Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Colocviu Chirurgie1
Colocviu Chirurgie1
Temperatura aerului din sala de operaţie trebuie să fie între 22 – 250C la o umeditate de 50% şi cu o
ventilaţie ce asigură schimbul aerului de 3-4 ori pe oră . Temperatura mai înaltă provoacă
transpiraţie, infectâ nd astfel tegumentele cu bacterii din glandele sudoripare. Temperatura joasă
poate provoca răcirea bolnavilor şi crea condiţii pentru dezvoltarea complicaţiilor.
În cazul câ nd se foloseşte epuratorul de aer staţionar se asigură schimbul aerului cură ţit de 40 de
ori într-o oră . În afară de aceasta dezinfectarea aerului din sala de operaţie şi pansamante se face cu
lă mpi ultraviolete bactericide.
3) Măsuri de profilaxie a infectiei prin contact. Metodele clasice și
contemporane de prelucrare a mîinelor chirurgului (enumerati)
La început cu ajutorul unei perii şi a să punului se spală palma, apoi partea dorsală a fiecă rui deget,
spaţiile interdegitale şi loja unghială, de exemplu a mâinii stâ ngi. La fel se dezinfectează degetele
mâ inii drepte. Apoi se spală suprafaţa regiunii metacarpiene dorsale şi ventrale mai întâ i la mâ na
stâ ngă şi apoi la cea dreaptă , şi în sfâ rşit se spală antebraţul. La sfâ rşit încă o dată se spală loja
unghială.
Se şterg mâ inele cu o compresă sterilă şi se dezinfectează cu antiseptice în aceiaşi succesiune.
Metodele clasice de dezinfectare a mâinilor chirurgului sunt: Fiurbringher, Alfeld, Spasocucoţki-
Kocerghin. Metodele Fiurbringher şi Alfeld au doar o importtanţă istorică .
Metoda Spasocucoţki – Kocerghin.
În cazul utiliză rii accestei metode nu este necesar de a spă la în prealabil cu apă întrebuinţâ nd peria
şi să punul. Metoda se bazează pe dezolvarea cu soluţie de amoniac a gră similor de pe suprafaţa şi
din porii pielii şi îndepă rtarea împreună cu soluţia a bacteriilor.
Metodica: soluţie proaspă tă şi caldă de amoniac de 0,5% se toarnă în două ligheane sterile. Cu o
compresă sterilă se spală mâinile în consecutivitatea descrisă mai sus timp de 3 minute, mai întâ i
într-un lighean, apoi timp de 3 minute în altul. După aceasta mâinile se şterg cu un prosop steril sau
compresă şi timp de 5 minute se dezinfectează cu alcool de 96*.
Mulţi chirurgi badijonează lojile unghiale cu tinctură de iod. Pregă tirea mâinilor pentru operaţie
trebuie să prevadă :
1. îndepă rtarea de pe suprafaţa pielii mâinilor a murdă riei şi a bacteriilor.
2. distrugerea bacteriilor ră mase pe mâ ini.
3. tă băcirea pielii pentru a închide canalele glandelor sebacee şi sudoripare.
4. inofensivitatea pentru piele.
Este imposibil de a obţine o sterilitate absolută a mîinilor pe tot parcursul operaţiei. În legă tură cu
aceasta este necesar de a izola pielea mâ inilor de plaga operatorie cu mă nuşi.
O altă metodă de dezinfectare a mâinilor este utilizarea pervomurului sau C-4 (amestec de apă
oxigenată şi acid formic şi bigluconat de clorhexidină (hibitan). Înainte de dezinfectarea mâ inilor cu
pervomur, mâ inile se spală cu apă şi să pun (fă ră perie – timp de 1 min.). Se şterg cu o compresă
sterilă. Apoi mâinile se dezinfectează timp de 1 min. cu soluţie C-4 sau pervomur într-un lighean
emailat, se şterg cu o compresă sterilă şi se îmbracă mă nuşile sterile.
4) Expres metodele de prelucrare a mîinelor (cu bigluconat de clorhexidina și
alcool etilic)
Mâinile se spală cu săpun şi se şterg cu o compresă sterilă, apoi timp de 2-3 min. se dezinfectează cu un
tampon de vată muiat în soluţie alcoolică de 0,5% de clorhexidină.
La metoda de spălare a mâinilor bazată numai pe tăbăcirea pielii se referă dezinfectarea mâinilor timp de
10 minute cu alcool de 96*. Spălarea mâinilor cu apă în acest caz nu se recomandă, pentru că aceasta
înrăutăţeşte procesul tăbăcirii. Această metodă nu a căpătat o largă întrebuinţare din cauza siguranţei
insuficiente. Însă metoda tăbăcirii se recomandă în lipsa apei calde sau mănuşilor sterile.
5) Metodele de sterializare a mănușilor și de prelucrare a cîmpului de operatie
(Grossch-Filoncikov, metodele contemporane)
Complicatiile antibioticoterapiei :
- Reactii alergice. Se manifesta prin eruptii cutanate, dereglari respiratorii, spasm bronsic,
pina la dezvoltarea socului anafilactic.
- Actiune toxica asupra organelor interne. Se afecteaza mai frecvent auzul,ficat si rinichii
- Dizbacterioza(modificarea microflorei organismului) este caracteristica la administrarea
enterala am AB, mai frecvent intilnita la copii si la administrea indelungata a AB in doze mari.
- Formarea bacteriilor rezistente – complicatie ce cauzeaza infectia antibioticoerapiei.
Dupa evolutie :
Acuta – hemoragia are loc intr-un scurt interval de timp
Cronica - hemoragie lenta in cantitati mici(oculta)
Cauza este determinata de lezarea vasului sangvin provocata de un oarecare agent : trauma ,
erodarea vasului in cazul diferitor boli si procese purulente, tensiune arteriala ridicata, coborirea
brusca a presiunii atmosferice, dereglarea permiabilitatii vasului poate fi cauzata de modificarile
chimice ale singelui, actiunea toxinelor, dereglarea echilibrului de vitamine din organism.
23. Grupele de sînge. Sistemele de antigeni a sângelui şi rolul lor în practica medicală.
Hemaglutinarea.
Grupa de sânge – este o combinare de semne imunologice şi genetice normale, determinate prin
ereditate şi reprezintă o calitate biologică individuală .
În 1901 bacteriologul din Viena Landşteiner - conceptul de grup sangvin şi a identificat
primele 3 grupe.
1902 Stwili, 1907 Janski şi în 1910 Moss independent au identificat grupa a patra.
Aglutinogenii - polipeptizi cu sediul în stroma eritrocitelor, dar mai pot fi gă site în leucocite,
spermă, salivă , suc gastric.
Termostabili, suportă temperatură de 1000timp de 24 ore şi-s rezistenţi la uscare. Aglutinogenul
poate avea câ teva varietă ţi – A1; A2 în dependenţă de forţa de aglutinare.
În prezent au fost identificaţi circa 7500 de antigeni eritrocitari împă rţiţi în 9 sisteme, însă
importanţă practică o au numai A şi B.
Aglutininile α şi β se gă sesc în fracţia gama a globulinelor plasmei şi-s mai puţini termostabile,
suportâ nd temperatura sub 600.
Ele se împart în Naturale (cu care omul se naşte) şi Imune (care apar pe parcursul ontogenezei, spre
exemplu- aglutinine anti-rezus).
Mai deosebim aglutinine „la rece”, care î-şi manifestă reacţia de aglutinare la temperatura +40 - +160
şi aglutinine „la cald” activitatea maximală la temperatura +370 - +420.
În afară de aceasta se întâ lnesc aglutinine complete, care aglutinează eritrocitele în mediu salin şi
coloidal, precum şi incomplete, fiind active nuami în mediu coloidal.
Eritrocitele umane pot conţine ambii aglutinogeni, unul singur sau nici unul, tot aşa şi în plasmă pot
fi întâ lnite ambele aglutinine, una singură sau nici una. În dependenţă de aceasta conform
sistemului ABO, pot fi întâ lnite 4 grupe sangvine:
O (I) α, β; A (II) β; B (III) α; AB (IV) O.
„Grupa de sâ nge „ ca regulă, reflectă combinarea antigenilor eritrocitari a sistemului ABO şi a
anticorpilori respectivi în serul sangvin.
Frecvenţa după grup:
I – 33,5%; II – 37,8%; III – 20,6%; IV – 8,1%
În cazul pierderilor masive de sâ nge - transfuzia unei cantită ţi mai mare de sâ nge, aglutininele
plasmei donatorului nu sunt suficient diluate în serul recipientului şi astfel pot aglutina eritrocitele
pacientului. Din această cauză este necesar de a transfuza numai sâ nge de aceiaşi grupă .
O pikatura de ser-test (0,1 ml) de grupa I, se aplica cu o pipeta sub cifra I si la fel cu diverse pipete
se aplica ser-test de gr. II si III, la cifrele respective.
Apoi cu o bagheta de sticla se recolteaza singe de la pacient si se aplica cite o picatura de singe(de 5-
10 ori mai mica decit cele de ser) alaturi de fiecare picatura de ser-standart. Fiecare picatura de ser-
test se amesteca cu un betisor de sticla. Se apreciaza rezultatele timp de 5 min.
1.Daca aglutinarea nu a avut loc cu serul –test de gr. I, II ,III, inseamna ca eritrocitele singelui dat
nu contin aglutinogene si este gr. O(I).
2.Daca aglutinarea a avut loc cu serul-test de grupa I si III, dar n-a avut loc cu serul de grupa II,
singele cercetat e grupa II (A)
3.Daca aglutinarea a aparut cu ser de grupa I si II si lipseste cu ser de grupa III, singele
cercetat apartine grupei III(B)
4.Prezenta aglutinarii cu serurile celor 3 grupe, inseaman ca singele cercetat e grupa IV(AB). In
asemenea cazuri se face cercetarea suplimentara cu ser-test de grupa IV(AB). Numai lipsa
aglutinarii cu acest ser ne permite de a concluziona ca singele apartine grupei IV(AB).
Indicatii:
1)Indicați
absolute
-hemoragie acuta(mai mult de 15 %din volumul singelui
circulant);
-soc traumatic;
-operatii complicate, insotita de traume masive a tesuturilor si
hemoragie;
2)Indicatii Relative
-anemia
-maladii inflamatorii cu intoxicatie grava
-prelungirea hemoragiei, dereglari a sistemului de
coagulare
-unele otraviri
-procese infalmatorii cornice însoțite de diminuarea statutului imunologic a organismului
- procese inflamatorii cronice de
lunga durata
Contraindicatii
1)Contraindicatii Absolute
-insuficienta cardiopulmonara acuta, insotita de edem
pulmonar
-infarct al miocardului
In caz ca persista o hemoragie acuta contraindicatii absolute nu
exista.
2)Contraindicatii Relative
-tromboze acute si embolii
-dereglari grave a circulatiei
cerebrale
-endocardita septica
-viciile septice
-miocardite si
miocardioscleroze
-boala hipertonica
-astm bronsic
-dereglari grave a funtiei hepatice
si renale
-reumatism
-tuberculoza acuta si diseminata
Etapele Hemotransfuziei :
1. Determinarea contra/indicațiilor , anamneza transfuzională
2. Determinarea grupei de sînge și Rh al recipientului
3. Selectare sîngelui corespunză tor gupei și Rh + aprecierea macroscopic calitatea
4. Verificarea gr.sînge a donatorului după AB0
5. Efectuarea probei compatibilită ții individuale după AB0
6. Efectuarea probei compatibilită ții individuale după rezus factor
7. Efectuarea probei biologice
8. Efectuarea hemotransfuziei
9. Îndeplinirea actelor necesare
10. Suprevegherea pacientului după hemotransfuzie
-
a
l
e
r
g
i
c
e
a)Reactii pirogene
Cauza-formarea in mediul de transfuzie a substantelor pirogene-a produselor de
descompunere a proteinelor singelui donator sa a activitatii vitale a microorganismelor
ce patrund in singe la preparare, pastrarea lui sau in caz de incalcarea a asepsiei in
timpul transfuziei.
Clinica-creste temperatura corpului, frisoane, cefalee, tahicardie
Tratament-stopam transfuzia, administram analgetice, narcotice si
preparate antihistaminice(dimedrol, suprastin, taveghil)
Profilaxia- respectarea regulilor de preparare, pastrare si transfuzie
a singelui.
b) Reactiile antigene
Cauza-sensibilizarea cu antigeni leucocitari, trombocitari si a proteinelor plasmei, ca
rezultat al hemotransfuziilor efectuate in antecedente sau a graviditatilor.
Clinica-peste 20-30 min de la finisarea hemotransfuziei apar frisoane, creste
temp corpului, bradicardie, cefalee, dureri in reg lombara.
Tratament-se indica preparate antihistaminice, analgetice, narcotice, sol de antisoc si de
detoxicare. Profilaxia-studiul minutios al anamnezei
c)Reactii alergice
Cauza-sensibilizarea organismului la diverse imunoglobuline.
Clinica-urticarie, edem Quinqe, bronhospasm, dispnee, neliniste. Poate progresa pina la socul anafilactic.
Hiperemia tegumentelor, cianoza mucoaselor, acrocianoza, transpiratii reci, edem pulmonar.
Tratament-remedii intihistaminice, corticosteroizi, preparate cardio-vasculare si narcotice.
Profilaxia-studiul minutios al anamneze
Tratamentul.
Terapia infuzională. L a apariţia semnelor incipiente de şoc e necesar de întrerupt
transfuzia de sâ nge şi se efectuează infuzia substituienţilor sangvini (reopoliglucină , poliglucină şi a
preparatelor gelatinei).
E necesar de administrat sol. de bicarbonat de sodiu 4% sau lactasol pentru a obţine reacţia
bazică a urinei ce împiedică formarea hematinei acidclorhidrice.
Remediile medicamentoase utilizate în I rând: prednizolonul (90-120 mg), eufilina (10 ml
de sol. 2,4%) şi lazix (100 mg) aşa numită triadă antişoc. În afară de aceasta se utilizează preparate
antihistaminice (dimedrol, taveghil) şi analgetice narcotice (promedol)
Metode extracorporale – plazmafereza masivă (exfuzia a 2 l de plazmă şi substituirea cu
plazmă proaspă t congelată şi soluţii coloidale) pentru înlă turarea hemoglobinei libere şi a
produselor de degradare a fibrinogenului.
Corecţia funcţiilor organelor şi sistemelor. La indicaţii sunt utilizate glicozidele cardiace,
remedii cardiotonice, etc.
Corecţia sistemului de hemostază. Este utilizată heparină (50-70 un/cg corp., transfuzii de
plazmă proaspă t congelată , antifermenţi (contrical).
Tromboze si embolii
Cauza-patrunderea cheagurilor de singe de diverse dimensiuni in vena pacientului, ce s-au
format din cauza conservarii incorecte a singelui donator, a greselilor comise la
hemotransfuzie si transfuzia dozelor mari de singe conservat cu un termen lung de
pastrare.
Clinica-apar brusc dureri in piept, dispnee, tusa, paliditate si cianoza
tegumentelor.
Tratament-efectuarea terapiei trambolitice cu remedii ce activeaza
procesul de fibrinoliza(urochinaza), utilizarea
anticoagulantilor(heparina).
Proba biologică
La începutul transfuziei se transfuzează 10-15 ml de sâ nge, după aceasta transfuzia
se stopează pe un timp de 3 minute. Dacă lipsesc semne clinice de complicaţii sau reacţii
(tahicardie, dispnee, hiperemie, dureri în regiunea lombară ), atunci din nou se transfuzează
10-15 ml de sâ nge şi în decurs de 3 minute se supraveghează bolnavul. În total se repetă
procedura de 3 ori.
39.Combustiile.Clasificarea.
Combustio – este lezare a ţesuturilor organismului sub acţiunea locală al temperaturii
înalte, sau al substanţelor chimice sau radiaţiei actinice.
Clasificarea:
Există mai multe principii de clasificare:
1. după împrejurimile producerii arsurii:
a. industriale;
b. de uz casnic;
c. de ră zboi;
2. după caracterul factorului de acţiune:
a. termice;
b. electrice;
c. chimice;
d. actinice;
Din aceste considerente în practica clinică are importanţă de stabilit nemijlocit şi agentul
lezant, care va exprima caracteristica acestor factori:
- arsură cu flacă ra;
- arsură cu aburi umezi sau uscaţi;
- arsură cu ulei fierbinte;
- arsură cu bitum topit;
- arsură de contact cu metale incandescente…
41.Boala arsilor.Definitie.Perioadele
BOALA COMBUSTIONALĂ - este o totalitate de reacţii generale ale organismului şi dereglarea
funcţiei organelor interne ca ră spuns la trauma termică .
Boala arşilor se dezvoltă în cazul câ nd:
- suprafaţa afectată este mai mult de 15-25% de arsuri superficiale;
- sau mai mult de 10% de arsuri profunde;
- sau în cazul arsurilor că ilor respiratorii indiferent de arsurile externe.
Perioadele bolii combustionale:
I - perioada şocului combustional: (durează pînă la 3 zile) şi este determinate de:
- aferentaţie dureroasă excesivă ;
- plasmoragie;
- dereglarea funcţiei rinichilor.
Tabloul clinic al şocului combustional este destul de tipic: accidentatul suferă dureri
puternice în locurile arsurilor, este excitat dar foarte repede devine inhibat şi adinamic.
Progresiv se micşorează TA, se accelerează pulsul, se micşorează temperatura. În cazurile grave
se dereglează respiraţia, se dezvoltă hipoxia organelor şi a ţesuturilor, se stabileşte acidoza,
hemoconcentraţie, micro- şi macrohematurie, oligurie.
Deosebim trei grade al şocului combustiona în raport cu dereglă rile sus enumerate:
- Ş oc de gr.I se instalează la arsuri de 15-20% din suprafaţa corpului;
- Ş oc gr.II în 20-60% de arsuri;
- Ş oc gr.III în cazul câ nd suprafaâ a este mai mare de 60%.
II – perioada toxemiei combustionale (durează pînă la 10-15 zile) este determonată de
absorbţia din plaga combustională al toxinelor (oligopeptidele toxice, glucoproteizilor cu
specifitate antigenică ;
III – perioada de septicotoxemie combustională (durează 2 - 3 să ptă mîni). Această perioadă
este determinată de:
- Hipoproteinemia declanşată ;
- Inhibarea-epuizarea activită ţii sistemului imun;
- Alipirea infecţiei şi dereglă rile provocate de procesul inflamator infecţios;
- Absorbţia toxinelor bacteriene.
IV – perioada de reconvaliscenţă.
Tablou clinic: dureri puternice in locurile arsurilor, progresiv se micsoreaza TA, se accelereaza
pulsul, se micsoreaza temperature. In cazuri grave se deregleaza respiratia, se dezvolta hypoxia
organelor.
Tratament:
1. MASURI DE PRIM AJUTOR
2. TRATAMENT GENERAL
3. CHIRURGIA ARSULUI
1. Acordarea primului ajutor: stoparea actiunii agentului termic asupra tesuturilor ,racirea
locului timp de 10-15 minute, aplicarea pansamentului aseptic, analgezie si initierea
tratamentului antisoc.
2. TRATAMENTUL LOCAL:spalarea cu apa si sapun, aseptizarea cu alcool, incizii de
decompresiune,pe suprafetele arse se aplica pansament aseptic.
3.TRATAMENT GENERAL:
1.reechilibrarea hidroelectrolitica
2.reechilibrarea hematologica
3. normalizarea presiunii colloid-osmotice
Metoda deschisa-dupa prelucrarea primara a suprafetei arse bolnavul este culcat in patul asternut
cu cearsaf steril si se acopera cu o carcasa tot din cearsafuri sterile. Suprafata arsurii se prelucreaza
cu preparate tanate (permanganate de potasiu 2-3%, solutie e nitrat de argint 10%) Cu ajutorul
becurilor electrice se mentine temperature de 23-25 grade.Suprafata arsurii se usuca si se acopera
cu crusta, sub care isi are loc vindecarea.
Tabloul clinic: manifestarile clinice depind de graviditatea leziunilor. Simptomele generale de bazasunt
determinate de modificarile din partea sistemului nervos central, cardio-vascular, si respirator. Bolnavii
acuza dureri de cap, slabiciune,slabirea memoriei, auzului, vederii, mirosului. Se constata
hiperexcitabilitate, sentiment de frica. La examinarea neurologica se depisteaza disparitia reflexelor
normale sauaparitia celor patalogice. Pulsul este rar, tensionat,zgomote cardiac surde, aritmie.
Dolaritatea apare ca rezultat al acţiunii traumatice directe al receptorilor nervoşi şi ca rezultat al compresiei cu edemul
ce se declanşează. Intensivitatea sindromului dolor în plagă depinde de următoarele momente:
Localizarea plăgii. Sunt destul de dureroase plăgile localizate în regiuni cu o reţea de receptori nervoşi de durere
(periostul, peritoneul parietal, pleura). Mai puţin contribuie la sindromul dolor plăgile cu localizare în ţesutul adipos,
muşchi, fascii;
Traumatizarea trunchilor nervoşi magistrali;
Caracteristica armei traumatizante şi a rapidităţii producerii plăgii. Cu cât mai ascuţită este arma cu atât mai puţin
receptori nervoşi sunt afectaţi, şi respectiv mai puţin sunt durerile. Cu cât mai rapid s-a produs plaga cu atât mai
puţine dureri.
Starea neuro-psihică a bolnavului. Sindromul dolor este mai puţin pronunţat când bolnavii se află într-o stare de afect,
şoc, ebrietate alcoolică sau narcotică.
Hemoragia – este un semn obligatoriu al plăgii, deoarece plaga orişicărui ţesut se asociază cu lezarea integrităţii
vasului. Pronunţarea hemoragiei poate fi diferită: de la neînsemnată capilară, până la profuză arterială.
Intensivitatea hemoragiei este determinată de următoarele:
Prezenţa traumării vaselor magistrale – artere, vene;
Localizarea plăgii. Mai pronunţate sunt hemoragiile localizate la cap, gât, mâini – acolo unde hemocirculaţia este bine
dezvoltată;
Caracteristica armei traumatizante: cu cât ea este mai ascuţită cu atât hemoragia este mai mare. În plăgi
contuzionate şi angrenate hemoragia este minimală;
Starea hemodinamicii locale şi sistemice. La o hipotonie sau a compresie al vasului magistral hemoragia este mai
puţin pronunţată;
Starea sistemei de coagulare. La dereglarea ei (hemofilie) traumarea chiar şi a unui vas mic va fi o hemoragie masivă.
Dehiscenţa marginilor plăgii - este determinată de constricţia fibrelor elastice ale dermei şi direcţia plăgii în raport cu
direcţia liniilor elastice Langher.
50. Patofiziologia si morfologia ( evolutia) plagilor, fazele. Caracteristica.
Proces de plagă – este o totalitate de dereglări consecutive ce apar în plagă şi reacţiile declanşate
ale întregului organism.
Evoluţia procesul de plagă se poate deviza în:
1. reacţia generală a organismului;
2. reacţia locală sau regenerarea plă gii.
La momentul actual, mai aproape de a înţelege procesul de plagă , este clasificarea propusă de
că tre M.I.Cuzin (1977):
faza de inflamaţie (1-5 zile);
faza dereglă rilor vasculare;
faza cură ţirii plă gii de mase necrotice;
faza de regenerare (6-14 zile);
faza de formare şi reorganizare al cicatricei (de la a 15 zi).
Faza de inflamaţieCuprinde :
I . faza dereglă rilor vasculare
Dereglarea integrită ţii vaselor de sâ nge şi de limfă cu dereglarea fluxului sanguin şi limfatic
contribuie la:
1. Spasmul vascular de scurtă durată cu dilatare stabilă şi dereglarea permeabilită ţii peretelui
2. extravazarea lichidului;
3. mă rirea densită ţii sâ ngelui;
4. adghezia şi agregarea trombocitelor;
5. trombarea capilarelor şi a venulelor;
6. micşorarea perfuziei => alterarea oxigenă rii tisulare în jurul plă gii;
7. se instalează acidoza tisulară ;
8. se dereglează metabolismul glucidic şi proteic
9. se mă reşte presiunea osmotică în ţesuturi => reţinerea apei declanşarea edemului tisular
(hidrataţia ţesuturilor).
II. Faza cură ţirii plă gii de mase necrotice
În această fază importanţa esenţială este pe seama elementelor figurate ale sâ ngelui şi a
fermenţilor. Deja în primele 24 de ore în plagă apar leucocitele, iar la a 2-3 zi limfocitele şi
macrofagii.
Neutrofilele sunt responsabili de: fagocitarea microorganismelor, maselor necrotice;proteoliza
extracelulară ; liza ţesutului devitalizat; eliberarea mediatorilor inflamaţiei.
Macrofagii sunt responsabili de:eliberarea fermenţilor proteolitici; fagocitarea maselor
necrotice parţial distruse de neutrofile;fagocitarea neutrofilelor alterate;
fagocitarea productelor dezintegrate bacteriene; participarea în reacţiile de răspuns imun.
Limfocitele contribuie la producerea răspunsului imun.
Într-o evoluţie a procesului de plagă fără complicaţii la a 5-6 zi majoritatea reacţiilor inflamatorii
deminuiază şi survine următoarea fază.
Faza de regenerare
În plagă are loc două procese:
- formarea colagenului;
- creşterea intensivă al vaselor de sâ nge şi limfatice.
În plagă are loc deminuarea numă rului de neutrofile şi migrarea de fibroblaşti. Fibroblaştii sunt
responsabili de: sinteza ţesutului conjuctiv; producerea fibrelor elastice de colagen; sinteza
citokinelor; posedă receptori IL-2 factorului de baza de creştere al fibroblaştilor şi factorului de
creştere trombocitar.
Acestei faze este caracteristic:
- micşorarea acidozei tisulare;
- mă rirea ionilor de Ca;
- micşorarea ionilor de K;
- deminuarea inflamaţiei;
- micşorarea elimină rilor din plagă ;
- dispariţia edemului tisular.
Faza de formare şi reorganizare a cicatricei
În această fază are loc:
- deminuarea activită ţii sintetice al fibroblaştilor;
- formarea reţelei de fibre elastice şi conexiunilor între fibrele de colagen.
Factorii ce contribuie la regenerarea plă gii:
vâ rsta bolnavului;
starea nutriţiei şi masa ponderală a bolnavului;
prezenţa infecţiei secundare;
starea hemodinamicii în aria plă gii şi în întreg organismul;
prezenţa dereglă rilor dismetabolice şi hidrosaline;
statusul imun;
prezenţa afecţiunilor cronice;
administrarea de antiinflamatorii.
51. Tipuri de regenerare a plagii. Cicatrizarea primara a plagii.
Regenerarea plagii- procesul de reparaţie (restabilire) al ţesutului traumatizat cu restabilirea
completă al integrită ţii şi tră inicii.
Procesul de regenerare a plă gii are loc în trei etape:
1. etapa de formarea de către fibroblaşti al colagenei;
2. etapa de epitelizare a plă gii;
3. etapa de organizare (retracţie) tisulară .
56.Particularitatile plagii prin arma de foc. Caracteristica zonelor plagii prin arma de
foc.
Deosebirea principală al plă gii prin armă de foc este viteză mare al obiectului traumatizant
(glonţ, ghilea, alice). Într-o plagă prin armă de foc, dacă glontele rămâ ne în ţesuturi, energia
glontelui totalmente se transmite ţesuturilor prin lezarea lor. Dacă glontele trece prin ţesuturi
şi prelungeşte zborul, atunci energia cedată ţesuturilor este mai mica, fiind folosită la
distrugerea ţesuturilor. Dar dacă glontele pierde stabilitatea şi începe a se „rostogoli” prin
ţesuturi energia cedată ţesuturilor este maximă , şi lezarea de asemenea este maximă .
La pă trunderea glontelui în ţesuturi se creează o zonă de presiune înaltă , în care se comprimă
ţesuturile, ce se ră spâ ndeşte lateral sub formă de undă de lovire. Apare fenomenul „lovirii
laterale” ce contribuie la formarea cavită ţii pulsative, ţesuturile comprimâ nduse, detaşâ nduse şi
reciproc deplasâ nduse unul faţă de altul. Astfel avem trei zone de distrugere :
- I zonă – canalul plă gii. În unele cazuri conţine glontele, corpi stră ini, bucă ţi de ţesuturi
necrotizate, sâ nge, microbi;
- II zonă – zona de necroză primară, cauzată de acţiunea energiei cinetice transmise de la glonţ.
Conţine ţesuturi devitalizate îmbibate cu sâ nge;
- III zonă – zona de comoţie moleculară sau necroză secundară . Este alcă tuită de ţesuturi cu
metabolism dereglat şi elemente celulare distruse. Cauza nemijlocită al acestor modifică ri este
microtrombozele apă rute ca rezultat al dereglă rilor intercelulare în urma mişcărilor ondulatorii
al ţesuturilor.
Plă gile prin armă de foc întotdeauna sunt considerat infectate din cauza prezenţei unei zone de
necroză ră spâ ndită , şi prezenţei infecţiei în canalul plă gii apă rut în urma glontelui ca rezultat al
cavită ţii pulsative şi presiunii negative în urma glontelui, care atrage ţesuturi de haină şi
murdă rie din exterior. Toate acestea contribuie la dezvoltarea infecţiei anaerobe.
Plaga prin armă de foc după caracterul canalului poate fi:
1. Transfixiantă – este prezent şi poarta de intrare şi ieşire al glontelui;
2. oarbă – este prezentă numai poarta de intrare;
3. tangenţială – canalul plă gii trece prin ţesuturile superficiale, fă ră pă trunderea în cavită ţi
interne ale organismului.
57.Complicatiile plagilor si a procesului de regeneratie.
La complicaţiile precoce al plăgilor, care pot pune în pericol viaţa pacientului se referă:
- hemoragia;
- dezvoltarea şocului traumatic;
- supurarea (infectarea) plagii;
- eventratia (dehiscenta marginilor plagii);
- traumatizarea organelor de importanţă vitală.
1). în urma infecţiei, se realizează o producţie locală de citokine (TNF, IL-1, IL-6), cu rol pozitiv în procesul de reparaţie a
leziunilor şi în recrutarea de elemente celulare (macrofage) capabile să distrugă agentul patogen.
Concomitent, în circulaţie se eliberează mici cantităţi de citokine şi se induce secundar un răspuns de fază acută.
- stimularea măduvei osoase şi modificarea tipului de monocite produse (monocite şi limfocite cu funcţii aberante, tulburări
metabolice, creşterea disproporţionată a limfocitelor cu receptori de IgG, care stimulează producţia de IgG şi, prin aceasta,
creşterea producţiei de citokine);
în această etapă, citokinele au un efect distructiv.3) Integritatea capilarelor este afectată (F 14.6.), iar citokinele ajunse în organe
aflate la distanţă de infecţia iniţială produc leziuni tisulare suplimentare asociate cu intervenţia altor factori: acţiunea PMN
(aderenţă, agregare, leucostază, eliberare de radicali de oxigen şi proteaze), sistemul coagulare/fibrinoliză, factorul de activare a
trombocitelor (PAF), fosfolipaza A2 non-pancreatică, eicosanide. Se ajunge, în final, la un sindrom de insuficienţă multiorganică
Alte metode care pot fi folosite pentru a mentine rana curata si pentru a induce vindecarea sunt
terapia cu ultraviolete si terapia cu ultrasunete. Daca se produce suprainfectia leziunii este
necesara terapia cu antibiotice. Escarele de decubit severe pot necesita tratament chirurgical.
Lidocaina are o structură amidică, având şi un efect antiaritmic (antiaritmic de clasa Ib). Se găseşte în
concentraţie de 0,5-1-2-4%, cu sau fără adrenalină (1 la 80000-200000), sub formă de gel, spray (10 mg
per doză). Se leagă de proteinele plasmatice (de acidul alfa-glicoproteinic) în proporţie de 70% şi se
metabolizează hepatic prin dezalchilare. Eliminarea este redusă în prezenţa disfuncţiei hepatice
Bupivacaina se găseşte sub formă de soluţie 0,25 şi 0,5%, cu sau fără adrenalină.. Bupivacaina are o
durata de instalare lungă dar şi o durată de acţiune foarte lungă, o potenţă mare şi o toxicitate mare, mai
ales cardiacă. Doza maximă este de 2 mg/kg. Este anestezicul local cel mai utilizat în tehnicile epidurale
de analgezie la naştere şi de terapia a durerii postoperatorii.
Prilocaina se prezintă sub formă de soluţii 0,5%-2%, are indicaţii asemă nătoare lidocainei. Doza maximă
este de 6 mg/kg. Are o structură amidică şi este anestezicul local cel mai repede metabolizat la nivel
hepatic, renal şi pulmonar. Este contraindicat mai ales la noi-născuţi
104. Anestezia de contact şi prin infiltrare. Particularităţile metodei A. Vişnevski.
Anestezia de contact(superficiala):consta in administratea de solutie de anestetic pe mucoasa.Se
indica in inele intervetii in oftalmologie.Chirurgia mica a mucoasei nazele si a cavitatii bucale.Se
utilizeaza solutie de cocain1-4%,lidocaina 5%,dicaina 3%
Anestezia prin infiltrare:Solutii de lidocaina 0.25-0.5%,sau novocaina 0.25-0.5%.Se indica pentru
inlaturarea tumorilor superficiale de dimensiuni mici,sau operatiile ce nu sunt insotite de dificultati
tehnice:apendectomie,herniotomie.Tehnica este injectarea regiunii operatorii cu solutie anestezica
si ca rezultat poate fi contactul anestezicului cu terminatiunile nervoase.
Anestezia prin infiltrare “Visnevski”consta in administrarea pe straturi a novocainei,deci prin
infiltrarea tesuturilor cu solutie anestezica.Dupa disecarea stratului superficial e necesar de introdus
novocaina in urmatorul strat mai adinc.Deci procedura se efectueaza in consecutivitatea
urmatoare:infiltrarea tesuturilor cu novocaina-incizia,infiltrare-incizie.
105. Anestezia regională. Anestezia prin procedeul Oberst-Lukaşevici.
Anestezia regionala poate fi obtinuta ca rezultat al contactului substantei anestezice cu terminatiile
nervoase superficial sau prin administrarea anestezicului in tesuturile unde sint terminatiile sensibile
ale nervilor periferici. Cu pastrarea constiintei pacientului.
Anestezia de conducere Oberst Lukasevici consta in introducerea novocainei de 1-2% pe ambele
parti laterale ale degetului.In prealabil pe falanga bazala.Metoda e utilizata pentru operatii la degete
in caz de panaritiu,plagi ale degetelor.