TEMA 5. CLASIFICAŢIA BUGETARĂ.

DEVIZUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

5.1 Conceptul de clasificaţie bugetară.
5.2 Principiile clasificaţiei veniturilor şi cheltuielilor bugetare, subdiviziunile clasificaţiei
bugetare.
5.3 Noţiune de deviz de venituri şi cheltuieli. Tipurile de deviz.
5.1 Conceptul de clasificaţie bugetară.
Bugetele se elaborează şi se execută în baza unui sistem unic de clasificaţie bugetară.
Clasificaţia bugetară reprezintă gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetelor de toate
nivelurile, precum şi sursele interne şi externe de finanţare a deficitului bugetar, precum şi
datoria de stat internă şi externă.
Clasificaţia bugetară include clasificaţia veniturilor bugetare, clasificaţia funcţională,
clasificaţia organizaţională şi clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare, după cum urmează:
a) Clasificaţia veniturilor bugetare grupează veniturile bugetare în baza legislaţiei ce
determină sursele de venituri;
b) Clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare grupează cheltuielile bugetare ce
reflectă utilizarea mijloacelor financiare în scopul implimentării funcţiilor de bază
ale statului;
c) Clasificaţia organizaţională a cheltuielilor bugetare sistematizează cheltuielile
bugetare pe tipuri de întreprinderi, instituţii, organizaţii şi măsurile ce reflectă
distribuirea alocaţiilor între beneficiarii direcţi de mijloace din buget;
d) Clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare grupează şi detaliază cheltuielile
bugetare în conformitate cu destinaţia concretă a acestora, în cadrul instituţiei
publice.
Clasificaţia bugetară asigură:
1) sistematizarea indicilor bugetari pentru elaborarea,
aprobarea şi executarea bugetelor;
2) comparabilitatea internaţională a indicilor bugetari,
conţinînd similitudini cu sistemele de clasificaţie utilizate
de organismele financiare internaţionale.
Clasificaţia bugetară se elaborează de Ministerul Finanţelor şi se aprobă prin Hotărîre a
Parlamentului.
Fiecărui obiect din clasificaţie i se atribuie un cod distinct. Clasificaţia bugetară nu
constituie un temei juridic pentru calcularea de venituri şi efectuarea de cheltuieli. Clasificaţia
bugetară serveşte necesităţilor de sistematizare şi de corelare a indicatorilor bugetari ai bugetelor
de toate nivelurile şi ai fondurilor extrabugetare. Ministerul Finanţelor este autorizat de a opera
modificări în clasificaţia bugetară în conformitate cu modificările care intervin în legislaţie.
Clasificaţia bugetară a Republicii Moldova a fost adoptată la 24.05.1996 prin Hotărîrea
Parlamentului nr. 969-XIII.

5.2 Principiile clasificaţiei veniturilor şi cheltuielilor bugetare, subdiviziunile

clasificaţiei bugetare.
Clasificaţia bugetară a veniturilor
Venituri bugetare - resurse băneşti cu titlu gratuit şi irevocabil, conform legislaţiei în
vigoare, puse la dispoziţia organelor centrale şi teritoriale de stat.
Veniturile bugetare se clasifică pe capitole, paragrafe, grupe, subgrupe.
În RM sunt 4 grupe de venituri bugetare:
1) Venituri curente
a) Veniturile fiscale care includ :
- impozitele pe venit
- defalcările pentru asigurarea socială de stat
 - impozitele pe proprietate
- impozitele interne pe mărfuri şi servicii
- impozitele asupra comerţului internaţional şi operaţiunilor externe
- alte impozite.
b) Încasările nefiscale fiind compuse din:
- venituri din activitatea de întreprinzător şi din proprietate
- taxele şi plăţile administrative
- amenzile şi sancţiunile administrative
- încasările neidentificate.

2) Veniturile din operaţiunile cu capital (din vânzarea capitalului fix, a terenurilor şi

activelor nemateriale)

3) Transferuri :
a) transferuri pentru cheltuielile curente primite de la bugete de alt nivel (de stat,
raionale...)
b) transferuri pentru cheltuielile capitale de la bugetele de alt nivel
c) mijloace încasate prin decontări reciproce de la bugetele de alt nivel
d) transferuri de peste hotare

4) Granturi (interne şi externe).

Clasificaţia bugetară a cheltuielilor

Cheltuieli publice - ansamblul cheltuielilor anuale de natură publică ale ţării, ce se
finanţează pe baza resurselor bugetului public naţional. Ele reflectă efortul financiar public pe
anul respectiv, prevăzut în bugetul de stat ( ca buget al administraţiei centrale de stat), bugetele
locale şi bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cheltuieli bugetare - mijloace băneşti repartizate pentru finanţarea realizării funcţiilor şi
sarcinilor organelor centrale şi locale de stat.
Se disting 3 structurări ai cheltuielilor bugetare: funcţională, organizaţională, economică.
Clasificaţia funcţională a cheltuielilor publice determină participarea organelor
administrative la realizarea funcţiilor economice şi sociale ale statului. Cheltuielile bugetare,
conform clasificaţiei funcţionale, sunt distribuite în grupuri principale (1-28) şi grupuri (1-18),
fiind distribuite în felul următor:
A. Cheltuieli:
1. Serviciile de stat cu destinaţie generală
2. Activitatea internă
3. Apărarea naţională
4. Autorităţile judecătoreşti
5. Menţinerea ordinii publice şi securitatea naţională
6. Învăţământul
7. Cercetări ştiinţifice
8. Cultură, artă, religie, sport şi acţiuni pentru tineret
9. Ocrotirea sănătăţii
10. Asigurarea şi susţinerea socială......
B. Sursele de finanţare a deficitului
27. Surse interne
28. Surse externe
Clasificaţia organizaţională a cheltuielilor bugetare reprezintă gruparea cheltuielilor în
vederea repartizării mijloacelor bugetare pe principalii executori de buget.
Clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare este o grupare a cheltuielilor de toate
nivelurile potrivit conţinutului lor economic.
 Clasificaţia economică subdivizează cheltuielile bugetare în 5 grupe principale:
1. cheltuieli curente
2. cheltuieli capitale
3. plata dobânzilor şi rambursarea creditelor contractate de ordonatorii principali de
credite bugetare
4. procurarea de acţiuni
5. creditarea netă.

Cheltuielile curente se subdivizează în 4 grupuri:

1.1 Cheltuieli pentru mărfuri şi servicii - retribuirea muncii (art. 111)
- contribuţii la BASS (art. 112)
- plata mărfurilor şi serviciilor (art.113)
1.2 Plata dobânzilor
1.3 Transferuri curente
1.9 Contribuţia Guvernului la implementarea unor programe....

5.3 Noţiune de deviz de venituri şi cheltuieli. Tipurile de deviz.

Cheltuielile instituţiilor finanţate de la bugetul de stat şi bugetele locale se consideră

cheltuieli pentru întreţinerea acestor instituţii care se prevăd în devizul de cheltuieli.
Permisiunile pentru întocmirea devizului de cheltuieli se elaborează de către MinFin,
instituţiile finanţate din bugetul de stat şi de organele financiare, instituţiilor, finanţate din
bugetul local.
Devizul de cheltuieli reprezintă documentul principal care determină volumul, destinaţia şi
repartizarea trimestrială şi lunară a mijloacelor alocate pentru întreţinerea instituţiilor.
Devizul de cheltuieli se întocmeşte pe anul bugetar pe fiecare instituţie, indiferent de faptul
dacă instituţia efectuează evidenţa sinestătător sau este deservită de contabilitatea centralizată.
Devizul se întocmeşte după formularul aprobat de Ministerul Finanţelor de către lucrătorul
serviciului economic (contabil) al instituţiei. Se întocmeşte în lei sau mii lei pe articole şi
alineate conform clasificaţiei bugetare.
Devizul respectiv trebuie să fie însoţit în modul stabilit, de calculele pentru fiecare articol
şi alineat. Suma cheltuielilor din deviz nu poate depăşi suma aprobată pe instituţia publică
respectivă.
Ordinea planificării şi finanţării cheltuielilor instituţiilor bugetare se numeşte ordine de
deviz, la baza căreia stau următoarele principii:
1. Coordonarea devizului de cheltuieli cu prognoza dezvoltării social-economice a ţării.
Devizul de cheltuieli a instituţiei publice reprezintă planul de finanţare a instituţiei date şi fiind
aprobat, serveşte drept bază pentru cheltuirea mijloacelor bugetare.
2. Destinaţia precisă a resurselor alocate din buget conform devizului de cheltuieli.
3. Finanţarea cheltuielilor pe măsura îndeplinirii (executării) devizului.
4. Argumentarea cheltuielilor planificate şi eficienţa folosirii mijloacelor bugetare.
5. Controlul asupra cheltuirii mijloacelor bugetare.
Devizele de cheltuieli pot fi grupate generic în 4 tipuri:
a) Devize individuale sunt devizele instituţiilor bugetare concrete. Aceste devize sunt
calculate pe un an şi sunt alcătuite din 3 părţi:
 Denumirea instituţiei şi bugetul din care este finanţată instituţia dată;
 Indicii de activitate a instituţiei şi datele generale privind instituţia dată;
 Calculele şi argumentarea lor pentru fiecare articol de cheltuieli.
b) Devize comune se alcătuiesc în cazul planificării şi evidenţei centralizate pentru
instituţii asemănătoare.
c) Devize pentru măsuri centralizate, fiind alcătuite în cadrul ministerelor,
departamentelor sau a secţiilor financiare în cazul unor necesităţi neordinare, dar
planificate (festivităţi, conferinţe, seminare etc.)
d) Devizul generalizator pe ramuri reprezintă documentul care reuneşte toate devizele
enumerate mai sus şi în cadrul căruia se indică cheltuielile generale ale tuturor
instituţiilor publice din Republica Moldova.