Metode de dimensionare a stocurilor

Puskás Raymond-Tristan

Dimensionarea stocurilor de active circulante este operaţiunea prin care se stabileşte

necesarul (optim) de active circulante, pentru un exerciţiu financiar (eventual, un an)
exprimat valoric, în vederea realizării în condiţii optime a volumului previzionat al
activităţii.
Dimensionarea stocurilor reprezintă punctul de plecare în determinarea
fondurilor băneşti acoperitoare desfăşurării ciclului de exploatare. Nivelul stocurilor
reprezintă baza unor relaţii financiare ocazionate de recursul la autofinanţare, credite
pe diferite termene sau credite comerciale sau, creşteri de capital prin noi emisiuni de
acţiuni în vederea acoperirii unei părţi necesarului de finanţat al ciclului de
exploatare al unei investiţii. Necesitatea dimensionări corecte a stocurilor decurge din
consecinţele acestora
asupra desfăşurării ciclului de exploatare, asupra nivelului de imobilizare al
capitalului şi asupra costurilor. Un nivel optim al stocurilor este acela care ţine seama
de condiţiile reale de aprovizionare, tehnologice, de producţie şi comercializare, de
reducerea capitalurilor imobilizate şi a costurilor şi, care are în vedere accelerarea
vitezei de rotaţie şi creşterea eficienţei activităţii economice a întreprinderii.
Pentru dimensionarea stocurilor, se pot utiliza mai multe metode, între care:

 metoda analitică;
 metoda pe elemente;
 metoda mixtă;
 metoda sintetică (globală).

Metoda analitică
Această metodă constă în calcularea stocurilor pe fiecare component al elementelor
de active circulante, cantitativ şi valoric, anual şi pe trimestre, având aplicabilitate
atât în cadrul firmele nou înfiinţate, cât şi la firmele aflate în funcţiune. De asemenea,
această metodă poate fi folosită atunci când intervin modificări esenţiale faţă de anul
precedent în organizarea şi tehnologia producţiei, în programele de aprovizionare şi
vânzări, în nomenclatorul produselor, sau când intră în funcţiune secţii noi care
modifică substanţial viteza de rotaţie a activelor circulante.
Metoda prezintă ca avantaj o determinare riguroasă a stocurilor cantitative şi a
necesarului de finanţat aferent pentru fiecare categorie de stoc în parte, având ca
dezavantaj, prin urmare, un volum relativ însemnat de muncă de calculaţie a acestor
stocuri ce se referă la fiecare component.

Metoda pe elemente
Această metodă constă în determinarea stocurilor de active circulante pe fiecare
element în parte şi nu pe componentele elementelor respective. Metoda se aplică, în
special elementelor de active circulante care depind direct de valoarea producţiei sau
cifrei de afaceri.
În cadrul acestei metode, există două procedee principale de calcul a stocurilor şi anume:

 pe baza timpului de imobilizare pe elemente;

 pe baza corelaţiei dintre soldurile elementelor de active circulante şi volumul
producţiei sau cifrei de afaceri.

Metoda mixtă
Metoda se caracterizează prin calcularea stocurilor anuale pe fiecare component al
elementelor de active circulante prin aplicarea metodei analitice şi, a stocurilor
trimestriale numai pe elemente (nu şi pe componentele acestora) prin aplicarea
metodei pe elemente.
Stabilirea prin metoda analitică a stocurilor anuale are scopul de a determina
timpul de imobilizare a capitalului, ca factor de bază în calcularea stocurilor
trimestriale.
Metoda sintetică (globală)
Această metodă se caracterizează prin determinarea stocului pe total active
circulante, eventual cu defalcarea acestuia pe elemente. Se poate folosi de către
agenţii economici aflaţi în funcţiune din anii precedenţi la care nu se produc
modificări importante în mărimea cifrei de afaceri.
Pentru stabilirea stocului total de active circulante prin această metodă, se pot
utiliza următoarele procedee:

 procedeul bazat pe viteza de rotaţie:

 procedeul bazat pe corelaţia dintre necesarul de capital total al activelor
circulante şi volumul producţiei (cifrei de afaceri);
 procedeul bazat pe ponderea activelor circulante la 1000 lei producţie marfă.