anume ffrrd Noul Testanlent si a expus istoria vietii Mdntuitorului pe'
alteri caracte-
rtl vorbelor gi natura iuituto, care se a,rt.ro.u,rrrr. baza ideii ie mii.
""'
Dup[ dAnsul, Iisus Hristos n'a fost decfit ,trtr simplu*
?:_..Teorta. piti,c..q^Teoria aceasta a rabin care a lnvifat ideile mesianice dela Ioan Botezl-
, mai'rargr.'&bat cea a acomodirii gi .
avut o intrebuin_
torul gi care s'a incredinlat pe sine 9i pe allii cf, el e
1'r-rpane int.iorin-
fatd in tinrpur de fatr. Ea are un caracter arbi_ Mesia cel promis". ldeile mesianice circulau pe atunci
trar foarte pronunfat, penfructr fiecare
autor igi slabile_ tn popor, gi de oarece epoca aceia erir plind de. ferbe-
.gte_o tezl
gi interpreteaztr printr,insa toatl istoria. re gi fanatism religios, foarte ugor eri ca ideile poporu-
Iui sd'se intrelie astfel $i sd porneascl spre alt drurn :
- Duptr
Ia
ddnsa, toate faptel. .rprinr. in
temelie lucruri simple pe .r.u inchipuirea
Sf.,Scripturtr au
drumul religiunii cregtine. Fdr[ a-gi da seama in chip
cu adaosuri,lde a tecui din ele , 'r;iti;;
.le-a lmbrtrcat populartr
cugetat, mintea oamenilor a. strlbltut urmtrtoarea cale :
de fapte miraculoase. Elementete Iumii
fizice, ideile si ,Mesia trebuie s{ ifie in cutare chip gi s[ sdvdrqeasc5
adevtrrurite sunr infrfigate ca p.r.orn*, eutare lucruri ; Iisus ins[ e Mesia ; deci Iisus a fost
ori i; ;;;'0. *rrie
insugi numele ifi
aratd ci ele sunt numai intruplri ln felul acela gi a fdcut acele' fapte. Astfei istoria lui
.ale- acelor elemente,
idei sau adevtrruri. Hristos (istoria evanghelictr) gi NoLrl Testament s'au for-
In aceastd teorie, stdpanit cineva u. mat in felul Testamentului Vechi. Ideile .qi aqteptlrile
:alte
io.iu izvordttr din
acestuia din urmd au foit exprimate ln Noul Testantent,
i
.lmprejurtrri, nu din studiul cdrfilor sfinte, c{ cele
cuprinse ln Sf. Scriptur5 nu pqt
fi ca lntrupate in persoana lui Hristos cel ideal" 1).
simple potriviri du
atev5rate,'ii-rirrg
etimologii Oepartate, cifre, Prin urrnare ideile relative ia Mesia au fdcut ca per- l"
,spre a face TuT.l
cele mai,ciudate
etc.
soana Mintuitorului Hristor s[ fie interpretattr prin aceastd
I

com6inafiuni qi a_qi declari

porrivir,e gi ntrscocirire drept
rezurtatf gtiinfifice. Astfer, prismd. Una a tost persoana lui lisus ; Ia ddnsa s'au
de ex', postirea de 40 oe zlte
u-ivrarilitorurui fn pustie al{turat ideile mesiance qi au dat pe Hristos, Deci isto-
,
i
e declarattr drept o ntrscocire
or;.i;-;';oporutui, ria evangelicf, este numai o lncorporare a strlvechiior
pe baza
unor evenimente mai vechi: Anume,
declaie nr*g.riU.-a-6
se
idei cregtine, in chip inconqtient, fdr[ ca cineva sI fi
e un numtrr lntrebuin[at ln istoria
biblicE, c{ci Iudeii au rtr- urmat un plan dinainte conceput pentru a ajunge Ia
'tdcit 40 de ani prin.pustie. aceastf, alcdtuire.
ou.i giiiistoria Mantuito_
rului trebuia sf, se dea o intreUuirilaie Acestea sunt ln special ideile lui Strauss, pentructr el,
acestui numf,r.
a aplicat teoria mitictr la Noul Testantent. Dar fiecare
.

.cel care a reprezentat mai cu tdrie direc(iunea aceasta

miticl tn interpretarea Sf. S.ripiuii-u partizan al acestei teorii gi-a avut particularittrfile lui
t"ri orrii-iri_
1) Szekety : Op. cif.. pag. 297.
 Ilh

lil

137 :,,'
r36

Si,.potrivit lor, a venit cu explicafiuni, cutare4 existenfei istorice a lui Hristos, tocmai pen-
dltenia lor.
- ' deosebite prin ciu- truc{ aici interpretarea curat intelectualI lucreazh' fA-
In ti,-npul de fa!5, a aptrrut un btrrbat rtr nicio corecturf, din partea intui{iunii psihologice, a
care a dus gi cuno;tinfei vie{ii, a tradiliunii qi-gi trage ultimele consec-
mai departe aceaite teorie. E profesorul
gur^u, iiin;; ven{e din ptrrerea abstractf, despre aceste chestiuni"
t.)'
D;;9,g1"= care, cu ideia aceasta
de mituri, a ajuns str Ce tablouri ciudate se pot face aplictnd lelul de a
nege existenfa persona.ld a Domnului
Hristt..Ororidr- Iucra al lui Straussla oricare parte a istoriei, ne
, sul, personalitatea istoric.[ a lui Iisus
Hristos'rleH;;_.
Ea e numai expresiun^ea concret{,
in forma unei per- Fr. W. F6rster : Autoritiit und Freilteit, Miinchen, 1911, ed'
"soane, a ideilor. filozofice qi religioase
1)
'ruf,gi'*ii care existau in III, p.82.
Orierrt pe timpul. de nicio intui-
_aparifiunii cregtine. Aceastd ,Unde duce o criticl absttactd .si necdlduzittr
turnare a acelor idei in:chipul un'.i-p.r*rr.;;;, ,ffi;; {iune psihologicd a tradiliunii religioase, se vede foarte if,rnurit
analogie cu alte idei religioiru in cartea profesorului Drews; Die Christusmythe (Jena, 1909)'
rnate in aite religiuni.
.
.rr. 'fusesera dejA expri_ E cartea unui teoretician critic care, prin cugetarea filosoficd pur
De aci, multe puncte de asemtr-
,rf.:rlT arte ,.iigiriJ orientare 1).
qi simplu qi prin inten{iuuea sa critil5, a perdut orice simf pen-
115-tinisnr si
uar, rn genere, ,
tru semnele vii ale realitf,fii personale. El se zbate in depdrtdr"
se poate spune despre partizanii ace- qi nu vede ceeace e mai aproape de el, lucreazd cu mlrunfipu-l
stei teorii ctr Ie lipsegte simful rile exploraliunii mitologice, cu ideile culturilor orientale, le al5-
iin Uu patrundere ln suflete,
citirea psihologictr pentru ' a inlei-ege tur[ pe toate, le leagd cu simpla inteligenld a savantuiui, cautd
inventi gi ce nu, ce poate prod-uce ceeace se poate ceeace se potrivepte pentru perspectiva doritd de el pi, congtient
geniul popular din sau incongtient, fnldturd tot ce ar putei s[-i turbure demons-
propriile lui puteri gi
ce,nu. nepdrtinitor,
Uri filozof Ei trafiunea
- qi intregul e tdiat cu foarfecele logicului
care vrea sf, se dea drept lipsit de orice ideie aprioriLd, dar
aceastf, teorie, zice .pldagog din timpul de faf5, judecAnd
: ,,N; ajunge oare . critica bibrictr care, in realitate, e cht se poate mai mult st[plnit de idei aprio-
radicall sI declare nesigur gi ciliar rice.fiDoar el e sttrpdnit in interior d6 propria sa inten{iirne cri-
fabultr tocmai ceedce
e mai ad6nc, mai sf6nt qi rrui sigur, ticd gi de intreaga tendinf[ disolvantd a radicalei noastre epocit
turor celorlalte certitudinii fn ,..irti ceeace e temelia tu_ El vred ca intreaga figurl a lui Hristos sf, nu fie altceva decit
privinftr, sunt.foarte uu simplu mit, el vred ca sd 'nu fi existat niciun Iisus, qi aga
caracteristice absurditdlile
criticei .ort.rpo.ril;-;;- voin{a iui devine creatorul intregii fisale demonstrafiuni. Numai
as,a se poate pricepe intreaga qi 'de necrezut artificialitate a com-
l;;;.**rrrea cu tiftul,Mitut clespreHristo s, ( Die Chris_ binafiuniJor gi interpretdrilor sale. Caracteristic pentru spiritul
ttllmlth.e) si a {inut.multe conferenfe i, acestor interpret[ri e, de ex., reducerea apari{iunii lui Hristos ]a
Cl.nrrni, in sprijinulteo_
riilol sale. A avut discufiuni publice in mitul vedic allui Agni, Dinddrdtul celui uns, al lul Mesia, nu
teologie l-au combdtut. Teoriile tui, peniru
.rr. mulli prolesori de
a probi cd toatd isto_ s'ar hscunde dec6t vedicul ,,uns" Agni. Agnus Dei, mielul " Iui
ria evangheiicd enumai un mit gi'.a Dumnezeu, cum e numit Hristos de obiceiu, at ti la origin[ ,agni
mitic fdrd existenfd istoricl, .rri bir.
fi*rii;;;;
-cJ*rnbltute ;;;;;
in mai multe deusu, zeulAgni, qi inleles ca atare qi in limba secretd a vechilor
lucrdri, precum a lui Chwolson, to.i p-t.ror comuni(i{i creptlne !-F0rster: Op. cit,, p' 89-90.
in ' v'|v'ovq'!6,
---' "' petersburE
Johannes weiss, profesor in Heidelberg, ;t.
I

il
 I
l
il
:l
,38,
.arattr teologul protestant r39
"foarte bine interpretarea
rlL
parker. ,El caracterizeazl,
mitictr a iauigiun;-",rffi;; nrarele istoric al Mexicului, un siat vecii, ttu pomenepte de los
aplicind-o ra procramarea independentei
staietor- unfi . ;1,; de acest docuntent; qi mai nrult : dacd aceasti proclanrare a in-
America. El zice: dependenfei ar fi fost decretati gi primitd de intreaga nuli1*:
cum se pretinde, atunci nn ne putem explica faptul c[ principiul
lstoria proclarnlrii independenfei e supuse
h multe.ilitr,un
obiecfiuni,
fundamental al ' document, adicd egalitatea sufletelor -
acestui
dacd o cercetdm d h_Skauss. Congr.ruf'.,a ,Tofi oamenii se nasc liberi qi egali uuul fafd de altul" - e con-
mitic al edrui nume, Filadelfia, iuniie linut orap tinuu perdut din vedere, qi o mare parte din popor e tinut in
ireleasci, e deja suspect.
Chiar gi data e suspectl, cd,cl- sclavie. Si rnai.tdrziu s'au ficut iereri pentru desfiinlarea scla-
.eri.zila-u iur., din luna a patra,
socotind dela Aprilie, cunr probabil viei, sprijinindu-se pe acest articol din legea fundamental5, dar
socoteau Heraclizii gi Scan_
dinavii, posibil gi vechii Iocuitori
ai americei gi, foarte sigur,
toate aufost respinse de Congres cu un dispre{ fdr[ exemplu,
Evreii. Pentru Americani insd, nurnA.ui'a-
u.a un numdr in timp ce, daci istoria nu e miticd, dupd 1770 sclavia nu mai
sfAnt.
Prezidentul erA ales pe patru unl, puil G;;;; avea nici o valoare legald...- Parker, Ktitische und vermischte'
ale afacerilor publice ; puterea Statului"ruu Schriften, p. 368-370 1).
erd lmpdr{itd in. patru
nIrfi : rynorul, congresul, .puterea executivi si puterea judi_
clartr, gi apa rnai incolo. Afard Oe a.easta, ceeace
e inc5 mai Din aceasta se \ vede cAte lucruri se pot combina ln'
de necrezut, au murit trei prezidenli. chipul cel mai fantastic Ai deci cdt de pulin trebuiesc ele
Oin .ur", pe c6t se spune,
doj
cei doi,r., ..semnat proclanlarea lnUepenaenlel, la 4 Iulie; iar primite ca dovezi qtiinlifice. Din nefericire, potrivirile
din urmtr tocnrai in anul at' cinzecetea
,-,t".1,. C, Ia acelars ceas al
dupi ce o iscl_ aceastea fac impresiune asupra omului neformat in ches-
zilei. Si unui l-ruupu ct i 1776 e numa
o spirituald. combinafiune a numirului
,iait, pat.r, care e pus tiuni de critic5 religioasi, 9i de aceia se gesesc totdeauna
de trei
.ori
si inmultit_cu.el insugi puntru u'-Oa aceastd
dat5, anu_
adepti pentru cele tnai ciudate qi imposibile teorii' Desi-
me astfel : 444\4-1776, ceeace gffi, o dovad[ mai mult de trebuin{a de a ti luminat in'
.ia O. demonstrat. DacL acum
d.intli, 444, il lmpdrfim .u cet Oe at
1u15ry1
de trei pri unitatea: 1, I, L Acesta
doitea, 4, clpdtf,m lnfelegerea Sfintei Scripturi, pentru a qti s[ apreciezi va-
,n *rnn evident al uni_ loarea celor ce fi se spun, 9i a nu cidei prad[ afirma-
,;ttrfii nafionale care e expus de asemenea " 1r";;";;;;
a retigiunii ;rr,il; {iunilor pretenlioase ale primului venit.
lnlr*, ln unime
9i nafionate, ut .d;;i ,;;n bine cunoscut e
lreimeg pi unlmea in'treime. Mailrr,t , proclamarea .
in_
dependenfei e de naturd metafizicd
Si p;;r;;r. din partea popo_ 3. Teoria legenclelot
..lnterpretarea Sfintei Scripturi care
rului american cunoasterea filozofiei
t.uir.JC.ntufe,- degi critica a aiuns mai- mult'cunoscutf, in public, a fost un amestec
p.ur: a fosr publicard
lati;:1ii
denfel erd fapt fmptinit. Mai mutt "il;r;;;"-iro.ru*ur., indepen- din toate teoriile, prin prisma ctrrora s'a vdzut in{elesu!
, J;t nJ servim de expresi_ ctrr{ilor sfinte. Opera aceasta s'a inCeplinit ln mare -mi-
unile nebuloase ale unei filozofii,
Ar;ri;;l; n,au fost niciodattr
un popor ideal-trascendental gi subiectiv,
ci un popor foarte pubie sure prin *lr-:l".8Sns!!,91!s,ln interpretarea date de el
,ticgl concret-practic; pentru aceasta StinteiScripiiiii-$--1o #CIii Noului Testament, folos:gte
",p*i.i ;r.,!L;;;i.;i
Ia dAngii un document
iou.t.
+i rn docunrent tegal, ceeace alte teorii au produs mai nainte. La acestea 1ns5.,
emanat dela congres gi.met1iig5 "n
metafizic. efuii-i.'a..asta, Hualteperah el mai ada-ug[ teoria legendelor, dup[ care istoria lui
1) Citat dupd F0rster ; Ap. cit., p' 82-83.
 h
I
i I

140 141

Iisus IJristos e imbogtrpia in buntr credinftr cu legende de ,chinrea timpului in care au fogt scrise, care sunt artrtate
ucenicii si urmaqii lui. Tdate faptele supranaturile
tre-
fn sensul vechli traditiuni a Bisericii.
'.buiesc privite drept legende. Istoria evanghelic[ el o explici prin ideia evolufiunii.
Istoria MAntuitorului s,a desflgurat in conformitate Fondul simplu gi,natural dela inceput a primit adaosuri
cu
'sentinrentele gi pornirile din partea ucenicilor entusiagti, gi anume adaosuri mi-
celor ce_l inso{eau. Intre acegtia,
erau b5rbafi si femei_ nu tocmai stipAni pe raculoase, dogmatice gi disciplinare. La inceput, Iisus a
mintea'lor,
ba unii gi necinsti{i, cei mai mulfi simpli, supertilioqij predicat numai dragostea qi Implrdlia lui Dumnezeu, pe
tohrte sensibili,, fantastici, aprope in delir. tr. .peciat umlfi 1ns5. aceasti lnvl]trturi a evoluat. Evanghelia a
ma-
.ria Magdalena, cu firea sa apiinse, isterici,
a influenfat fost imbog5{iti de ucenici cu dogma rescumpirf,rii gi
mult cursul istoriei evanghelice. Oamenii acegtia .cu institriliunile primitive,'gi apoi a ajuns fapt universal
au vaiut
pe Iistrs Hristos rntr'o lumini idear[ din cauza prin predicarea apostolurlui Paul.
dispoziti-
unilor lor. s,fletegti, 'gi chiar In timpur vielii Mantui;ili,j, Asta e partea noutr a lui Harnack. Incolo implrttrgegte
au lesut'in jurur persoanei I,i inchipuirire lor, d6nd
astfei
si el in mare parte aceleagi idei taqi ra[ionaliqtii an-
nagtere legendelor. teriori.
Opera lui Renan e o construc{iune foarte Afirmatiunea lui Harnack ci religiunea cregtin[ a fosi
arbitrartr,,
avdnd la baz1 nu at6.ta gtiin![ sigura, ci maj mult {5uriti, in forma in care o glsim chiar dela inceput, de
avf;nt .citre ucenicii MAntuitorului gi urmagii lor, nu poate mul-
literar,,gravitate simulati, declamafiune pateticl, vorbe
rtrsun5toare cu care impune ceror simpri gi suni 'mintei
ra
{imi pe celce caut[ dovezi precise. Intr'adevf,r, cine
,(S.zdkely). Ca toli .citegte cu luare-arninte ctrrlile sfinte vede chiar Ia Mdn-
rafionaligtii, care cugeta, nu ln confor_
tuitorul ceia ce se zice ci au niscocit ucenicii. Daci ni
iiluL. cu. faptele care li se prezintd, ci suO inluenla ma_
-terialismului :se spune cI scrierile sunt comprise de ucenici gi cl ei
sau panteismului de care atArni,
,p'ar.ritu ,au pus ln grrra lui Iisus cele ce citina noi, va trebui in-
trui stau sau cad cu sistemul de care se
.insugi mlrturisegt" fine, ;;;r-;;; ,dat5. s[ simlim ctr o asemenea alirmaliune n,are dovadl
Fentru aceasta faptele .(yie de Jdsus, prefali, p. Vi qi X). in sprijinul ei.
istorice nu sunt'apreciate'Oupa
rntrrturii, ci sunt primite sau respinse sau diiormate ,Faptele apostolilor probeazh, c[ religiunea creqtinl cu :
Oupa .dogmele ei, legile, riturile esenfiale
cum'se potrivesc sau nu cu pirerile sale filozofice,,. gi preofia au existat ':
indati dup[ Pogorf,rea Duhului SfAnt. Nu se poate de-
. a. Te%i,a adaosutilor. Aceasta e reprezentattr de teo-
tog0t rhlionalist 4d.0"!l"".,,"Harnack. din Berlin. monstrh de loc cf, ar existl o doctrinl a lui Hristos care ,t
:

Cu dAnsul, nu ar fi doctrina Bisericii". 1)

interpretarea ficutl B.ibriei In numere gtiin]ei
tnseamna un
progres fa{i de cei din trecut, pentruc[
.t,.punougt., io 1) Explicaliuni mai amdnun{ite in chestiunea teoriilor rationa_
favoarea scrierilor sfintg, multe lucruri pe liste aplicate la interpretarea Sfintei Scripturi. se gtrsesc in valo'roasa
care cei'ante_ geieralts de iezuitul
i .riori le negau. Asttel e demnitatea lor ernreneuticf, latind Hermeneuilca OiOitca
i
de credinfI $i ;;_ ungur Szdkely, Freiburg, t902, p. 275-321.'lrici expunerea lui i
.ost in mare parte rezumatd.
 r43

:Sfintei Scripturi sunl gi ele felurite duptr trebuinla pe

care interpretul igi propune s'o satisfacfi.
Deci sensul Sfintei Scripturi se expune nu intr,un chip,
'ci in mai multe, gi de aci clasificarea lor gi ar[tar.u nu]
turii fieciruia.
Cu aceasti parte, care se ocupa de expunerea sensului
public in feluritele lui forme, se ocupd a treia parte a er-
meneuticei, care poart{ numele de proforisticd,.
SECTIUNEA III., D_gminicanul Sixt de Siena socotegte pAqtr la 24 de
Ieluri deosebite de a expune sensul bibJic. Noi nu ne vom
PROFORISTICA. ocupir de toate, ci numai de patru din ele, qi anume
de scolii, gtose, tractate qi comentarii. .
De oarece aflarea infelesului Stintei Scripturi e lucru, .

care cere anumite cunoqtinfe gi se face cu multtr oste-

CAPITOLUL IX.
neali, foarte mulli intetpreli nu s,au m{rginit s[
lie pen- FORME DE EXPUNERE Af,E SENSUI.UI
tru ddngii infelesul pe care l-au descoperit, ci l-au fixat
in scris pentru ,a std qi la indemdna altora. SFINTET SCRIPTURI.
Afarl de aceasta, poporul cregtin trebuind a fi invitat
in cuvAntul lui Dumnezeu, dela iirceput s,a simfit trebu- S 58. Scolia.
inla de a-i ltrmuri textul care, in iormu lui originaltr, 'Explicafiunea Sfintei Scripturi
putei oferi oarecari greutdti pentru infelegere. De aceea, n,a avut dela inceput
proporliunile lntinse pe care le-a luat mai tErziu. Cele
incl dela lnceput in Biserictr, gi mai nainte in Siriagoga,
dint6i greuti{i de care s,au izbit cregtinii au fost ba un
iudaictr, am vdzut indeplinindu-se Iucrul acesta, de im-
cuvdnt greu, ba a frazd. nefnfeleasi. Din cauza aceasta,
ptrrtIgire a infelesului Sf. Scripturi ctrtre credinciogii care"
expliiafiunea s'a lndreptat mai tnt6i cf,tre aceste am[-
trebuiau invelali in cuvintele Domnului.
nunte ale textului.
Oamenii se apropie de Sf. Scripturi gi lntreab[ de in*
Explicaliunile de natura aceasta s'au scris pe margl-
telesul ei din felurite trebuinfe. Unul il caut{ pentru edi--
nea textului, pentruca cineva s[ le aibi numai-decfit
ficarea lui, altul pentru studii Etiin{ifice.
sub ochi, in cursul citirii.
De asemenea, se deosebesc ln mtrsura in eare au ne-
voie sf, Ii se lmptrrtlgeasc[ In]elesul Sf. Scripturi. UEii, Ele ins[ nu s'au oprit aci. Curf;nd se simfi nevoia de
mici ltrmuriri istorice, arheologice, etc.
au trebuinlI sI li se imptrrtdgeascd ideile ei, alfii sI li se"
lmptrrttrqeasci infelegerea cuvintelor gi expresiunilor grele.
Astfel se nlscir sq.q.lig.ln Intrebuinfarea St. Scripturt.
Ea nu gonsti d;ai in giS".gxpiicrri s.dups !-e,riulul..
Potrivit felurimii trebuin{elor gi gradului ln care cineva
are nevoie de ltrnruriri, explica{iunile care se fac asupra,

144
cum se ficel qi cu suiitorii profani, care nu se puteaui,,
citi fdrl asemenea l[m.uriri.
In ideia de scolie, intrd scurtimea ,si continuitatea., i
Prin cea dintAi, ea se deosebegte cle comentariu, prin.
cea din urmd, de glosl.
i.d.e Rolul scoliei e de a limuri locurile grele din punct' ,i
il utr vedere
vtruEfe graTalgfl
g1am3!ig4l sag atal naturii , lucrurilor,
lucrurilof, de .i .,,r
Oe ,.a
explici locurile figuraie, de a aduie limuririle trebuin-
, incioase din istorie, arheologie, geografie, de a arAta
," variantele care existl asupra unui Ioc qi a stabili textul .
i: sigur,..in si6rgit, dSJ ulTl4r|lgSetgfa.iAeilo: ;criiforuliji.'
Scoliile trebuie str se disiingi prin limpezime, precft
zime qi scurtime. Pe cAt posibil, lf,muririle pe cire iilt
cuprind trebuie si meargf, purrt.l cu textul, pentruca
cititorul str nu fie abdtut din ideile textului gi nevoit a,i
1 drin Hesycftius (veacul IV) dela Patriarhul Fctie (veacul
l se perde in amlnuntele explicafiunilor. In aceit c2z, SCo-
liile ar intri in sfera comentariuluil
Alcdtuitorii de scolii s'au numit scoliagti.
S 59. Glosa.
Sfera glose; .e $i mai iestr6nsl decAt a scoliei. Ea.
nu se intinde ca .aceasta la textul intreg, ci numai tra
cuvinte gi expresiuni care au nevoie de explicafiune.
Gramaticii greci lnlelegeau prin l).r;rooa cuvintele qi,,,;
expresiunile invechite, idiotismele provinciale, cuvlntele,,,
mai pufin fntrebuinfate, $are aveau nevoie de explica{iune.,;,
Explica{iunea dat6 qi care puteir fi de natur[ istoric5,
filologich sau arheologicd, purti' numele de 1)'cirooriirz.
La Romani, mai tdrziu ce schimbtr intrebuin{area acestorrl
cuvinte, gi prin 1),J,.6ooaose infelegei explicatiunea insdg
Acei ce dtrdeau asemenea explica{iuni se numeau g/ossfl-1
q
'll
]tli
r45
tores, iar adunarea explicafiunilor Intr'un corp aparte
glossarium
P.,g atqnci,. prin , glose se infeleg explicirile scurte
i
deqpqe lnqemparea ori intrebuinfarea cuvintelor Si e{-
presiu.rilor nu prea intrebuinlate sau ie$ite din vprbile,
precum cuvinte' striine, provingialiq.J5re, termeni tghnigi,
.,
etc., care, in locul respectiv, au o insemnare rarf,, nu
uqoar6 de glsit.
Aceste explicdri se puneau la lnceput pe marginea
textului.
Dar pe cflnd glosele apirute ln Orient sunt numai
expliclri de cuvinte, glosele alctrtuite ln apus in evul
mediu linurf, seamf, gi de partea teologic5..
Glose ln genul grecesc avem dela gramaticul alexan-
IX), dela Suidas (pe la anul 1000), detra monahul
Zonara (vt acul. XII), dela un autor necunoscut din veacul
IX sub titlul: Etymotogigum magrutm, in' sfdrqit, dela
benedictinul Varinus Phavorinus din Camerino in Um-
brie (veacul 16). Glosele privitoare la Sf' Scripturi au
fost adunate din acestea de Ernesti gi tipirite sub titlLrl
Glossae sdcrae, Leipzig, 1875 Ei 1876.
Glose ln felul evului mediu au fost intocmite doui
la Vulgata. Cea dintfii poarti numele de glossa orcli-
naria qi a fost intocmitl de Watafried Sfrabo, abate de
Reichenau (f 849). Explicaliunile sale, referitoare mai
rnult la idei qi la lnl[n]uirea lor., sunt luate din Sfin{ii
I Plrinfi gi din scriitorii bisericegti. La acestea, se adaogl
proprlile sale idei, incdt avem o explica{iune continul a
textului. Ea explicf, rnai intAi in{elesul literat, apoi pe
cel mistic qi cf,teodatl 9i pe cel moral' A foit numiti
10
 146
lingua scripturae, fiind socotita drept autoritate qicomen-
tariu obiEnuit al Bibliei pAni in veacul XVl.
De oarece explicarea cuvintelor eri preh neglijattr tn
aceasttr carte, Anselm de Laon (t ll7) intocmi et gtose
care explicau expresiunile. obscure qi Ie puse deasupra
cu',rintelor respective inrre randurile texturui. Aceste grose
se numir{ G/ossa interlinearis. Mai tf,rziu, aptrrurtr
aga
numitele postilla (dela postilla, adicd duptr acelea,
Oupa
cuvintele evangheliei) de Nicolaus Lyranus (f f sab)care
explicau inlelesul literal. La acestea, trebuiesc socotite gi
ale sale Moralitates, refeiitoare la sensul alegoric pi
tropologic qi Additiones ale lui paulus cle Burjos,
u'n
evreu convertit care a murit la 1635 ca patriarh de
Aquileia. Acesta se {inir de explicarea tradilional[
mai
mult de ctt predecesorur s{u. Dar monahuL franciscan
Mathias Thoringus (+ 1460) cdut[ str apere pe Nicolaus
Lyranus, care eri din acelag ordin cu dAnsul,
ln opera
sa Replicae
Amindoud glosele, impreuntr cu explicIrile autorilor
mai sus, formeazl un adaos Ia textul Vulgatei.
llmifi
Ediliunea cea mai buntr e cea tiptrrittr ln Anvels
1634 in O volume folio 1)
Ia
S dl. Tractatul.
. T.r.egtglrtt,.qqqft pi f,lyrtgfiqner.e s;spticalea amtrnun-
t,tE a unui loc obscur, supus controversei qi aiui; a
foye prin el Insugi o problemf, biblictr. De oarece ma_
teria cu care se ocuptr este un singur loc,
,si nu se in_
,) ,"i,. *";rcestea sunt Iuate din Johann Mader: Kom-
pendium der bibtischen Hermeneutik, iaderbon,
lggg, pag. 64"
t47
tinde, la tot textul, ca scolia sau-caqi comentariul, trac-
tatul e o monografie care cerceteazi materia In toate
amEnun{imile ei, pentru a aduce lumin{ in locul ohscur.
Prin aceasta, tractatul e cu mult mai intins de c0t scolia
gi chiar dec0t comentariul. Comentariul, ce e drept, este
o explicaliune arnlnunfit[. Dar lntinz6ndu-se peste fntre-
gul text, nu 1e poate lungi asupra unui'singur pasagiu
pdn[ sd alc[tuiascd o carte intreagtr numai prin acel
pasagiu.
La alctrtuirea unui tractat, se cere:
b C^ la locul de cercetat str-gi aib{ lnsemnf,tatea lui
,gi sd merite o examinare amtrnunlitf, ;
2, Textul sd se restabileasc{ In chip critic, In cazl.;J
cdn'd nu e sigur sau are variante, iar locul. in chestiune
si lie privit gi discutat din purl'Ct de vedere filologic, is-
toric, dogmatic ;
3, Diteritele plreri reiative la acel loc sf, fie discutate
din'punct de vedere ermeneutic ;
46 Rezultatul str fie documentat ,si cu alte mijloace
Etiinfifice, contra tuturor obiec{iunilor posibile care se
poi face.
Tractatul, presupunind qi lntrebuinf6nd atAtea mijloace
qtiinlifice, e o explicare biblictr care aparline mai mult
timpului nou, cdci in veacurile din urmf, munca gtiinfiftcl
s'a diferenliat, ramificat gi imbogtr{it cu multe cercettrri
care fac posibill tratarea unei materii In toate amtrnun-
jimile gi cu toate mijloacele qtiin{ifice.
I"q_.Je1gte- Funt" dp doui..leiuri :
1. Critice care se refer[ la un punct special de isto-
rie, ar"fiE'dlffi, fiologie, doctrin{, cum sunt, ln cea mai
mare parte, traclalgle lul Calmet, cate au folosit multor
lnv[fafi; sau ale lui Patrizzi asupra evangheliilor;
 t8
2._"F1e_g!_t!!e, care au de obiect s[ stabileasctr qi sX
preciffifit[iittl unui text, curn se gdsesc ln lucrdrile lui
Reinke despre Isaia.
Exemple de locurile biblice asupra ctrrora .star pute&
lntocmai tractate sunt acel din I Corinteni XIV, unde e vorba
de vorbirea In limbi, chestiunea timpului cAnd MAntui*
torul a aqezat Sff;nta Cin5, etc.
$ 02. Gomentariul
Comentariul este o explicare am{nun{ittr qi inttrrit{ cu
toate mijloacele invtr!trturii, care se inflnde pest6 Sf"
Scripturl lntreag[ sau numai peste una din cdrlile ei. El
e o explicare continud, adictr urmtrregte pas cu pas ln-
tregul text pe care are a-l cercetd.
Fa{[ de explictrrile numite mai nainte, el trece drept
acela care lntruneqte ln sine toate foloasele lor: este qi
continuu gi amtrnunfii gi are qi caracterul tratdrii invtrlate.
Trebuinfa de a avei Sf6nta Scripturtr explicat[ fiind
de diferite naturi, gi comentariile sunt de diferite feluri,
dupd natura explicafiunii pe cafe o au in vedere qi dup6
felul de cititori ctrtre care se lndreapt[. Astfel, unele co.
mentarii se ocupI mai mult de cuvinte, altele urm5resc
mai mult ideia, altele caut[ s[ satisfactr trebuin{ele practice
gi, dela ideie ca atare, trec la ramificaliunile Ei aplicafi-
unile ei. Deci, cu privire Ia aceiagi carte, se poate g[st
un comentatiu ln care e cercetattr mai mult partea ftlo-
logied a lirnbii qi in carg intelesul e urmtrrit totdeauna
din punct de vedere filologic qi gramatical, adicf, al de-
pendentei qi raportului cuvintelor Intre ele. In altele, do-
mintr mai mult partea dogmaticdr ln altele cea' m.oraldo
149
lnp.el t{n tlp de co-pgntariu propriu. zig rru existd, ci se
gtrsesc numai felurite specii de comentarii.
, $i u explicabil s{ fie aga, pentructr qtiinla interpretdrii
Stintei Scripturi trebuie sf, rtrspundtr azi la diferite tre-
buinte. ,,lnterpretul trebuie sf, procure deseori inforina-
[iunile necesare privitoare Ia autor, scopul gi limba clrfii;
2. SI indice variantele gi sd factr critica lor; 3. S{ dei
sensul gramatical al cuvintelor, sd, analizeze formulele, sf,
intprlqtie nesiguranfa din locurile cu sens nesigur; 4. Sl
caute in istorie gi arheologie explicarea pasagiilor obscure;
5. S[ discute interprettrrile probhbile gi str aleagtr pe cea
mai bun5; 6. S[ desprindl cu ingrijire din text doctrina
teolqgicd gi chiar urmlrile ascetice sau morale cuprinse
intr'insul, in sfdr;it, 7. La lrebuin{tr, str apere, lmpofuiva
ereziei si a ra[ionalismului, intelesul adevtrrat al literei".
Cornentariile trebuie s{ indeplineasctr mai multe con-
di{iuni pentru a putei fi ceeace se cere dela ele:
1; SI ofere o cunogtinftr temeinicd despre cartea luatl
in cercetare gi despre cuprinsul ei.
2.rJn acest scop, ea trebuie str ofere mai tnt6i cunoa$-
terd materialf, a textului pe care 1l interpreteaz[, gi
aceasta se face printr'o introducere sau prolegomena caie
se pune inainte de interpretarea propriu zisl qi o ugureazl
prin consideraliuni istorice. Aceasttr introducere se ocupf,
in amtrnunlimi cu chestiunea. autorului cdrfii, cu autenti-
citatea, timpul qi locul compunerii, motivul. gi scopul, etc.
Ceeace ln aceastl privinftr se gtrse,ste Indoielnic s4u con-
testabil, se cerceteaz[ cu mijloacele critice pe care gtiinta
le pune la fndenr6n[. Se inltrturtr lucrurile dovedite false
gi se menfine' numai ceeace rezultf, ca adevtrrat din cer-
cetarea critictr.
3rr In urma planului stabilit, comentarlul trebuie s[ ardte
i}"
 150

cum se imparte textul in secliuni, dupl rnateria pe care

o cuprinde.
A.
_pupI lndeplinirea acestor condifiuni, comentariul se va
ocupd de atlarea propriu zisd. ainlelesului textului. In scopuf
acesta, comentatorul va avei totdeauna In vedere analogia
credinfei, Iocurile paralele, considerafiunile de scop gi ,oiio
gi, ln sf0rgit, toate regulele ermeneutice flr[ de care nu
se poate stabili inlelesul exact. Interpretlrile opuse care,.
lntr'un fel sau ln altul, nu lin seami de aceste regulen
APENDICE
vor fi combltute gi lnl{turate. E o dovadd de dreptatea qi temeiul unei teorii ctnd
5. Textele susceptibile de mai multe interprettrri tre- eg ajunge a fi demonstratf, gi in tabere diferite de locul
buiesc studiate In fond si ln ni:iun caz trecute cu vederea. unde se aplictr, gi pe baza unor principii de altd natur[ 1
6. In sf6rgit, foarte bine este ca, paralel cu interpre- qi din alt domeniu.
tarea, si meargf, fdrf, lntrerupere qi-textLrl, pentruc[ Noi, ortodocgii, cagi romano*catolicii, avem principiul
atunci cititorul urmIregte materia cu mai mulffi ugurin{i. cd, ln chestiune de interpretare biblic5, nu e suficientf, {,
Lucrul acesta, in genere, se face pun0nd textul in susul simpla raliune individuald, ci ea trebuie s[ tie socotealf,
paginei cu literl mai mare, iar .interpretarea urnrdnd qi str se rf,nduiascf, dupd Intregul curs al interpretlrii care
dedesubt, bine inleles, acorddndu-se pe pagini mult mai exist[ de mult in Biserictr.
mult spatiu interprettrrii dec6t textului. Aceast[ teorie, care ln manualul de faf[ se gtrseqte
AltA ordine in agezarea textului este de a-l pune expusf, la cap. VII, se glsegte foarte bine demonstrat*
ln fruntea unei sec(iuni care formeazd, tn grup de idei gi pe alttr cale, plec0nd dela niqte principii deosebite,
comentat aparte. ln cartea : Autoritcit und Freiheit (Autoritate gi Liber-
In afari de aceste regule insi, mai sunt lucruri care tate) de profesorul de filozofie Fr. W. Fdrster dela uni-
rimin Ia lnfelepciunea comentatorului. La chibzuinla lui versltatea din M.iinchen. Deci am socotit de folos str
rf,mine sI se intindi, asupra unei materii mai.mult dec6t traduc Ai s[ public in apendice un capitol din aceastE
asupra alteia gi cum si lucreze in fiecare gen de.comen- carte, qi anurne tocmai pe acel care tratgazf, chestiunea
tarii, pentruca problema pe care $i-a luat-o si fie pe interpretdril Sfintei Scripturi. Deci urmeazd acel capitol.
deplin satisfdcutE.
,ii
7' rr*'
.",:,;:'

"t '
^"r,'", lnsulicienla interprelirii numai indiriduale a Bihliei
,.'.**#-' Ftrr[ o tradifiune tare gi lnvestitl cu autoritate a cre-
dinfei, a clrei interpretare, de sigur, se poate dezvolti,
ad8nci gi intregi, dar care opung*g*rcelintit[ forltr de

ffiffi"tt'i-i\.
; ffi *,-#
 152
conservare fa1tr de moda timpului gi de preten{iunea u-
nuia sau altuia ctr el gtie mai bine-ldr{ o astfel de tra-
diliune aulorilatea lui Hristos qi a evangheliei nu are un
sens constrf;ngtrtor pentru marea majoritate a oamenilor.
Cici tocmai din cauza tntrlfimii punctului s5u de vedere,
Evanghelia e foarte ugor expustr a fi infeleasl gregit. Ea
poarttr in sine multe contraziceri aparente, multe ad6n-
cimi gi taine, care dezarmeazt pe cititorul fdrf, cflduz5,
ll rdttrcesc, ori tl fac str bage in interpretarea lui toate
gusturile gi vederile sale unilaterale gi, din contra, ll fac
sd treacd cn vederea ceeace nu-i convine sau trece peste
orizontul serl'. Intr'adevtrr, noi gtim din istoria ilt;-;i
a interprettrrii individuale a Bibliei cdte nerozii, cAte vederi
unilaterale qi cAte rtrtdciri s,a ciutat s[ se justifice cu
citate din Sf" Scripturl.
Acel care, in mijlocul nenumiratelcr vorbe late din
vremea de faf5, vrea str-gi gtrseasci drumul cel drept qi
si se pdzeascf, pe sine gi pe al(il de anumite iluzinni
care, de sigur, migulesc foarte mult sim{ul egoist al o-
mului mic, dat care, ln realitate, il duc numai la izolare
,si strrtrcie spiritualtr, acela str se Ilmureasclln privinla fun-
damentalului adevtrr de via[[ cdre iese la iveall in rtrstig-
nirca lui Hristos : cf, cea mai inaltl infelepciune gi adevlrata
mAntuire totdeauna e ristignitd $i batjocoritf, de marea ma-
joritate a oamenilor. Daci Hristos e ltrsat la judecata indivi-
duali el va fi batjocorit respins gi lintuit pe cruce impreund
cu adeplii stri ln acest caz vor existi de sigur, mir-
-
turisitorii izolafi ai lui Hristos, dar o culturd creStirti
nu se va putei clddi. Aceasta se poate lntemeii numai
pe respectul fa{tr de autoritatea care pizeqte, nu instr pe
increderea in capacitatea tuturor de a lnfelege Invtr-
{dtura lui Hristos. Numai formele de credin}i gi inter-
153
pretirlle statornice, ln care cei mai mari urmaqi ai
iui Hristos au depus esenla 9i sensul apari{iunii sale
din cea mai adAncf, experien{l internl a lor, pot pune
pe cei mai mulli oameni Intr'un raport adevlrat cltre
intreaga mlrelie gi plinltate. de viea{tr a lui Hristos,
numai ele pot produce acea umilin{l 9i putere de a
primi, acea ttrrie a credinfei in adevtrrul stru neclintit,
singurul care poate cltrdi o culturf, pe baztr creqtinS'
Ce mai rlmdne din Hristos dac[ eu nu primesc taina
adlnctr despre Fiul Iui Dumnezeu ? Atunci Hristos e
pus lndatl pe aceiagi treapt[ cu Kant, cu Goethe Ei
bchiller, ba mai la Lrmi e socbtit chiar ,,lntrecut"' 9i
ptrgtnis-
,invechit". Omenirea, care deji spre sfArgitul
mului inseti dup[ lntruparea perfec]iunii dumnezeeEti,
ql c{reia i se deschiseserf, orizonturi imense in taina
d.*pra ,,Duntnezeu-omu1", e iartrgi lntoarstr la elementul
curit omenebc! Dac[ Hristos e l[sat la interpretarea
individualE a oricirui individ, toattr adAncimea qi m{re- '
declt
{ia lui dispare qi se sl6beqte, ,si nu mai rdmdne
un' socialist oriental sau un Insemnat moralist sau un
miqc[toramicalomenirii.Atuncifiecarelnl[turfdela
puirounu lui Hristos tot ceeace trece cumva peste pute-
9i, nu gtrseqte niciun risunet
iu* sa de in{elegere in
-
experien{a sa. Retigiunea creqtinl ajunge atunci ,relil
giunea ., .rr. poli face ce Prin Hristos individul
'rli"'
Iu mai ajLrnge ila o viald mai Inalt5, nu mai este edu-
cat spre respect fafe de tainele necreate ale"lumii spiri-
tuale,cienumaiunreflexalsimpluluiidealdeviaf[
subiectividealulcareescosdincelemaiadf,nci
izvoare qi care e menit a tndrepta 9i adf,nci orice ideal
 l\
()
154 155
\r
(
omenesc. 1) ceeace Hristos e mai .mult' decdt toli indivizii noi cu adevlrat sluiim adevlrului c€lui prea inalt ? Utl
cei cu idealuri personale
- elementul sublinr, nou, supra- astfel de creqtinism e cu mult intrecut de iudaismul
omenesc, neinfeles, aceasta nu mai ptrtrunde in inimi oitodoxcareconcentreazltoateputerilesalevitale,ln i',
sp.re a liberi. gi llrgi. Din M6ntuitorul lumii, ajunge el
timpceacelsubliatcreqtinismelipsitdeoricecentrufix"
ufi om rltlcit gi nemtrrginit; pozifiunea sa ln rnijlocul Individualismul religios a plecat dela nf,zuinta de a
p6-
cLrlturii religioase-rnorale devine govf,itoare qi llsatl pradf,
sctrpi spiritul de periculele formei. In aceast[ viea![ {
schimbtrrilor gusturilor personale. In acest punct de vedere,
mAnteasc[ instr, spiritul nu poate fi plzit decdt
prin forme
nu mai este nimic absolut, totul e evolufiune, relativ, din tari; cine ptrrtrsegte torma alung[ 9i spiritul' Cu c6t mai'
lucrurile cele mai rele se fac basme, trecutul cel mai
plin de viea!6 se risipegte in negurd, pentrucf, omul Insuqi
muti e plstratf, printr,o instituliune respectabilf, acea in- l,
terpretaie a tainei, care s'a n[scut cdndva din cea
mai
a ajuns negur6, ,si, dln pricintr cf, a ff,cut nurnai critictr a coaptl cunogtin![ a sufletelor, cu atAt mai sigur ni se
Iiterelor, a uitat str citeascf,. Ce putere ln stare de a forrna citre 1r
face posibilfi, cu toat[ aparenta deviare, raportul
caractere poate pleci dela un asemenea cregtinism ?
lntreaga tainl spirituall a lui Hristos, nu numai cf,tre
Cum o asemenea operf, omeneasctr peritoare str ne deie, partea cea omeneascf, dintr'insul, ct'gi c5tre cea dum-
in fala lumii gi a intelepciunii 0i, siguranta de fer ctr nezeeascd. Cu cflt mai mult insd e plrisitd acea
prin
inter-
mii
{r
pretare stinfiti prin tradiliune gi e inlocu[ti de
r) Chiar gi omul genial inzestrat
ajunge unilateral, ba incd
vederile sale unilaterare cresc, dacd el face numai interpretare Dar'oare cu-
numai indrumdri la o procedare mqral[ unilateral['
biblicd individuati, fdri respect fafd de spiritul pi sensui dog_ mai mult decht numal
melor cregtine fundamentale pi fdrd legdturd cu viala Oe crl_
,iri"t. lui Hristos nu cuprind incomparabil
forfd morald ?
dinfr a trecutului. un instructiv exemplu pentru aceasta e cres- Nu e.Hristos mai sublim gi mai tainic acolo unde tace'
atolo
tinismul lui Tolstoi. Robert Saitschinck se exprim5 astfel ln acea_ acolo unde el iqi \
unde-gi manifestd conptiinfa sa de MAntuitor,
std privintd, intr,un studiu despre Tolstoi : qi neamurile'
,,Ca unul care ar aratd puterea sa, cea.activd pentru toate tirnpurile
indepdrtd ptrtura de vopsea de pe un tablou, aga void 'Iolstoi, cagi pentru oricine vede nu-
el, dup6 in lutunof.f* sale ? Pentru
propria lui expresiune, str libereze eva,nghelia Oe" pltuia care *ui tinii simple pi nu suport{ niciun foc Ei nicio strilucire a spi-
s'a apternut pe dinsa I
in vreme de secure. In lucrur acesta a_ riiului, Hristos e in fond numai invdfdtorul moral cel mai inalt'
,u-i.ittot, Mintuitorul lumii, ci acel lisus. .inzestrat cu
umblat lnsl cu pufind chibzuinfd : din zugrdveala primitivd, n,a privire
mai rdmas nimic decAt conturul general, coloritul ad&nc
s,a ni_ clard in lncurcdturile vielii omene;ti' Aparitiunea
lui Hristos' in
micit in minile lui. Misiunea lui Hristos, inlinfuirea dramaticd
sensului adAnc pi neperitor din istoria paiimei, intreaga par_
a care elementul dumnezeesc 5i omenesc e. Iegat in chip indisolubil,
gdsit dez-
Ir
ticularitate a cuprinsului nu apare de loc la iveald. Oiizontut
i se inflfiieazl lui numai dintr'o parte, din care el pi-a propriile sale
i"gut.u iorttazicerilor propriei sale vieti' Acolb unde
larg gi tainic, care se deschide in cuyintele lui Hristos, drept experien{i
e ingustat
de toate pdrfile. Tolstoi spune cI el inlelege invdfdtura cr:eptind
l*T.tilrt., pe care el le generaliieazd qi le ddin{estul5toare, e[ {,
O"iinitiui a iuturor celortalli oameni, nu sunt
aga cunr e depusl ea in evanghelii, dar apropiindu_se
nr*ul .o intindere qi inllfime a cregtinismulul intr'o in-
ra{iunea de cuvintere rui Hristos, er',u poate scoate
..ti*Oe intreaga
din ere dec6t vdflturd ideald utilitaristd.
1

r56
concepfiuni schimbltoare a spiritelor mai Inguste gi mai
abstracte, cu atata dispare din tablour lui Hristos gi intrl{i-
mea supraomeneasctr, perfecfiunea dumnezeeascd, qi, ln
Iocul respectului mAntuitor, plgegte apoi camaraderia obraz-
nicA cu fiul teslaruiui din
Nazaret. C6nd ai aceste
chestiuni lamurit dinaintea ochilor, poti pricepe pentru ce
Ris.erica a
finut cu ttrrie ca umblarea irdiuidurli dupi
Hristos str se rAnduiasctr dupi ideile ln care cei mai In_
semnafi mtrrturisitori ai lui Hristos qi-au sirbitorit
unirea
lor spiritual[ cu el qi in care ei cu'putere concentratl au
prins gi depLrs intreaga acliune q personalitllii
saie. ,,Signa
invis.ibilium" .u,-nru pentru cele nevizute'gi nespuse au
n:umit PArinlii - bisericegti dogrnele
Bisericii gi viiau sA
,spirie cu asta ci toate acele simboale
nu trebuiesc luate
de loc in chip sensual gi grosolan, ci mai degrabl ca
conretiztrri ,si asemln1ri a tainei adinci prin care, in per_
sonalitatea Iui Hristos, natura e legat[ cu supranatura ln
chip minunat, Aceastl taintr se aratl omului cu at0t mai
adlnci, cu c6t mai mult el s,a invi{at si cunoascd rea_
litaiea din sine gi de l6nga sine.'El nu va mai lul.atunci
acele dogme ca intepeniri invechite, ci ca singura limbl
vegnictr gi deran[ a tainei qi a certitudinii cre,siine.
Bisericii romane i se aduce foarte deseori imputarea ci
intr'lnsa raportr,rl nemijlocit al credinciosului citre Hristos
e tr-rbLrrat prin prea multd rnijlocire omeneasci. Se poate
ca uneori str fie aga. Dar acei care fac aceasti imputare
nu bagi deloc d€ seamtr ci raportul viu citre Hiistos,
pe care ei pu dreptul ll cer, e cAt se poate de turburat
intr'o atrnosferi unde domnegte intregul arbitrariu pri-
,si
virea unilaterali a interprettrrii curat individuale. Aci se
clecoloreazi cdt se poafe de iute adevtrratul chip al Min-
tuitorului, aci pretenliunire sare scad cu toat{ siguranfa
q
157
ryi tot vinul sclipitor numai dec0t se preface in api. In
acest caz, lntre individ Ei personalitatea lui Hristos nu
mai st[, de sigur, nicio instituliune, stau lnsl zidurile mlr-
ginirii individuale care fac cu neputin|fl un raport real
citre lntreaga mirelie a lui Hristos. Scopul tradiliunii au-
toritare sti- ins[ tocmai ln faptul de .a lucrir impotriva
falsificirii gi mic,sortrrii subiective a chipului lui Hristos ql
a conservA pe sublimul, tainicul gi supraomenescul Hris-
tos aga cum cele mai mari personalitili ale Bisericii l-au
.mlrturisit
tnfeles gi in acord. Interpretarea individualistl
cauttr s[, apropie pe Hristos de noi scoborAndu-l ve-
chea ideie a Bisericii, dimpotrivl, a fost s[ ridice
-
pe ont
spre Hristos. Apoi atunci nu este drumul ar{tat de Bisericl
cel mai sigur drum prin care noi putem invili linuta spi-
ritualfl corecttr fa]a de intreaga universalitate 9i maies-
tate a lui Hristos, in loc' de a atArnh de Mintuitorul
zdrenfele fiinlei noastre muritoare ? De sigur, qi interpre-
tarea bisericeasctr e supusl la unii apologeli eiectelor in*
sulicienlei omeneqti; vedem unele corcepliuni prea fami-
Iiare sau o lntrebuinlare prea accentuati a cercettrrii sa-
vante. Dar asemenea sldbiciuni, aplrute in cursul vremii,
rtu au nimic a face cu produc{iunea esen}iali a Bisericii
invildtura ei fundamentall, cu liturghia ei, cu i.t'
-'cu
tregul cult, in care se cuprinde sunetul de ler al eterni-
tefii din vestirea dela lnceput a Evangheliei, treslltarea
de bucurie pentru cel fnviat, in care neincetat ni se des-
copere Hristos cel strrbtrtorit ln catacombe, celce a dus
pe martiri la triumf peste moarte, a biruit imperiul roman,
a imblinzit rasble strlbatece din timpul srnigririi popoare-
Ior gi a inspirat sublima arta" a veacurilor creqtine.
De sigur, vor existi totdeauna unele naturi dtrruite de
Dumnezeu cu put-ere religioasd qi care, din propria lor
-.1
 Yl

r58 159 i
I

pornire l5untrictr, vor cuprinde mdre{ia supraomeneasc{ a :

1ni Hristos. Acestea sunt insf, exceptiuni lzolate. Marea
nrajoritate a oamenilor are trebuin![ in interpretarea lui ,
'recuno&gt€ r,
Cristos de o ctrltruzd sigur5. Dacd aci i se
fiecdrui individ dreptul de a-gi.socoti judecata sa indivi- "
duald ca hottrAtoare, atunci, mai cur6nd sau mai tdrziu,
,
trariului in interpretare, sau oare, intr'asemenea haos de
doctrine subiective, nu ajunge inevitabil la disolvare orice
cultur[ adevlrat[ ? Nu e temelia orictrrei culturi educarea
superlicialului prin ceeace e mai addnc, a exteriorului prin
interior, a trupului prin suflet, a masei prin geniu ? $i e
posibila o asemenea educare ;i clliuzire llri formele

rezultatul nu poate fi dec6t sfdsiarea cregtinismului; ctrci
pentru aga numita minte omeneascf, slndtoas5, care astAzi '.
igi id atitudini de ultim . judec6tor ln chestiunile cele mai ,,
addnci ale viefii, lnvtrlItura crucii 'va rtrmAneh totdeauna
un scandal qi o nebunie. Sau cine ar putea contesti ctr
simplul individualism religios va trebui str ducl la disol- I
vareacuIturiicregtine?$icredecinevaoareserioscf,
acest proces de disolvare poate fi oprit prin vorbe sfioase
qi fdrd a spune odattr verde care e realitatea lucrurilor ?
Oricum, e cu totul negtiintific, ba gi superficial, de a
, externe vrednice de respect ale autorit[fii gi continuitflfii,
flri cornpetenle gi rdspunderi bine precizate ? Chiar qi
cel rnai lnalt reprezentanl, al Bisericii are nevoie de asi-
:.,: gurarea cea mai trainici prin leg[tura neintreruptl cu lr.
,
tradiliunea sfinlit[ a Bisericii ! In aceastf, tradi]iune siguri,
in aceastd'continuitate tare, sti intreaga superioritate a
Bisericii universale fattr de oricare altl autoritate biseri-
', ceascf,.
r

judech despre principiul catolic 1) lntr'un ton, cagi cum ',

acest principiu ar fi rezolvat bdattr pentru totdeauna ,si
dat mortii. Doar aci e vorba de o foarte serioasd ches-. ,

tiune de principiu a viefii culturale gi religioase care ar

trebui discutatd fdrl prejudi{ii, pe baz{ sociologictr gi psi-
hologic[: Poate cultura religioasd-moral{ s{ existe cu ade- . :
vfirat, ln chip statornic, fdr[ o institufiune cenlraltr care .

scoate unele cunogtinle fundamentale dela orice govtrialf, .:

Ei discutare, pentru a opune impulsir)ittrlii gi scurtimii de
vederi individuale experienta veacurilor, cea mai lnalti :
revela[iune, gi pentru a pronun{i cuvfintul condr.:c5tor qi :t
hottrrttor tn disputele ln care e vorba de temeliile qullrrsii ,,i
gi de mintuirea sutletelor ? Poate fi ltrsat Hristos arbi- r,,tir

l) Principiu care e identic cu principiul .ortodox al interpre-

tArii cel5uzite de autoritatea Bisericii. N. Tr.
-
co"tol.r.' *4,."!, #, M-
6 !*S.- - d.h

0miliu In sunnghslin ilsln luua ?,1, x'"
Exemplu de interpretare omileticil 1)
Vor fi semne in soare gi in lunl 9i tn stele,
$i pe pf,mdnt mdhnire limbilor, cu nedumeirire,
sunet fficdnd marea gi valurile; mai murind oamenii
de frici gi de agteptarea celor ce vor si
vie in
lume, cf, puterile cerurilor se vor clfiti. $i atunci
vor vedea pe'Fiul Omului venind pe nori cu
putere gi cu slavd multd. Deci incepdnd acestea
a se face, cfiutAfiin sus gi ridicafi capetele voastre,
cd se apropie rescumplrarea voastrd. $i le-a zis
lor pildd: vedeli zmochinul gi tofi copacii. CAnd
infrunzesc vdzilnd din voi ingivd, gtifi cd de acum
, piritorului ln vremea aceia, lncunjurat de mirire ,si str[-
aproape este vara. Aga gi voi, c6nd vedefi acestea
fdcAndu-se, si gtifi cI aproape este impfirtfia lui
,l Dumnezeu. Amin zic voufi cd nu va trdce neamul
acesta, pdni c6nd toate acestea vor fi. Cerul 9i
\l
pS,ndntul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece.
l) Aceastd omilie e luatd din cartea L Vdngeli delle Dome'
niche spiegati in forma d'omelie de G. B. Montersino. Turin
1904, ed. 3.
- Vezi pag. 26 a acestei ermeneutici.
il
I
161
Vor fi semne tn soore $i tn lund Si tn stele. Astfel
de semne, zice evanghelia, vor fi acelea ci soarele se va
intuneca, luna nu-gi va mai da lumina sa, 9i stelele, vor
ctrdea din cer. Aceasti intunecare a soarelui gi lunii gi
aceastf, cidere a stelelor, dupi lnfelesul deadreptul al cu-
vintelor (cum e plrerea unui scriitor) se va face prin
nemtrrginirea qi desimea lumului ca funingina, a aburilor
necurali, care se vor ridica de pe pimdnt, din atitea
aprinderi de foc care se vor Int6mpla. Razele acestor lu-
minf,tori, oprite prin astfel de impedeciri, nu vor mai
purtea ajunge pdntr Ia noi. De aceia soarele se va artrta
lntunecat, asemenea qi luna qi stelele, iar din pricina ames-
tecului acestuia qi a v6nturilor care se vor isca in viz-
duh, se vor aprinde lngrhmtrdirile de aburi otrf,vitori, de
caie cerul va fi plin, vor izbucni in fllc{ri, vor prtrp[di
pimintul gi vor ptrrea astfel ca tot atAtea stele ctrz6nd
pe ptrmAnt.
Dar dupi pf,rerea lt i Ieronint, aceastd lntunecare a
lumindtorilor cerului va li pricinuit[ de ivirea soarelui veg-
nic al dreptilii'lisus Hristos. Clci dupe cum lumina aprinsf,
ziua nu-gi mai d[ razeleei, pentrucf, strf,lucirea soarelui
o soarbe gi o desfiinfeazl,, tot aga prin ardtarea Rescum-
lucire dumnezeeasci, soarele se va intuneca pinfl iiltr'a-
tita, inc0t sI parl f[r[ Iumind. $i ne mai dindu-gi el
lumina lui, flrf, lndoiall se va intuneca qi luna.
In sfArgit, acdasti intunecare a lumintrtorilor cerului va
fi pricinuittr qi de.faptul ci ei nu vor mai avea niciun
rost ca sI fiinleze mai departe. Ajungd.nd cenug5 toate
flpturile, desfiinfat fiind gi omul, pentru a c5rui trehuinfi
au fost flcute, ftrri indoial[ 'c[ ele iqi vor fi isprlvit ros-
tul lor qi vor trebui sf, se intunece.
II

162
Dupi lnfelesui tainic, intunecarea soareiui va fi prici-
nuiti de nesf6rgita rnullime de rltdciri, de credinte gre-
gite, de lnvtrfdturi nrincinoase, care vor fi impr5gtiate prin-
tre oameni; luna se va arEta lntunecatl gi ca pdtatl de
sdirge, pentru prigorrr'rea gi uciderile sdvfrgite irlpotriva
atAtor credinciogi; steleie vor fi zmulse din locurile lor,
pentru cf,derea qi lepddarea atdtor suflete de credincio,si,
irrfelegdndu-se prin soare Hristos, prin IunI Biserica, prin
stele sufletele credincioase. IncX ,si alte dili se citegte c[
.soarele s'a intunecat: s'a intunecat asupra Egiptenilor
pentru ptrcatele lor din vremea lui Moisi; asupra Evre-
ilor, per:truc5 au omordr pe Dumnezeu, qi se va intunecd
gi Ia sfArgihrl lumii, pentru uriciunile cu care ea va fi
pbtatl.
IVlai rnurind oanrcnii de fricd... Turbur6ndu-se lunrina
soarelui, care este luminStorul cel mai de seam5, se vor
turbura gi to{i ceilalfi lurnintrtori ai cerului, iar din tur-
burarea celor mai de sus ,si cere,sti, se va simli turbu-
rarea gi ln ceie mai de jos ptrrndntegti. Din pricina aceasta,
toli oamenii vor sim{i greutate gi se vor ingrozi. $i Isaia
a spus de niai nainte cI Dornnul va risipi gi va despuia
ptrm6ntul, ci va cl5ti temeliile lui, va 'irnprdgtia locuitorii,
toate Iucrurire vor fi r5sturnate si sfirdmate. Intirind
aceastf, prevestire, evanghelia spune cf, cutremure mar
se vor simti peste tot ptrmAntul gl pe ape. Dealurile se
vor deschide, zidirile se vor prtrbu,si, munfii se vor sco-
borA gi vtrile se vor umplea. Impinse de o putere tahictr,
toate apele se vor ridica grozave. Se vor repezi valuri
peste'valuri qi munfi de ape.se vor izbi, btrtdndu-se cu
nrugete groaznice: Rtdica-vbr rdurile valurile sale de
glasuri de ape multe'. Si marea t1i va ridica rndnile
n
I
103
sale. $i cine poate spune oare cAt de cumpliftr este nta-
rea In furtunl !
La cutremurele puterilor pinrEntegti, se vor adEoga
prigonirile lui Antihrist, vicleniile, nelegiuirile, uciderile lui;
se vor ad[oga boalele, molimele, Iipsurile, nenorocir.ile de
tot felul. In mijlocul acestei priveligti groaznice, oamenii
vor fi ndp[di]i de nelinigtea cea mai grea, de spaima cea
mai ucig{toare. Orbi{i, bAjbdind, vor c6uta sf, se ascundi,
parci pentru a se feri de cele rnai nrari prip[denii care
incE ii agteapti: aprindrea tuturor lu*urilor, focul care
va mistui totul. Izbi{i de atAtea rele,, chinuifi de at6ta pus_
tiire, se vor usca, nu vor mai putea spune un cuvAnt,
nici sX ia vre-o hotdrAre ca sf, scape: Oanrcnii se t)or
usca de fricd. Oh! clipe groaznice, zile de prlpId
nr6nie! Pldngeli, strig{ Isaia, cd oproape este ziua Dom_
;i d9
nului t).
Dar pentru ce atAta sfdrdmare a tuturor llrcrurilor?
Pentru a pedepsi vinovd{ia oamenilor. Dumnezeu a zidit
cerul gi toate stelele lui, ptrmantul qi toate lucrurile lui
pentru trebuinfa gi folosul omului. Dar el a folosit rf,u
toate acestea, qi de aceia ele se mdnie acurn impotriva
lui-,si se rtrzvrAtesc. Da, fralilor ptrctrtogi, acesf soare,
aceastd lund qi aceste stele, care .acum i,si dau lumina
lor ln chip at6t de minunat ziua qi noaptea, care ne ve_
selesc privirea cu infdfigarea ror'scdnteietoare gi, In chi-
puri felurite, ne umplu de buntrttr{i prin puterea lor cea
bineflcltoare, acestea se vor intuneca, nu vor mai vo1
s[-gi dea blAnda lor putere, se vor acoperi de intunerec,
ca sf, nu mai vadtr nelegiurile noastre. ln ziua aceia, se
1) Isaia 13, g.-Nota Traducdtorului
m

164
va tnfrunta luna Si se va ruSina soarele 1), vor striga
cltre noi din lntunecimea lor: ,,Nenorocifilor, lmbogafifi
cu lumina noastrtr, miluili cu puter'ea noastrS, voi nici-
odatf, nu ne-ati aruncat vreo privire de rnulftrmire, nici-
odati nu v'afi ridicat gdndurile nrulldmite ctrtre Dumne-
zeul care ne-a urzit pentru folosul vostru ! Ba v'a[i slujit
de darurile noastre pentru a supdra. pe Ziditorul tutu-
,.,,1,;,,,
ror. La addpostul luminii noastre, voi a{i umblat in ln-
tunerecul rtrttrcirilol gi al ptrcatelor ! Ei iattr, noi ne ln-
tunecf,m". Asemenea gi ptrm0ntul se va cutremura gi se rrir
va clinti din'incheieturile lui 9i se va sftrrf,ma, ne mai ri,
suferind ca sI lot poarte pe intinsul stru pe omul ptrctr-i
tos gi de a-l inzestra cu felurimea gi bog{lia a tot ce
cregte pe el. El se va scoborl ln adfincuri qi va pedepsi
lxcomia omeneascd. Vdzduhul umpldndu-se de sufllriuci-
g[toare, apa ridic6ndu-se rn6nioas[ qi qind din culcqul
ei, vor pedepsi gi vor curXfi neruqindrile omenegti: Lua'va ..::,:
toatd aima rdvia tui qi va intiarmq ldptura spre iz- "
bdnda vraimasilor. (ln{elepciunea lui Solomon 51,18); iar
Sf. Grigorie cel Mare strigl ln privinta aceasta: De
oarece tn toate am pacdtuit, tn toate vom ti loviti ; am
folosit rdu toate lucrurile gi ele se vor rlzbuna asupra
noastrS. Am lntrebuinlat pentru strictrciune qi.. vtrzdf,hu{
gi apa qi bog[!ia, ftrpturile din vdzduh gi cele de pe p[-
mdnt. Ei iat[, gi vdzduhul gi apa 9i ptrmdntul ne. vor
chinui.
Puterile cerurilor se vor cldti. Prin puteri ale cerurilor,
1
t
in locul acesta, dup[ Sf. Dionisie, se ln{eleg duhurile in-
geregti, care lncunjurtr pe Hristos ca rescumplr[tor Si ju-
decdtor. $i dup[ cum, cind s: rnigcl domnitorul, toat[
1) Isaia 24,23.-Nota Traducdtorului.
\ t{
ql
i
i
165
curtea e ln migcare, unul pentru o siujbtr, altul
pentru
,
alta, tot aga gi ingerii, cAnd Domnul lor se va miqca
judecltor
pentru a se arf,ta ca sttrpAn peste toate qi ca
,t ,iilot gi al morfilor, ll vor urma qi ei; unii pentru a
aduna pe cei alegi, prin trimbifele lor: $i va trimete
tn-
1); al{ii pentru a cu-
gerii sdi gi vor aduna pe cei aleSi
iege Frana oamenilor qi a lntocrni din nou trupurile care
feUufe sI se arate la lnvierea obqteasctr; alfii pentru a
cere socoteald celor in vla![ despre viafa lor 9i a m[1-
turisi ce au ftrcut pentru a-i finea in calea bunei vieluiri ;
allii, in stArqit, pentru a indeplini poruncile dumnezeeqti,
precurn a lnchide poarta iadului, inldn{uind acolo pe Lu-
*it.t, p. diavoli -si pe toli urmaqii 1or, ca s[ fie chinuili
veqnic; qi pentruca s{ deschidl por{ile raiului 9i s[ vire
.
nntruntru pe cei aleqi, cu sutletele qi cu-trupurile..in tqt-
rire, care vor tresf,ltf, lmpreunf, cu ei de nespusf, q! veq-
fli:[ bucurie.
,
Atunc! vor vedea pe Fiul omului venind pe nori cu
111 .putere gi cu stavf, mult[. Dupf, ce, spre uimirea omului,
':,
,. ,ot intdmpla minunile premergdtoare ale marei jude-
ctrli, iattr, In sfirEit, ivindu-se Judecltorul cu putere mare
gi mlrire. $i cine va putea spune in vorbe sau a ctl-
prinde cu mintea cAt de lnfricogat[ va fi acea artrtare !
Cdt[ groazf, va aduce celor nelegiui{i! citd bucurie drep-
filor ! Cel care se aratf,
, ttu mai este Dumnezeul
pagnic qi bldnd, binecuvAntatul Fiu al Mariei cle se
nuqt. tn Vitleem cu intdligarea drtrgdlag[ de copilpenlru
a mAntui omenirea, spre a-gi ctrptrta dragostea ei; ci e
Judecdtorul minios, care v.ine
s[ rtrzbune tilrh' lnduple-
iare multele jigniri suferite dela fiii s[i nemul{trmitori;
1) Matei 24,31. -Nota Traductrtorului'

t66
care, intre fulgere
;i tunete gi cu sabia trasI, cum il
zugrlvesc Sfi,tele lnfdlig,ri pe: herlie, va
rosti catre cei
rdi hotdrArea, ce nu se rnai poate Intoarce, de moarte
vegnicd, sau de viattr vesnici pentru
cei buni" Ii vor
d:a nelegiuifii gi voi tremura de groazl. pdcdtasul ve_
va
uedea Si se va mdnia.
Se povestegte despre' Ricarcl, regele englez, care
intr,o
zi, mdnat de pofta de a vAna, s,a indeptrrtai prea muti
de ai stri qi, apucAndu-l noaptea, a fost silit s[
battr Ia
uqa unui neinsemnat ferar, ca str se ad{posteascl.
Fera_
rul l-a primit, dar, ca_ om de r6ncl, avea aga ntrravuri,
cd nu s'a ferit de a-l plesni gi peste obraz.
Regele a
tlcut, dar a doua zi, fntorcAndu-se la palatul lui, i che_
nrat pe acel bf,dtrran gtrzduitor, gi, cdnd I_a av,ui in
fa{a
lui, privindu-l de Sus gi cu asprime i-a zis: M{ cunog'ti
ac_u1? md cunogti? Acele cuvinte au sunat penlru
bie_
tul ferar atdt de intrico;ate, inc6t l-au trAntit Ia p5mAnt
mai mort de spbimE, parc[ ar fi fost fulgere.
Scumpi ascultltori, ln ziua Judecdlii, ctrtre noi, ptrc5-
togii, se va fndrepta. o asemenea lntrebare. Si ce va fi
de noi atunci cdnd, deschizAnd ochii, uo, acea
"rnougte
lnfricoqattr mlretie dumnezeeasct, pe care totdeauna am
avut-o dinaintea ochiior, clar pe cafe n,am voit s,o cu_
noastem; acea mtrrefie pe care de atdtea ori am despre_
tuit-o in cei strraci, am privit-o cu scArbl ln oamenii
Bisericii, am ctrlcat-o chiar gi in biserici, anl a{6!at_o in
chipurile cele mai neruginate 't
Da, in fafa acesiui Judectrtor dumnezeesc te vei infd_
figa tu, octrritorule fdr{ minte, gi-i vei da socoteald anr[=
nuntiti de toate lnjuriturile, de toate jurdmintele str6mbe,
de toate blestemele; te_ vei infdfiga tu, cel necinstit, si va
rebui si-i dai socoteali de g6ndurile tale cele necurate,
I I
I
107
de sim{irile cele urdte, de grlirile nepokivite, de faptele
cele de ruqine; te vei lnfiliqa tu, cel nedrept, gi-i vei
rlspunde de toate imprejurtrrile cAnd nu ii-ai ptrstrat cre-
dinla, de rninciunile tale, de vicleniile tale, de inqellciu-
nile tale, rle nedreptd{ile pe cari le-ai fIcut! ie vei infi"-
socoteald de toate mfi-
{iqa tu, cel r[zbuntrtor, gi-i vei da
niif* gi rlzbunlrile tale, de ura., grtrirea de rf,u, b0rtirea
gi reiua voinf[ de orice fel; te vei intSliqa tu, cel ne-
cump[tat, gi-f vei da socotealf, de toate chefuirile tale'
de be{iile tale, de calcarea posturilor, de sirbitorile ne-
{inute, de sufletele
pe care le-ai vit[rnat: ne vom lnftr-
gi nimic nu vom putea as-
iigu .u tolii, o frali ptrcltoqi,
cunde de la Ochiui dumnezeesc cel atoatevf,zf,tor, care
ne va cerceta in toate gi ne va judeca' Ah! nenorocitul
de mine, striga cu amaieciune Ia un astfel de gAnd cre-
dinciosul scfiitor cregtin Bernardl... un picatos inaintea
mtrririi Judecltorului celui vesnic, gol, cu nirnica alta de-
cdt cu iarcina plcatelor salei Cine. se va putea stlp6ni
plAn-
Ia o asemenea priveligte? $i cil fafa In mAni, zicea
gAnd: ,,Ce va fi de mine, cdnd Judec[torui imi va zice:
iata, Bernarde, iatl faptele tale ! Fer'icitul leronim, ln
aspre nevoinle
negiera din Vitleem., in mijlocul.celor.mai
atJ .at*, auzea neancetat risundndu-i in ureche tramli{a
ingereasc[ care-l chema la judecatH, gi ingrozit, i9i
bi-
la gdn'
tea peptul cu o peatri tare' Cregtinul Da-Ponte,
dul judecalii, ficea s6 sari in sus scaunul pe care ztrcea
put.liti.... baca aga se temeau oamenii cu viali curatd'
inimile alese, care-gi topeau vialaln sivdrqirea celor.mai
grele virtufi,'ce va fi de acei care n'au iubit alta decat
[a.atuir.u'iara tue, ? Oh ! aceasta este
clipa cea mai
intricogat[ pentru bietul plcitos ! Zguduit de prdbuqirea
sufleteasc[ si de desnideide, va striga cdtre dealuri
s[-l
:ll
ii
:1
ii
:ili
il
-fl
 T
ii

169

ingroape sub dtrrtrmiturile lor, praptrstiilor

si_l inghiti, tru, a Mirelui vostru: Venifi, binecuvdnta{ilor..., mopte'
ca s5 nu-r mai ardf, privirea dumnezeescurui
gi si nu mai audf, hotarArea neinduplecate: ;uaeiatoi nili tmpdrdlia; primili risplata datoriti purtflrilor voas-
ternatule, tn focut cel vepnic,,.
,,Di-te bles_ tre, gedeli cu mine in irnplrdlia meat
Cerut Si pdmdntulvar trece, iar cnvintele mele rut vor
Dar-dactr inftrligarea Ei judecata lui Iisus Hristos
groaznice infricoqate pentru cel nelegiuit,
vor fi trece. Ce s'a prezis, se va adeveri' Ziua cea din urmd
,si
parte, ele vor fi tot at6t de mdngAietoare
pe de alti va sosi fir[ gre$. Vor urma nrinunile vestite de mai na-
gi ,.rrp. p.r_ inte, se va arita Judecdtorul care va cerceta cugetele
tru sufletul drept!privi{i zm,chinul gitoate sadurile;
cand oamenilor gi va rosti judecata. 'Io!i ne vom atla in locul
l19en a inmuguri, a da foi gi flori, va mangaiagi
dul cd vine vara.
cu gan- acela gi ne vom vedea descoperiti ln fa{a lumii intregi.
Vom fi la dreapta ori la stinga? Vom avea hottrrdrea
Tot aga, cdnd veli vedea deschizdndu-se cerul gi sco_
bor6ndu-se curtea cereasel, oh drepfllor!
vielii sau a morfii? Cumplit gind! Fericitul Ieronim scria
atunci deschi- ,ctrtre fecioara Demetriaz PregdteSte-te numai pentru ziua
deti ininrile voastre spre bucurie, riOicagi capetele
uoastre, aceia tn care marirea lumii va trebui sri se s/drpeascd.
lr pentruci, In sfArqit, a sosit impirtr{ia
iui Dumnezeu, mtr.i
rirea gi fericirea vegnici ! ce schirubare a priverigteit S[ primim statul gi penlru noi gi sd ne gltim de Judecattr.
locul strigitelor de mtnie, de desnidejde; ln
ln Str ne amintim, zice Sf. Grigorie, cI nu este vreun bine,
loctil urle_ nu este vreo podoabl a sufletului pe care omul sf,'n'o
telor, a blestemelor celor osdndifi, voi veni
cAntecele de 'sdv0rqeasctr, gi, pe de alttr parte, ttu este rlu care sI
bucurie, neastdmpir'l tresilttrrii celor aleqi. priv
eligtii i nu-l sc6rbeasc[ qi de care sf, nu fugtr, cdnd se gdndegte
scarboase a trupurilor scof0rcite, a sufreteror
strdmbaie, la Judecattr sau cAnd cugetl cd, pentru oriee lucru, tre-
urma priveliptea minunatl a trupurilor impodobite cu
:a
frumusetl dumnezeeascl, imbrdcate ln lumintr,
buie str dea lui Dumnezeu socoteal[ amtrnunfit5. Iar Fe-
a sufle_ ricitul Augustin zice : Cine vrea s[ meargf, pe calea vie-
telor lucitoare ca sterere. vederii cumprite a murfimii
Ior osdndi[i gi lntunerecului negru ,i iudulri, ,u ur*u
ce- duirii curate, str se gAndeascf, la Judecatl; cine vrea str
privirea nrul{imilor ingere,sti care, tresiltdnd, strtrbattr calea vielii destrtrbillate, s[ uite de Judecattr qi
vor insoli va alerga spre ea ln goantr. De aceia sf, cuprindem acest
pe cei alegi: privirea raiului, care, deschiz0ndu_gi
cele li adevtrr, sf, ne gAndim la,el temeinic, sf, potrivim viala
porli ale lui, va lIsa s[ se vadtr vegnicele
'noastrd duptr lnv[{dmintele lui qi, fdr[ indoiall, ln
desfiteri. Afi, ziua
suflete frumoase! ridicali, deci, capetele voastre
gi tresfl_
tafi! E adevdrat, afi suferlt destul, ali incercat tot ama_
rul prigonirilor celor rtri; afi fost numi{i nebuni qi ftrrtr
minte de ctrtre cei ce s,au veselit In viala plrnf,ntului.
Dar acum''ei sunt osAndifi, iar voi fericili pe veci! Au_
eifi cdt de plflcut qi de dulce e glasul iruXiatorutui ;;;-

PITDA DE INTERPRETARE APf,ICATA
Despre hanul in care au vrut sH se adH-
posteascd losif gi Maria, in noaptea
nagterii lui Iisus r).
Hanul din Betleem era icoana lumii ftrrtr crqtinism; a
lmptrrtrtiei romane ptrgAne gi a lumii de azi care se face
qi ea tot nrai ptrg6ntr. Toate acestea erau gi sunt gi sls
ca un han fdrd margini, in care se adlpostesc o mul{ime
de .neamuri, dar care nu sunt legate intre ele prin nicio
leg[turd de rudenie, de iubire sau rntrcar de bun[voinftr.
EI mai esle gi icoana farniliei fIrI inchinare de Dum-
nezeu; a familiei celor bogaii, cu via{a lor plintr de des-
fdttrrile plmAntului; gi a celor strraci, turburattr de tot fe-
Iul de griji. Legtrtura oamenilor cu Dumnezeu face din ca-
sele noastre un locas sfdnt; neptrsarea face un han.
El este lncl gi icoana cugetului care nu e plecat ctrtre
Dumnezeu: deschis tuturor cugetlrilor care se inftrfigeazfi,
ndptrdit de gAndurile cele nrai felurite vbnite de pretr
tindenea, g6nduri care-i munc€sc mintea, vin la intArn-
plare, turburl totul gi nu lastr niciun loc pentru cugetf,-
rile Iui Dumnezeu. De aceia, pentru oamenii luiDumnezeu,
nu e loc-intre locuitorii hanului.
l) Din I. L. Gondal, Pour mes Homilies, paris l9ll, r.ol.
p.107.
Ce ar fi''obqtia o'neneascS, iaririlia, cugetul, in care
Iisus ar avea nu numai ttn loc oarecare, ci singirrul loc:
care i se cuvine, cel dintdi ln toate ale ltoastre ;i prettr-
tindenea? Ar fi si gugti insLrqi cerul pe pimdnt.
AIt[ pildE de interpretare aplicatE.
Solidaritatea intre generatiuni'
Vai voud, cdrturartlor si fariseitor fdlarnici, cd zi'-
dilt mormintele proorocilor Si tmpodobili gropile drep*
{ilor ! $i zice{i : De am fi fost tn zilele pdrinlilor noS-
trt, n'am fi fost pdrtapi lor tntru sdngele proorocilor'
Drept aceia tngi/d mdrlurisili de voi, ca sunteli fii a1
celor ce au omordt pe prooroci. $i voi utnple{i mdsuTa
pdrinlilor voStri. $erpi,'pui cte ndpdrci' cunt veli scdpa
de juctecata gheenei? Pentru aceasta, iata, eu trimet la
voi gi prooroci Si tnletepli Si cdrturari, 9i dintre ddnsit
veli ucide Si veli rdstigni Si dintre ddnsii veli bate tn
sobaarele voatstre St-i wli goni din oras tn orag; ca sa
vie asupra uoastrd tot sdngele drept, care s'a udrsat pe
pdmd.nt, dela sdngete tut Avel cel drept, pdnd la sdn-'
gele Zahariei, ftul Varahiei, pe care l'ali omordt tntre ,(
bisericd Si tntre altar. Amin zic voud, vor tt€ni acestea
- toate peste neantul acesta. Matei 23, 29-36'
ji
Iisus a vilztrt .ctr este o leg[turd . sufleteascd nu numai''
lntre oamenii din aceiaqi vreme care lucreazi impreun6 1,
ci qi lntre generafiunile care indeplinesc aceiagi lucrare'
Fiecare genera{iune se tine strAns lipitd de plcatele din
care trage folos qi caut[ sX inchidd guia acelor care cer fr
I. mai mult[ dreptate. Urma9ii se simt in larg judecdnd fIrI
plrtinire isprdvile rele ale trecutului, dar sunt tot atAt de
 I

t72

aprin$i gi de rtri in ce privegte faptele

actuale. Fiii repro_
duc vechile tragedii p1r:::.A. ,ord, gi
astfet se ,peJe
pe aceiagi linie, cagi ptrrinlii lor. privina
fnAeret^glire
istoria naliunii sale, Iisus a vlzut o continuitate
a raului,
carl generatiuniie la un loc, intr,o solidaritate
lega
novtrtiei.
a vi_

P:l oare legtrtura dintre aceste giruri de oameni ISTORIA INTERPRETARII BIBIICE.
existd numai atunci c6nd acfirinile
lor seamtrntr unele cu
altele, ori exist[ gi o contin uitate
cauzald a faptelor rele 1. Suntem indreptlfi{i str ne intrebf,m cum s'a ftrcut
in viafa unei coniunitf,ti ? interpretarea in Biserictr, fiindci ea nu s'a fdcut totdeauna
Rtrzboiul este o rylture a tovtrrtrqiei pe
o scarI largA. in acelag fel. In sAnul ei au domnit curente Ei idei care
Marele rtrzboi din lgl4 a fost cea mai qi-au ar{tat- etectul lor'qi ln chipul cum feluri}ii btrrba}i ai
intinstr dovadf,
despre prtrbugirea dragostei pe care
oricine dintre noi are ei au tdlcuit Sf. Scripturl. In adevtrr, tAlcuirea nu s'a
nevoie s'o vadi. tdill ce,o naliune nu_gi mai recunoagte ficut totdeauna precum se face asttrzi qi mulfi interpreli
legtrtura socialtr cu alttr nafiune, toattr
moralitatea se ntr-
n'au fost stlpAnifi le pflrerile de care suntem stdptnili
ruiegte gi urmeaztr un potop de urtr,
cruzime qi minciuni. noi, ci au cugetat qi atttet despre ceiace trebuie sf, fie o
Problema ptrcii dintre popoare este probrema interpretare
intinderii
u:truj^ de. iubire
,si unire socialtr. Este pacatul cre,stindtlfil
Iqtoria interpretlrii e un capitol foarte dezvsltat tn
ctr at6t^de pufini au luat in serios aceasta problemI,
pAnl
multe ermeneutici, gi chiar in tratate mai scurrc, de
fost pedepsili pentru nerozia qi trindtrvia gcoall: Noi suntem nevoi]i s'o trattrm aiCi mai pe scurt,
:: 1T t,nerii
morala.
noartra
gi tinerele din ziua de azi vor trebui si pentru a da o ideie despre aceasttr materie, pentrucf, ea
'e
rnrroduca aceasftr problemf, in cugetarea nu trecutf, intre chestiunile de predat la ermeneutici In
gi conqtiinla lor,
) in tot lungul viefii lor,. gi sd-gi -propuie de a o seminariile din RomAnia veche.
\ medita. :i

'ilrl

2. Cei dintdi care au interpretat Sf. Scripturl au fost

Evreii. La dAnqii s'au lvit, duptr intoarcerea din robia :
!
I Babilonului, cetele de tAlcuitori ai Bibliei, aceipe care, in
vremea M6ntuitorului, Ii gdsim numili carturari, Precum
se gtie din Introducereo tn lorlile Vechiului Testament, il
,rl

tdlcuirea ajunsese gi o trebuinttr la citirea Scripturii pen- ll

l)Din Walter Rauschenbusch, Tlte Social principles

oJ Jesus,
truc6 Evreii intor,si din robie nu mai inlelegeau vechea
:t]

i
New-York. l0t9, pag. 2t_22;i 26. il

11,

i
!t

ilii
:1tl

dli

fl
 174
limbtr in eare fusesera scrise Slintele CerF ; trebuiau
tdlcnite in limba haldaicb pe rare o inlelegeau acum.
Dar tAlcuirea evreiasct a ajuns a fi stlpAniti de in-
chipuiri ciudate, care nu aveau a face cu intelesul ade-
vtrrat al Scripturii. Inielesul limpede al acesteia era strdm-
bat prin alegorii, care nu mai aveau nimic a face cu ce
scrisesertr Sfinlitii Scrjitori. Aceast6 tAlcuire a degenerat Ia
Evrei ln aga zisa interpretare cabalisticd, pe care ceice
o lntrebuinlau se ldudau cE au p;imii-o prin tradiliune
dela Moisi. Ei ftrceau combinatiLrni fantastice din cuvinte,
litere qi numere, din care apoi credear-r cd scot intelesuri
tainice ale Sfintei Scripturi.
3. Acest fel de interpretare a influenfat Ei pe cei din-
tdi t6lcuitori cregtini. Mai toli pdrinfii apostolici s,au slu-
jit de alegorie, ,si ea a ajuns un principiu de interpretare
al aga zisei gcoale din Alexandria, de care s,au tinut
mulli din tAlcuitorii cregtini. hr principiile acestei scoale a
excelat Origen. Astfei de pilda, Iocul din trahucerea
Septfragintei (Facerea 18,2) dupi care Avraani, ridicfind
ochii, a vlzut trei blrbali slAnd mai din sus de el, este
tAlcuit de Origen cLr fnlelesul cI Avraam s,a supus voin-
{ei lui Dumnezeu.
"
Locul din cartea Facerii 24,1b unde se povestegte c{
Rebeca a venit la puf sI scoatl ap5 ,si ci acolo a fn-
tAlhit pe sluga JLri Avraam, este t0lcuit cle el in sensul
ctr ni se poruncegte ca In fiecare zi sf, mergem la f6n-
t0na Scripturii gi acolo sI intAinim pe Hristos. Locul
din Matei, unde e vorba de despdrlenie (19,3 gi
utm,) il duce pe el Ia lLrngi dezvoltdrl despre cdsdtoria
sufletului cu lngerul pizitor. Locul din Matei (3,2) si Ioan
d!,27), unde ni se ponlenesc cuvintele lui Ioan Botizlto-
175
rul ctr nu e vrednic si dezlege lncdlftrmintele lui lisus,
este pus de Origen in leg5turd cu intruparea ,si scobo-
rArea irt iad.
Cum a flcut Origen, au ficut tofi ceidin Ecoala Alexan-
drini sau influenfali de ea' Acegtia au fost : Panten, Cle-
ment Alexanctrinui, luliu Africanul, Dionisie cel Mare,
Grigorie Taumaturgul, Eusebiu cle ^Cezareia, Atanasie
cel-Mare, Didim Alexanttrinul, Epifanie din Salamina
qi ctril Ateiandrinul. De dhngii se lin apoi scriitorii apu-
seni, precum: t{ipotit, Tertulian, Ciprtan, Ilarie, Am-
vrosie, Grigorie cel Mare, etc,
4. O direcliune cu totul deosebiti de a acestei. !:oul'
a fost acea a gcoalei din Antiohia, care era stipAnitl de
un spirit rnai iealist. Caracteristica ei era cf, urmf,rea in-
jelesul literal, sluiindu-se pentru aceasta de mijloacele gra-
maticei qi ale istoriei, ferindu-se de intrebuinlarea nefo-
lbsitoare a alegoriilor.
Direcfiunea aceasta de interpreiare s'a ivit mai tltziu'
prin preo{ii Dorotei 1i Lucian. Ea Ei-a cAqtigat mare
nurne sub Diodor din
'fars (t 394)' Dar unii din. ur-
ma,sii ai ei au ajuns la alt[ extrem5: au dat in ra{iona-
lisrn. N'au primit unele interprettrri tipice, cum a f[cut
Teodor de' Mopsue.sfia, care dldea Cantarii Cantdrilor o
interpretare verbali, osdndit[ de Bisericl
Reprezentanfi ai acestei gcoale sunt: S/' Ioan
Aurd
de Aur, T'eod'or de Mopsuestia, \sidor Peluziotul' Teo-
doret al Cirutui, Sf. Ioan Damasclin'
Foarte aproape de direcliunea acestei qcoale atl mets
qi tAlcuitorii Bibliei care au scris ln-limba siriacf,, pre-
*r,n, ,ronuhul Afraate, Sf. Efrent Sirul, Cirilonas, Ba-
laeus, Isaacus Magnus.
 \
rl
176
r77
O cale de mijloc intre aceste doui ;coale au str6bi-
tut: S/. Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigo- (+ 120CI), Tomade Aquino(t 1l?4)' Ioan&o-
iiviunair lilartint (t tao)t
";;r;;;;r;'(t't-rii\,
Ma&nus
rie de Nisa,.leronim, Augustin, Petru Hrisologul, Leon
(t {5
13,:
cordus de Gorhom iii#il,
prtyus
cel Mare, Isidor Hispalensls, Beda Venerabilis. {.Patrde
Cauini-(t'isro.), Petras aureolus
(t
Aegidius de
Tofi birba$ii acegtia alcltuiesc perioada patrisficA, in care 1322), Ludotphus ie-Sixonta
(+ 11?5)' Tho3as A1-
Biblia a fost interpretat[ ln mare mf,surtr pentru trebu- iir-ii it reao), Nkotaus Lvranus ('f 1340)' Robertus
infe populare in omilii, dar gi pentru trebuinte mai Inalte "riiiiti'(+ 1*'e), pet'u' di Herenthals (f
14oo)' Ioan
'A;;;;, (f
de cunoagt€re teologictr. Aceasti perioadtr este bogatI gi i
(t
"rr"ittu "
r+zg), ,Aiphonsus l'ostatus
t1s'Q' t-41-
(t 1 408)'
originalf,, chiar in exageririle ei. Dup[ ea au urmat com- in)ti $' i tii\,' (t
t o rn d:
l47l)')'-1,',.'
::u'mata
piltrrlle fdcute In mare mtrsurd din interpretdrile Plrinfi- Dionysius Carthusianils
lor. Totugi intre ele se gisesc tfilcuiri temeinice, care nici interpretatea tradifional[', care
6. Aceqtia au continuat
acestui gir
azi nu pot fi trecute cu vederea, precum a Patriarhului a mefs apoi lnainte prin aftii' bar la.eapltul infroducu
care
Fotie, ale .lui Ecuntenius, Teofilact, Eutimie Zigaben vine un nou effenq li- ptoitstaotismului' proteotanti se
(+ I I t8). principii noui de iuterpietare' O
par.t:
-din
adica admit revela{tu-
lln lnc[ de principiii*'ii'uiiitntleiinterpretarea bisericeascl
5. In Apus, mai tdrziu, tdlcuirea Scripturii a luat un ne&, fllinunile, dar uu ft'pade de
prin interpre-
mare avdnt, ln urma hot6rArii consiliului din Viena (Ga- si se deoseb*c torrtt rnult unul de altul la cx-
lia, l31l) de a se infiinfa catedre de limbile orientaie la L* ffi;i*ia. aria parte lnsd sunt rationaligti
direcltune.
mai multe universitdfi. Prin aceasta, s'a ajuns a se stu- trem, care u, *.,u'int!iina aceaste ,peq,:*
dia mai temeinic textul original, care ptntr atunci se ci- acestora au cqit interpretb-
ziua' de att[!i. Din rdndurlle
pe calea-mitiel;
tea mai mult ln latinegte. rile tantastice, care t-pircl cregtinismul
Fcrdinand Ohrlstim
La apuseni, dupl perioada Ptrrintilor, putem pomeni curn au flcut Eichh#; Dt Wette'
intre t6lcuitori pe urmdtorii : Alcuin (t 804), Walafried. Baur, David Straues'
Strabo (t 849), Haymo de Halberstadt (t 8bb), Raban
Maur (f 856), Petru Damian (t IOTZ), Lanfranc de biblicc at
7, In veacul trecut 9i ln acesta' ,studiilc
Canterbury (t 1089), Anselm Laudunensts (f l l lZ),
luat un ntult mai **o'iuant
ca lnainto' dlu pridur *
Rupertus Tuitiensts (+,,.1135), Hugo a St. Victor (f earc pun in $i**y*:
tul de fcl de *ttuiitlt ltiin$fice'
I141), Petru Ahelard (+ 1142), Bernard d.e Clairvaux '."rcffir]-si Bil;;,-r;il; rt uinu asiriologlce (erre
(t 1158), Petru Lombardu (t 1164), gtefan Langton
(t 1228), care a lmplrlit Scriptura in capitule, afa cum @- aouseni dir evul acdlu
le avenr azi, Hugo a Santa Caro (f 1200), Albertus tl Accrsti[ GnumGrare a tllcuitorilor
ft'Altca, n'riturg, Elvefia'
J f,il;n.p. 18l-186'
zaPletal, Hcrmeneuttct
isfi, *.2.
 r78
pun ln discu$iune Turnul Babilonului, potopul gi legile
date prin Moisi), egiptologice, gtiinlele naturale, filologia
comparati.
Ar fi prea mult s[ ingirlnr toate numele celor ce au
lucrat sau lucreazl in calea aceasta. Totuqi vorn pomeni
c{ in Biserica Romei, Ia 30 Oct. 1902, s'a infiintat o
comisiune biblicd, care str se ocupe de inaintarea studi-
ilor biblice, iar la 7 Mai 1909 s'a infiinlat ln Roma gi
un Institut biblic,.care se ajute bunul mers al acestor
studii.
8. In Germania, trebuie sf, pomenim de numele pro-
fesorilor Theodor Zahn, din Erlagen, Bernlrurd l,[eiss,
fost in Berlin, care au t6lcuit Noul 'l'est. pe cale mai
mult traditionaltr, iar azi mult material pentru limba No-
ului Test., gi deci mai buna lui tilcuire, aduce profesorul
Adolf Deissmann din Berlin.
9. In Rusia, ca un tilcuitor lnsemnat al Noului Testa-
ment, trebuie si pomenim de profesorul Glttbokovskii,
odinioarf, In Petersburg. Azi ?...
10. In limba romsneascf,, tilcuiri dvem dela loanovici.
din Cernf,u{i, la evanghelii, ,si dela fostul profesor in Ca-
ransebeE Dr. Iuliu Olariu, aproape Ia intreg Noul Test.
TAlcuirile lui Teofilacl la epistolele Sfdntului Pavel au
tost tiptrrite de fostul Mitropolit Primat Atanasie, dupd
Mitropolitul Veniamin al Moldovei; iar Note qi Meditu.
liuni la cartea Psalmilor, in trei volume, au fost tip5rite
de rtrposatul Episcop Glrcrasim al Argegului.
Exemple de antilogii in $f. ScripturH' 1)'
i. Din cartea Facerii
In cap. 37, 36 al acestei cirli, citim cd Putilar era
eunucul lui Faraon. Eunucii insi erau b[rbatii c6rora, prin
ciuutirea trupttlui, li se Iuase pttterea bfirbeflei qi erall
pugi s[ plzeascl pe fenreile ntarilor sluiba$i sau ale
oamenilor cu bunf, stare din Rdsirit, care se cflsltoreau
cu rnai multe so{ii. Prin urlnare eunucii In niciun caz
nu rnai lntemeiau ei familie, ci numal slujeau in familia
*"[rl',ou,*
acestea, despre Putifar, degi eunuc, c'itim cl
avea femeie (F'acerea 39,7). Cum se poate llmuriaceasta?
Din pricin[ c6 ettnttcii eraLl oameni harnici qi de cre-
din![, cu tinrpul ei erau irrtrebuinlali numai s[ privegheze
terrieile, ci eriu lnsflrcina]i qi c, alte treburi de lncredere.
Din pricina aceasta, dela o vreme, prin eunuci s'a aiuns
a se'ln[elege blrbafi tns[rcinafi cu lnsemnate slujbe de
lncredeie, tlrfl s[ se rnal tnteleag[ gi mutilarea lor -lizic*'
Deci, in aceste cazuri, eunuc nu mai trebuie tradus
cu
eunucsaufamen,cicudregdtorsauslujitortnalf.Bih'lia
Sfintului Sinod aqa 9i d[ locul din Facerea '37,36.9i e
bine aga. Prin aclasia, piere greutarea de a hrfelege locul
qi nu mai este nicio contrazicere'
1) Aceste exemple sunt luatedin LazaroPepe,
Lectiones in Sanc'
ed' 2 Turin, 1902, p"541'5t8:
tum Scriptutram,

IEO
O dovedl in rerocH priviafd, no.t d{ loeul prmlel
dir Feptolc Apostolilor 8, 2V unde, fflnd vsrhl darpro
eunucul s*u famenul reginei Candacia, citim cd acodr
,cra poste toate vistierlile ei", adicfl avem fnfelasul din
urrn*, cel preflcut, al cuvfntulul eunuc ww famen, ln crre
se soeotea numai pozifiunca detrneredera pc carc o e\e{
eitrcva, f{r[ ciuntirea fizic{.
[,
2. Din cartoa Egirii.
In aceastf, carte (20, 4), citim porunee a doua a Dee+-
I logtrlui: Sd nu-{i faci lie chip ctoplit, nici asemdnaraa
vreunui lucru din cdte sunt tn eer .s!$, pe pdmdnt jos,
gi tn ape sub pdmdof. Cu toate aeestca, la 25, 18 citim
I neueu a chernat
ef, Dumnezeu a dat poruncd s[ se facfl doi heruvimi de
aur, iar in cartea Numerilor 18,8 citim ctr a dat porunef,
s{ se faef, un garpe de aramfi. Cum se lmpaef
aeeastfi
I eontrazieere ?
Dumnezeu nu opregte orice imagin,[, ci numai si se
fae[ lnchipuirea zetlor mincinogi, care sX ducl po Evroi !a
{ inchinarea idolilor, precum chipul soarelui, al lunei, al
viefilor, al boilor. Scopul acestel opriri a fost sl p{streze
,{'
(
inchinarea unui singur Dumnezeu, dar nu se opregte tn-
ttebuin,tarea flpturii spre lauda lul Dumnezeu. Dovad6 este
faptul ctr Dumnezeu lnsuqi a poruncit lui Solomon sdlac6, lZ
boi de aramd, pe care se sprijinea vasul cel marc dc
aram6. Apoi insuqi Dumnezeu s'a ar{tat lui Moisi, Iosua,
Isaia, Ezechiil, Daniil gi lui Ioan evanghelistul in ehipul
omului ; se ln$elege,
toate acestea slujind a apropia pe oxt
de Dumnezeu qi a-L slIvi, nu a lnstr{ina de El. Tot In
aeeasti eategorie, intrfl gi heruvirnii gi Earpole de aramtr,
\
ll1,
3. Din eartea lui lov'
h eap. I, 6 al acestci c[r!i, citim cH, lngerii au venit
inrintea lui Dumnezm, gi a venit lmpreun[ su ei 9i dia-
volul. Se poate inc* ca ldiavolul s[ vie lmpreunf, cu in-
preun[ ou ingerii, s[ stea cu ei lnaintea lui Dumnezeu
gi s[ vorbeasc[ cu El?
T8lcuitorul haldeur al acestui loc spune ex,ln vremea
aeeia, a fost o mare adunare a lui Dumnezeu cu Xngerii'
le-a lmplrtit sluibele lor, iar diavolul a fost
gi
el de fafH, numai pentru lmprejurarea aceia, ca acuzator
"anO'nf
al oamenilor gi ca celce cere chinuirea lor ea pedeapaX'
Unii conrentatori nu primesc acest fel de a vede4 dar
primesc, socotind c[ insqqi-Dum-
"pe1l
alfii, gi tncl mulfi,
lngeri lmpreuntr cu diavolul' In ce-l
priveqte pe acesta lns[; se afirmf, c[ Dumnezeu 9i cu
ingutii l-au vlzut pe el, dar el n'a vtrzut pe Dumnezeu'
ei numai pe lngeri, eu eare vorbea numai prin transmi-
torea rnontaH a gAndurilor.
4. Din eartea Infelepciunii lui Isut Sirah'
In cap. 7, 15 al acestei ctrrfi citim: Nu poftori (nu tot
repeta) cuvdntul tn tugdciunea la. $tim, de asemenea,
qi dela Domnul Hristos,ium ne spune la Matei (7,7\, cil
dace ne rugim, sf, nu tot bolborosim rnulte ca ptrginii'
Dar, pe dJalte parte, tot Ia Matei (26, 4l)ni se reco-
rnand1 rugtciunea deastr, ca str nu cddem in ispitd' $i,
de acemenea, la Luca (18, l) citimz se cade tn toatd
vremca a se ruga gi a nu se lenevi, apoi acelag {ndemn
ni-l d[ SI. Paul la Eleseni 6, 18 9i la I Tesaloniceni
3, 10 gi 6, 17 9i lnei tn multe loouri, Pe l6ngt aceasta,
 182

qtim c[ insugi Domnul Hristos st6tea de multe ori.noaptea 183

in rugtrciune.
Atunci curtr impdcf,m aceasta cu porunca de a nu spune
vorbe n:ulte ?
' Prin cuvintele din Isus Sirah gi prin porunca M8ntui-
torului dela Matei (7, 7) nu se opresc rugf,ciunile lungi,
ci acele deqarte, in care mintea omului ritdcegte gi iar
se intoarce qi spune ce a mai spus si hu st[ cu totul
cufundat cu mintea tnaintea lui Dumnezeu gAndind f{r[
a se imprtrgtia Ia un obiect sau la altul.
Aceasta e ce opregte M6ntuitorul gi ce fdceau ptrgAnii,
c[ Ci tot spuneau qi strigau tare, ca s[ aud[ dumnezeul
lor. Se lnfelege, a tot repeta cltre Dunrnezeul nostru ce
ai spus este lipsfi de incredere. Dupd cum spune Dom-
nul Hristos, gtie Dumnezeu de ce ai nevoie, mai nainte
de a te ruga tu. De trebuin!tr Insd este s[ fii cu rnintea
neincetat la Dumnezeu, dupf, cuvdntul Psalmului (11g,g7)
tootd ziua legea ta gdndireu mea este.
5. Din Proorocul Miheia:
In' cartea acestui prooroc (5,2) citim : $i tu, Vitleeme,
mtc eSti tntre rnii.le ludei, iar In locul din Sf. Matei(2,6),
unde este citat Miheia, citinr: $i tu, Vitleeme tntrunimic
nu eSti mai msi rnic intre domnii ludei.
Deci unul spune: egti mic, altul: nu egti mic:.. care
e aderrf,rul?
Citirea cu luare-aminte a loculul din Miheia a: ;ll cA
e vorba de un contrast, in care cu dreptul se sublnfe-
lege conjucfiunea adversativf, dar... Eqti uric, dar..., adic[
se sublnfelege nrtrrirea cea In alt sens a Betleemului, cf,
din el se va nagte Hristos. Legltirnitatea unei aslfel de
lnlelegeri se aratd qi cu alte locuri din S-f, Scripturtr, de
pildd Psalmul 117,157, care nu se poate Inlelege bine,
dactr nu introducem acolo pe dar sau cu toate acestea.
Prin urmare infelesul din Miheia este: O, Vitleeme, mic
eqti dupl vedere, dacf, ar privi cineva lncunjurul zidurilor
tale; dar nu egti de loc mic, dactr ne gflndini Ia povi-
luitorii pe care i-ai dat sau pe care-i vei da, ctr din tine
a egit David gi din tine va egi Mesia celce va domni
peste Israil.
Tot aga a lnteles locul acesta qi St. Grigorie de Na-
zianz (cuvfintarea a lg-a) gi traducereaarabdantiohianf,.
Luat insi lnfelesul ln felul acesta, se potrive;te in to-
tul cu cel scris de Sf. Matei gl nu mai este nicio cotl-
trazicere.
{
I
I
1(
I
(
i

I
 Indreptf,ri de ff;eut in aceastf, carle.
TABLA DE MATERII
La pag. 56, rAndul 2 de jos, str se lndrepte e6nrev, in
loc de r6ercetu. Pag,

La pag. 74, ln not5, str lndrepte anul 1879 in 1877. Prefata Ia ed. I
Prefafd ta ed. 2
La pag. 81, 84 qi 86, ln loc de $ 32, 33, gi 34, s[
se indrepte punAnd un numdr mai mult: 33, 34 9i 35. INTRODUCERE.
La pag. 85, si se puie &).eo.$at, ln loc de &1trsaSar' s l. Obiectul qi definifiunea ermeneuticei I
La pag. B8, str se indrepte 66vagr.t6 ln $6vap,rs. s 2. Necesitatea ermeneuflcei l2
3. Folosul ermeneuticei pentru interpret
Tot acolo, tpdooaol ).ap$&veo t6 rtpdaoaov lap,pdverv. s
4. Calitdfile interpretului
l6
s l8
La pag. 89, ln loc de 1r1iat qi ).av&,oorr[4, sd se lndrepte s 5. Ce Inseamn[ a interprelp . 23
q).k qi prXavSponla. s 6. Diferite feluri de Interpretare 24
Tot acolo: Taneldq ln loc de Tartetv6 qi Apr.otptla In s 7, Limita interpretlrii 25
loc de Ap.apra. $ 8. ImpXrfirea ermeneuticei 26 /

La pag. 90, In loe de ocolleib'1, sE se lndreplg otor.leiov. SECTIUNEA I.

I-a pae. 143, s[ se lndrepte $ 58 in S 59 $i, as€me- Teoria sensurilor Sf. Scripturi.
Rea, la 144, S 59 ln S 60.
CAPITOLUL I.
ta pag. 146, rtndul 4 de sus ln jos, in loe de ll7, Despte sens tn general
cuffi e ln unele exemplare, s[ se scrie 1117.
La pag. l4?, rtndul I I de sus tn jos, In loc de ca $ 9. Ce se nunteqte sens
$ 10. Sens giinsemnare 29
la locul, sX se citeasc{ ca'locul.
La pag. 148, rtndul 5 de sus, str se eiteasefi tntocrni,
CAPITOLUL II.
in ioc de intocmai. SensuI Literal
La pag. 156, rtndul 10 de jos ln sus, s[ s€ lrdrqptc
Btscricii romane, ln loc de Btserieli romdne. $ 12. Implrflrea sensului literal 32
Alte gregeli mai mici Ie .psate descoperi 9i lpdrcpta ci- $ 13. Felurile sensului literal 35
$ 14. Felurlle sensului tropic 36
titorul lneugi.
 t86
.
pagl
Pag. g 4r. Foroasele contextulr#=r,., 95
$ l5; Tropi 37 S 42. Ajutoarele contextului 97
$ 16. Figuri de stil 40 $ 43. Tema de tratat 97
S 17. Intaietatea. sensului literal 43 $ 44. Scopul 98
$ 18. Incdlcdri impotriva sensului liieral . 46 S 45. De unde se poate cunoagte scopul autorului 9S
$ 19. Unitatea sensului literal 47 $ 46. Motivul 101
$ 20, Sensul bogat sau consecvent 53 $ 47. Alte considerafiuni in iegXturi cu contextul 102

CAPITOLUL III. CAPITOLUL VI,

Sensul tipic. paralele.
Locurile paralele.
*!-ocnrite J
$ 21. Ideie despre tip 56 g 48. Cc se intclege p;T"'iockrimzretf*5*" 104
$ 22. Numirile tipului in Sf. Scripturl 59 $ 49. Fotosul locurilor paratele pentiu interpret . 105
$ 23. Existenfa tipului ln Sf. Scripturd 59 $ 50. Regule pentru folosirea locurilor paralele 106
$ 2a. Pdnd unde se intinde existenfa tipului 6l $ 51. Analogia 107
$ 25. Sensul tipic 63 CAPITOLUL VII.
$ 26. Figurismul o5
$ 27. Cum se poate afla sensul tipic 67
Biserica Si Tradi{iunea ca organe ale interpretdrii.
$ 28. Impdrfirea sensului tipic 69 $ 52. Interpretarea Biblici fafd cu Tradifiunea 5i invd- J.
fdmAntul Bisericii l0E
SECTIUNEA II.
$ 53. Cum se poate afld interpretarea Bisericii 116
Euristica tt 54. Consensul Sfinfilor ptrrinfi x13
$ I
CAPITOLUL IV. 55. Regule pentru aplicarea consensului Pdrintilor il9
$
Uzul"."u.orbirii tn Noul T'estament.
CAPITOLUL VIII.
$ 29. Ce se tnfelege prin uzul vorbirii 72 Despre antilogii.
$ 30. Uzul vorbirii in Noul Testarnent 77
$ 31. Izvoarele uzului vorbirii 78 $ 56. Ce sunt antilogiile tn
$ 32. Izvoarele principale 80 $ 57. Interpretarea Bibliei fa!tr de gtlinfl tn ll
i
$ 33. Izvoarele secundare 8l $ 58. Teorii gregite ln lnterpretarea Noului Testament. 129
$ 34. Regule de observat In cdutarea uzului vorblrii 84
SECTIUNEA III.
$ 35. Limba Noului Testament
CAPITOLUL V.
86
' Proforistica 142

9
's"'/ssffi Despre context. CAPITOLUL Ix.

00
Fornte de expunere ale sensulai Sf. Euipturi.
$ 37. Impir{irea contextului 9r $ 59, Scolia 143
$ 38. Contextul logic 92 $ 60. Glosa 144
$ 39. Contextul Psihologic 93 $ 61, Tractatul 146
$ 40. Contextul optic 94 $ 62. Comentarlul r 4{t
 ,..Y
I
{

{.
Apendice
l. lnsuflclenfn interpretirii tndivtduale a Bibtiei . l5t
2. Omllie la Sf. Luca ZS, ZS-1S .
L , r60
I70
4. Altd plldtr"
5. Istoria interpretlrii bibtice
r'll
t7:3
6. Exemple de antilogil in Sf. Scripturtr
[: Tabla lndreptdrilor .
t?9
. r84
Tahla de matertt

t
185

I
t
I
t
t
I
I
I
{'