Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HR
HR
Evaluarea psihologică
a personalului
Suport de curs
(DRAFT)
CONTINUTUL CURSULUI
2
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
BIBLIOGRAFIE
Lucrări principale:
▪ Bogathy, Z., 2004, Manual de psihologia muncii si organizaţională, Editura Polirom, Iaşi;
▪ Constantin, T., 2004, Evaluarea psihologică a personalului, Editura Polirom, Iaşi, (290 p.);
▪ Constantin, I., Stoica-Constantin, Ana, Managementul Resurselor Umane; ghid practic şi
instrumente pentru responsabili de resurse umane şi manageri, Institutul European (245 pg.);
▪ Rotaru, A., 1998, Managementul Resurselor Umane, Sedcom Libris, Iasi;
▪ Nica, P.C. et al., 1997, Managementul resurselor umane, Editura Economica, Bucureşti
Lucrări opţionale:
1. Aiken L. R., 1991, Personality Assessment Methods and Practice, Hogrefe & Huber Publishers,
SUA
2. Anghelescu, V., 1971, Elemente de ergonomie aplicată, Bucureşti, Editura politică
3. Balicco, C., 1998, Les méthodes d’évaluation en ressources humanes, Les Éditions
d’Organisations, France
4. Bogathy, Z., 2002, Introducere în psihologia muncii, Tipografia Universităţii de Vest, Timişoara
5. Cameron K. S., Quinn R. E., 1999, Diagnosing and Changing Organisational Culture, Addison-
Wesley Longman Inc.
6. Cazacu, H., 1970, Factorii sociali ai productivităţii muncii, Bucureşti, Editura A.R.S.R.
7. Chelcea S., Zlate M., Zamfir C., 1978, Dezvoltarea umană a întreprinderii, Ed.Ştiintifică şi
Enciclopedică, Bucuresti.
8. Colle C. A., 1995 Organisational Behaviour, Letts Educational, UK
9. Cole, G. A., 1996, Management. Theory and Practice, DP Publications, UK
10. Constantin, T., 2004 – Evaluarea Psihologică a personalului, Editura Polirom, Iaşi, (290 p.).
11. Constantin, T. şi Stoica-Constantin, Ana, 2000, Managementul resurselor umane. Ghid practic
şi instrumente pentru responsabilii de resurse umane şi manageri, Institutul European, Iaşi
12. Constantin, T., 2003, Psihologie Organizaţională (curs), în Psihologie Pedagogie; cursurile
anului IV IDD, Imprimeria Universităţii „Al . I Cuza., pp. 337 – 422.
13. Dollan S. L. şi coalb, 1996, Psychologie du travail et des Organisations, Gaetan Morin Éditeur,
Montreal
14. Graham, H. T. & Bennett, R., 1998, Human Resource Management, Pitman Publishing, UK
15. Genain, L., 1987, Strategie du recruitement, Éditions Performa, France
16. Havârneanu, C., 2000, Cunoaşterea psihologică a persoanei, Editura Polirom, Iaşi.
17. Herseni, T., 1970, Laboratorul uzinal de psihologie, Bucureşti, Editura ştiinţifică
18. Holban, I., 1970, Probleme de psihologia muncii, Bucureşti, Editura ştiinţifică
19. Iosif, Gh. şi Botez, C-tin (coord.), 1981, Psihologia muncii industriale, Bucureşti, Editura
Academiei
3
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
4
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
5
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
6
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Una dintre cele patru comisii aplicative - „Comisia de Psihologia Muncii, Transporturilor
şi Serviciilor” - girează procedurile pentru acordarea avizului de liberă practică în următoarele
domenii de activitate:
PSIHOLOGIA MUNCII ŞI INDUSTRIAL-ORGANIZAŢIONALĂ;
PSIHOLOGIA TRANSPORTURILOR;
PSIHOLOGIA APLICATĂ ÎN SERVICII.
În cadrul domeniului „psihologia muncii, transporturilor şi serviciilor”, pentru obţinerea
atestatului de liberă practică sunt obligatorii următoarele discipline:
a) psihodiagnostic;
b) psihologie experimentală/ metodologia cercetării psihologice şi statistică psihologică;
c) psihologia muncii sau psihologia industrial-organizaţională;
Psihologii atestaţi pentru aceste domenii pot utiliza metodele psihologice pentru:
(1) analiza psihologică a muncii;
(2) evaluare, selecţie şi expertiză psihologică în vederea angajării, autorizării/menţinerii în
funcţie sau la solicitarea instituţiilor abilitate;
(3) evaluarea în scopul avizării psihologice pentru protecţia muncii şi siguranţa circulaţiei şi a
navigaţiei;
(4) formare, orientare şi repartiţie în muncă după criterii psihologice;
(5) analiza psihologică şi prevenirea incidentelor, evenimentelor şi accidentelor de muncă,
circulaţie şi navigaţie;
(6) analiza şi prevenirea fenomenelor de inadaptare profesională;
(7) studiul şi prevenirea stresului ocupaţional;
(8) studierea şi evaluarea modalităţilor de îmbunătăţire a adaptării operatorului uman în
activitatea de muncă;
(9) diagnoză şi intervenţie organizaţională;
(10) consiliere pentru orientarea în carieră şi dezvoltare personală;
(11) informare şi consiliere în vederea reconversiei şi integrării socio-profesionale;
(12) evaluare, consiliere pentru plasarea în muncă a persoanelor cu dizabilităţi;
(13) consiliere în vederea integrării socio-profesionale a categoriilor de persoane defavorizate;
(14) consultanţă psihologică pentru managementul resurselor umane;
(15) realizarea de studii şi cercetări ergonomice în vederea îmbunătăţirii performanţelor umane în
activitatea de muncă, circulaţie şi navigaţie.
7
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Hotărârea nr. 355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor
(publicată în Monitorul Oficial, parte I. nr. 332 din 17 mai 2007) stabileşte cerinţele minime pentru
supravegherea sănătăţii lucrătorilor faţă de riscurile pentru securitate şi sănătate, pentru prevenirea
îmbolnăvirii lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenţi nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau
biologici, caracteristici locului de muncă, precum şi a suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme ale
organismului în procesul de muncă.
Această hotărâre este cea care defineşte condiţiile în care este solicitată evaluarea psihologică
periodică şi la angajare şi care sunt situaţiile în care medicul de medicină a muncii poate solicitata
evaluarea psihologică.
Pentru a înţelege mai bine temeiul activităţii de evaluare psihologică în domeniul psihologiei
muncii şi organizaţionale este necesară mai întâi exemplificarea modului în care această hotărâre
defineşte sau face referire la aptitudinea în muncă, rolul medicului specialist de medicină a muncii şi
testarea psihologică a aptitudinilor.
ART. 8
o « (1) Serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătăţii lucrătorilor
sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea activităţii,
promovarea sănătăţii la locul de muncă.”
ART. 9
o „(1) În sensul prezentei hotărâri, aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din
punct de vedere medical de a desfăşura activitatea la locul de munca în profesia/ funcţia pentru
care se solicita examenul medical”.
o …..
o „(2) Pentru stabilirea aptitudinii în muncă, medicul specialist de medicina muncii poate
solicita si alte investigaţii şi examene medicale de specialitate, suplimentare celor prevăzute la
art. 8.”
o ART. 14 În funcţie de rezultatul examenului medical la angajarea în muncă,, medicul de
medicina muncii poate face propuneri pentru:
o adaptarea postului de munca la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice si la
starea de sanatate a lucratorului, în situatia prevazuta la art. 15 lit. b);
o îndrumarea persoanei care urmeaza a fi angajata catre alte locuri de munca;
o includerea în circuitul informational si operational din sistemul sanitar a acelor
persoane care necesita o supraveghere medicala deosebita.
Categorii de personal descrise în Anexa 1 din Hotărârea nr. 355 din 11 aprilie 2007 sunt redate
în Figura 1.1.
8
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Figura 1. 1. Categorii de personal descrise în Anexa 1 din Hotărârea nr. 355 din 11 aprilie 2007
În viziunea Hotărârii nr. 355 din 11 aprilie 2007, examenul psihologic pentru medicina muncii în
ceea ce priveşte evaluarea periodică are următoarele caracteristici:
o categoriile profesionale pentru care este obligatorie evaluarea psihologică sunt cele
descrise în Anexa 1.
o medicii de medicină a muncii sunt cei care solicită examenul psihologic; ei pot solicita şi
alte evaluări suplimentare /specifice.
o semnătura şi decizia finală de validare a aptitudinii în muncă o are medicul specialist de
medicina muncii
În ceea ce priveşte examenul psihologic ca parte integrantă a procesului de recrutare şi selecţie de
personal
o examenul psihologic este la angajare, obligatoriu doar pentru anumite categorii socio-
profesionale (cele descrise în Anexa 1.)
o rămâne la latitudinea medicului de medicina muncii să decidă dacă persoana care doreşte să
ocupe un anumit post/ o anumită funcţie va efectua şi un examen psihologic, chiar dacă
legislaţia nu o impune (HG 355 /2007).
9
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Legislaţia actuală impune, cel puţin aşa cum rezultă din HG 355 /2007, ca angajarea,
menţinerea în funcţie, reluarea sau schimbarea activităţii de bază a unui salariat, promovarea acestuia,
indiferent de pregătire şi vârstă, să se facă, numai după ce, în prealabil, a efectuat un control medical şi
o verificare a aptitudinilor psiho-profesionale.
Serviciile de psihologia muncii completează investigaţiile medicale solicitate de medicul de
medicina muncii pentru întocmirea fişei de aptitudini pentru fiecare dintre angajaţii companiei. Dacă
ţinem cont de aceste precizări, există mai multe tipuri de evaluări psihologice / situaţii în care
evaluarea psihologic este recomandată prin lege:
evaluarea psihologică la angajare (obligatorie pentru categoriile profesionale definite în
Anexa 1 din HG 355 /2007, ca parte a examenului medical la angajare; la atitudinea medicului
specialist de medicina muncii sau a managerului pentru alte categorii profesionale);
evaluarea psiho-aptitudinală periodică (obligatorie pentru categoriile profesionale definite
în Anexa 1 din HG 355 /2007, ca parte a examenului medical la angajare);
evaluarea psihologică la reluarea activităţii (la atitudinea medicului specialist de medicina
muncii şi în acord cu H.G. 355 / 2007);
evaluarea psihologică la schimbarea funcţiei / promovare profesională (la atitudinea
medicului specialist de medicina muncii şi în acord cu H.G. 355 / 2007).
10
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Avizul psihologic
11
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
La sfârşitul interviului de anamneză, mai ales dacă se doreşte evaluarea psihologică cu ajutorul
probelor standardizate se recomandă solicitarea unei declaraţii pe proprie răspundere (după modelul
din Figura 4), declaraţii în care persoana evaluată declară că este odihnită şi că nu a consumat băuturi
alcoolice (cazuri care pot duce la invalidarea evaluării psihologice).
Poate ar fi utile ca în această declaraţie să se specifice „Declar ca sunt de acord ca rezultatele
evaluării psihologice să fie comunicate conducerii firmei / instituţiei, în eventualitatea în care voi
ocupa postul scos la concurs” (în cazul evaluării psihologice la angajare / promovare) sau că „Declar
ca sunt de acord ca rezultatele evaluării psihologice să fie comunicate conducerii firmei /
instituţiei…(în cazul evaluării psihologice periodice)
12
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Codul deontologic al profesiei de psiholog are la baza cateva principii esentiale dezvoltate in
cele ce urmeaza iar aderarea practicianului la oricare dintre aceste principii presupune respectarea
anumitor reguli ( www.copsi.ro – codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera
practica).
• PRINCIPIUL III – Integritate profesionala - psihologii vor incerca să manifeste cel mai înalt
grad de integritate morală şi profesională în toate relaţiile lor, avand totodata datoria de a
prezenta onest pregătirea şi calificările obtinute pana in acel moment, indeferent de locul in
care se afla , de relaţiile profesionale şi de asemenea să nu permită sau să tolereze practicile
incorecte şi discriminatorii. (Art. III.5. Psihologii vor evita orice imixtiuni care afectează
calitatea actului profesional, fie că e vorba de interese personale, politice, de afaceri sau de
alt tip.
Art. III.7. Psihologii vor evita relaţiile multiple (cu clienţii, subiecţii, angajaţi, cei supervizaţi,
studenţi sau persoane aflate în formare) şi alte situaţii care pot prezenta un conflict de
interese sau care pot reduce capacitatea lor de a fi obiectivi şi imparţiali – spre exemplu
dublul-rol in psihoterapie sot/sotie si terapeut pentru propriul partener de cuplu .)
Pe langa principiile enumerate mai sus codul deontologic al profesiei de psiholog numara si o
serie de standarde etice generale – valabile pentru oricare ramura in care psihologul practician isi
desfasoara activitatea (psihologia muncii, transporturilor, psihologie clinica, psihoterapie, psihologia
educatiei, etc) precum si o serie de standarde etice specifice fiecareia dintre aceste ramuri.
13
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
…..
14
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
15
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Evaluarea realităţii psihologice unei firme /instituţii nu este foarte uşor de realizat. Teoretic
vorbind, abordarea acestei realităţi se poate face cu ajutorul metodelor şi tehnicilor specifice
investigaţie psihologice: observaţia, interviul individual şi de grup (focus-group), chestionarul de
atitudini, testul psihologic, chestionarul de opiniei etc. În realitate un analist nu poate folosi decât o
parte din aceste metode de investigaţie psihologică. Timpul pe care acesta îl are la dispoziţie pentru
culegerea datelor este limitat şi, dacă vorbim în temeni economici, eficienţa lui este pusă sub semnul
întrebării dacă nu foloseşte tehnici adecvate de culegere şi analiză a datelor. În plus, pentru a-şi
argumenta cât mai obiectiv concluziile, el are nevoie de instrumente standardizate de analiză, evitând
metodele „deschise” de culegere a datelor de tipul observaţiei sau interviului, pentru care interpretarea
este deseori dependentă de talentul şi prejudecăţile analistului, iar concluziile lui pot fi puse uşor sub
semnul întrebării. Pornind de la considerente legate de eficienţa economică şi de raportarea obiectivă a
datelor, în evaluarea psihologică în firme / instituţii, cel mai frecvent se folosesc instrumentele
standardizate de tipul chestionarele de atitudini sau chestionarele de personalitate /testelor
psihologice. Se apelează şi la tehnici deschise de culegere a datelor în scopuri experimentale sau
pentru analiza unor situaţii particulare (analiza postului /funcţiei, culegerea datelor preliminare
necesare construirii unor instrumente standardizate; analiza unor accidente de muncă, etc.), dar acestea
sunt utilizate mult mai puţin frecvent.
Dimensiunile colective
16
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Nivel al analizei?
Societal
(naţional)
CULTURĂ
ORGNIZAŢIONALĂ
Colectiv (valori şi credinţe colective)
(organizaţional)
CLIMAT
ORGANIZAŢIONAL
(percepţii şi evaluări
colective)
Individual
(personal)
Dimensiunile individuale:
17
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
ATITUDINILE (dimensiuni)
o definitorii - definesc persoana şi prezic reacţiile individuale; cu ajutorul lor fiecare
persoană filtrează şi interpretează informaţiile primite din mediu şi reacţionează în sensul
anticipat;
o destul de stabile - unele atitudini sunt extrem de stabile – nucleu dur atitudinal – altele
sunt fluctuante, puţin importante - atitudini periferice; pot fi influenţate sau schimbate în
timp;
o tendinţe parametrice - de regulă se distribuie conform curbei lui Gauss într-o
colectivitate largă, dar există tendinţe specifice şi diferenţe interculturale sau inter-grupuri;
o individuale dar condiţionate cultural - sunt formate şi modelate cultural; unele atitudini
sunt utile în comparaţiile inter-colective – dacă există şi o procedură de evaluare sensibilă,
care surprinde aceste diferenţe.
6.1.2.1. APTITUDINILE
Dincolo de definiţii generale, de modelările teoretice sau opinii ale diferitilor autori de cărţi de
specialitate, ne interesează modul în care sunt definite aptitudinile şi cum sunt clasificate acestea de
către experţii care lucrează în domeniul psihologiei muncii şi organizaţionale.
18
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Edwin A. Fleishman în „Ghidul aptitudinilor umane„ defineşte 5 clase de aptitudini care trebuie
luate în calcul în evaluarea psihologică cu scop profesional:
1. Aptitudini cognitive
2. Aptitudini psihomotorii
3. Aptitudini fizice
4. Aptitudini senzoriale / perceptuale
5. Aptitudini sociale / interpersonale
19
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Termenul personalitate este folosit de obicei pentru a descrie trăsături distinctive sau obişnuite,
caracteristici sau proprietăţi, ale comportamentului unui individ. Personalitatea unui individ poate fi
definită ca „pattern-ul total (schema) al modurilor sale caracteristice de a gândi, simţi şi de a se
comporta şi care constituie modalitatea distinctivă a individului de a relaţiona cu mediul (Colle C. A.,
1995). Aşa cum am mai argumentat (Constantin T., 2003), deşi nu există o definiţie pe deplin
acceptată pentru personalitate, se consideră că personalitatea poate fi analizată în termeni de trăsături
de personalitate. Conform opiniei lui G. W. Allport, o trăsătură de personalitate apare prin repetarea
anumitor comportamente în acord cu o motivaţie internă, comportamente care sunt valorizate, prin ele
însele (motivaţie intrinsecă) sau prin beneficiile pe care la aduc subiectului (motivaţie extrinsecă).
Acesta permite structurarea unor preferinţe, a unor tendinţe constante de raportare la situaţii, idei,
oameni şi de a reacţiona în raport cu acestea. Aceste preferinţe, tendinţe, înclinaţii, capătă, în timp, o
anumită stabilitate, devenind definitorii pentru individ.
Identificarea trăsăturilor de personalitate se poate realiza cu ajutorul inventarelor /testelor de
personalitate, instrumente realizate prin compararea datelor obţinute pe eşantioane foarte mari de
persoane şi "izolarea" prin mijloace statistice a caracteristicilor comune, a modurilor tipice de a
reacţiona. Un individ poate fi descris în termeni de trăsături de personalitate prin compararea
rezultatelor înregistrate de el la o anumită probă psihologică cu mediile rezultatelor obţinute la aceeaşi
probă de eşantionul general din care el face parte. Astfel, el poate apărea mai supus sau mai dominant
decât ceilalţi, mai activ sau mai pasiv, mai introvertit sau mai extravertit decât majoritatea subiecţilor
din aceeaşi populaţie.
În demersul de evaluare psihologică nu trebuie să uităm faptul că dimensiunile pe care le pun
în evidenţă instrumentele psihologice ("trăsături de personalitate"), sunt nişte “constructe”, “etichete”
lingvistice prin care sunt exprimate sintetic regularităţi ale tendinţelor individuale, ale atitudinilor
generale sau ale expresiilor comportamentale. Nu trebuie uitat nici faptul că precizia cu care sunt
identificate astfel de regularităţi nu este absolută, frecvent existând probabilitate ca 5 % până la 25%
din cei investigaţi să nu se încadreze în tendinţa prognozată. Acesta ne obligă la multe prudentă în
interpretarea rezultatelor şi la coroborarea datelor obţinute de mai multe instrumente sau cu ajutorul
altor metode (observaţie, interviu, proba situaţionale etc.).
Deşi nu există o definiţie pe deplin acceptată a personalităţii, oamenii de ştiinţă par să fie de
acord cu privire la două aspecte definitorii pentru personalitate: a) existenţa unei relative stabilităţi a
trăsăturilor de personalitate pe parcursul existenţei individuale; b) existenţa unei constanţe a
conduitelor individuale în faţa unor situaţii similare. Există şi un anumit acord în a accepta că, în
majoritatea aspectelor comportamentului uman, factorul înnăscut şi cel dobândit sunt prezenţi, ambii
influenţând simultan şi în mod continuu comportamentul individual.
În acest cadru definim personalitatea ca fiind: o integrare individuală dinamică a ansamblului de
trăsături de origine ereditară sau dobândită, trăsături care sunt relativ stabile la adulţi, trăsături care
determină particularităţile şi diferenţele inter-individuale în atitudini şi comportamente.
20
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Una dintre modalităţile de evaluare a personalităţii este cea obţinută prin analiza răspunsurilor
oferite, în condiţii standardizate, de către persoanele evaluate, la ceea ce numim „chestionare de
personalitate” sau „inventare de personalitate”. Deşi primele evaluări verbale sistematice ale
personalităţii, folosite în situaţii de selecţie se realizau încă de acum 3000 de ani în China antică (Ben-
Porath, 2003), practica evaluării personalităţii cu ajutorul unor chestionare standardizate a început
acum peste 100 de ani odată cu dezvoltarea scalei pentru evaluarea inteligenţei realizată de Alfred
Binnet şi Theodore Simon în 1905. Dar, evaluarea funcţiilor mentale propusă de cei doi autori nu
reuşea să determine cum ar putea oamenii să gândească, să simtă sau să acţioneze. Abia după anii 1920
psihologia a încercat să identifice diferenţele individuale în adaptarea psihologică şi tipul de
personalitate. În timpul celui de-al doilea război mondial evaluarea personalităţii cunoaşte o dezvoltare
fără precedent determinată de necesitatea identificării combatanţilor care nu ar fi făcut faţă pe front sau
a celor cu aptitudini de leadership. De asemenea imediat după cel de-al doilea Război Mondial devin
din ce în ce mai necesare şi de dezvoltă chestionarele de evaluare psihologică din domeniul clinic
(Weiner şi Green, 2008).
O dată cu extinderea folosirii chestionarelor au apărut bineînţeles şi criticile. De exemplu Ben
Porath (2003) îl aminteşte pe Allport (1937) printre primii psihologi care identifică limitele
chestionarelor auto-raportate şi spune că „oricine poate simula (pe hârtie) că este introvertit,
conservator sau fericit” (Allport, 1937, pag 450 apud Ben-Porath, 2003). Tot el pune sub semnul
întrebării construirea chestionarelor de auto-raportare pentru a evalua o trăsătură sau mai multe
trăsături şi scorarea itemilor pe mai multe scale sau doar pe una singură. Ca un alt exemplu, încă din
1946, Ellis subliniază şi el alte limite ale chestionarelor: tendinţa acestora de a integra persoanele în
categorii bipolare mari; concentrarea pe fidelitate şi nu pe validitate; măsurarea unor constructe care
sunt diferite doar sub aspectul denumirii; solicitarea unor răspunsuri de tip „da/nu” care pot
compromite validitatea scalelor; limbajul folosit în alcătuirea itemilor ar putea să nu fie înţeles în mod
adecvat de către respondenţi; gradul ridicat de artificialitate al procedurii de chestionare care au puţine
în comun cu viaţa reală de zi cu zi etc. (Ellis, 1946)
Într-o primă etapă, răspunzând la astfel de acuzaţii fie prin îmbunătăţirea tehnicilor de
culegere a datelor fie prin rafinarea instrumentarului metodologic şi statistic, cercetătorii psiho-
metricieni au dovedit că probele standardizate de evaluare a personalităţii sunt destul de precise,
stabile şi utile în practica clinică şi organizaţională. Mai mult, ei au arătat că există o largă paletă de
diferenţe individuale, consistente şi stabile în timp, diferenţe care pot fi operaţionalizate ca factori de
personalitate şi care pot fi puse în evidenţă în examenele de selecţie psihologică sau în evaluările
clinice. Psihologi ca Thurstone (1934), Allport şi Odbert (1936), Cattell (1946, 1947) sau Fiske (1949)
au avut rolul unor exploratori identificând şi probând cu date empirice existenţa a numeroase trăsături
de personalitate stabile şi măsurabile cu ajutorul chestionarelor de evaluare a personalităţii În timp
însă, atât încrederea în importanţa evaluării structurii de personalitate cât şi creşterea acurateţei
metodologice a dus la o supralicitare a numărului de factori de personalitate identificaţi şi evaluaţi cu
ajutorul diferitelor probe standardizate de evaluare a personalităţii, numărul acestora ajungând de
ordinul sutelor (Constantin et al. 2008).
Contrariaţi de multitudinea de factori de personalitate descrişi în literatura de specialitate, de
multiplele suprapuneri dintre aceştia şi numeroasele probleme legate de acurateţea metodologiei de
evaluare, diferiţi analişti s-au întrebat dacă nu există un numitor comun al aceşti factori şi daca
personalitatea nu poate fi descrisă într-un număr limitat de factori, mai cuprinzători, factori care pot fi
identificaţi printr-o metodologie precisă şi necontestabilă. În ultimii douăzeci de ani cercetarea
factorială din domeniul psihologiei personalităţii şi cea din domeniul psiholexical converg spre acelaşi
model factorial general al structurii personalităţii numit „Five Factor Model” (abordarea factorială) sau
„Big Five” (abordarea lexicală). Acest model propune existenţa a 5 mari trăsături de personalitate -
Extroversiune, Agreabilitate, Conştiinciozitate, Nevrozism şi Deschidere spre experienţă (Perugini,
Gallucci, Livi, 2000). În zilele noastre acest model reprezintă principala abordare şi perspectivă din
care se măsoară personalitatea şi unul din modelele care respectă principiul lui Cattell “prea mulţi
factori pot face rău”(Cattell 1947 p. 206 apud Digman 1996).
Goldberg (1999a) construieşte un model al personalităţii care să înglobeze cei 5 suprafactori,
fiecare factor având ataşate 6 subfaţete. În 2005, împreună cu un grup de cercetători, construieşte o
bază de date cu itemi disponibilă on-line pentru evaluarea personalităţii. Dimensiunile modelului IPIP-
NEO (Golberg, 1999a) au fost prezentate pe larg de către J. A. Johnson (Goldberg, Johnson et. al,
21
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
2005). Factorii modelului IPIP-NEO descrişi de Goldberg, şi Johnson (2005) sunt prezentaţi mai jos.
Preferăm descrierea factorilor din perspectiva modelului IPIP-NEO pentru că acest model a stat la
baza operaţionalizării chestionarului Big Five©plus, construit de noi (Constantin et al. 2008).
1. Extraversiune
1.1 Afectivitate (“friendliness”)
1.2 Sociabilitate (“gregariousness”)
1.3 Asertivitate (“asertiveness”)
1.4 Activitate (“activity level”)
1.5 Excitabilitate (“excitement seeking”)
1.6 Veselie (“cheerfulness”)
2. Agreabilitate
2.1 Încredere (“trust”)
2.2 Moralitate (“morality”)
2.3 Altruism (“altruism”)
2.4 Cooperare (“cooperation”)
2.5 Modestie (“modesty”)
2.6 Compasiune (“sympathy”)
3. Nevrozism
3.1 Anxietate(„anxiety”)
3.2 Furie („anger”)
3.3 Depresie („depression”)
3.4 Timiditate („timidity”)
3.5 Exagerare („immoderation”)
3.6 Vulnerabilitate („vulnerability”)
4. Conştiinciozitate
4.1 Eficienţă personală („self-efficacy”)
4.2 Ordine/planificare („orderliness”)
4.3 Rigiditate morală („dutifulness”)
4.4 Ambiţie/nevoia de realizare („achievement-striving”)
4.5 Perseverenţă („self-discipline”)
4.6 Prudenţă („cautiousness”)
5. Deschidere
5.1 Imaginaţie („imagination”)
5.2 Interes artistic („artistic interest”)
5.3 Emoţionalitate („emotionality”)
5.4 Spirit aventurier („adventurousness”)
5.5 Intelect („intellect”)
5.6 Liberalism („liberalism”)
Dar, deşi ştiinţa psihologică spune că, după vârsta adolescenţei, oamenii nu se schimbă, fiecare
dintre noi observă, în jurul nostru persoane care se schimbă o dată cu trecerea timpului, uneori într-un
mod dramatic. Sunt oare invalide premisele postulând stabilitatea trăsăturilor de personalitate? Ca
răspuns la această întrebare se argumentează faptul că unele din trăsăturile de personalitate s-ar putea
afla în stare „latentă”, contextul în care evoluează individual ne permiţând manifestarea lor. Acesta
poate fi o explicaţie dar numai pentru unele situaţii, din păcate destul de particulare. De exemplu, o
persoană educată în spirit pragmatic, poate să nu-şi fi descoperit, până la o anumită vârstă, anumite
sensibilităţi artistice şi, într-un context favorizant, să devină conştient de acestea şi să le exploateze.
Acesta este o situaţie care poate fi prezentată ca argument în sprijinul aparentei schimbări a
personalităţii prin „trezirea” unor trăsături latente. Pe de alte parte susţinem că cele mai multe situaţii
de schimbare a modului de a fi sau de a acţiona a unei persoane se datorează schimbărilor produse la
un alt nivel al dimensiunilor psihologice: la nivelul atitudinilor individuale.
22
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
6.1.2.1. ATITUDINILE
Pentru cele mai multe situaţii de schimbare (de exemplu, atitudinea faţă de putere, atitudine
faţă de injustiţie /nedreptate, atitudinea faţă risc şi căutarea senzaţiilor), o atitudine socială, destul de
bine ancorată, dar formată în timp sub presiunea societăţii (atitudinea faţă de muncă, atitudinea faţă de
homosexuali) sau o atitudine contextuală, fluctuantă, dependentă de un context specific (atitudinea
faţă de şefi, motivaţia pentru muncă, identificarea cu firma etc.). Altfel spus, în funcţie de
dimensiunea psihologică urmărită, la o extremă putem avea instrumente similare chestionarelor de
23
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
personalitate (evaluând polul bazal al personalităţii) iar la cealaltă extremă instrumente mai aproape de
chestionarele de opinie (evaluând credinţe sau idei care se pot schimba în timp).
Nu trebuie uitat însă faptul că fiinţa umana este destul de stabilă, tinde spre consistentă internă
(spre a fi în acord cu ce a spus şi a făcut în trecut, ce spune şi face acum) şi, uneori, este extrem de
încăpăţânată în a păstra idei, opinii sau atitudini care sunt foarte evident depăşite sau greşite („latenţă
cognitivă” sau „rezistenţa la schimbare”). De exemplu, societatea noastră este evident alta de aproape
25 ani şi o parte importantă din populaţiei mature încă gândeşte după o logică care este de mult
depăşită şi are o „mentalitate” faţă de muncă deloc măgulitoare pentru noi ca ţară. Mai mult, ca un
rezultat al asimilării valorilor şi atitudinilor în familie, noua generaţie, studenţi la ştiinţe economice sau
psihologie, vorbesc în temeni ca „statul ar trebui …”, „să ni se dea …”, „să ni se facă …” sau declară
categoric că „dacă eşti prost plătit nu merită să munceşti prea mult” (uitând faptul că cel în cauză a
semnat un contract şi a fost de acord cu acea retribuţie). Prin urmare, atitudinile şi chiar opiniile sunt
destul de stabile pentru a putea realiza evaluări pertinente cu ajutorul chestionarelor standardizate, în
măsura în care instrumentele sunt bine construite iar re-aplicarea aceluiaşi instrument, la aceleaşi
persoane, nu o facem peste 20 de ani (în 20 de ani putem spera că s-au schimbat în mod semnificativ
mentalităţile). Clarificând aceste aspecte se impune revenirea la tema centrală a acestui capitol şi
anume cea a analizei relevanţei utilizării instrumentelor psihologice în context socio-profesional.
Din acestă perspectivă, chestionarele de personalitate (testele de personalitate) se presupune că
evaluează, trăsăturile de personalitate, partea stabilă, imuabilă a personalităţii noastre, în timp ce
chestionarele de atitudini, ar evalua mai degrabă aspecte contextuale, atitudini, valori, dimensiuni ale
personalităţii care pot suferi mutaţii în timp. În acest context, există mai multe clase de instrumente
standardizate: inventarele /chestionarele de personalitate, testele (de aptitudini) şi chestionarele de
atitudini (fără să facem referire la chestionarele de opinie care reprezintă o altă clasă de instrumente de
utilizare mai degrabă sociologică). Totuşi, referindu-ne la instrumentele standardizate de evaluare a
personalităţii credem că nu putem face întotdeauna o distincţie clară între instrumente care evaluează
trăsături de personalitate şi cele care evaluează atitudini. Mai degrabă credem că unele dintre aceste
instrumente „măsoară” dimensiuni aflate mai aproape de polul atitudinal în timp ce altele dimensiuni
aflate mai aproape de polul bazal al trăsăturilor de personalitate.
Aceste categorii de instrumente fac apel la capacitatea de introspecţie a celui care răspunde la
întrebări, la subiectivitatea acestuia (fiind pus să aleagă varianta de răspuns care îl caracterizează cel
mai bine), şi se bazează pe intercorelarea (prin estimări statistice) a unor multitudini de atitudini şi
comportamente punctuale (operaţionalitate sub formă de itemi), alese sau exprimate de către
respondent. Pentru unele dintre aceste instrumente, factorii puşi în evidenţă sunt clar plasaţi la polul
bazal al personalităţii, exprimând trăsături de personalitate („EPI” - Eysenck, „16PF” – Cattell) sau
dominante atitudinale („Mentalitatea faţă de muncă”, „Atitudinea faţă de evaluare”), în timp ce pentru
altele statutul dimensiunilor evaluate este greu de definit (de exemplu „Inventarul preferinţei faţă de
muncă” – T. Amabile).
În concluzie, în evaluarea psihologică a realităţii unei firme /instituţii trebuie să ţinem cont de
natura dimensiunilor ce urmează a fi evaluate. Aceasta pentru că, în construirea designului de
24
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Mai sus am subliniat câteva dintre calităţile care trebuie să le aibă instrumentele psihologice
utilizate pentru evaluarea angajaţilor, luaţi individual. Dacă sunt respectate aceste condiţii dar se
schimbă scopul evaluării, aceleaşi instrumente se pot dovedi însă inadecvate. Dacă scopul evaluării nu
este surprinderea unor dimensiuni psihologice individuale ci a unor dominante psihologice ce se
manifestă la nivelul întregului colectiv validitatea şi pertinenţa instrumentelor utilizate trebuie re-
discutată în noul context organizaţional
În orice firmă /instituţie apar probleme legate de comunicare în interiorul unui colectiv sau
între departamente, de satisfacţia în muncă a angajaţilor, de motivare sau acord faţă de sistemul de
retribuire, de organizare efectivă a activităţii curente (aprovizionare, lucru în schimburi, formarea
echipelor etc.) sau de calitatea relaţiilor ierarhice (între şefi şi subalterni). Se poate pune problema
realizării unor schimbări de amploare la nivelul instituţiei, schimbări care, de regulă, sunt anticipate de
tot felul de zvonuri, se pot acumula nemulţumiri sau pot apărea stări conflictuale, manifeste sau
ascunse, între şefi, colective sau structuri ierarhice. În astfel de situaţii conducerea unei firmei
/instituţiei doreşte, de exemplu, să afle care este nivelul de satisfacţie al angajaţilor, dacă aceştia sunt
suficient de motivaţi sau dacă „pârghiile” de motivare utilizate sunt în acord cu aşteptările angajaţilor.
Măsurile ce vor şi luate nu vor fi individuale ci măsuri generale aplicabile la nivelul întregului
colectiv, măsuri care să ţină cont de tendinţele manifestate pe ansamblul colectivului.
În astfel de situaţii vorbim de evaluarea unor dimensiuni ale culturii organizaţionale sau de
evaluarea unor dimensiuni ale climatului organizaţional. Cultură organizaţională poate fi definită ca
fiind un ansamblu de valori, convingeri şi aşteptări comune membrilor unei organizaţii, stabile în timp
şi care produc norme de natură să modeleze comportamentul membrilor sau grupurilor, care fac parte
din aceasta.(Ch.Conrad). Aşa cum am văzut climatul organizaţional se referă mai degrabă la
percepţiile comune ale angajaţilor cu privire la politicile, practicile sau procedurile formale şi
informare existente la un moment dat în organizaţie informal” (Reichers & Schneider, 1990, p. 22).
Spre deosebire de cultura organizaţională care exprimă elementele de stabilitate, „personalitatea
organizaţiei”, climatul organizaţional descrie starea de spirit şi opiniile formulate de membrii unui
colectiv de muncă, prin componentele afective (trăirile, temerile, sentimentele pozitive sau negative),
cognitive (credinţele, opiniile, zvonurile) şi comportamentale (implicare, lentoare, absenteism, protest
etc.). Toate aceste componente sunt evaluate la nivel colectiv cu scopul de a realiza o descriere
obiectivă a unei situaţii problematice şi a identifica modalităţi de rezolvare sau îmbunătăţire a acesteia.
Pentru că vom reveni în două capitole separate cu detalii legate de definirea şi evaluarea celor două
aspecte (cultură şi climat organizaţional), în continuare vom face referire doar la problemele
metodologice care apar în evaluarea dimensiunilor psihologice asociate celor două aspecte.
În astfel de situaţii, dacă dorim date obiective şi utile, folosirea inventarelor de personalitate
sau a testelor nu este relevantă pentru că:
o Chestionarele de personalitate sunt construite pentru raportarea datelor unui subiect la media
obţinută de un eşantion de subiecţi similari lui. La o încercare de analiză a dominatelor la nivelul
unui colectiv, în condiţiile în care instrumentul este bine construit şi este aplicat pe un lot mare de
subiecţi, ne puteam aştepta ca să obţinem un scor pe întregul colectiv analizat aproape de media pe
eşantionul general. Acesta face ca aceste date să fie similare celor obţinute în alte colective, ne
putând compara colective diferite sau ne putând izola dominante psihologice relevante al nivelul
un ui colectiv, astfel de informaţii ne fiind utile în interpretarea dominatelor la nivelul unui
colectiv. Atunci când totuşi se pot raporta diferenţe semnificative între colective, acestea se pot
datora mai degrabă selecţiei anterioare (de exemplu la angajarea personalului unui departament de
25
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
marketing) sau auto-selecţiei (s-a observat că profesorii sunt, în medie, mai adaptativi, decât restul
populaţiei, în timp ce profesioniştii în domeniul artistic sunt mai inovativi decât restul populaţiei).
o Chestionarele de personalitate nu sunt sensibile la variaţiile contextului situaţional, în cazul de
faţă la variaţiile contextului profesional şi organizaţional. Pornind de la premisa că structura
personalităţii este stabilă, în analiza realizată cu inventare /teste de personalitate pe colective mari
vom obţine scoruri similare indiferent de specificul organizaţional. În realitate însă credinţele,
atitudinile şi reacţiile unui colectiv, de regulă, sunt diferite de cele ale altor colective iar noi
suntem interesaţi să surprindem tocmai aceste diferenţe. În opinia noastră diferenţele între
colective se datorează mai puţin „mediei” trăsăturilor de personalitate a membrilor acestora ci, mai
degrabă, mediei opiniilor, percepţiilor, credinţelor şi trăirilor angajaţilor (climatul organizaţional)
sau atitudinilor şi valorilor comune (cultură organizaţională) pe care membrii unui colectiv le
împărtăşesc şi care se pot schimba (mai lent sau mai rapid) în funcţie schimbările contextului
organizaţional.
o Chestionarele de personalitate utilizate în context profesional sunt mult mai vulnerabile la
tendinţa de faţadă. Chiar dacă studiile de validitate şi de fidelitate raportate pentru anumite
instrumente adaptate, validate şi etalonate pe populaţii largi par să le prezinte ca pe nişte
instrumente „solide”, sub presiunea contextului profesional, acestea îşi pierd valoarea cei evaluaţi
având tendinţa de a da răspunsuri care să îi pună într-o lumină favorabilă.
Dacă dorim să evaluăm dimensiuni psihologice care să reflecte dominatele care apar la nivelul
întregului colectiv, avem nevoie de instrumente specifice, sensibile la natura contextului profesional,
care să fie relevante mai ales pentru comparaţii între colective şi mai puţin pentru compararea unui
individ cu un grup similar lui. În această situaţie este mai puţin recomandată utilizarea chestionarelor
de personalitate (testelor psihologice), evaluarea unor dimensiuni ca motivaţie, satisfacţie, leadership,
stil de muncă realizându-se cu mai mult succes cu instrumente care evaluează mai degrabă variabile
„atitudinale” (chestionarele de atitudini) decât variabile „de personalitate” (testele psihologice).
În concluzie, vorbim de două paliere diferite de analiză (cel individual şi cel colectiv), fiecare
dintre acestea putând fi explorat cu metodologii specifice, diferite pentru fiecare dintre cele două
paliere, obţinând date care sunt relevante dacă sunt interpretate corect: numai comparaţii
interindividuale pentru instrumentele specifice palierului individual şi numai comparaţii între colective
pentru procedurile vizând explorarea dimensiunilor colective.
26
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
27
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
1. Etapa pregătitoare
Analiza postului /funcţiei Candidaţi potenţiali = ?
Stabilirea criteriilor de selecţie
2. Recrutarea Candidaţi care îndeplinesc condiţiile
Formularea anunţului; conţinut > 125 (la nivel local)
Constrângeri legale şi morale __________
3. Depunerea candidaturii
Curriculum Vitae
Scrisoare de intenţie /motivaţie Îşi depun candidatura
55
Formular de înscriere
Referinţe_____________________________
4. Interviul preliminar
Verificarea dosarului şi a referinţelor Trec de interviul preliminar
Oferirea de informaţii suplimentare candidaţilor_ 35
5. Evaluare competenţelor profesionale Îndeplinesc criteriile de
Evaluare pentru posturi simple competenţă profes.
Evaluare pentru posturi / funcţii de conducere ___ 25
6. Evaluarea psihologică
Au trăsături de
Operaţionalizarea criteriilor; aplicarea probelor
personalitate
Realizarea analizelor; Prezentarea rezultatelor_____ adecvate
7. Interviul aprofundat 15
Organizarea interviului; ghid şi grilă de evaluare Sunt cei
Realizarea interviului; evaluarea candidaţilor _________ mai buni
7
8. Probe situaţionale
Au stil de
____________________________
cond.
9. Interviul cu managerul adecvat
______________________________ 5
10. Oferta de lucru De
decis!
2
1. Etapa pregătitoare stă la baza procesului de selecţie şi este cea care ne oferă informaţiile
referitoare la criteriile pe care le vom folosi sau la calităţile pe care o persoană trebuie să le aibă pentru
a fi potrivită cu postul scos la concurs. Fără această etapă nu putem decât să presupunem sau să ne
imaginăm care ar fi criteriile după care am putea selecta o astfel de persoană (exigenţele unui anumit
post pentru care organizăm concursul). Etapa pregătitoare presupune două sub-etape distincte: analiza
funcţiei /postului şi, dependent de acesta, stabilirea criteriilor de selecţie.
Analiza postului / funcţiei am prezentat-o în capitolul anterior. În funcţie rezultatele obţinute în
această etapă şi descrise în fişa exigenţelor postului, vom extrage exigenţele profesionale şi
psihologice relevante, posibile criterii pe care le vom folosi în examenul de selecţie.
Stabilirea criteriilor de selecţie se realizează ţinând cont atât de fişa exigenţelor postului, cât şi
de alte imperative ale momentului (experienţă pe post similar la o firmă din acelaşi sector, expertiză în
realizarea studiilor de piaţă, domiciliu în localitate, carnet de conducere etc.). Având stabilite
principalele criterii, ele pot fi grupate în două clase: a) criterii eliminatorii (cele ţinând de nivelul
studiilor, cunoaşterea unei limbi străine, experienţă pe un post similar etc.) b) criterii de departajare
(pentru care trebuie stabilite grile în 5 – 7 trepte).
Alegerea, definirea şi operaţionalizarea criteriilor profesionale pe care le vom folosi în cadrul
procesului de selecţie profesională este relativ simplă. De exemplu, pentru un post de director de
marketing în cadrul unei firme mici (50 de angajaţi) pot fi definite drept criterii eliminatorii (a)
28
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
existenţa studiilor superioare în economie, (b) o vechime de cel puţin 3 ani în cadrul unui departament
de marketing, (c) cel puţin două stagii de formare /perfecţionare post-universitară, (d) cunoaşterea
limbii engleze etc. Pentru acelaşi post pot fi definite drept criterii de departajare: (i) experienţa
concretă în activităţi de promovare (1 - simplu participant /operator, 2 – membru în echipa de creare şi
implementare a strategiei de promovare, 3 – coordonatorul campaniei de promovare; 4 – coordonatorul
/seful departamentului care a realizat mai multe campanii de promovare; de la 1 la „n” – numărul
campaniilor la care a participat); b) interesul pentru formarea şi dezvoltarea profesională personală
(numărul şi nivelul stagiilor de formare); c) distincţii, premii realizării deosebite în domeniu (de
exemplu coordonarea campaniei de promovare care a permis o dublare a clientelei timp de un an) etc.
Definirea şi operaţionalizarea criteriilor psihologice (a caracteristicilor psihologice relevante
pentru ocuparea unui post) este mult mai dificilă deoarece realitatea psihologică este mai greu de
surprins şi cuantificat.
2. Recrutarea este etapa prin care atragem candidaţii, provocându-i să participe la concursul
pentru ocuparea postului. Dacă dorim să-i alegem pe cei mai buni, avem tot interesul ca oferta noastră
să ajungă la cât mai mulţi dintre cei interesaţi şi potenţial apţi de a ocupa postul respectiv. De regulă,
recrutarea presupune anunţul scoaterii la concurs a postului1,2. Fără a intra în detalii, menţionăm că un
anunţ trebuie să conţină: a) firma /instituţia pentru care se face recrutarea; b) postul /funcţia scoasă la
concurs (cu titulatura completă); c) condiţiile minime solicitate (studii, calificare, experienţă,
cunoaşterea unei limbi străine, etc.); d) conţinutul dosarului de depunere a candidaturii (CV,
recomandări, copii după diplome etc.); e) intervalul de timp şi locul în care se pot depune dosarele; f)
adresa şi telefonul de la care se pot obţine informaţii suplimentare. Opţional se pot da informaţii
referitoare la postul scos la concurs, avantajele acestuia, posibilităţi de promovare etc.
Nu trebuie uitat faptul că scoaterea la concurs a unui post se face public, cu cel puţin două
săptămâni înainte de realizarea examenului de selecţie. În plus, aceste anunţuri trebuie să respecte
anumite norme morale, să nu lezeze prestigiul unor persoane sau firme şi să respecte condiţiile ce ţin
de evitarea discriminării etnice, religioase sau bazate pe diferenţele de sex.
3. Depunerea candidaturii este o prima etapă în care se face o triere a candidaţilor (în afară
auto-selecţia realizată de cei care au decis sa nu-şi depună candidaturile). În concordanţă cu conţinutul
anunţului, candidaţii depun materialele solicitate. De regulă sunt solicitate:
a) Curriculum Vitae - conţine informaţii relevante privind datele personale, pregătirea, experienţa,
competenţele şi realizările candidatului.
b) Scrisoarea de motivaţie completează CV-ul (care este, în general, sec şi impersonal), cu
prezentarea şi argumentarea laturii motivaţionale: de unde a aflat de postul scos la concurs, de ce
îşi doreşte candidatul acel post, de ce crede că este cel mai potrivit pentru ocuparea lui, care este
oferta lui în termeni de competenţă, experienţă, implicare etc.
c) Formularul de candidatură este pregătit de organizatorii concursului şi poate solicita informaţii
diverse: date personale, nivel de pregătire, experienţă, informaţii privind posturile anterioare
(unde a lucrat, pentru care perioadă, de ce a părăsit vechiul loc de muncă, cine poate oferii relaţii
etc.), hobby-uri, motivaţii personale, valori, disponibilitatea de a lucra noaptea sau in week-end,
disponibilitatea de a pleca în delegaţii pentru mai multe zile etc.
d) Recomandările /referinţele reprezintă o certificare a înaltei competenţe a candidaţilor sau a
modului în care s-au achitat de sarcinile profesionale în cadrul altor firme /instituţii. Din păcate,
mai ales la noi, recomandările se dau cu mult prea multă uşurinţă, nefiind relevante. Mult mai util
este să avem permisiunea candidaţilor de a cere informaţii despre locurile de muncă anterioare şi
numerele de telefon ale firmei /instituţiei sau a două persoane de referinţă. Înainte de etapa 7
1
Există mai multe strategii de recrutare. O strategie specific occidentală este cea numită „vânătoarea de capete”,
situaţie în care o agenţie specializată, pe baza unui comenzi ferme din partea unei firme de renume, caută „cel
mai bun specialist” pentru un domeniu îngust de specializare (de exemplu inginerie genetică cereale).
“Vânătorul de capete” mai trebuie să şi convingă, să negocieze oferind, în condiţii de confidenţialitate, în numele
firmei, contracte deosebit de tentante specialistului “vânat” (mai ales dacă el aparţine firmei concurente).
2
O altă strategie, de care depinde mare parte din eficienţa firmelor noastre, de această dată frecvent utilizată la
noi, este cea numită „sistemul RPR” (rude-pile-relaţii). Deşi ar fi interesant de analizat, preferăm să nu insistăm
pe acest subiect.
29
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
(Interviul aprofundat), dacă candidatul respectiv a rămas în competiţie putem verifica datele
raportate de către candidat in CV, scrisoarea de motivaţie şi în formularul de candidatură.
În mod clasic depunerea documentelor descrise mai sus se făcea la sediul firmei sau la sediul firmei de
recrutare care face recrutarea şi selecţia în numele firmei. În ultimii ani, în cele mai multe situaţii
depunerea candidaturii se face prin intermediul aplicaţiilor web.
4. Interviul preliminar este o etapă secundă de triere. Este recomandată delegarea unei
persoane informate, care să preia şi să verifice dosarele, să înmâneze formularele de candidatură, să
pună întrebări legate de conţinutul dosarului (dacă este cazul) şi să ofere candidaţilor informaţii
suplimentare privind postul scos la concurs. Această etapă permite eliminarea multor neclarităţi. Pot
exista persoane care se retrag pentru că în această etapă au înţeles bine despre ce post este vorba şi nu
mai sunt interesate de acest post. De exemplu, nu rareori în anunţul de recrutare apare titulatura „Area
Manager”, în realitate fiind vorba de un post de agent de vânzări care are de acoperit mai multe judeţe.
Sunt şi situaţii în care candidaţii nu au înţeles care sunt condiţiile de participare la concurs şi realizează
că ele nu satisfac aceste condiţii. Interviul preliminar este mai consistent (realizat după strategia
descrisă pentru interviul aprofundat) atunci când examenul de selecţie profesională presupune numai
analiza dosarului şi realizarea unei serii de interviuri pentru a tria treptat candidaţii (situaţia în care nu
se mai parcurg etapele descrise mai jos).
În ultimii ani, tot mai frecvent, atât de companiile cât şi de firmele de recrutare, apelează la
diferite variante de interviu telefonic pentru realizarea interviului preliminar. Este evident credem
avantajul unei astfel de abordări, atât pentru firmă cât şi pentru candidaţi.
5. Evaluarea competenţelor profesionale reprezintă prima etapă de evaluare directă. Probele
prin care se verifică competenţa profesională trebuie construite de către specialistul /specialiştii din
domeniul de care aparţine postul (jurişti, informaticieni, psihologi), modul de cotare a răspunsurilor
fiind realizate tot de aceştia. De exemplu, dacă este vorba de un post de jurist, probele vor consta în
verificarea cunoştinţelor la zi legate de legislaţia în domeniu, verificarea capacităţii de interpretare a
legii, de identificare a excepţiilor etc. Pentru un post de operator computer probele pot consta în
realizarea anumitor aplicaţii necesare în firmă, iar evaluarea va fi realizată de către informaticieni. De
regulă, competenţele profesionale se evaluează cu calificativ admis /respins. Specialistul in MRU
trebuie să supravegheze ca probele să nu fie folosite pentru promovarea intereselor personale (blocarea
unor candidaţi şi promovarea altora) de către experţii consultaţi pentru pregătirea examenului de
verificare a competenţelor. Din acest motiv se recomandă pregătirea mai multor seturi de probe (dacă
se pot realiza înainte de anunţarea postului vacant, este mult mai bine), din care, în ziua evaluării, prin
tragere la sorţi se alege setul care va fi folosit în examenul verificare a competenţelor profesionale. Ar
fi de preferat ca evaluarea competenţelor să se facă după modelul „test grilă” pentru a elimina
subiectivismul sau alţi „factori perturbatori” ai obiectivităţii evaluării.
Pentru posturile vizând funcţii de conducere (acel post de director de marketing de care
vorbeam mai devreme) se pune problema verificării altor competenţe: competenţe de conducere,
decizie, organizare etc. În aceste cazuri, mai ales atunci când se solicită experienţă în posturi similare,
este inadecvată testarea propriu-zisă a competenţei profesionale, ea fiind garantată de activitatea
realizată până în acel moment în posturi similare. Se recurge la o schimbare de strategie: nu mai are
loc testarea propriu-zisă a competenţei profesionale, ci se utilizează probele situaţionale (etapa 9)
pentru a evidenţia abilităţilor asociate actului de conducere.
6. Evaluarea psihologică este a doua etapă de evaluare directă a candidaţilor. În funcţie de
exigenţele psihologice stabilite în etapa pregătitoare, s-au pregătit probele psihologice de evaluare a
dimensiunilor personalităţii candidaţilor, relevante pentru postul /funcţia respectivă. Nu este aici nici
locul şi nici spaţiul necesar pentru detalierea importanţei, modului de aplicare, modului de interpretare
şi de scorare a unor astfel de instrumente (aprofundarea acestui subiect se va face in cadrul modulului
de master „Evaluarea Formarea şi Consilierea Psihologica a Personalului”). Trebuie doar să precizăm
că pentru aplicarea acestor instrumente este necesară o calificare (pe care o oferă de regulă
distribuitorii instrumentului respectiv, în cadrul unor stagii de training), pentru că nu este suficientă o
aplicare şi interpretare “ad litteram” a scorurilor pe baza unui ghid de aplicare, ci o aplicare şi
interpretare competentă a acestora în funcţie de excepţiile, combinaţiile de factori, tendinţele normale
care apar pe anumite populaţii, precizia probei, modul de verificare a aparentelor contradicţii, „tonul”
cel mai potrivit de interpretare a unor rezultate etc.. Nu în ultimul rând specialistul trebuie să cunoască
30
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
sau să intuiască modul de a traduce anumiţi termeni („tendinţă nevrotică”, „hiperperseverenţă”, „forţă
a eului”) folosiţi în manualul de interpretare, în limbajul comun, ştiut fiind faptul că, de cele mai multe
ori, ei au o altă conotaţie decât cea definită în dicţionarele enciclopedice. Mai este necesar să atragem
atenţia că “testele” care apar in diverse reviste, cărţi şi chiar manuale, nu sunt instrumente
psihologice profesioniste de evaluare a personalităţii. Probele standardizare profesioniste costă
foarte mult, se vând numai specialiştilor din domeniu (pe bază de diplomă şi în urma unor stagii de
formare) şi, în nici un caz, nu se publică integral (împreună cu modul de scorare şi de interpretare). O
altă problemă este cea a respectării dreptului de autor, cu referire la probele recunoscute în
comunitatea internaţională, protejate prin drept de copyright, dar care sunt folosite fără a avea dreptul
legal de utilizare, deseori fără a fi adaptate şi etalonate pentru populaţia românească.
În urma aplicării testelor psihologice de evaluare a dimensiunilor considerate relevante pentru
postul /funcţia analizată vor rezulta o serie de scoruri standardizate, în funcţie de care care fiecare
dintre dimensiunile relevate vor fi reprezentante grafic. Evaluarea psihologică va permite eliminarea
unor candidaţi (cei la care dimensiuni psihologice considerate esenţiale sau foarte importante au fost
slab reprezentate sau cei la care combinaţiile anumitor factori îi fac inapţi pentru ocuparea postului) şi
ierarhizarea relativă a celorlalţi.
7. Interviul aprofundat – este una din procedurile de selecţie profesională cele mai
importante, mai ales pentru că evaluatorii, până în acest moment, au cunoscut candidaţii doar indirect,
prin actele depuse şi scorurile obţinute la probele de evaluare a competenţelor, aptitudinilor sau
trăsăturilor de personalitate . Interviul aprofundat se realizează după un ghid de interviu construit în
funcţie de caracteristicile funcţiei şi de criteriile stabilite în prima etapă. Evaluatorii, în număr de cel
puţin doi, întâmpină candidaţii, se prezintă, descriu scopul interviului şi ce se aşteaptă de la candidat,
durata aproximativă a interviului etc. Urmează apoi seria de întrebări, recomandată a fi aceleaşi pentru
toţi candidaţii. Recomandându-se interviul semi-structurat (serii de întrebări standard dar şi variante de
întrebări de aprofundare dacă răspunsul nu a fost edificator), după formularea unei întrebări, cel care
conduce interviul poate să pună întrebări de nuanţare. De regula, la finalul seriei de întrebări şi ceilalţi
membri ai comisiei pot pune întrebări suplimentare pentru cunoaşterea candidatului, aprofundarea
datelor prezentate în CV, în formularul de candidatură sau în referinţele primite sau pentru verificarea
posibilelor neconcordanţe între toate aceste informaţii.
După retragerea candidatului, membrii comisiei completează o grilă de observaţie special
construită pornind de la criteriile stabilite în prima etapa a demersului. Fiecare completează în mod
separat această grilă, după care are loc o etapă de consultare cu privire la notele acordate individual, de
argumentare a punctajul oferit şi de stabilire a punctajului final pentru fiecare dimensiune evaluată (nu
este recomandată simpla calculare a mediei notelor fiecărui membru al comisiei!). Aceste evaluări sunt
înregistrate într-un formular final care va fi adăugat dosarului candidatului. În urma interviului,
comisia poate decide eliminarea unor candidaţi, evaluându-i ca necorespunzători pentru postul solicitat
sau ca aflaţi sub media celorlalţi candidaţi.
8. Probele situaţionale se aplică doar în anumite situaţii, în general pentru posturile de
decizie, concepţie şi conducere. În acest caz candidaţii rămaşi în competiţie (de regulă 5 –7 candidaţi)
sunt reuniţi şi puşi în faţa unor probe particulare, vizând, în special, probarea capacităţilor de
planificare (elaborare, concepţie), decizie, negociere şi coordonare a activităţii de grup. De regulă,
probele situaţionale constau în sarcini slab structurate legate de specificul activităţii în viitorul post: o
combinaţie între sarcini profesionale complexe, sarcini legate de organizarea activităţii, luarea de
decizii în situaţii de ambiguitate informaţională etc. Ele sunt prezentate sub forma unui material scris,
descriind un scenariu sau un “coş de sarcini” pe care candidatul trebuie să le trieze, să le rezolve sau să
ia decizii privind abordarea lor, aceasta în condiţiile respectării a numeroase restricţii legate de timp,
succesiunea etapelor, combinaţia sarcinilor, resurse disponibile etc.
De exemplu. într-o primă etapă fiecare candidat este solicitat să găsească, în timp scurt, “cea
mai bună soluţie” de rezolvare a situaţiei complexe şi dilematice prezentate de comisie. Ceea ce nu ştiu
candidaţii este că aceste probe nu au o singură soluţie, ba, mai mult, nu există o cale de rezolvare pe
deplin satisfăcătoare. În a doua etapă candidaţii sunt puşi în jurul unei mese rotunde şi li se comunică
că trebuie să identifice şi adopte prin consens soluţia optimă de rezolvare a probei situaţionale oferite
iniţial spre rezolvare individuală şi că nici unul dintre organizatori nu va interveni până ce ei nu ajung
la o decizie unanim acceptată. În aceeaşi sală există mai mulţi observatori (4 evaluatori plasaţi în zone
31
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
diferite ale încăperii), special instruiţi să noteze reacţiile şi intervenţiile participanţilor, pe baza unei
grile de observaţie. Ideală este înregistrarea audio sau video a întregii aplicaţii.
Intervenţiile verbale, reacţiile mimico-posturale, atitudinile şi comportamentele care apar pe
parcursul discuţiilor sunt înregistrate sub aspectul frecvenţei sau evaluate sub aspectul intensităţii,
independent de către cei patru observatori. Prin astfel d e p rob e se p ot evalu a, în p rima etapă
(activitatea individuală), perspicacitatea, rapiditatea în analiza informaţiei şi în luarea unei decizii în
situaţie de ambiguitate informaţională, profunzimea procesării, capacitatea de a improviza, de a găsi
soluţii originale, rezistenţa la frustrare, tendinţa de a trişa sau de “a ocoli problema” etc. A doua etapă
a probei (reuniune de grup) urmăreşte variabile legate de capacitatea de dominare şi de control al
situaţiei, capacitatea de argumentare, flexibilitatea, fairplay-ul, aptitudinile de negociere, conduitele
constructive sau distructive activate de competiţie (candidaţii sunt conştienţi că se află în competiţie)
într-un cuvânt aptitudini reale legate de actul de conducere.
După încheierea probei, observatorii se retrag, deliberează (argumentând punctajele acordate
fiecărui candidat şi, dacă este cazul, vizionând din nou înregistrarea şedinţei) şi decid punctajele finale
pentru fiecare dimensiune urmărită şi pentru fiecare dintre candidaţi. Probabil că doi sau trei dintre
candidaţi vor înregistra punctaje apropiate.
9. Interviul cu managerul este etapa finală a selecţiei. Ea constă în prezentarea dosarelor
celor doi sau trei candidaţi către managerul firmei /instituţiei, discutarea lor şi organizarea unor
interviuri conduse de manager, cu un caracter mai degrabă nonformal, cu fiecare dintre cei doi/ trei
candidaţi rămaşi în competiţie. Urmează o nouă reuniune a managerului cu specialistul în MRU, în
care managerul decide care va fi viitorul său colaborator (să nu uităm faptul că, pe parcursul
prezentării etapelor examenului de selecţie profesională, ne-am referit în special la o funcţie de
conducere, cea de director de marketing, care se presupune că va face parte din echipa managerială).
De ce este recomandabil să se recurgă la o astfel de soluţie? Argumentele sunt multiple, dar
trei sunt cu deosebire convingătoare: 1) dacă examenul de selecţie s-a realizat corect, diferenţele de
punctaj dintre finalişti sunt nesemnificative (pe o scală de la 1 la 100, a decide că acel candidat care
are 87 de puncte este mai bun decât cel care are 85 de puncte este o dovadă de rigiditate
metodologică); practic, cei 2-3 candidaţi rămaşi sunt la fel de buni; 2) făcând parte din viitoarea echipă
de conducere, managerul trebuie să-şi aleagă un om pe care îl simte compatibil cu el, “pe aceeaşi
lungime de undă”, diferenţele de stil cognitiv sau chiar antipatiile instinctive putând să afecteze
eficienţa colaborării; 3) specialistul în MRU trebuie să ofere alternative viabile şi nu să ia decizii, mai
ales dacă acestea sunt de o asemenea importanţă şi de o asemenea vizibilitate.
10. Oferta de lucru este etapa în care persoana aleasă se transformă din candidat în membru al
personalului firmei, semnându-şi contractul şi preluându-şi sarcinile şi responsabilităţile.
32
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
lucru) şi tind să se menţină neschimbate indiferent de informaţiile ulterioare oferite de candidat. Dacă
ţinem cont de faptul că aceste păreri, de regulă, se structurează în jurul dimensiunii “simpatie-
antipatie” formată chiar în primele minute şi că astfel de specialişti nu folosesc grile de evaluare cu
dimensiuni şi criterii bine stabilite şi nu se confruntă de opiniile altor evaluatori, ne putem da seama de
validitatea unor astfel de examene.
Condiţiile minime pe care le recomandăm a fi respectate în cazul optării pentru variante
simplă de evaluare a candidaţilor sunt:
o stabilirea unor criterii clare de selecţie (eliminatorii şi de departajare) înainte de începerea
concursului, chiar în absenţa unor fişe de descriere a exigenţelor postului.
o realizarea interviului de cel puţin doi evaluatori şi evaluarea fiecărui candidat de către cei doi
evaluatori, pe baza unor grile de evaluare separate.
o confruntarea, argumentarea punctajelor acordate de către cei doi evaluatori pentru fiecare
dimensiune evaluată şi stabilirea punctajului final prin consens.
În funcţie de resursele pe care le avem la dispoziţie pentru organizarea examenului de selecţie
profesională (timp şi resurse financiare) şi de importanţa postului scos la concurs pentru buna
funcţionare a firmei /instituţiei, putem recurge la strategii oarecum diferite de organizare a procesului
de selecţie profesională. Dacă avem resursele necesare şi postul este important este bine să aplicăm o
procedura completă de selecţie profesională. În schimb, dacă postul scos la concurs nu este de maximă
importanţă sau dacă sursele de timp sunt limitate, putem recurge la variante simplificate (prezentate
succint mai jos).
RESURSE
(Avem suficient timp?)
FUNCŢIE de FUNCŢIE de
DA NU conducere /decizie
conducere /decizie
DA NU DA NU
33
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
34
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Etapa care premerge procesul propriu-zis de selecţie profesională este cea de stabilire
a criteriilor de selecţie, adică de definire a caracteristicilor ocupantului postului vizat de
selecţie, atât profesionale cât şi psihologice, cele care vor servi drept criterii de eliminare sau
de departajarea a candidaţilor.
Alegerea, definirea şi operaţionalizarea criteriilor profesionale pe care le vom folosi în
cadrul procesului de selecţie profesională este relativ simplă. De exemplu, pentru un post de
director de marketing în cadrul unei firme mici (50 de angajaţi) pot fi definite drept criterii
eliminatorii (a) existenţa studiilor superioare în economie, (b) o vechime de cel puţin 5 ani în
cadrul unui departament de marketing, (c) cel puţin două stagii de formare /perfecţionare post-
universitară, (d) cunoaşterea limbii engleze. Pentru acelaşi post pot fi definite drept criterii de
departajare (i) experienţa concretă în activităţi de promovare (1 - simplu participant /operator,
2 – membru în echipa de creare şi implementare a strategiei de promovare, 3 – coordonatorul
campaniei de promovare; 4 – seful departamentului de marketing care a realizat mai multe
campanii de promovare; de la 1la „n” – numărul campaniilor la care a participat); b) interesul
pentru formarea şi dezvoltarea profesională personală (numărul şi nivelul stagiilor de
formare); c) distincţii, premii realizării deosebite în domeniu (de exemplu coordonarea
campaniei de promovare care a permis o dublare a clientelei timp de un an) etc.
Definirea şi operaţionalizarea criteriilor psihologice (a caracteristicilor psihologice
relevante pentru ocuparea unui post) este mult mai dificilă deoarece, aşa cum o să detaliem în
paginile următoare, realitatea psihologică este mai greu de surprins şi cuantificat. Pornind de
la activitatea practică (şi nu de la nişte principii ideale de definire) putem identifica patru
strategii diferite de identificarea a caracteristicilor psihologice relevante pentru ocupantul unui
anumit post: a) descrierile intuitive; b) analizele de post /funcţie; psihoprofesiogramele b)
evaluările realizate de către experţi; c) studii ale performanţei în profesie.
Multe din posturi sunt definite sub aspectul descrierii lor (fişa postului) sau sub cel al
cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească ocupantul unui astfel de post (specificaţiile
postului) fără a avea la bază analize sistematice ale postului /funcţiei respective. Într-o
manieră intuitivă, responsabilul de personal defineşte cerinţele pe care trebuie să le
îndeplinească ocupantul postului pornind de la ceea ce i se pare evident. Dacă cerinţele
profesionale sunt mai uşor de identificat şi precizat, în schimb cele psihologice depind de
„opiniile”, atitudinile sau de „teoriile simţului comun” la care apelează responsabilul de
personal. Uneori acesta se foloseşte de fişe anterioare ale postului (deseori construite tot
intuitiv) sau de psihoprofesiograme, fără să ţină cont de faptul că acestea sunt prea generale,
nu sunt deloc recente şi că, în timp, postul a suferit numeroase schimbări iar solicitările la care
este supus ocupantul actual ar putea să fie cu totul altele, decât cele descrise acum 20 de ani.
35
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
opiniile celor implicaţi în evaluare vor fi coroborate şi, cu ajutorul interviurilor, vor fi
armonizate, dar în ultima instanţă punctul de plecare este dat de o sumă de opinii individuale.
Din aceste motiv se recomandă definirea caracteristicilor unui post pornind de la analiza
simultană a mai multor posturi similare, analize realizate, dacă este posibil, de echipe diferite
de specialişti.
În al doilea rând, făcându-se raportarea la un post existent, există pericolul ca cei care
analizează acest post să o facă prin referire la performanţa pe care o realizează ocupantul
actual al postului şi nu cu referire la performanţa şi „profilul de personalitate” ale unui
ocupant teoretic sau ideal al unui astfel de post. Dacă ocupantul actual al unui post complex
este o persoană dinamică, ambiţioasă, implicându-se efectiv în multe activităţi legate direct
sau tangenţial de responsabilităţile postului, atunci descrierea postului va fi mai bogată, cu
referire la mai multe sarcini şi responsabilităţi şi pofilul psihologic al candidatului ideal mai
clar conturat.. Însă, dacă ocupantul actual al postului este o persoană „modestă”, „defensivă”,
descrierea postului va fi mult mai vagă, cu un număr restrâns de responsabilităţi şi cu un profil
descriptiv „şters”. În consecinţă criteriile de evaluare psihologică extrase pentru pregătirea
examenului de selecţie profesională vor f şi ele „modeste”.
În al treilea rând, chiar dacă rezultă un profil psihofiziologic al postului destul de clar
conturat, nu ştim dacă competenţele şi calităţile psihologice listate ca fiind cele mai
importante sunt mai aproape de un „profil psihologic” al ocupantului tipic al profesiei
respective sau de un „profil psihologic al performerului” în profesia respectivă. Altfel spus,
deşi trăsăturile psihologie sunt clar definite, nu ştim dacă ele vor corela cu o performanţă
medie sau cu o performanţă ridicată a persoanelor selectate pe baza acestor trăsături.
Toate aceste limite ne fac să interpretăm cu prudenţă criteriile psihologice (exigenţele
psihologice) oferite procedurile de analiză a postului, chiar dacă această analiză este bine
făcută iar concluziile sunt credibile. Pe de altă parte, datele oferite în fişa de descriere a
exigenţelor postului se pot constitui ca un bun punct de plecare a procesului de evaluare
psihologică, dacă ele sunt coroborare sau verificate cu cele oferite de alte surse (studii
empirice, opinii ale unor experţi etc.). Astfel se ajunge la un anumit grad de obiectivitate în
definirea exigenţelor psihologice corespunzătoare unui anumit post, obiectivitate care se va
reflecta în calitatea procesului de evaluare.
Într-o variantă a acestei tehnici, se prezintă fiecărui expert câte o broşură în care sunt
listate o gamă largă de aptitudini şi abilităţi (psihologice sau fiziologice), care sunt propuse
spre evaluare (considerate relevante pentru profesia sau postul analizat). Fiecare dintre aceste
aptitudini şi abilităţi (de exemplu „distributivitatea atenţiei”, „creativitate tehnică”, „memorare
serii de cifre”) sunt descrise succint, departajate de altele similare şi exemplificate prin situaţii
concrete prin raportare la o scală în 5, 7 sau 10 trepte.
Beneficiind de acest cadru, fiecare evaluator trebuie să decidă în ce măsură o anumită
aptitudine este necesară pentru un anumit post şi ce valoare trebuie să aibă ea pe scală pentru a
asigura un randament satisfăcător.
37
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
7
Presupune un grad ridicat de A dansa un balet din
coordonare corporală globală repertoriul clasic cum ar fi
pentru realizarea unei suite de 6 "Lacul lebedelor".
mişcări dificile.
5
A vâsli sincronizat într-o
barcă
4
Figura 3. 1. Exemplu de item al unei grile de analiză a postului de către experţi (Havârneanu
C. 2002)
Toţi cei care pot fi consideraţi experţi în virtutea faptului că sunt familiarizaţi cu
specificul activităţii analizate sunt instruiţi cu privire la modul de completare a unui chestionar
de evaluare.
În urma analizei datelor colectate de la mai mulţi evaluatori, sunt analizate statistic
concordanţele dintre evaluări. În final sunt reţinute ca fiind relevante numai acele dimensiuni
care întrunesc un acord mare între evaluatori şi obţin valori înalte pe scala importanţei pentru
exercitarea cu succes a profesiei respective. Aceste aptitudini şi abilităţi pot fi folosite în
examenul psihologic, după sunt definite sub formă de criterii de departajare între candidaţi şi
apoi „operaţionalizate” cu ajutorul probelor psihologice.
38
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
• Stăpâneşte un deţinut care atacă 5,96 5,68 5,59 5,41 5,77 5,55
• Inspectează cu grijă bucătăriile şi
3,86 2,50 3,32 3,23 4,55 3,32
spălătoriile
• Inspectează atelierele (se uită pe
3,77 2,68 3,32 3,36 4,41 3,86
sub mese, stă în genunchi)
• Împiedică un deţinut să se
5,68 4,86 5,18 4,86 5,00 5,36
automutileze
39
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
O altă variantă a tehnicii evaluării realizate de în „grup de experţi” este cea în care,
pentru a evalua trăsăturile de personalitate solicitate în exercitarea cu succes a unei profesii,
sunt listate sub formă de comportamente o serie de situaţii concrete care pot fi evaluate ca
fiind importante, nu prea importante sau deloc definitorii. Reprezentanţii unei profesii (de
exemplu „asistent medical”) şi cei care colaborează cu aceştia (de exemplu „medicii”,
„personalul tehnic” şi „pacienţii”) sunt solicitaţi să evalueze peste 100 de comportamente şi să
decidă în ce măsură acestea sunt „esenţiale”, „solicitate” sau „nesolicitate” pentru profesia
respectivă.
Pentru fiecare afirmaţiile de mai jos trebuie să decideţi care dintre ele descriu mai bine profesia de ……………….,
asistent medical
marcând cu un „x” pe scala alăturată fiecărei afirmaţii, măsura în care acea caracteristică sau trăsătură de
personalitate este ne-solicitată (deloc importantă pentru această profesie), este importantă (solicitată uneori în
această profesie) sau esenţială (foarte importantă sau definitorie pentru performanţa în această profesie).
Esenţial
Solicitat
Ne-solicitat A fi eficace în această profesie înseamnă ca persoana care o exercită să poată…
În urma analizei datelor pe loturi mari de astfel de evaluatori, profesia vizată este
descrisă în termeni de factori de personalitate
(leadership, negociere, dorinţa de a reuşi, Statistics
sociabilitate, sensibilitate, cooperare, etică în Statistics : Mean
muncă, conştiinciozitate, atenţie la detalii,
stabilitate emoţională, generarea de idei PLANIFIC
SOCIABIL
Figura 3. 4. Dominante ale personalităţii REUSI
40
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Deşi asigură o mai mare precizie, aceste proceduri (evaluările realizate de către
experţi) au şi ele puncte slabe. Referindu-ne la primul exemplu (grile de evaluare) aceste
proceduri sunt destul de costisitoare ca timp şi volum de muncă, sunt posibile numai dacă
avem acces la un număr mare de persoane care pot fi incluse în categoria „experţi” (nu se pot
aplica într-o firmă mică, iar apelul la bunăvoinţa specialiştilor din firmele concurente nu poate
fi o practică recomandată). În plus, au fost construite astfel de inventare de evaluare în special
pentru caracteristicile psihofiziologice sau pentru aptitudini relativ simple (memorare,
raţionament matematic, mobilitatea atenţiei etc.), procesele psihice complexe (onestitate
profesională, abilităţi de relaţionare, capacitate de negociere şi persuasiune etc.) fiind mult
mai dificil de cuantificat şi evaluat cu ajutorul unor astfel de scale.
Referindu-ne la cel de al doilea exemplu (lista comportamentală) aceste proceduri pot
fi aplicate numai pentru anumite categorii profesionale, situaţii în care similitudinile dintre
ocupanţii aceluiaşi post sunt mari, solicitările psihologice sunt similare iar categoria
profesională respectivă este o categorie vizibilă (medici, cadre medii medicale, profesori,
agenţi de vânzări, etc.). Astfel se ajunge mai degrabă la definirea caracteristicilor psihologice
esenţiale pentru exercitarea în bune condiţii a unei profesii, fără să putem pretinde că ea este
perfect aplicabilă pentru fiecare post muncă din aceeaşi categorie.
Dincolo de aceste limite, evaluările realizate de către experţi sunt mult mai precise în
identificarea factorilor psihologici relevanţi pentru o profesie sau pentru un post, asigurând un
mai mare grad de obiectivitate în definirea acestor factori.
41
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Figura 3. 5. Exemplu cu itemi din grila standardizată pentru evaluarea stilului de muncă
42
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Figura 3. 6. Comparaţii între stilului de muncă dorit /ideal şi stilul de muncă a condidatului
Profiles International
43
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
44
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Cel puţin pentru firma analizată, în procesele de selecţie profesională viitoare vor fi luate în
calcul aceste dimensiuni psihologice.
45
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
De această dată avem certitudinea că aceste criterii psihologice pot fi predictori a performanţei
şi chiar putem defini formule de predicţie cu ajutorul cărora putem estima nivelul de performanţă
viitoare a candidatului evaluat.
Folosind ca metodă statistică Regresia multiplă ierarhică, putem concluziona că factorii
conştiinciozitatea, deschiderea şi extraversiune explică 21 % din varianţa performanţei (obţinem un
model de predicţie valid; F= 21,62 şi p < 0,001). Dacă ar fi să definim ecuaţia de predicţie, ea poate
arăta astfel:
0 1 2 3 4 5 6
O------O------O------O------O------O------O
46
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
După punerea în practică a celorlalte etape ale procesului de selecţie profesională (recrutarea,
depunerea candidaturii, evaluarea competenţelor profesionale) are loc organizarea examenului de
evaluare psihologică. O primă etapă a acestui demers este cel de construire a bateriei de evaluare
psihologică, adică de identificare şi reunire a instrumentelor apte să „măsoare” caracteristicile
psihologice considerate relevante pentru realizarea cu succes a sarcinilor corespunzătoare postului
vizat de concurs. Însă, dincolo de prescripţiile sau recomandările făcute până în acest moment, în
practica evaluării, în această etapă de construcţie a bateriei de evaluare psihologică, un specialist se
poate confrunta cu două situaţii tipice:
a. există definite criterii psihologice clare, descrise sub forma trăsăturilor de personalitate sau a
dominantelor atitudinale, criterii pornind de la care se vor selecta probele psihologice ce vor
construi bateria de evaluare şi se va face evaluarea psihologică;
b. nu există definite criterii clare de evaluare psihologică a candidaţilor (fie analiza postului nu
este completă, fie ea a fost făcută „intuitiv”, fie nu a fost timp pentru realizarea acestei
proceduri.
Strategia de construire a bateriei de evaluare psihologică va fi diferită în cele două situaţii. În
primul caz (din păcate cel mai puţin frecvent), criteriile psihologice deja definite permite
„operaţionalizarea variabilelor” sau identificarea instrumentelor psihologice cele mai potrivite pentru
surprinderea acestora. Operaţionalizarea criteriilor înseamnă „traducerea” lor în factori psihologici; de
exemplu un „stil metodic de lucru şi de organizare a activităţii” poate fi operaţionalizat prin factorul
„adaptare - inovare” al Inventarului KAI, în timp ce „sociabilitatea” poate fi operaţionalizată cu
ajutorul sub-dimensiunii „sociabilitate”/ „gregariousness” din cadrul factorul „extroversiune”
(Modelul Big Five), prin „numărul de acceptări sociometrice în colectivul de muncă” sau de
„autoevaluare a gradului de sociabilitate” ca parte a unui instrument standardizat.
În situaţia în care nu avem criterii clare de evaluare psihologică, nu recomandăm recursul la
intuiţia psihologică în construirea bateriei de teste. Aşa cum am argumentat deja, nu ştim care factori
corelează cu performanţa într-un anumit domeniu iar intuiţia noastră, mai ales ca specialişti ne-rutinaţi,
poate da greş cu uşurinţă. În acest caz recomandăm o strategie alternativă: întrucât nu putem să-i
identificăm candidaţii cei mai potriviţi pentru postul respectiv, cel puţin putem să îi eliminăm pe cei
total contraindicaţi, realizând în acelaşi timp un profil psihologic descriptiv fără pretenţia de a oferi
criterii de departajare. Vom insista pe descrierea fiecărei dintre cele trei alternative în sub-capitol
separate.
Având identificate principalele caracteristici psihologice, cele care estimăm sau avem
certitudinea că sunt importante pentru realizarea cu succes a sarcinilor subsumate unui anumit post,
trebuie să operaţionalizăm aceste caracteristici sub forma unor criterii clare de evaluare. Dacă
considerăm relevante pentru ocupantul postului anumite dimensiuni psihologice (de exemplu „nivelul
de inteligenţă” sau „stil inovativ”), trebuie să precizăm cum vom „puncta” în evaluarea finală aceste
caracteristici. De exemplu, dacă acesta aceste dimensiuni vor fi definite drept criterii eliminatorii, în
evaluarea finală vor fi acceptaţi doar candidaţii care au valori peste un anumit scor /prag, în timp ce,
dacă aceleaşi dimensiuni vor fi definite drept criterii de departajare, atunci, peste un anumit prag, o
creştere progresivă a valorilor pentru fiecare dimensiune va aduce un punctaj suplimentar (de exemplu
câte un punct la evaluarea finală pentru fiecare 5 puncte suplimentare, peste pragul de 110, la testul de
inteligenţă sau câte un punct suplimentar pentru fiecare 20 de puncte la testul K.A.I.).
47
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
În situaţia în care nu avem criterii clare de evaluare psihologică, nu putem merge pe intuiţia
psihologică în construirea bateriei de teste. Aşa cum am argumentat deja, nu ştim care factori corelează
cu performanţa într-un anumit domeniu iar intuiţia noastră, mai ales ca specialişti ne-rutinaţi, poate da
greş cu uşurinţă. În acest caz recomandăm o strategie alternativă: pentru că nu putem să-i identificăm
candidaţii cei mai potriviţi pentru postul respectiv, cel puţin putem să îi eliminăm pe cei total
contraindicaţi, realizând în acelaşi timp un profil psihologic descriptiv fără pretenţia de a fi un criteriu
de departajare.
Pentru aceasta putem utiliza o serie de instrumente psihologice ai căror factori sau combinaţie
de factori ne pot pune în gardă cu privire la existenţa unor contraindicaţii clare şi ne permit trasarea
unui profil psihologic descriptiv:
a) Inventarul de personalitate 16 PF (R. B. Cattell), îl putem utiliza într-o primă etapă pentru a trasa
un „profil psihologic” al candidatului. Acelaşi instrument ne poate atenţiona asupra anumitor
trăsături de personalitate care nu sunt indicate pentru un post anume. De exemplu o „gândire
concretă”, un „eu slab”, o „personalitate „ indiferentă, nepăsătoare” sau „oportunistă” , un spirit
„ neliniştit, depresiv” sau cu un acut „sentiment de culpabilitate”, un „caracter necontrolat,
impulsiv” sau „încordat”, încărcat cu un „sentiment de frustrare” , mai ales dacă apar la forma
lor extremă (pe primele două sau pe ultimele două poziţii pe scala în 11 trepte, pot fi văzute ca
şi contraindicaţii pentru ocuparea postului. Mai mult, instrumentul are şi o formulă de calcul al
unui coeficient care ne spune dacă persoana evaluată este indicată sau contraindicată pentru
48
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
b) Personalităţi Accentuate (PA) ne atenţionează asupra existenţei unor tendinţe accentuale ale
personalităţii celui evaluat care se pot constitui în dezavantaje sau chiar ca contraindicaţii clare
indicând apropierea de patologie (când gradul de saturare a unuia din cei 10 factori depăşeşte
pragul de 80 %). Principalii factori puşi în evidenţă de acest instrument sunt cei referitori la
personalitatea accentuată: Demonstrativă; Hiperexactă; Hiperperseverentă; Nestăpânită;
Hipertimică; Distimică; Labilă; Exaltată; Anxioasă şi Emotivă (detalii referitoare la această
tipologie şi la semnificaţia acestor factori accentuaţi în Constantin T. Stoica-Constantin A.
2002)
e) Inventarul Kirton de adaptare-inovare (KAI) ne poate spune în ce măsură persoana evaluată este
corespunzătoare unui post prin definirea nivelului de ei adaptabilitate – inovativitate (persoanele
adaptative fiind indicate pentru posturi clar definite, care solicită conştiinciozitate şi rezistenţă
la rutină pe când cele inovative pentru posturi vag definite, care solicită iniţiativă, idei
neaşteptate de abordare a problemelor). Mai mult, acelaşi instrument ne defineşte nivelul de
originalitate al persoanei evaluate, respectul sau atitudinea ei faţă de colegi şi şefi (de respect şi
conformism sau de contestare şi de nonconformism) precum şi nivelul ei de eficienţă în
realizarea sarcinilor rutiniere (pentru detalii vezi Constantin, T., Stoica-Constantin, A, 2002).
f) Inventarul de ostilitate ne pune în gardă cu privire la tendinţele ostile ale celui evaluat, fie că este
vorba de o formă de ostilitate directă, manifestă (ostilitate fizică, ostilitate verbală, negativism),
fie de una indirectă (iritabilitate, suspiciune, neîncredere, resentiment etc.)
49
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
g) MBTI (Inventarul tipologic Myers-Briggs), elaborat pe baza teoriei tipurilor a lui K. Jung,
stabileşte 16 tipuri de personalitate, rezultate din combinaţia a două moduri de orientare
dominantă a personalităţii (introversiune – extroversiune) a două moduri de receptare a
informaţiei (senzorial – intuitiv), a două moduri de procesare a informaţiei (sentimental –
raţional) şi a două moduri de orientare atitudinală faţă de lume (planificată – spontană).
Instrumentul are multiple aplicaţii în practica evaluării profesionale. De exemplu, tipul de
personalitate ISTJ înseamnă: introvertit (I), percepe realitatea pragmatic, cu ajutorul simţurilor,
senzitiv (S), preferă raţionalitatea în luarea deciziilor (T) şi are o atitudine de critică şi planificată
faţă de lumea exterioară (J). O persoană cu preferinţe total opuse ar fi ENFP. Aceasta înseamnă:
extravertit (E), intuitiv în perceperea realităţii şi în asimilarea informaţiilor (N), "sentimental" în
adoptarea deciziilor (F) şi cu o atitudine "perceptivă, spontană, flexibilă" (P), faţă de lumea
exterioară. O persoană care are dominanţi factorii NT (intuiţie plus raţiune) este mai indicată pentru
o funcţie teoretică sau tehnică, întrucât preferă raţiunea, operează cu posibilităţile aplicându-le
criterii obiective şi logice, îi place să-şi utilizeze priceperea de analiză. Dimpotrivă, persoanele NF
(intuiţie plus sentiment) iau hotărârile cu implicare personală, dar întrucât ele preferă intuiţia,
interesul lor constant nu este alimentat de fapte ci de oportunităţi, de provocare. Sunt atrase de noile
proiecte, de lucruri care nu s-au întâmplat încă, dar pot fi făcute să se producă, noi adevăruri care
nu sunt cunoscute încă, dar ar putea fi descoperite, sau, mai presus de toate, de noi posibilităţi de
experimentare şi dezvoltare. Ca atare, o funcţie de relaţii interumane sau într-un departament de
cercetare ar fi foarte potrivite pentru o astfel de personalitate. În aceste mod pot fi definite
caracteristici favorabile, indicate în raport cu postul pentru care se realizează evaluarea
psihologică sau cele nefavorabile, contraindicate.
Lista poate continua cu alte instrumente considerate care pot fi relevante pentru evaluarea
psihologică a candidaţilor pentru un anumit post, eliminarea celor clar contraindicaţi şi definirea unui
profil de personalitate pentru ceilalţi candidaţi, fără a avea pretenţia departajării între candidaţi pe
criterii anterior definite.
Aceste profiluri descriptive se adaugă celorlalte piese existente la dosarul de evaluare a
candidatului (CV, scrisoare de intenţie, chestionar de angajare, recomandări, punctaj la probele de
evaluare a competenţei profesionale etc.) şi împreună cu fişa de observaţie rezultată în urma interviului
aprofundat pot servi ca bază a luării unei decizii.
50
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Aplicarea probelor psihologice se face în ziua şi la ora stabilită anterior. După legitimarea
candidaţilor se va explica specificul şi durata examenului şi se va răspunde la întrebările generale.
Apoi se vor aplica probele colective, cele care presupun citirea unui consemn de către examinator,
realizarea unei probe sau oferirea unui răspuns în timp limitat, cronometrarea timpului de realizare etc.
După finalizarea probelor colective se recomandă acordarea unui pauze după care se trece la
completarea probelor individuale. Din acest moment şi pe parcursul următoarelor ore, candidaţii pot
lua pauză atunci când doresc, fiecare lucrând în ritmul său.
În cazul unui proces de selecţie profesională complex, completarea probelor psihologice se
poate face în paralel cu realizarea interviurilor aprofundate. De exemplu, aplicare probelor colective
poate începe la ora 900, iar după un interval de o oră, când se trece deja la completarea probelor
individuale, este invitat la interviu câte un candidat (într-o ordine prestabilită şi anunţată). Această
strategie este recomandată dacă se doreşte folosirea eficientă a timpului de selecţie, mai ales dacă
candidaţii vin din alte localităţi, reducându-se costurile legate de examinare. Reamintim că durata
medie a interviului aprofundat este de 45 de minute, iar aplicarea unei baterii de evaluare psihologică
(similară celei descrise mai sus) poate dura 4 – 6 ore.
51
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Nu trebuie uitat faptul că în această etapă evaluatorul nu va lua în calcul decât valorile extreme înalt
semnificative ale probelor aplicate. De exemplu, pentru „16 PF” (Cattell), având scala în 11 trepte (de
la 0 la 10) vor fi luaţi în calcul doar factorii care obţin punctaje standard de 0, 1 sau 2, ori de 8, 9 sau
10. Pentru factorii la care candidatul obţine punctaje de 3, 4, 5, 6 sau 7 nu puteam să ne pronunţăm
neavând certitudinea că tendinţa este reală şi importantă pentru definirea subiectului. În mod oarecum
diferit, pentru inventarul „Personalităţi Accentuate” (PA), sunt semnificative doar scorurile care
depăşesc pragul de 75 (75% saturaţie), valorile sub acest prag ne spune nimic despre subiect. Pentru
acest instrument, valorile peste pragul de 75 ne indică o dimensiune “accentuată”, vizibilă în
comportamentele zilnice ale persoanei. Valorile apropiate de 100 pot indica şi o personalitate cu
„probleme”, dimensiunea accentuată putându-se manifesta şi ca factor perturbator al activităţii.
În etapa a treia specialistul realizează ierarhia candidaţilor în funcţie de criteriile iniţial
stabilite sau, mult mai indicat, redactează un profil descriptiv succint al candidatului, rezumat în care
precizează şi eventualele atuuri sau puncte slabe ale candidatului examinat. În această etapă
evaluatorul trebuie să coreleze toate datele obţinute de un candidat şi să le reunească într-un tablou de
ansamblu pentru a extrage concluziile cele mai importante. Aceasta presupune cunoaşterea în
profunzime a probelor psihologice, pentru că doar cunoaşterea instrucţiunilor nu este suficientă pentru
a aplica profesionist o probă de evaluare. Examinatorul trebuie să cunoască excepţiile, combinaţiile de
factori, tendinţele normale care apar pe anumite populaţii (de exemplu apar cote „accentuate” la
factorul „Exaltare” din PA la populaţia tânără, acestea fiind totuşi normale la această vârstă), precizia
probei, modul de verificare a aparentelor contradicţii, „tonul” cel mai potrivit de interpretare a unor
rezultate etc.. Nu în ultimul rând specialistul trebuie să cunoască sau să intuiască modul de a traduce
anumiţi termeni („tendinţă nevrotică”, „hiperperseverenţă”, „forţă a eului”) folosiţi în manualul de
interpretare, în limbajul comun, ştiut fiind faptul că, de cele mai multe ori, ei au o altă conotaţie decât
cea definită în dicţionarele enciclopedice.
Procesul de selectare a datelor relevante şi de redactare a profilului psihologic este destul de
dificil, nu puţine fiind situaţiile în care persoana evaluată fie că a înregistrat scoruri medii la
majoritatea probelor (ne putând spune mare lucru despre ea) fie scoruri pentru dimensiuni care par a fi
în contradicţie. De fiecare dată experienţa şi cunoştinţele psihologului poate face o analiză pertinentă a
acestor date pentru a defini esenţialul. Redactarea profilului psihologic al candidatului trebuie să se
realizeze succint, în câteva fraze, rezumarea esenţialului despre un candidat fiind mult mai dificilă
decât redactarea multor fraze sau pagini de descrieri psihologice.
În anexe prezentăm un exemplu cu modul în care poate fi redactat a un raport de evaluare a
personalităţii, fără a avea pretenţia că oferim un model, ci doar o variantă de prezentare a rezultatelor.
În exemplul oferit sunt prezentate succint datele obţinute la diferitele probe psihologice, fără a defini
dominantele sau a explica semnificaţia acestora (ele sunt listate doar pentru o posibilă verificare
ulterioară). În final, pe lângă graficele care descriu profilul candidatului la diferite probe, sunt definite
succint principalele dominante ale personalităţii în funcţie de rezultatele obţinute pentru fiecare
categorie de instrumente în parte.
52
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
În aceste condiţii este de preferat ca psihologul examinator să ofere comisei de selecţie doar
calificativele admis /respins (dacă criteriile psihologice care trebuie întrunite de candidaţi sunt foarte
clare) sau o ierarhie generală cu poziţiile obţinute de candidaţi la diferite probe. Nu este întotdeauna
necesară redactarea şi oferirea unui profil psihologic, acesta putând fi însă pregătit şi prezentat
conducerii numai în cazul unor dileme de decizie (trei candidaţi similari ca şanse de angajare) sau în
urma angajării candidatului (pentru facilitarea cunoaşterii de către şef a noului colaborator).
În funcţie de natura înţelegerii /contractului iniţial cu candidaţii, rezultatele evaluării
psihologice pot fi înmânate şi concurenţilor examinaţi. În acest caz se va stabili o dată şi o oră de
prezentare a rezultatelor, psihologul prezentând individual, fiecărui candidat în parte, rezultatele
obţinute şi eventualele interpretări ale acestor rezultate. În acest context atitudinea psihologului trebuie
să fi amabilă, păstrând un echilibru între neutralitatea binevoitoare şi hotărârea în atitudinea afişată şi
modul de formulare a răspunsurilor la eventualele întrebări ale candidaţilor. Fiind un proces destul de
delicat, solicitând mult tact din partea psihologului, mai ales în situaţia respingerii candidatului,
recomandăm evitarea unui astfel de angajament.
Nu lipsite de importanţă sunt problemele de natură etică ce se pun în jurul subiectului evaluării
psihologice realizate în cadrul procesului de selecţie profesională. Li se reproşează psihologilor faptul
că atentează la intimitatea subiectului, că îi forţează să „trădeze” atitudini, tendinţe sau sentimente pe
care ar dori să le păstreze doar pentru ei, că utilizează răspunsuri la întrebări asupra vieţii pentru a lua
o decizie privind viaţa profesională etc.
Deşi aceste acuze pot fi considerate pertinente, nu trebuie uitat faptul că este o problemă de
„liber arbitru”, candidatul fiind acela care decide să candideze şi, în acest caz, să accepte regulile
concursului de selecţie profesională. Pe de altă parte, angajatorul nu este obligat să angajeze „orbeşte”
persoane care se pot dovedi în timp incompatibile cu postul pe care l-au solicitat, doar pentru că ideea
de evaluare a personalităţii este respinsă de unii analişti. În disputa creată în jurul ideii de evaluarea
psihologică cu ajutorul probelor standardizate există două tabere. Tabăra „psihometricienilor”
consideră că dacă sunt bine construite, corect aplicate şi profesionist extrapolate, concluziile obţinute
prin folosirea probele standardizate sunt pertinente, utile şi exacte (în nişte limite cunoscute, definite
statistic), permiţând realizarea unui diagnostic corect şi a unui pronostic util cu privire la evoluţia
viitoare a unei persoane. Tabăra „clinicienilor” consideră că numai observarea sistematică şi
explorarea individualizată a personalităţii unui individ permite surprinderea esenţei personalităţii
acestora, probele standardizate de evaluare psihologică fiind acuzate ca fiind inadecvate pentru
explorarea personalităţii, prea puţin exacte, ba chiar inutile (pentru alte detalii: Hăvârneanu C. 2002).
53
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Descriere personalitate
(nu se bazează pe datele de pe pagina anterioară!)
Oooooo Xxxxxxx
• Uşor oportunist, poate chiar fără simţul datoriei, tinde spre economisirea efortului
şi nu se osteneşte mai mult decât socoteşte că e necesar.
• Eficient când vrea, i se pare important şi poate aprecia exact efortul solicitat; dacă nu
poate aprecia efortul solicitat, riscă să nu ducă la bun sfârşit nici un proiect important
(abandonează).
• Uşor exaltat (reacţionează mult mai intens decât alţii la diferitele întâmplări, prin
entuziasm sau disperare) uneori oscilând din punct de vedere emoţional.
54
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
55
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Primul pas în construcţia unui chestionar standardizat de evaluare a personalităţii este cel de
definire a cadrului psihologic în care ne plasăm. Definirea cadrului teoretic-conceptual este esenţială în
construcţia unui chestionar şi acesta nu din raţiuni „filosofice”, ci din raţiuni practice: trebuie să ne
clarificăm ce dorim să „măsurăm”, ce reprezintă acea dimensiune din punct de vedere psihologic, care
sunt factorii care o compun, care este modelarea teoretică cea mai cuprinzătoare /relevantă, ce studii
sunt raportate în literatura de specialitate şi care sunt principalele concluzii rezultate din aceste studii.
Pentru acest prim pas, un absolvent de psihologie ar trebuie să-mi amintească o parte din informaţiile
acumulate pe parcursul anilor universitari şi să consulte din nou literatura de specialitate dedicată
acelei tematici.
Există însă diferite scoli psihologice sau perspective în descrierea şi analiza personalităţii,
fiecare dintre acestea având prezumţii sau fundamente teoretice oarecum diferite. De exemplu
perspectiva psihanalitică acordă mai mare importanţă inconştientului ca determinant al
comportamentelor individuale, punând un accent mai mare pe mecanismele inconştiente de
direcţionare a motivaţiilor şi comportamentelor individuale. In consecinţă, dintr-o perspectivă neo-
psihanalitică construirea unor chestionare de evaluare psihologică (adepţii psihanalizei clasice nu
agreează o astfel de idee!) este oarecum dificilă mizând mai degrabă pe probe proiective de evaluare a
personalităţii, similare probelor „T. A. T.” (Murray); „Testului de frustrare” (Rosenzweig) sau
„Testului petelor de cerneală” (Rorschach). În mod similar, fiecare mare şcoală psihologică are ca
fundament câteva principii referitoare la personalitatea umană de care trebui ţinut cont atunci când
demarăm un demers de modelare teoretică sau de construcţie metodologică.
Pe de altă parte, în psihologia modernă toate aceste diferenţe tind să fie anulate, o serie de
prezumţii esenţiale fiind acceptate pe majoritatea psihologilor. De exemplu W. B. Walsh şi N. E. Betz,
în lucrarea „Tests and Assessement” (2001) face referire la câteva prezumţii de bază de care trebuie
ţinut cont în cadrul procesului de evaluare psihologică:
1. Oamenii se află într-o relaţie constantă cu mediul în care trăiesc şi fiecare evaluare a persoanei
este incompletă fără luarea în calcul a mediului în care trăieşte acesta.
2. Factorii cognitivi, cei definind personalitatea, interesele sau valorile sunt esenţiali în
determinarea comportamentului. Aceste componente individuale arată că abilităţile
individuale, personalitatea interesele şi valorile afectează sau influenţează comportamentul
manifest.
3. Semnificaţia psihologică pe care o acordă individul situaţiei este determinantă pentru
comportament. Comportamentele situaţionale sau de mediu sugerează că percepţiile
individuale asupra situaţiei vor determina în anumită măsură comportamentul.
4. Comportamentul este în predictibil, cunoscând percepţiile individuale asupra unei situaţii şi
dispoziţiile individuale de a de a răspunde la acea situaţie.
5. Oamenii diferă în ceea ce priveşte anumite dimensiuni identificabile şi măsurabile. Fiecare
persoană este în anumită măsură similar celorlalţi şi în alte privinţe diferită de ceilalţi. Testele
psihologice sunt mijloace efective de a măsura şi descrie aceste diferenţe (W. B. Walsh şi N.
E. Betz, 2001, pp. 12 - 13)
57
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Al doilea punct important este legat de clarificarea scopului ultim al demersului nostru. Le ce
va folosi chestionarul care va rezulta? Care este finalitatea urmărită? În această etapă interogativă
trebuie să clarificăm trei aspecte definitorii pentru demersul de construcţie şi validare metodologică:
care este tipul dimensiunii investigate; ce suport teoretic-conceptual avem pentru definirea acelei
dimensiuni; care este complexitatea dimensiunii investigate.
Tipul dimensiunii pe care dorim să o „măsurăm” depinde de utilizarea finală a pe care o
dorim pentru chestionarul nostru. Dorim să construim un chestionar de evaluarea a unei dimensiuni
bazale ale personalităţii („trăsătură de personalitate”) sau a unor dominate relevante pentru analiza
globală a unui colectiv („dominantă colectivă”)? Aşa cum am argumentat, în funcţie de răspunsul la
această întrebare produsul final („chestionarul de personalitate” sau „chestionarul de climat /cultură
organizaţională”) va fi oarecum diferit şi demersul de construcţie a acestuia va fi diferit. Dacă
chestionarul va fi folosit în selectarea unor persoane pe baza potenţialului lor aptitudinal sau
investigarea trăsăturilor de personalitate în relaţie directă cu performanta, atunci vizăm un chestionar
standardizat de tipul testelor/ inventarelor de personalitate. Situaţia se va schimba dacă chestionarul
final dorim să fi utilizat pentru analiza a unor dominatele care apar la nivelul întregului colectiv,
dimensiuni ale climatului socio-profesional („atitudinea faţă de muncă”, „dominante motivaţionale
colective”, „satisfacţie profesională”, etc.). În acest din urmă caz avem nevoie de un instrument
specific, sensibil la natura contextului profesional şi relevant pentru comparaţii între colective şi mai
puţin pentru compararea unui individ cu un grup similar lui.
Suportul teoretic-conceptual a dimensiuni /dimensiunilor investigate condiţionează în mod
esenţial strategia de construcţie şi validare a chestionarelor de evaluare psihologică. Dacă dimensiunea
/dimensiunile vizate sunt unele „clasice”, recunoscute, conceptualizate din puncte de vedere teoretic
(gen „motivaţie”, „satisfacţie în muncă”, „stres ocupaţional” etc.) demersul de construcţie a
chestionarului este diferit de cel în care dimensiunea este una intuită de noi fără a avea alte informaţii
în literatura de specialitate („teama de ridicol”, „toleranţă la incertitudine” etc.). În primul caz, aşa cum
o să detaliem mai jos, etape de construcţie metodologică vor fi cele de (a) construcţie a itemilor
/întrebărilor şi formularea chestionarului iniţial, (b) verificarea validităţii de conţinut de către un grup
de experţi şi construirea chestionarului intermediar (c) aplicarea acestuia pe lotul final şi o primă
analiza statistică a validităţii factorilor obţinuţi (coeficienţi Alpha Crombach); d) aplicarea lui pe un lot
/eşantion reprezentativ, analize statistice de validitate şi fidelitate, definirea etalonului etc.. În cel de al
doilea caz (dimensiune fără un suport conceptual consistent), etapele de construcţie vor fi reprezentate
de (a) colectarea itemilor /întrebărilor de la reprezentaţi ai populaţie vizate şi formularea chestionarului
iniţial, (b) aplicarea acestuia pe un lot relevant, analiza statistică a datelor (analiză factorială) şi
păstrarea itemilor intercorelaţi d) aplicarea chestionarului final pe lotul final, analiza consistenţei
interne pe factori, definirea chestionarului final, aplicarea lui pe un lot /eşantion reprezentativ, analize
statistice de validitate şi fidelitate, definirea etalonului etc.. O să revenim asupra acestor etape cu
descrieri detaliate şi exemplificări în următorul capitol 2. 3. („Etape în construcţia chestionarelor
standardizate”).
Există şi situaţia particulară în care, în calitate de specialişti cu expertiză în construcţia unor
astfel de chestionare, în absenţa unor modele teoretice relevante, putem schiţa noi un cadru teoretic al
unei dimensiuni mai puţin analizate, bazându-ne pe inferenţele făcute cu modele teoretice consacrate
dar care se referă la dimensiuni învecinate celei vizate de noi. În acest caz putem utiliza strategia de
construcţie şi validare specifică dimensiunilor cu suport teoretic conceptual (această strategie a fost
utilizată de noi pentru a construi „Chestionar TT„ prezentat în capitolul final).
Complexitatea dimensiunii va orienta şi ea demersul de construcţie a chestionarului
standardizat. Dacă este vorba de o caracteristică unidimensională (gen „introversiune – extroversiune”;
„satisfacţie – insatisfacţie”; „acceptarea schimbării – respingerea schimbării”), demersul de construcţie
va fi relativ simplu, centrându-ne pe colectarea /construcţia, testarea şi analiza unui set de itemi
intercorelaţi legaţi de acea dimensiune. Dimpotrivă, dacă intenţionăm surprinderea mai multor
dimensiuni cu ajutorul aceluiaşi chestionar, încă de la început trebuie să vizăm conturarea cadrului
teoretic-conceptual, operaţionalizarea, construirea itemilor, verificarea acestora prin recursul la proba
experţilor şi la analize statistice (consistenţă internă, analiză factorială etc.) pentru fiecare dintre aceste
dimensiuni în parte.
58
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Tot legat de complexitatea dimensiunii, ne putem pune întrebarea dacă dorim să evaluăm o
dimensiune generală (nivelul motivaţiei, gradul de satisfacţie generală în muncă) sau dimensiuni
specifice subsumate („motivaţia pentru realizare”, „motivaţia pentru putere”; „satisfacţie cu privire la
condiţiile de muncă”; „satisfacţie cu privire la supervizare”, etc.). Şi în acest caz încă de la primele
etape de construcţie a chestionarului trebuie să cunoaştem aceste aspecte pentru a focaliza efortul
nostru spre identificare acestor dimensiuni subsumate.
Nu în ultimul rând avem de luate decizii legate de mărimea chestionarului final (numărul
aproximative de itemi), populaţia căreia i se va adresa (de exemplu: „populaţie generală”, „personal cu
funcţii de conducere”, „muncitori necalificaţi”, „şomeri” etc.), resursele umane şi financiare
disponibile pentru validare finală a chestionarului rezultat (pentru chestionare complexe şi profesionist
„calibrate” efortul uman şi financiar va fi mai mare, comparativ cu chestionarele simple şi parţial
validate).
După cum reiese din cele precizate mai sus, putem să utilizăm două strategii de construcţie a
unei probe standardizate de evaluare psihologică: A) pornind de la un model teoretic teoretic-
conceptual preexistent, clar formulat; B) pornind de la o dimensiune psihologică vag definită, fără
informaţii clare despre posibilii factori componenţi. În primul caz vom defini dimensiunile pe care le
va viza instrumentul final, pornind de la un model teoretic, ştiind exact ce vom „măsura”. În cel de al
doilea caz vom colecta mai întâi percepţiile populaţiei despre dimensiunea psihologică vizată de
instrument („încrederea la locul de muncă”, „relaţiile cu şeful”), pentru a defini în final, în funcţie de
ceea ce obţinem, ceea ce va măsura chestionarul (ca sub factori). Deşi, putem să recurgem la una sau
alta din cele două strategii, cu destul de multă flexibilitate, ne existând contraindicaţii ferme în acest
sens, trebuie să ţinem cont de avantajele sau dezavantajele fiecăreia.
Prima strategie de construcţie ne oferă posibilitatea să realizăm operaţionalizarea variabilelor
pornind de la datele certe ale cercetării ştiinţifice, fără a fi nevoiţi să intuim sau să aproximăm ceea ce
dorim să măsuram. Un alt avantaj este acela că dimensiunea evaluată de instrumentul nostru o putem
pune mai uşor în legătură cu alte dimensiuni similare, evaluate de alte instrumente, verificând cu mai
multă uşurinţă calităţile instrumentului construit de noi.
Aşa cum am mai precizat, un dezavantaj al acestei strategii este că nu o putem utiliza pentru
construcţia unui chestionat standardizat de evaluare a unei dimensiuni prea vagi, neconceptualizate sau
definită confuz în populaţia vizată de instrument („teama de ridicol” în relaţiile profesionale, „a fi
încrezut” ca dimensiune a şefului, „manifestări ale laşităţii în relaţiile conflictuale” etc.). Un alt
dezavantaj este dat de faptul că această strategie ne „direcţionează” spre evaluarea anumitor factori
/dimensiuni psihologice, cele prescrise de modelul teoretic de la care am pornit, ignorând deliberat
altele. De exemplu, dacă operaţionalizăm motivaţia pornind de la modelul teoretic propus de
McClelland, putem vorbi cu aplomb despre ierarhia principalelor trebuinţe ale angajaţilor unei firme
(„putere”, „realizare”, „afiliere”) uitând că există şi alte aspecte ale motivaţiei ignorate de noi, aspecte
despre care nu putem să spunem cât de importante sunt pentru angajaţii investigaţi. Tot ca dezavantaj
poate fi interpretată situaţia în care, pornind de la un model teoretic construit într-o altă cultură (cum
este cea americană) ajungem să evaluam atitudinea angajaţilor cu privire la aspecte ale muncii care nu
sunt relevante sau o cu totul altă semnificaţie în cultura noastră. De exemplu, în practica occidentală a
recrutării este considerat normal ca membrii echipei manageriale să recomande persoane pe care le
consideră competente pentru ocuparea unui post, chiar dacă aceste fac parte din grupul de prieteni,
foşti colegi, vecini, etc. Dacă am construi un chestionar de evaluare a atitudinilor managerilor români,
cu referire la astfel de aspecte, cu siguranţă că răspunsurile vor fi negative, pentru că mediul
organizaţional românesc nu este centrat pe competenţă şi performanţă, ca cel american, ci pe alte
„valori” despre care nu ne face plăcere să discutăm în acest moment.
Cea de a doua strategie de construcţie a chestionarelor standardizate are avantajul că putem
„explora” atât metodologic cât şi conceptual dimensiunea psihologică vizată de noi, pornind de la
percepţiile concrete ale populaţiei pe care o investigăm şi nu de la un model teoretic. În acest fel putem
surprinde factorii sau sub-dimensiunile cu adevărat relevante pentru populaţia investigată. Dacă
revenim la exemplu în legătură cu motivaţia (prezentat mai sus) putem obţine un chestionar centrat pe
59
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
trei motivaţii principale în mediul românesc: subzistenţă, relaţionare şi dezvoltare personală, nu pentru
că aşa dorim sau credem noi în calitate de „specialişti”, ci pentru că aşa vor fi ele definite de
muncitorii români. Dimensiuni ca „identificare cu firma” sau „trebuinţe de actualizare”, care apar în
modelările teoretice şi în chestionarele construite în alte culturi, este foarte posibil să nu apară în
„operaţionalizarea” pe care o fac în mod spontan muncitorii români, în schimb să se gândească la alte
dimensiuni ca „respect din partea şefului”, „sentimentul utilităţii muncii” etc.
Referindu-ne la dezavantaje, trebuie să precizăm că această strategie, pentru că mizează pe
„operaţionalizarea” intuitivă pe care o fac cei chestionaţi, ne poate oferi informaţii fără valoare, fie sub
forma descrierilor negativ – pozitiv (atitudine pozitivă faţă „carierist”, atitudine negativă faţă de cei
centraţi pe promovare) fie sub forma descrierilor în termeni de surse ale respectivei dimensiuni
(dimensiunea „motivaţie generală” operaţionalizabilă în final sub forma unor factori de tip „familia”,
„natura”, „munca”, „prietenii” ca surse ale motivaţiei). Nu de puţine ori, în urma analizei factoriale nu
rezultă factori suficient de bine conturaţi sub aspect semantic (ca sens comun al aserţiunilor care îi
compun) sau ca valoare explicativă (sub aspectul varianţei totale explicate - vedeţi în următorul
capitol). Mai trebuie să subliniem că această modalitate de construcţie a probelor psihologice permite
obţinerea unor instrumente centrate pe polul atitudinal al personalităţii (chestionare de atitudini),
operaţionalizarea unor trăsături de personalitate fiind foarte dificil de realizat.
Având clarificate aspectele descrise în capitolul anterior (tipul dimensiunii investigate, suportul
teoretic-conceptual şi detalii legate de complexitatea dimensiunii investigate), următoarea etapă în
construcţia unui chestionar standardizat de evaluare psihologică este cea de operaţionalizare a
dimensiunilor vizate. Altfel spus trebuie să ne hotărâm cum „măsurăm” ceea ce ne-am propus să
măsurăm. Pentru acest demers putem urma una din cele două strategii la care am făcut referire în
secţiunea precedentă şi care sunt rezumate în Figura 2. 2.
Prima strategie este aplicabilă îndeosebi atunci când dimensiunea vizată de noi are un suport teoretic-
conceptual bogat, este descrisă în studii teoretice sau empirice şi avem informaţii despre posibilii
factori componenţi. De exemplu, dacă ne referim la motivaţie, putem să ne gândim la construcţia unui
chestionar vizând analiza motivaţiei generale (cu cele două sub-componente motivaţie intrinsecă –
extrinsecă) sau putem să proiectăm construcţia unui chestionar specific pornind de la una din teoriile
generale asupra motivaţiei (Maslow, Alderfer, McCelland, Herzberg etc.).
În acest caz, dacă dorim construirea unui chestionar propriu, pornim de la definirea
dimensiunii şi a factorilor componenţi, de la o schemă teoretică a acestora (modelul teoretic). Aşa cum
am precizat, dacă avem suficientă experienţă, putem să gândim noi un model teoretic de la care putem
demara operaţionalizarea itemilor. Şi într-un caz şi în celălalt, urmează operaţionalizarea dimensiunii
integrative vizate prin construirea itemilor pentru fiecare factor în parte (chestionarul primar).
A) Definirea itemilor presupune construirea, individual sau cu ajutorul unui grup de experţi
(10 – 15 persoane care au expertiză în domeniu sau care pot fi familiarizaţi cu modelul teoretic al
dimensiunii vizate), a unui set de aserţiuni (afirmaţii) sau întrebări care să vizeze dimensiunea
principală sau fiecare factor al acesteia (dacă urmărim o dimensiune cu mai mulţi factori). Având în
vedere etapele de construcţie şi validare prin care va trece chestionarul, recomandăm construirea a cel
puţin 15 itemi /întrebări ca pentru fiecare factor în parte (dacă avem mai mulţi factori subsumaţi unei
dimensiuni principale). Un factor final nu poate fi evaluat cu mai puţin de 5 întrebări şi pentru a ajunge
la alegerea celor mai relevante întrebări vom fi nevoiţi să eliminăm o partea din aceste atunci când
vom verifica validitatea de conţinut (prin evaluările realizate în grupul de experţi), consistenţa internă
a itemilor în cadrul factorului (Alpha Cronbach) sau gruparea itemilor pe factori (Analiză factorială).
60
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
61
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
acestei dimensiuni.. În urma eliminării itemilor cu un grad de dispersie mare şi adăugarea altora (dacă
este cazul) care completează tabloul descrierii dimensiunii vizate, vom trece formularea chestionarului
intermediar (etapa a doua a chestionarului) cel care va fi dat spre completare unui lot mare de subiecţi
(min. 120) pentru face analizele necesare şi a decide forma finală a chestionarului.
C) Analiza intermediară constă în aplicarea chestionarului rezultat din evaluarea în cadrul
grupurilor de experţi pe un lot mare de subiecţi, verificarea prin analiză statistică a consistenţei interne
a itemilor (Alpa Crombach) şi stabilirea formei finale a chestionarului (consemn, itemi, scorare,
interpretare, etalon etc.). Pentru ambele strategii de construcţie a chestionarelor de evaluare
psihologică, etapa de analiză intermediară este similară.
Strategia de construcţie a unui chestionar valid de evaluare psihologică este diferită dacă
dorim să „evaluăm” o dimensiune despre care nu avem prea multe informaţii teoretice (modul de
definire şi evaluare, elemente componente, relaţii cu alte variabile psihologice etc.). Putem aplica
această strategie şi atunci când există modelări teoretice ale conceptului vizat de noi şi chiar
chestionare de evaluare a lui dar nu suntem mulţumiţi de ele şi dorim să încercăm construirea unui nou
chestionar sau identificarea unor factori noi subsumaţi dimensiunii /conceptului principal. În secţiunea
următoare (Avantaje şi limite ale strategiilor de construcţie) vom discuta care sunt punctele tari şi
punctele slabe ale fiecărei din cele două strategii (strategia A şi strategia B) şi cazurile particulare,
similar celui de mai sus, în care pot fi aplicate aceste strategii.
A) Definirea variabilelor în acest caz va urma o cale indirectă. Într-o primă etapă, folosind un
consemn specific, sub forma unei întrebări deschise, vom colecta afirmaţii legate de dimensiunea
investigată, aşa cum sunt ele formulate de persoane aparţinând populaţiei vizate de chestionarul final.
Colectarea aserţiunilor este bine să se facă de la cel puţin 50 de persoane din populaţia ţintă, persoane
cât mai diferite din cadrul acelei populaţii (studii, funcţii, vârstă, sex, experienţă etc.).
1.
2.
3.
4.
5.
În a doua etapă, aceste afirmaţii sunt extrase de pe fiecare chestionar completat şi trecute într-o
listă comună. Se recomandă copierea acestor aserţiuni aşa cum au fost ele formulate de persoanele
investigate fără a interveni în text. Se admite intervenţia asupra textului doar în cazul corectării unor
greşeli gramaticale sau legate de formularea logică a frazelor. Vor fi eliminate doar frazele care nu au
nici o legătură cu conceptul investigat (unii subiecţi nu înţeleg consemnul sau scriu cu totul altceva) şi
cele care au fost deja trecute pe lista comună. Nu se recomandă eliminarea frazelor asemănătoare ca
sens dar diferite ca formulare pentru că nu ştim care dintre aceste fraze este va „funcţiona” mai bine în
evaluarea dimensiunii centrale.
Având lista cu aserţiuni corect formulate, adăugăm acesteia un consemn, scale de evaluare a
fiecărei afirmaţii (exprimând intensitatea acordului sau dezacordului cu fiecare afirmaţie sau măsura în
62
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
care i se potriveşte persoanei care răspunde caracteristica descrisă de fiecare afirmaţie) şi tabelul cu
datele socio-demografice (un model în tabelul de mai jos).
Rezultă astfel chestionarul iniţial, chestionar care poate avea în jur 100 de afirmaţii, chestionar
care trebuie oferit spre completare unui lot de subiecţi reprezentativ pentru populaţia ţintă vizată de
chestionarul final. Aşa cum am mai spus, un lot minim pe care se poate face o primă evaluare a valorii
unui chestionar poate fi de 120 de subiecţi, recomandată fiind aplicarea chestionarului pe un lot cât
mai mare. Nu trebuie uitat faptul că numărul de subiecţi pe care trebuie aplicat chestionarul iniţial
trebuie să fie egal cu dublul numărului de itemi (aserţiuni /întrebări). Prin urmare pentru un chestionar
iniţial obţinut prin colectare a 5 aserţiuni de la 50 de subiecţi, în chestionarul iniţial vom avea probabil
în jur de 150 de aserţiuni, ceea ce ne obligă să aplicăm chestionarul iniţial pe cel puţin 300 de subiecţi.
Reamintim faptul că acest chestionar trebuie aplicat pe un lot cât mai reprezentativ pentru populaţia
ţintă vizată (să respecte proporţiile pe vârstă, sex, studii, funcţii etc. ale populaţiei vizate), chiar dacă
nu utilizăm un eşantion (caz în care pe lângă respectarea structurii populaţie ţintă mai trebui să
asigurăm şi extragerea pe principii probabilistice a persoanelor care vor răspunde la chestionar). Datele
obţinute vor fi introduse într-o bază direct în SPSS sau într-o bază de date transferabilă în SPSS (gen
Excel).
63
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
64
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
coeficientul de stabilitate este superior valorii de 0,80, la un interval de un an între cele două aplicări
(Balicco, C., 1998). Pentru un astfel de chestionar principala sursă de eroare care poate mai poate
influenţa coeficientul final de fidelitate (evaluată prin metoda test – retest) este cea dată de factorul
timp: învăţarea probei în cazul unei re-testări prea apropiate sau intervenţia unor factori noi în viaţa
subiecţilor, factori care pot schimba modul de raportare a subiectului la o anumită proba psihologică,
în cazul unei re-testări după perioade mari de timp.
O formă particulară a metodei test – retest este cea metoda formelor paralele. Probele
redutabile de evaluare psihologică a personalităţii („testele psihologice” sau „inventarele de
personalitate”), cele care sunt comercializate şi recunoscute la nivel internaţional, de regulă oferă două
forme paralele. Formele paralele sunt construite pentru a permite re-testarea unui subiect la un interval
foarte mic de timp fără ca rezultatele să fie influenţate de factorul învăţare (învăţare care poate apărea
în situaţia în care am folosi o singură variantă a probei). Aceste forme paralele au un număr similar de
itemi, itemi diferiţi ca formulare şi obţinuţi prin proceduri riguroase de construcţie şi validare. Prin
aplicarea formelor paralele ne aşteptăm ca scorurile obţinute să fie foarte apropiate, coeficientul de
corelaţie obţinut reprezintând o evaluare stabilităţii sau constanţei probei.
Metoda „prin înjumătăţire” permite aprecierea omogenităţii unei probe de evaluare
psihologică, adică a măsurii în care itemii constituenţi ai probei sunt omogen distribuiţi şi similari în
modul în care evaluează dimensiunea principală. Această tehnică constă în a împărţi itemii unei probe
psihologice în două părţi egale (de exemplu, aserţiuni impare – aserţiuni impare) şi în evaluarea
intensităţii corelaţiei obţinute între scorurile obţinute cu fiecare dintre cele două părţi. Coeficientul de
corelaţie obţinut nu reprezintă o stimare directă a coeficientului de omogenitate ci acesta trebuie
obţinut conform formulei Spearman – Brown ( r test = 2 r 12 / 1 + r 12 ), în care r test este coeficientul de
omogenitate al întregului test, iar r 12 este valoarea coeficientului de corelaţie dintre scorurile obţinute
de fiecare dintre cele două părţi ale chestionarului. În general este acceptat un coeficientul de
omogenitate superior valorii de 0,70, iar un coeficient de omogenitate între 0,80 şi 0,90 este
considerat unul excelent. (Balicco, C., 1998; Walsh, W. B. şi Betz N. E., 2001).
Metoda „consistenţei inter-item”, este o altă variantă de evaluarea fidelităţii, cea care
permite aprecierea consistenţei interne a unei probe, a măsurii în care fiecare item al probei măsoară
acelaşi lucru. Consistenţa internă este direct legată de unidimensionalitatea unei probe (măsura în care
itemii componenţi se referă la o singură dimensiune şi nu la dimensiuni diferite) sau de omogenitatea
unei probe (similitudinea de conţinut a itemilor). Există mai multe formule de calcul al consistenţei
inter-item, cele mai cunoscuţi fiind coeficienţii Alpha Cronbach (adecvaţi pentru analiza factorilor
conţinând itemi cu răspunsuri pe scale) şi coeficienţii Kuder-Richardson-20, cunoscuţi sub indicativul
KR-20 (folosit pentru analiza itemilor cu răspunsuri dihotomice). Formula de calcul şi coeficienţii
Alpha CroNbach, fiind mai restrictivi decât coeficienţii KR-20, pot fi folosite fără probleme şi în
evaluarea consistenţei interne a itemilor cu răspunsuri dihotomice.
Aşa cum am văzut, fiecare din cele trei metode de verificare a fidelităţii, deşi se referă în
esenţa la acelaşi aspect (precizia cu care măsurăm o dimensiunea psihologică), vizează şi aspecte
particulare (stabilitatea evaluării, omogenitatea părţilor unui test, consistenţa inter-item). Aceste
metode pot fi folosite cu scopuri diferite, aduc coeficienţi diferiţi dar intercorelaţi (coeficienţii pot fi
uşor discordaţi dar, de regulă, sunt similari). Se pot înregistra diferenţe mari între metodele care
evaluează fidelitate internă la o singură aplicare (metoda „prin înjumătăţire” şi metoda „consistenţei
inter-item”) şi cele care verifică fidelitate prin aplicări diferite în timp (metoda „test – retest”) mai ales
dacă avem un chestionar sensibil la variaţiilor contextuale şi dacă distanţa dintre cele două evaluări
succesive este mare.
Coeficienţii de fidelitate, indiferent de metoda utilizată, se calculează pentru fiecare factor în
parte, dacă avem un chestionar multifactorial sau pentru întreaga dimensiune, dacă este vorba de un
chestionar unifactorial. Un coeficient de fidelitate mare (peste 0,70) este relevant numai pentru
gruparea de itemi analizată garantând că acea grupare de itemi este stabilă (constantă în timp),
omogenă (itemii sunt similari sau consistenţi ca sens) şi unidimensională (se referă la o singură
dimensiune psihologică).
Ajunşi în acest punct al discuţiei despre verificarea valorii unui chestionar de evaluarea
psihologică, după ce avem certitudinea că chestionarul construit de noi este precis şi constant în ceea
ce măsoară, ne putem pune întrebarea dacă ceea ce credem noi că măsoară este ceea ce măsoară cu
adevărat chestionarul nostru. Altfel spus, suntem siguri că suita de aserţiuni formulate de noi vizează,
65
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Fidelitatea este o condiţie necesară dar nu suficientă pentru garantarea valorii unui chestionar.
Un coeficient de fidelitate bun ne spune ceva despre pragul maxim al validităţii acelui chestionar,
adică a măsurii în care un chestionar măsoară ceea ce pretinde că măsoară. De exemplu, la un
coeficient Alpha de 0,81, pragul maxim al corelaţiei dintre factorul obţinut de noi şi un criteriu extern
(de exemplu performanţa în muncă) poate fi de 0,90. Altfel spus un chestionar nu poate fi valid fără a
fi fidel, dar poate fi fidel fără a fi, prin aceasta şi valid. Validitatea este importantă pentru scopul final
al probei: un test valid este util, el poate fi folosit în activitatea psihologică, pentru un diagnostic sau
pentru a face un pronostic al evoluţiei unei persoane. O probă care nu este validă, chiar dacă
„măsoară” ceva în mod stabil şi consistent, nu foloseşte la nimic până nu demonstrăm că acel ceva (de
exemplu „inteligenţa emoţională”) este cu adevărat realitatea la care se referă chestionarul nostru şi
nu altceva.
Validitatea unei probe psihologice se referă la măsura în care o probă de evaluare
psihologică măsoară caracteristica sau dimensiunea psihologică pe care intenţionăm să o
măsurăm (Walsh, W. B. şi Betz N. E., 2001). În timp ce fidelitatea se referă la precizia măsurării,
validitatea se referă la calitatea măsurării (Hăvârneanu C., 2000). Există trei metode esenţiale de
evaluare a validităţii unei probe psihologice: validitatea de conţinut, validitatea de criteriu şi
validitatea de construct.
Validitatea „de conţinut” („content validity”) se referă la cât de bine un eşantion particular
de comportamente, surprinse de aserţiunile unei probe psihologice, reflectă universul dimensiunii
investigate. Altfel spus, validitatea de conţinut permite aprecierea măsurii în care întrebările formulate
de noi vizează conţinutul dimensiunii pe care dorim să o investigăm şi sunt suficiente prin raportare la
aspectele semnificative ale acestei dimensiuni.
Aceeaşi validitate de conţinut o verificăm atunci când un grup de experţi (altul decât cel care a
formulat itemii) trebuie să decidă, pentru fiecare item /întrebare în parte (itemi amestecaţi într-o listă
comună), la care dintre factorii descrişi succint anterior aparţine. Vom elimina aserţiunile /întrebările
care sunt plasate în categorii diferite şi care, prin acesta, nu sunt suficient de reprezentative pentru
factorul sau dimensiunea vizată de noi. În urma eliminării itemilor cu un grad de dispersie mare şi
adăugarea altora care completează tabloul descrierii dimensiunii vizate verificăm şi îmbunătăţim
tocmai validitatea de conţinut.
O evaluare similară am realizat (prin variata B de construcţie) atunci când, consecutiv analizei
factoriale, programul de analiză statistică a fost capabil să identifice concordanţele, patternuri în
modul de a răspunde a subiecţilor investigaţi. Pornind de la aceste concordanţe (membrii populaţiei
generale fiind un fel de experţi în evaluarea aserţiunilor oferite), analizăm aserţiunile grupate pe
fiecare factor şi reţinem pe cele care se referă la aceleaşi aspecte, eliminându-le pe cele nelegate logic
de restul afirmaţiilor /întrebărilor. Şi această procedură, mai ales dacă este realizată de un grup de
experţi în cadrul unor evaluări independente, urmate de verificarea în grup a evaluărilor individuale,
reprezintă tot verificarea şi îmbunătăţirea validităţii de conţinut.
La fel cum verificarea consistenţei inter-item (Alpha Crombach) a fost primul pas propus de
noi pentru verificarea fidelităţii unui chestionar în construcţie, în mod similar, verificarea validităţii de
conţinut (prin grupul de experţi) este primul pas pe care l-am propus şi l-am exemplificat pentru
verificarea validităţii chestionarului.
Validitatea „de criteriu” („criterion-related validity”) se referă la măsura în care există relaţii
strânse şi relevante între valorile factorului /dimensiunii puse în evidenţă de chestionarul nostru şi alte
măsurători ale unor criterii externe sau independente3. Aceste criterii pot fi evaluate în viitor pe baza
3
Măsurile acestor criterii, la rândul lor, trebuie să îndeplinească anumite condiţii: relevanţa (să reflecte aspecte
esenţiale ale conceptului criteriu), fidelitate (constanţa în timp a măsurătorilor) şi absenţa contaminării (să nu fie
afectate de alte variabile parazite). (Hăvârneanu C., 2000)
66
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
unor studii longitudinale (validitate predictivă) sau în acelaşi moment cu evaluarea dimensiunii
chestionarului nostru, în cadrul unor studii transversale (validitate concurentă). Altfel spus,
chestionarul nostru poate fi valoros numai dacă demonstrăm că el poate fi folosit în predicţia unor
comportamente viitoare, ca performanţa în muncă sau probabilitatea de a „claca” în condiţii de stres
prelungit (validitate predictivă.) sau dacă probăm existenţa unor corelaţii între factorii chestionarului
nostru şi astfel de criterii (validitate concurentă).
Putem vorbi de validitate predictivă atunci când acest criteriu extern este evoluţia viitoare a
unei persoane sau grup de persoane şi arătăm că chestionarul nostru are o capacitate bună de a prezice
această evoluţie. De exemplu, utilizând un chestionar de evaluare a trebuinţelor motivaţionale
superioare după modelul lui McClelland („putere”, „realizare”, „afiliere”), într-o evaluare realizată la
terminarea facultăţii putem face predicţia că absolvenţii cu „nevoie de putere” mare, în cinci ani vor
ocupa poziţii cu funcţii de conducere sau vor avea o activitate independentă, în mai mare măsură
comparativ cu subiecţii cu nevoie de putere mică. După un interval de cinci ani analizăm în ce măsură
scorurile le factorul „nevoia de putere” măsurat anterior (predictorul) corelează sau prezic scorurile
reprezentând nivelul sau importanţa poziţiei ierarhice ocupate de fiecare persoană evaluată anterior
(criteriul). Dacă, în schimb, analizăm corelaţiile între scorurile la factorul putere şi criteriul poziţia în
ierarhie (controlând factorul vârstă) pe un lot de subiecţi care sunt evaluaţi în acest moment, pentru
fiecare dintre cele două variabile (ne mai fiind cazul unei predicţii a evoluţiei viitoare), atunci avem de
a face cu o verificare a validităţii concurente. Prin urmare, validitatea concurentă presupune analiza
corelaţiilor dintre variabila pusă în evidenţă de proba psihologică construită de noi (predictorul) şi alte
variabile actuale (criteriul), relevante pentru practică. Unii autori definesc validitatea concurentă ca
fiind cea probată prin aplicarea simultană a probei construite de noi (de exemplu un chestionar
construit după modelul Big Five) în paralel cu alte probe similare consacrate (de exemplu NEO PI R)
pentru a verifica concordanţa (intensitatea corelaţieie) dintre factorii celor două probe. Noi preferam sa
numim acest tip de validitate, validitate convergenţă (descrisă mai jos) deoarece rareori probele puse
în relaţiei sunt similare, chiar dacă pornesc de la modele teoretice identice, ele ajungând, de cele mai
multe ori la identificarea unor subfactori uşori diferiţi, cu semnificaţii destul de diferite.
Validitatea „de construct” („construct validity”). Validitatea de construct merge mai departe
decât validitatea de conţinut şi cea de criteriu. De această dată nu se urmăreşte dacă dimensiunea pusă
în evidenţă de proba psihologică este cu adevărat „măsurată” de un set de aserţiuni bine alese ca
semnificaţie şi completitudine („validitate de conţinut)” sau dacă stabileşte legături puternice cu alte
criterii relevante („validitate de criteriu”). De această dată verificăm dacă dimensiunea „măsurată” se
referă la un concept teoretic solid, deja definit in literatura de specialitate (de exemplu „motivaţia
pentru putere”) sau încă ne-definit dar care poate fi pus în evidenţă prin inferenţă cu alte concepte
psihologice fundamentate. Verificarea validităţii de conţinut este un demers de lungă durată care nu
poate fi rezolvat de o singură investigaţie ci presupune o serie de investigaţii concordante care, prin
testarea unor ipoteze de cercetare în care este implicată dimensiunea vizată de noi, definesc şi
probează empiric convingător ansamblul relaţiilor şi semnificaţiilor dintre conceptului teoretic al
dimensiunii şi alte concepte teoretice relevante. În măsura în care aceste relaţii sunt probate şi sunt în
acord cu alte date certe ale cercetării ştiinţifice, atunci putem estima că dimensiunea evaluată şi
chestionarul construit de noi sunt valide din punct de vedere al constructului /conceptului, evaluat.
Acesta însemnă că dimensiunea evaluată este reală, este probată şi prin intermediul datelor obţinute de
alte probe recunoscute şi se încadrează în modelările teoretice existente.
Verificarea sau argumentarea validităţii de construct este cu atât mai importantă pentru
probele psihologice care propun o dimensiune psihologică nouă, ne-conceptualizată până în acel
moment („inteligenţă emoţională”, „nevoia de efect”, stil „recunoscător – revendicativ”). De exemplu,
nu este suficient să susţinem că inteligenţa emoţională presupune identificarea emoţiilor, folosirea
emoţiilor, înţelegerea emoţiilor şi managementul emoţiilor (modelul Salovey-Mayer) dacă nu probăm
în mod convingător acest model prin studii empirice, prin punerea în relaţii semnificative şi
argumentarea relaţiilor logice cu alte modele teoretice.
Pe de altă parte, în acord şi cu opinia lui L. R. Aiken (1991) putem enumera ca surse de
probare a validităţii de construct o serie de condiţii necesare dar nu suficiente:
a) analiza validităţi de conţinut şi a consistenţei interne al unei probe psihologice;
b) aprecierile şi inferenţele făcute de către specialişti cu referire la faptul dacă conţinutul unei
probe psihologice este pertinent sau nu pentru un anumit construct teoretic;
67
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
c) analiza relaţiilor dintre factorii probei noastre şi alte variabile care ne aşteptăm să difere sau să
nu intre în legătură cu ei (validitate convergentă sau discriminativă);
d) corelaţii ale probei cu alte chestionare şi variabile cu care ne aşteptăm să existe anumite relaţii
şi analiza factorială a acestor relaţii;
e) analize de regresie care pot pune în evidenţă existentă unui model de predicţie (care poate
asimilat unui model teoretic); ponderea diferiţilor factori în ecuaţia de predicţie
Există şi alte principii care trebuie respectate şi cărora le corespund metode specifice de
testare a validităţii (pentru aprofundare vezi Walsh, W. B. şi Betz N. E., 2001).
Validitatea „convergentă şi de diferenţiere” („convergent and discriminant validity”).
Validitatea convergentă vizează capacitatea probei psihologice de a oferi rezultate concordante cu
rezultatele oferite de probe independente similare. Corelaţiile pot fi foarte puternice (r peste .700) dacă
probele sunt similare (de exemplu două probe construite după modeelul Big Five) sau moderate, dacă
probele sunt mai degrabă comoplementare în evaluarea aceleaşi realităţi. De exemplu, o nouă scală de
evaluare a creativităţii sociale trebuie să probeze existenţa unor legături semnificative, nu neapărat
foarte înalte, cu alte dimensiuni ale creativităţii: creativitate artistică, tehnică etc.
Validitatea de diferenţiere se referă la capacitatea unei probe psihologice de a stabili relaţii
foarte slabe sau nule cu probe independente, probe care presupunem că evaluează dimensiuni
independente de dimensiunea evaluată de chestionarul nostru (de exemplu relaţii între „inteligenţă” şi
„nevoia de efect”, „intro-extroversiune”, „impulsivitate” etc.)
Validitatea „adăugată” („incremental validity”) se referă la capacitatea unei probe
psihologice de a aduce un plus de precizie (în termeni de fidelitate sau validitate predictivă)
comparativ cu chestionarele existente deja pe piaţă. Un nouă probă psihologică este valoroasă doar în
măsura în care are calităţi pe care probele anterioare deja utilizate, ne le au (aşa numitul „plus-produs”
sau avantaj concurenţial). Evaluarea acestui parametru se poate face numai prin compararea calităţilor
probei realizat de noi cu celelalte probe existente pe piaţă.
Validitatea „aparentă” („face validity”) face aluzie la impresia pe care o face o probă de
evaluare psihologică în faţa unui potenţial beneficiar. De exemplu multe dintre probele psihologice
utilizate în evaluarea personalului sunt probe construite pentru a fi utilizate în domeniul clinic (în
relaţie cu diferite dezadaptări sau tulburări de natură psihologică) fiind compuse din itemi care se
referă la viaţa cotidiană, somn, copilărie, relaţii afective, temeri personale etc. Este legitimă
nedumerirea unui manager, când se pune problema semnării unui contract de evaluare psihologică în
firmă, atunci când realizează că suita de întrebări propusă de fiecare test nu se referă deloc la aspectele
profesionale, la motivaţia pentru muncă, relaţii de conducere, satisfacţie etc. Cel puţin la nivel aparent,
aceste probe psihologice nu par a evalua dimensiuni importante pentru viaţa şi activitatea
organizaţională, putând fi puse sub semnul întrebării (deşi ceilalţi parametri de fidelitate şi validitate
sunt acceptabili). În acest caz lipseşte ceea ce numim validitate aparentă.
6.1.3.2. SINTEZĂ a studiilor de verificare a calităţilor psihometrice ale unei probe psihologice
Pentru verificarea deferitelor aspecte ale validităţii şi fidelităţii se pot realiza studii similare
celor descrise în Figura 7. 2. Este o reprezentare sintetică care poate fi înţeleasă numai dacă este pusă
în relaţie cu informaţiile prezentate în paginile precedente. Analiza şi explicare corectă a acestei
scheme poate fi şi un criteriu după care putem estima măsura în care au fost înţelese şi integrate
informaţiile referitoare la modul în care pot fi verificate măsura în care o probă psihologică respectă
criteriile de fidelitate validitate
68
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
69
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Interpretarea scorurilor:
min - 34.9 - scoruri scazute
35 - 44.9 - scoruri medii scazute
45 - 55 - scoruri medii
70
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
71
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
COGNITROM
http://cognitrom.ro/index.php?option=com_frontpage&Itemid=1
SC COGNITROM SRL este o companie axată pe cercetare-dezvoltare (cod CAEN: 7320) un think-
tank cu competenţe principale în analiza şi optimizarea funcţionării factorului uman. Grupul
Cognitrom are în componenţă specialişti în psihologie, informatică, matematică, neuroştiinţe, biologie,
sociologie , ştiinţele educaţiei, uniţi de platforma comună în ştiinţele cognitive (de unde şi denumirea
de Cognitrom).
Principalele activităţi:
Principalele activităţi:
Aptitudine Descriere
1. Abilitatea generală Capacitatea de a dobândi noi cunoştinţe şi de a opera cu ele.
de învăţare
2. Aptitudinea verbală Capacitatea de utilizare adecvată a lexicului, sintaxei şi de comprehensiune a textelor.
72
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Test Descriere
1. Raţionament Evaluează capacitatea subiectului de a obţine informaţii noi din combinarea celor deja
analitic existente.
2. Transfer analogic Evaluează acele procese care ne oferă posibilitatea rezolvării de noi probleme pe baza
similitudinii cu probleme deja rezolvate.
3. Flexibilitatea Evaluează capacitatea de a schimba rapid criteriul de categorizare şi de a grupa obiectele
categorizării pe baza noului criteriu.
4. Inhibiţie cognitivă Evaluează capacitatea de a ignora fluxurile informaţionale nerelevante în raport cu sarcina
şi memorie de scurtă de rezolvat precum şi retenţia, pentru un scurt timp, a informaţiilor în memorie.
durată
5. Memoria de lucru Evaluează capacitatea sistemului cognitiv de a stoca pe o durată scurtă de timp informaţii
relevante din punct de vedere al sarcinii şi de a opera în paralel cu aceste informaţii.
6. Interferenţa Evaluează capacitatea de a rezista la intruziunile altor fluxuri informaţionale decât cel
cognitivă relevant pentru sarcină.
7. Atenţia concentrată Evaluează capacitatea de concentrare a atenţiei prin sarcini de amorsaj negativ.
Test Descriere
Vocabular Evaluează capacitatea de a opera cu sensul cuvintelor, pentru a stabili gradul de apropiere
semantică.
Sintaxă Evaluează abilitatea de a construi propoziţii şi fraze.
Înţelegerea textelor Evaluează capacitatea de a deriva sensul adecvat al unui text citit şi de a face inferenţe pe
baza textului.
Teste Descriere
Calcul numeric Evaluează capacitatea de a realiza rapid şi corect calcule matematice simple utilizând cele
patru operaţii aritmetice: adunare, scădere, înmulţire, împărţire.
Raţionament Evaluează capacitatea de a face raţionamente pe baza unor şiruri numerice.
matematic
Teste Descriere
Imagini mintale - Evaluează capacitatea unei persoane de a transforma reprezentările imagistice, în
transformări particular prin rotire.
Orientare spaţială Evaluează capacitatea unei persoane de a analiza un câmp de stimuli dintr-o perspectivă
dată şi de a oferi informaţii despre acel câmp, pornind de la o nouă perspectivă cerută.
Generare de imagini Evaluează capacitatea unei persoane de a reţine mintal o serie de imagini şi apoi de a le
combina.
Test Descriere
Constanţa formei Evaluează abilitatea de percepere a constanţei formei obiectelor.
Perceperea detaliilor Evaluează abilitatea de percepere a detaliilor din materialele grafice şi obiecte.
Analiza perceptuală Evaluează abilitatea de discriminare figură-fond.
complexă
Test Descriere
Abilităţi funcţionăreştiEvaluează perceperea detaliilor din materiale scrise si tabele.
73
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Teste Descriere
Timp de reacţie Măsoară rapiditatea reacţiei motorii la apariţia unui stimul.
simplu
Timp de reacţie în Măsoară rapiditatea alegerii între două situaţii-stimul.
alegeri
Timp de reacţie în Măsoară rapiditatea reactualizării unei informaţii din memorie.
accesarea memoriei
Capacitatea decizională
Testul de capacitate decizională măsoară raţionalitatea decidentului, abilitatea sa de a evita indecizia sau
posibilele distorsiuni care pot apărea în procesul decizional. Fiind vorba de un singur test, rezultat din
operaţionalizarea constructului, acesta saturează un singur factor.
74
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
TestCentral
http://www.testcentral.ro/
TestCentral este unul dintre cei mai importanţi furnizori de probe psihologice acreditate de Colegiul
psihologilor din Romania
TestCentral îşi propune să facă accesibile comunitatii psihologilor români instrumente psihometrice
consacrate la nivel
international, instrumente personalitate abilitati de vanzare
dovedite ca acte majore de »NEO PI-R™ (NEO Personality Inventory, Rev.) »PASAT™2000 (Poppleton-Allen Sales Aptitude
creatie, semnate de »NEO-FFI™ (NEO Five-Factor Inventory) Test)
adaugata care nu tine doar de psihologie scolara » Desenul Familiei™ (C. Jourdan-Ionescu, J.
calitatea probei care poate fi » JVIS™ (Jackson Vocational Interest Survey) Lachance)
»LSI™ (Learning Styles Inventory) »Desenul Persoanei™ (A. Abraham)
achizitionata prin noi, ci si de » Testul Aperceptiei pentru Copii™ (Bellak &
faptul ca fiecare test este însotit »STAIC™ (State-Trait Anxiety Inventory for
Children) Bellak)
de un manual tehnic si »NPQ™ (Nonverbal Personality Inventory) »Testul de Aperceptie Tematica™ (Murray &
interpretativ, precum si, Morgan)
»TTCT® (Torrance® Tests of Creative Thinking)
optional, de un training »Evaluarea Functiilor Eului™ (L. Bellak)
profesionist în utilizarea lui. »Testul Rorschach™ (H. Rorschach)
leadership
»NEO PI-R™ Leadership Report
carti
»EQ-i™ Leadership Report
»MLQ™ (Multifactor Leadership Questionnaire) »Raportul psihologic (Westhoff & Kluck)
»CPI™ (California Psychological Inventory) »Ghidul aptitudinilor umane (Fleishman)
75
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
76
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
RQ PLUS
http://www.psiho.ro
77
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
78
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Profiles International
http://www.profilesinternational.ro/este.html
Atât superiorul, cât şi colegii şi subordonaţii persoanei sunt implicaţi în procesul de evaluare. De
asemenea, şi persoana evaluată în acest proces işi exprimă opinia cu privire la performanţa sa.
Aplicând experienţele şi observaţiile personale, fiecare dintre respondenţi contribuie prin perspectiva
sa proprie la acest tip de evaluare.
Pentru participanţi, feedback-ul oferit de către mai mulţi colegi este puternic motivaţional. Folosit ca
trambulină pentru creşterea profesională, evaluarea poate avea un impact puternic asupra carierei
individului şi succesului companiei.
Procesul de evaluare 360° este creat ca un proces continuu care poate fi utilizat la anumite intervale,
de obicei anuale, pentru a monitoriza progresul profesional.
Procesul duce la o mai bună performanţă în muncă, pentru că participanţii folosesc evaluarea 360°
pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile. În consecinţă, productivitatea la locul de munca creşte, iar compania
se bucură de un succes mai mare.
Când o companie are un obiectiv clar de îndeplinit sau o misiune specifică de dus la bun sfârşit,
evaluarea de tip 360° se dovedeşte a fi un instrument nepreţuit. Toată lumea este ajutată să se
concentreze pe abilităţile necesare îndeplinirii ţelurilor companiei şi să tindă ca planurile lor de
dezvoltare să se potrivească direcţiei în care merge compania.
Dacă o companie are probleme într-un anumit domeniu, un sistem de evaluare 360° poate identifica
abilităţile care necesită atenţie. Participanţii pot face astfel demersurile necesare pentru a îndepărta
obstacolele din calea succesului lor.
Organizaţiile au descoperit că procesul de evaluare 360° este o metodă excelentă pentru a stabili
nevoile de formare specifice în vederea dezvoltării de traininguri mai eficiente.
79
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Sistemul de evaluare 360° este foarte eficient pentru măsurarea progresului profesional. Aşa cum
puteţi vedea mai jos, el poate fi folosit de către orice companie:
Avantaje
Colegii şi Subordonaţii:
Joacă un rol activ, contribuind la dezvoltarea celorlalţi.
Implicându-se în acest proces de evaluare, creşte spiritul lor de echipă.
Participarea lor activă la iniţierea unor schimbări constructive în organizaţie, duce la creşterea
satisfacţiei lor profesionale.
Compania:
Creşte concordanţa dintre performanţa angajaţilor şi obiectivele companiei.
Se obţine un mediu de lucru cu un standard moral mai ridicat şi cu o implicare crescută pentru
performanţă.
Caştigul obţinut prin perfecţionarea abilităţilor profesionale, se materializează în creşterea
productivităţii.
…..
COLEGIUL PSIHOLOGILOR
http://www.copsi.ro/index.php
80
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
Dacă doriţi să aflaţi mai multe informaţii despre oportunităţile de colaborare, consultaţi mai întâi la
adresa http://personal.evaluare-psihologica.ro, în special paginile
În acest sens construim o reţea de colaboratori, care obţin dreptul de a utiliza gratuit chestionarul în
cercetare (studenţi /doctoranzi) sau în evaluarea psihologică individuală (psihologi practicieni), cu
condiţia să ne ofere bazele de date (nenominale) obţinute.
Pot obţine dreptul de a folosi gratuit o probă psihologică studenţii / doctoranzii psihologi (în scop de
cercetare, pentru lucrări de licenţă, disertaţie sau doctorat) sau psihologii cu drept de liberă practică
(pentru evaluarea psihologică individuala în context clinic sau organizaţional), dacă sunt îndeplinite
etapele sau condiţiile de mai jos.
Pentru studenţii /doctoranzii psihologi , pentru utilizarea gratuită a probei în cadrul unor cercetări
(lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat), trebuie parcurse următoarele etape:
1. verificaţi daca această probă psihologică este ceea ce vă trebuie, prin consultarea
documentelor de descriere a probei postate pe pagina web
2. trimiteţi un e-mail la adresa tconst@uaic.ro şi descrieţi contextul în care doriţi să utilizaţi
această probă, o succintă descriere a designului cercetării;
3. răspundeţi la eventualele întrebări de clarificare;
4. primiţi kitul probei (chestionar şi descrierea factorilor), inclusiv un contract care defineşte
cadrul legal al acestei colaborări (acest contract trebuie semnat);
5. aplicaţi chestionarul, realizaţi baza de date (împreună cu celelalte variabile definite în designul
de cercetare) şi o expediaţi către adresa e-mail mai sus menţionată;
6. primiţi sistemul de scorare a probei sau baza de date cu scorurile pe factori gata calculate;
7. daca publicaţi rezultatele cercetării nu uitaţi să menţionaţi sursa acestor probe.
o probele oferite să fie utilizate într-un design de cercetare relevant, împreuna cu alte probe sau scale
de evaluare a variabilelor individuale (trăsături de personalitate) sau organizaţionale (indicatori ai
randamentului /performanţei profesionale, comportamentelor contraproductive, implicării sau
identificării cu firma etc.);
81
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ prof. dr. Ticu CONSTANTIN
A PERSONALULUI - Suport de curs
o designul de cercetare în care vor fi folosite aceste probe trebuie să primească şi acordul nostru
(dacă designul de cercetare nu este bine realizat studentul trebuie să îl îmbunătăţească sau să
accepte sugestiile noastre);
o aplicaţiile cu aceste probe să se facă pe minim 120 de subiecţi;
o după culegerea datelor, acestea să fie introduse într-o bază de date standard (răspunsurile la fiecare
item) în Excel sau SPSS, bază de date care să ne fie oferită, nenominal;
o publicarea unor articole în care sunt prezentate date obţinute cu ajutorul probelor construite de noi,
trebuie însoţită de o citare corectă a surselor (articolelor) în care au fost publicate aceste probe.
Pentru psihologi practicieni | (în aplicaţii practice în context clinic sau organizaţional)
Pentru psihologii practicieni (cu drept de liberă practică) pentru utilizarea gratuită a probei în cadrul
examenelor de evaluare psihologică individuală (în context clinic sau organizaţional), trebuie parcurse
următoarele etape:
1. verificaţi dacă acea probă este cu adevărat ceea ce vă trebuie în activitatea curentă;
2. trimiteţi un e-mail la adresa tconst@uaic.ro şi descrieţi succint firma în cadrul căreia lucraţi,
poziţia în această firmă, contextul în care doriţi să utilizaţi această probă, categoria de personal
pe care doriţi să o evaluaţi şi numărul de persoane evaluate pe lună (anticipare);
3. răspundeţi la eventualele întrebări de clarificare;
4. primiţi kitul probei (chestionar şi descrierea factorilor), inclusiv un contract care defineşte
cadrul legal al acestei colaborări (acest contract trebuie semnat);
5. folosiţi proba în activitatea curentă şi, periodic, expediaţi către noi bazele de date nenominale;
6. primiţi sistemul de scorare a probei sau baza de date cu scorurile pe factori gata calculate;
o psihologii practicieni trebuie să aibă drept de liberă practică şi să funcţioneze în condiţii legale, în
acord cu legislaţia în vigoare şi cu normele definite de Colegiul Psihologilor;
o să aplice proba / probele pentru care solicită gratuitate pe categorii profesionale relevante pentru
care înregistrează şi alte variabile personale sau organizaţionale utile pentru validarea probelor
nivel de performanţă /randament, indicatori ai unor comportamente productive sau
contraproductive; număr de accidente /incidente; alte variabile de personalitate etc.)
o să garanteze aplicarea probelor pe minim 50 de persoane / lună;
o să respecte normele deontologice definite de Colegiul Psihologilor;
o …..
82