Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eschil - Orestia Agamemnon-Hoeforele-Eumenidele
Eschil - Orestia Agamemnon-Hoeforele-Eumenidele
USCHIL (bust)
ORESÏT. Şl I’ YLADE (tresei de la Herculanum)
i.» »- .lu jHiiuli' ii.upi.i .i . csIüi versiuni sînt rezervate Editurii Univers
Coperta colecţiei de Vasile Socoliuc
ESCHIL (bust)
ORESTE ŞI PYLADE (frescă de la Herculanum)
Bucureşti — 1979
Editura Univers
T r a g e d ie g re a de p r e s im ţ ir i în t u n e c a te şi rle s p a im ă e re s -
c in d ă , A g a ru c m .'io ri În c e p e tu r b u r e c h ia r in n o a p te a de pe
u rm ă a r ă z b o iu lu i tr o ia n . B a s ile u l A gam em n on , a m ir a lu l H o te i
a ta c a n te , lip s e ş te d in A rgos de un d e c e n iu , la fe l ca to ţi lu p
t ă t o r ii „ I n f a n t e r ie i m a r in e “ a h e o n e , p e c a r e i i com andă. In vre
m ea a c e a s ta , a c a s ă , C lit e m n e s ir a ş i-a lu a t a m a n t cu s ln g e re
gesc In p erso a n a lu i E g is t şi a pus la c a lc , fă r ă sâ u ite n ic i
u n a m ă n u n t, s c e n a r iu l u z u r p ă r ii. V est- a b ir u in ţ e i Iu T r o la . tr i
m is ă p r in s e m n a le d e f o c d i n in s u lă in In s u lă , d in v i r f in v ir f
d e m u n te , t r e c e f u l g e r ă t o r d in A s i a In E u r o p a , l a A r g o s .
Ş ir u l I n t im id ă r ilo r se u rm ează r a p id , t im p u l şi d is t a n ţ e le
«u n t s p u lb e r a te : a u to r u l nu avea n ic i o p r e ju d e c a t ă p r iv it o r
la n o r m e le u n it ă ţ ilo r a r is t o t e l i c e do m at tlr z iu . Un c r a in ic al
a r m a t e i, g in in d , d e s c r ie in roşu , v i o l e t şi n eg ru c h in u r ile ase
d ia t o r ilo r , e x c e s e le iz b in d c i şl n a u f r a g iu l pe d ru m u l de În
to a r c e r e .
S o s ir e a lu i A g a m e m n o n . in ă l c ă r u i c o r t e g iu s e a f l ă p r o r o c i ţ a
C a san d ra, e s te s o le m n ă şi fa s tu o a s ă El se în fă ţ iş e a z ă s p e c ta
t o r i l o r dinu- I n t r - o s in g u r ă s c e n ă , a c e e a a c o v o r u lu i d e p u r p u ră ,
şi to tu ş i t r a g e d ia Ii |x>artă n u m e le . C ei cu re ii in t lm p in ă ştrn
că i- a n e m u lţ u m it iie z e i, p u r tîn d u - s e v i o l e n t ş i fă r ă m o d e r a ţ ie .
C u v in t e le s a le . in p o f id a p ie t ă ţ ii p r in c ip ia le , la u d ă p este n :i-
s u râ v ic t o r ia şi d is t r u g e r ile s â v ir ş it e . C In d C ift o m n e s t r a ii aş
t e r n e „ u n d ru m d e p u r p u ră “ , e l ş o v ă ie sâ-1 a t in g ă c it p ic io a r e le ,
dar p ln â la u r in ă 11 s t r ă b a te G e s tu l a c e s ta tr ă d e a z ă n a tu r a
b a s ilc u lu i, c o n s titu in d im a g in e a v iz ib ilă şl s p e c t a c u la r ă a ne
s ă b u in ţe i s a le , d in care au i z v o r l t a t ît e a g r e ş e li şi c r im e . C o
voru l are în s ă ş i c u lo a r e a s în g e lu l cc u rm ează a fi d e ş e r ta t.
C a s a n d r a . su b ju g u l p u t e r ii p r o f e t ic e , a d u c e in p rezen t tre
c u tu l şi v iito r u l, d e z v ă lu ie în t im p lă r l m o n s tr u o a s e de d e m u lt
şi c a t a s t r o fe c e a m e n in ţ ă s ă v in ă , f i i n d c o n ş t ie n tă c â in t r ă p r in
p o a r ta p a la tu lu i A t r l z i l o r , d e - a d r e p t u l I n H a d e s
I n tr - a s ta ră s u n ă d in ă u n t r u u r le t u l de m o a rte al e r o u lu i,
r ă p u s c u s e c u re a d e în s ă ş i s o ţ ia sa In b a ia p r im e n ir ii c e le i d in
ţ ii. d u p ă z e c e ani de în s tr ă in a r e , A l ă t u r i d e e l. p ie r e u c is ă de
a c e e a ş i m in ă şi C a s a n d ra .
Z a d a r n ic se z b u c iu m ă C o r u l, u rs ita b a s ile u lu i s -a con su
m a t. B rttrin ii c e t ă ţ ii se m u lţu m e s c sâ-1 p lin g ă In tr -u n bocet
a m p lu , r o s to g o lit , şi s -o în fr u n t e , dar num ai cu a s c u ţiş u l cu
v in t e lo r , p e C llte m n e ş tr a , A p a r iţia lu i E gis t, la d r e a p t a r e g in e :.
6
ş i e x p l i c a ţ i i l e lu i s ă lb a tic e , a d e v ă r a t ă a p o lo g ie a c r im e i. Ia c să
s e în c h e ie pi«*sa in »e r o a r e , în t u n e r ic şi p in g â r ir e .
H o c io r e le , 8 d ic fl P u r t ă t o a r e le de p r in o a s e , r e p r e z in t ă m o
m e n tu l r e a b ilit ă r ii n u m e lu i r n in jit r,i a s la v e i lu i A gam em non,
p r in a c ţiu n e a fiu lu i său, o b lig a t de o r in d u ia lă s tră v e c h e să
s p e le c r im a p r in c rim ă .
Au tre cu t c îţiv n ani de la u lt im a filă a r ă z b o iu lu i La
A rgeş dom nesc t ir a n ic u z u r p a t o r ii. In t im p ce u r m a ş ii le g it im i
s e a fin unul in e x i l . C re s te , i a r c e a la ltă . E le c tra , s u p r a v e g h e a tă
in c o n d iţ ie s e r v ilă .
D a r m o ş te n ito r u l s u r g h iu n it s e în t o a r c e in ţa r ă , se o p reşte
la m o r m în t u l ta t ă lu i a s a s in a t şi Ii în c h in ă c u v e n it a je r t fă
r itu a lă . A ic i îş i în t iln o ş t e s o ra îm b r ă c a tă in v e ş r o ln t d e d o liu ,
fr a ţii se recu n osc şl îm p r e u n ă in t o n e a z ă un ih r e n o s p r e lu n g
in t r u o d ih n a s u fle tu lu i z b u c iu m a t al fo s tu lu i rege, a p o i. cer-
ş ln d u - i a ju t o r u l, p u n 1« c a l e r ă z b u n a re a .
O r e s te , d e g h iz a t în c ă lă t o r s tr ă in şi p r i m i t ca o a s p e l a pa
la t, II a tra g e In capcană pe E g is t ş l II s u p rim ă . C lite m n c s tr a ,
in t r - o c o n fr u n t a r e p a te tic ă , ii c e r e C u iu l r ă z b u n ă to r să o c ru ţe .
P o e t u l l-a fă c u t p e a c e s ta s ă îm p ie tr e a s c ă o c lip ă d e g r o a z ă , cu
s a b ia r id ic a t ă , to c m a i c in d era g a ta să lo v e a s c ă , d ar, îm b o ld it
do P y lu d o — p e r s o n a ju l u n ei s in g u r e r e p lic i — o a re îi aduce
a m in t e de c o m a n d a m e n t e le su veran e a le lu i A p o lo , îş i U ră ş te
m a m a In c a s ă şl o u c id e . C a p r e t u t in d e n i în t e a tr u l l u i E s ch il,
duhul 'm u l zeu em ană d in u m b ră p oru n ci a s c u lta te o r b e ş te .
„ M a i b in e să te d u ş m ă n e a s c ă to a tă o m e n ir e a d e c it z e ii !a s p u n e
P y la d e .
C o r u l iz b u c n e ş te In tr - u n im n de b u c u r ie b a r b a r ă la p ră b u
ş ir e a c e l o r d a i t ir a n i. D a r d in «d in e u r ile p a la tu lu i, e u paşi ne
s ig u r i, ie s e u c ig a ş u l in s p â im in t a i d e «r im ă . şi. In c u v in t e saca
d a te . c a u tă in zad ar să d e m o n s tr e z e că a o m o r it în n u m e le
d r e p t ă ţ ii d iv in e . El ş t ie că p a r ic id u l a d e z lă n ţ u it, in e lu c t a b il,
m e c a n is m u l p r o p r ie i s a le u r m ă r ir i. A s m u ţ it e d e s in g e îe d e ş e r ta t
al m a m e i, se is c ă E r in iile , d u h u r ile r ă z b u n ă r ii n e c r u ţă to a r e ,
care ¡1 gonesc In e x il. ca să -l to rtu re ze p în â Ia n e b u n ie şl
m o a r te .
E u m e n id e le e s te d ra m a p a tim ilo r şi a b s o lv ir ii lu i O r e s te ,
p recu m şi a p r e s c h im b ă r ii E rin iilo r d in p rin c ip ii ju s t iţ ia r e im
p la c a b ile In v o ito a r e de b in e p e n tr u oam eni (e u m e n id a i). In
a c e a s tă p a r te a t r ilo g ie i, to a te p e r s o a n e le , cu e x c e p ţ ia f iu lu i
7
C lit e m n e s lr e i. s u n t fie zel (A p o lo , H e rm e a , A te n a , C oru l E r in i-
llur), fii g r e l e d e în c ă r c ă tu r ă s u t h (P y t h ia , A la iu l).
A c ţ iu n e a n u se m a l d e s fă ş o a r ă In c e ta te a v u ltu r e a s c ă , A r g o s .
ci in lo c u r i s c ă ld a t e de L u m in ă s p ir itu a lă : m ai in t îi Ia D e l fi.
u n d e p r e o t e a s a P y t h i a tr a s e a z ă In s t ih u r i lit u r g ic e is t o r ic u l m i
t i c a l fa im o s u lu i a ş e z ă m ln t o r a c u la r , a p o i la A te n a .
De- la s ă v ir ş ir e a p a r ic id u lu i, G r e s ie a fo s t g o n it şi c h in u it
fă r ă în c e t a r e de z e ită ţile - r ă z b u n ă r ii, a fo s t a lu n g a t in nu m e
r o a s e ţ ă r i şi L ă rfm u ri, p e s t e u sca t şi p e s te m a re , p în ă ţ i- a a f la t
a d ă p o s t In lă c a ş u l p r o f e t ic a l lu i A p o lo .
A c o lo , zeu l p o t o le ş t e p e n tr u o c lip ă u r m ă r it o a r e le , ad or-
m in d u - le , ş i ii r e d ă u c ig a ş u lu i n ă d e jd e a s a lv ă r ii
In som nul E r in iilo r , care s im b o liz e a z ă p arcă in c o n ş tie n tu l
c o le c t iv , se is c ă U m b ra C lit e m n e s t r e i, in s in g e r a tă şl n e a lin a tâ
c it t im p iid rn s la - i tic ă lo a s a m ai î n t in d e p r in t r e cei v ii. T r e z it e
de a b u r ii s u lfu rO şi ai c u v in t e lo r s a le . E r in iile p orn esc n ă p raz-
n lc e In c ă u ta r e a fu g a r u lu i, a d u lm e c iu d u - l r n m d e că o h a ita do
c o p o i, i l în c o n ju r ă , u r lin d , c u h o ra l o r s in is tr ă şl se p r e g ă te s c
s ă - l în lă n ţ u ie p ln u la d e lir şi p ic ir e .
Par P a li a s - A lu n a. p u te r e a o lim p ia n ă . fr in e a z ă dansul lu r
d e v a s t a to r , işi î n t in d e e g id a o c r o t it o a r e p e s te s u p lic a n t şi p ro
p u n e d e z le g a r e a c a z u lu i p r in t r - o h o t ă r îr c ju d e c ă to r e a s c ă . In s c o
pul a c e s ta î n f iin ţ e a z ă tr ib u n a lu l A r e o p a g u lu i, a lc ă t u it d in b ăr
b a ţi c u s u fle t u l n e p în g ă r it , a v i n d m e n ir e a să d e c id ă I n c r im e le
în s o ţ it e d e v ă r s a r e d e s ln g e
P ro cesu l Iu l O r e s te , a tlt de p o tr iv it cu g u s tu l grecesc, se
d e s fă ş o a r ă |>c d o u ă p la n u r i, cel um an .şl c r i d iv in : d e o p a r te
s e a flă îm p r ic in a t u l, în s o ţ it d c a v o c a t u l său . A p o l o , d e c e a la lt ă
a c u za re a , a d ic ă E r i n i i l e ; P a l la s - A t e n a con du ce d e zb a te re a , ase
m en i unui m a g is tr a t, ia r c e tă ţe n ii, a d e v ă ra tă c u r te c t» ju r i,
a s c u ltă m u ţ i şi h o tă r ă s c p r in v o t s e c r e t. în c o r d a r e a e s te în a ltă ,
p ă r ţile se c io c n e s c p ă tim a ş , se «aduc n r g u m e n to s p e c io a s e , se
pun in cum pănă p r in c ip ii de d r e p t . O r e s te nu în tr u n e ş t e dedţ
J u m ă ta te d in v o tu r i, dar o b ţ in e o d e c iz ie de n e v in o v ă ţ ie , p r in
g r ija z e iţ e i, care le g if e r e a z ă to to d a tă şl un am ănunt d« p ro
ced u ră .
E r in iile , u căror p re ze n ţa m is t e r io a s ă in lu m e c o n fe r ă su
fe r in ţe i o m e n e ş ti un c a ra c te r de n e c e s ita te , a d in e n e m u lţu m ite
de h o tâ n re a In s ta n ţe i, se p r e g ă te s c s ă -ş i a b a tă m in ia a s u p ra
c e t ă ţ ii ş i s - o p u s tio s c â p r in t r - o r e v ă r s a r e d c c a la m it ă ţ i. F e c io a r a
P a l las. în t r u c h ip a r e a J u d ecă ţii p u re. Ie în t r u n i A cu arm a d u lc e
8
a p e rs u a s iu n ii. Io s t ă v ile ş t e v io le n ţ a şi le îm b lâ n z e ş te pas eu
p a i. tr a n s fo r m ln d u - lc p in ă la u rm ă In p u te r i b in e v o it o a r e , a p o -
t r o p a ic e p e n tr u p ă m â n tu l ş i o a m e n i i o r a ş u lu i. M ai m u lt, m eta
m o r fo z a t e In E u m e n id e , e l e v o r lo c u i In v i i t o r la A t e n a . In tr -u n
t e m p lu s u b te ra n şi vor fi o b ie c t u l unui c u lt p a r t ic u la r d in
p a r t e a c e tă ţii.
T r ilo g ia se în c h e ie in lu m in i de pace şi cu un c o r t e g iu
r it u a l, c a r e în s o ţe ş te E u m e n id e le pe o c a le s a c ră la s ă la ş u l lo r
c e l h ă r ă z it p e n t r u e t e r n it a t e .
A c e s te a su n t. red a te în c ite v a c r o c h iu r i, f a p t e le şi în tâ m
p lă r ile O r e s tie i, d a r, pe lin g ă fr u m u s e ţe a lo r m it o lo g ic ă şi ve
r o s im ilit a t e a lo r om enească, t r e b u ie avut in ved ere n iv e lu l
c a u z n lit ă ţ flo r şi m o t i v a ţ i i l o r p e r s o n a je lo r
A s tfe l, A gam em n on a p a r ţ in e unui neam o r g o lio s , v io le n t
şi b le s t e m a t, In c a r e t e n t a ţ ia c r im e i se tr a n s m ite d a o tr ă s ă tu r ă
e r e d it a r ă d e -a lu n g u l m ai m u lt o r g e n e r a ţ ii : T a n t a l— P e lo p s »
P e t o p lz ii (A t r e u , T h y e s t e ş )- * - A t r iz n (A g a m e m n o n , M e n e la o s ).
D esp re n e l e g iu ir ile În a in t a ş ilo r v o rb e ş te de re p e ta te ori te x t u l.
Ia r u n d e p r e c iz ă r i in s e n s u l a c e s ta le a d u c ş i n o te le .
D easem cnea, T y n d a r id e le fă c e a u p a rte d in s t ir p e a f e m e ilo r
fa t a le , una fiin d H e le n n , p re te x tu l s u p e rb al atâ tor n e n o r o c ir i
tn tim p u l r ă z b o iu lu i tr o ia n şi după aceea, i a r c e a la lt ă C lit e m -
nosira.
D in c o n t o p ir e a a c e s to r două lin ii g e n e a lo g ic e în c ă r c a t e au
r e z u lt a t C r e s t e ş i E le c t r o .
D a r, pe lin g ă f a t a lit a t e a g e n e tic ă , in t r ă In Joc d i f e r i t e d is
p o z iţ ii şl a r g u m e n t e p s ih o lo g ic e , In 6ta r e să lu m in e z e com p or
ta m e n tu l e r o ilo r .
Agam bm non, b n s lle u l unui s ta t r ă z b o in ic , in v e s t it şi cu
p u te r e a d e c o m a n d a n t s u p re m a l a r m a t e lo r n a v a le la T r ă ia , e r a
fir e - să aşeze in t e r e s e le c o m u n it ă ţ ii a h e iio r în a in t e a în d a t o
r ir ilo r şl s e n t im e n t e lo r f a m i l ia l e . De aceea ş i- a s a c r if ic a t fiic a ,
P** lfu c c n i. 1. hi A u lls . De aceea a tit u d in e a hvi m ă rea ţă , n ecru
ţă t o a r e , şl de aceea, d u p ă zece ani p e tr e c u ţi in A s ia . tr ă s ă tu
r i l e M ile d e d e s p o t o r i e n t a l : iu b ir e a fa s tu lu i, p o lig a m ia .
C llte in n e s tr o i. pe de a ltă p a r te , r ă p ită p r in je r t fir e a Ifi-
gem ej in d ra g o stea -i m a te rn a , d e s p ă r ţita de b ă r b a t, ap roa p e
p ă r ă s ită , c lin M int f e m e i l e in t r - u n răzb oi de d u r a tă , eu s ig u
r a n ţă şl g e lo a s ă d in p r ic in a is p r ă v ilo r e r o t ic e a le lu i Aga
m e m n o n , n u l- a fo s t g r e u sâ s e la s e se d u să d e E g is î. I a r le g ă
tu r a lo r în d e lu n g a t ă nu p u te a fi p e r m a n e n tiz a tă , in vrem ea
9
aceea de a u t o r it a t e p a t r ia r h a lă , d e c it p r in Î n lă t u r a r e a f iz ic ă
a s o ţu lu i.
E g is t, f e c i o r a l lu i T h y e s ie s şi ca a ta re p re te n d e n t la tro
nul de A rgos, a îm p l i n i t î n d a t o r ir ile u n ei v e n d e te de fa m ilie ,
dnd a c u c e r li- o pe n e v a s ta v ă r u lu i să u şi n u r z it c o m p lo tu l
c r im in a l. P e lin g ă a c e a s ta , e f ă r ă în d o ia lă c ă r e g in a , f i i c a p rea
fru m o a s e i Ledn, de care s -a în d r ă g o s t it o d in io a r ă în su şi Zeu s.
şi sora H e le n e l d in T r o ia , e ra în z e s tr a tă şl ea cu ceea ce sc
c h e a m ă fa r m e c fe m in in .
I> es tin u l iu i O r e s t e îm p le t e ş t e ş l m ai m u lt e în t u n e c a te fir e .
C rescu t in u m b ra g ln e c e u iu i şi li p s i t d in c ru d a c o p ilă r ie de
p re ze n ţa im e d ia t ă a ta t ă lu i, el s -a id e n t ific a t , de la d is ta n ţă ,
cu un A gnm cm n on u ria ş , in t r a t în c ă d in tim p u l v ie ţii In le
gen d a. N cavS n d p r ile ju l să -i cunoască d e fe c t e le ci doar c a lit ă
ţ ile r e a le sau im a g in a r e , O res te va Ci a u z it u r le tu l de m o a r te
al b u s ilc u lu i. răp u s In b a ie . după care a fo s t I r im ls d egrab ă
în e x il. A c o lo ş i-a p e t r e c u t a d o le s c e n ţa in f la m a t d e g în d u l răz
b u n ă r ii şi r e c u c e r ir ii tr o n u lu i p ă r in te s c . L a vârsta t in e r e ţ ii, d n d
a lţ i ero i s ă v â rşis e ră is p r ă v i şi m unci fa im o a s e In s lu jb a om e
n ir ii sa u pur ş i s im p lu g r a t u it e , Iu l O res te i- a fo s t dat să sc
d is t in g ă doar p r in tr - o c r im ă o d io a s ă . De fa p t , In c e p în d cu
g e n e r a ţ ia lu i — a c e lo r di- d u p ă ră zlx > lu l tr o ia n — se p e tre c e
că d erea e r o u lu i d in m y th o s in is to r ie . T r ă s ă t u r ile s a le su n t
num ai o m e n e ş ti, p rea o m e n e ş ti: am estec de fa n a tis m p e n tr u
m e m o r ia p a te r n ă , n e h o t â r ir e — e z it ă s ă -ş i o m o a r e m am a — şi
n evroză. E s e h il a crea t m o d e lu l lu i I la r a le t , p in ă ia d e t a lii.
După î m p lin ir e a m is iu n ii s a le r e s p in g ă t o a r e şl s t lr n ir e a
îm p o tr iv a lu i a E r in iilo r , s lă b id u n e a sa d e v in e şi m ai v ă d it ă :
n u c a u tă să-şi în fr u n t e v r ă jm a ş e le , d fu g e , s e la s ă u r m ă r it, sc
ascunde, c e rş e ş te adăpost d in t e m p lu In te m p lu , se supune,
u m il. J u d e c ă ţii unui tr ib u n a l. C it ă d e o s e b ir e , dt c o n tra s t, fa ţă
d e g r a n d o u r e a ş i m t e m p e r a u ţa u n u l P r o m e t e u I I n a c e a s tă p a r te
a t r i l o g i e i, O r e s te «te un e ro u p a te tic , n e e r o ic , ap roap e Jn
zd re n ţe “ , cum v o r fi m a i t lr z iu m u lt e d in m ă ş t ile te a t r u lu i lu i
E u r ip id e .
La fe l, E le c t r a în t r u n e ş t e u n e le în s u ş ir i o r e s to ic e , d e s ig u r
fn v e r s iu n e fe m e n in ă : r e s e n t im e n t u l fn'.ă de u z u r p a to r ii care
au 1 n ro b it-o , m în d r ia p r in c ia r ă , c u ltu l id e a liz a t al ta t ă lu i, u ra
m a tc ro c to ră . Ea nu a re to tu ş i in llo e jo r e ie c a ra c te ru l ap roa p e
v i r i l p e c a r e îl v a d o b in d i In E fc c ir u lu i S o fo e k *.
10
De pe o a llá t r e a p tă de în ţ e le g e r e a O r e r f ie i, se d e s c h id e
d in t r - o d a t ă o p e r s p e c t iv ă nouă de re s o rtu ri şi de a rgu m en te
d r a m a t ic e , zona id e ilo r g e n e r a le : ju r id ic e , m o r a le , r e lig io a s e .
A d eseo ri e r o ii o in v o c ă fie r b in t e pe D ik e , d re p ta tea p er
s o n ific a t ă . cea care ţin e cu m păna ju d e c ă ţ ilo r , dar a r t ib u t e le
z e iţ e i su n t m ai d egrab ă c o n fu z e . C eeace ap are în s ă d e o s e b it
de lim p e d e , c o n s t itu in d to to d a tă v a lo a r e a e x e m p la r ă a con cep
ţ ie i e s c liU ie n e , e s te c o n fr u n t a r e a , d e-a lu n g u l t r ilo g ie i, a două
fo r m e de J u stiţie, una e le m e n t a r ă , in t r a n s ig e n t ă , o a rb ă şi cea
la lt ă — v ic t o r io a s ă p ln ă la u rm ă — m al s u p lă , d e c u r g tn d d in
p r in c ip ii m ai gen ero a se şi ţ in in d seam a de c o n d iţ ii, a d ie â re -
p r e z e n t ln d un în c e p u t d e ju r is p r u d e n t s .
C ea d in ţ i i p o a te fi e x p r im a t ă , în e s e n ţa e i. p r in le g e a ta
lio n u lu i. a f la t ă la t e m e lia s o c ie t ă ţ ilo r a r h a ic e şi c o n fo r m c ă r e ia ,
in c im p u l penal lo t u l s e d e s fă ş o a r ă d u p ă m e c a n is m u l g ro s o la n
al d e s p ă g u b ir ii : och i p e n tr u o c h i, s in g e p e n tr u s in g e , v ia ţ ă
p e n tr u v ia ţ ă . U r m ă r it o r ii le g iu iţi sunt r u d e le c e le m ai ap ro
p ia ţi* a le v ic t im e i, p e d e p s ir e a v in o v a t u lu i r e p r e z e n t in d o în d a
t o r ir e u r g e n tă şi s a c ră p e n tru f a m ilie . P oru n ca ta lio n u lu i în
tr e ţ in e a un l a n ţ n e s O r ş it d e v e n d e t e , t u r b u r in d a şeza rea c o m u
n it ă ţ ii u m a n e . Ia t ă o te r ib ilă în lă n ţ u ir e : A t r e u i- a m a sa cra t pe
fiii iu i T h y e s t e s şi i- a s e r v it a c e s tu ia , g ă tiţi, la un o s p ă ţ, a p o i
ş i-a e x ila t f r a t e l e *. K g is t, p r o g e n it u r a lu i T h y e stes l- a u cis. în
g e n e r a ţ ia u r m ă to a r e , pc A tr id u l A gam em non, p r in m in a s o ţie i
<alr C llte m n e s tr a ; In a t r e ia g e n e r a ţ ie , O res te a răzb u n at
m o a r t e a p ă r in t e lu i său , o m o r ln d u - i p e F.gist ş i p e C lite m n e s tr a .
în rc.o m en tu l a c e s ta , cu m u lt im ii doi nu aveau s u c c e s o ri şi
cum p a r ic id u l era c o n s id e r a t cea m ai a b o m in a b ilă c r im ă , se
r id ic ă E r in iile , e m a n a ţ iile r ă z b u n ă r ii p r im o r d ia le , să -l pedep-
•.»■;că, d u p ă aceeaşi le g e , a ş a d a r cu aceeaşi o s in d ă , p e fă p ta ş .
C e a ta d e z lă n ţ u it ă a d u h u r ilo r ju s t iţ ia r e nu a c c e p tă vreu n n it
fe l de s a c r ific iu e x p ia t o r , a d ic ă s u b t e r fu g iu l a b s o l v ir ii v ic tim e i
um ane p r in je r t fir e a u n o r a n im a le . O r e s te tr e b u ie să p lă te a s c ă
p e n tru fă r ă d e le g e c u v i a ţ a lu i.
Viei s e im p u n e în s ă d doua fo r m ă d e ju s t iţ ie , n e în d o ie ln ic
s u p e rio a ră , în t r u c h ip a tă de in s ta n ţa p e n a lă a A r e o p a g u lu i: in
lo c de r ă f u ia lă in c a d ru g e n ii 11c— în fă ţ iş a r e în a in te a unul t r i
bunal a lc ă t u it d in oam eni d in a fa r ă , v ir t u o ş i. în lo c de goană
d is p e r a t ă — d e z b a te r e , în lo c de p a t im ă — lu c id it a t e şl c le m e n ţ ă ,
in lo c d e n im ic ir e f i z i c ă — p o s ib ilit a t e d e s c ă p a re .
I!
Distanţa Piti’ enormă intre execuţia sumară preconizată de
Krinti ţi verdictul colectiv de achitare rostit de tribunalul Inco
ruptibil al Atenei.
D ar o m u l, in v iz iu n e a lu i E s ch li. a r e n e b ă n u ite le g ă tu r i u
o b lig a ţ ii m o r a le , n u n u m a i fa ţă de s e m e n i, f a m i l ie ţi c e ta te , ci
şi fa ţ ă d e o r d in e a c o s m ic ă ş i fa ţ ă d e a n s a m b lu l p u t e r ilo r sli-
p ra n a tu n u *. în tre g u l lu m ii v ă zu te şl n e v ă z u te e s tră b ă tu ', de
m flu e n lt* r e c ip r o c e , de a c ţiu n i şi r e a c ţ iu n i, de flu x u r i şi re
f lu x u r i, c a re îi c o n fe r ă fr u m o a s a o r d in e a p a r e n tă şi m ă s u ra .
P e n tru a u to r u l O r e s t îe i n o im a de c ă p e te n ie , în p la n m u ra l,
d a tă s p re a ii s lu jit ă de oam eni şi d e z e i, e s te p ă s tra re a m ă
s u rii, a c e l - n im ic p rea m u lt” aB upni c ă r u ia au s tă r u it în ţ e le p ţ ii
şi M o z o l i i e lin i.
P r in r ip iu l e t ic al p ă s t r ă r ii „ m ă s u r ii“ e s te de fa p t o va
r ia n t ă a d o c trir., I r e n u n ţ ă r ii, e s te ' in v it a r e p e rp e tu ă la topii
d area de sin e. la fr ln g e r e a e g o is m u lu i fe r o c e , s in g u r ii a t it u
d in e s jr ir iu ia iâ in s ta re să g a r a n te z e pacea in t r e o a m e n i. O r ic e
d e p ă ş ir e a m ă s u r ii - In tu r îm m a t e r ia l sau m oral — rep re
z in t ă un a te n ta t, o p ro vo ca re, o ji g n i r e — hj/bris — .dusă
o r d in e ! u n iv e r s a le şi a r e d rep t u rm a re o r e p lic ă , o lo v it u r ă ir.
sen s c o n tr a r . In p a n teo n u l g re c . s tih ia care vegh ează la m en
ţ in e r e a a c e s te i d ia le c t ic i c o m p lic a t e ş l-a g ă s it p e r s o n ific a r e a în
Nemeşii.
P u te r e a , r e n u m e ]* , b o g ă ţia , p r o s p e r ita te a , a m b iţia , u ra , p o f
te le , lă c o m ia , o r g o liu l, ete., e in d d e v in n e m ă s u ra te , to a te su n t
în r e g is t r a t e ca ăt/bH.t şi su nt p e d e p s ite p r in a m are s u fe r in ţ e
f i z i c e şi s u fle te ş t i, m e r g în d p in ă la c e le s u p re m e , in c lu s iv p ie r
d erea v ie ţii.
M ai m u lt, c h ia r a b u n d e n ţa unor în s u ş ir i in v o lu n t a r e , cu m
ar Ii s ă n ă ta te a sau fr u m u s e ţe a , s o lic ită b ra ţu l n e c r u ţă to a r e i
Nemeşi»,
V e c in ă cu N e m e s is şi cu ă i,b r ii e s te ia lf-schit n o ţiu n e a de
Jvfoira, a d ic ă p a rte a e x is t e n ţ ia lă i fie c ă r u i om , d a tu l fie c ă r u ia ,
u rs ita F o r ţă u ria ş ă , o b s c u ră şi I n e x o r a b ilă , p r o s lă v it ă u n e o ri
ca d e o s e a m ă cu în s u ş i Z e tîs , M o ir a s tr u c tu r e a z ă şi în g r ă d e ş t e
fiin ţ a si p e t r e c e r e a um ană. N im ic , n ic i b in e le , n ic i r ă u l. nu ;e
d e s fă ş o a r ă îâ r â ş tir e a sa şt în a fa r a lo g ic ii s a le m is t e r io a s e .
Om ui nu a c ţio n e a z ă , c i e s t e a c ţio n a t, Ş i a tu n ci, n a re m ai p o a te
*4 Im fă c u t cin eva re s p o n s a b il di> ă y b riil '} C it su n t tic strim t*-
¡ ¡ m it e le in t r e * are se p o a le m iş c a e fo r tu l eLir al in d iv id u lu i?
C e în s e m n e a z ă in fa p t r e s p e c t a r e a m ă s u rii ? G in d U o r u i n u ju n S -
12
n u n ţe ş te , el la s ă n o ţ iu n ile să se to p e a s c ă In vâadu h u l p o e z ie i.
T o tu ş i, n u s e în t fln e ş t e Io E s e b ll o s tr ic tă a f i r m a r e a p r e d e s t i
n ă r ii, aşa c u m a c e a s ta c* c u p rin s ă d e p ild ă in t e o lo g ia is la m ic ii.
M o ir a , c a p ric io a s ă , p u re să lrut.ldi.ile u n e o ri p o rţi de s c ă p a re
p e n t iii a f ir m a r e a l i b e r t f lţ lîo r urheneştl. E x is t e n ţ a s is te m u lu i său
de o p r e liş t i nu În g ă d u ie să se vorb ea scă d esp re v in ă şl păcat
ii. - -i.s cre.şţin. dar n ic i rm în lă t u r ă cu to tu l e x e r c it a r e a re s
p o n s a b ilit ă ţ ii n io ra le . A lte o r i în să , to c m a i în c e r c a r e a de i n f r în
gere n M o ir e i p e r s o n a le e s t e r e c e p ţ io n a t ă ca n m a n ife s t a r e de
D rfîoiiu şi, c a a ta re , r e p r im a tă .
P r o t o t ip u l e r o u lu i t r a g ic v in o v a t de h y b r is e s te b u n ic u l
A g a ir - .'m m m : •■ red llalea c a r a c te r u l si r ă s c r u c ile l-a ti adus de
m u lt e o r i să tr e a c ă d in c o lo de d r e a p ta m ă s u ră . E r a b o jţa t, ne
s ă tu l d e p u te r e , d e s p o tic , Ir ita b il, iu b ito r de fa s t. El nu a p re
g eta ! să-şi s a c r ific e fiic a , pe Ifig e a ia , p e n tr u a d o b ln d i v în t
p r ie ln ic n a v ig a ţie i s p re A s ia . a p r e lu n g it a s e d iu l T r o i c i v re m ---
de zece arii. Izv o r de c h in u r i n e s fir ş lt e şi p e n tr u a ta c a n ţi şi
p e n tru a p ă r ă to r i, a z d r o b i', c u c r u z im e c e ta te a în v in s ă , n e în d u
r ă t o r şl fa ţ ă d e o a m e n i şi f a ţ a d e z e ii d u ş m a n ilo r , a p r im it , la
În to a rc e re a In A rgo s, să fie J n tim p in a t cu n n o ru ri d iv in e . De
aceea, in p e r s p e c t iv a m o r a le i iu i E s c h il, p r ă b u ş ir e a Iui a fo s t
a i î t de c u m p lită .
La fel, Oitemncstra s-a făcut vinovată de provocare cind
■■;■a .nat amant in persoana inamicului de moarte a! soţului
sin ’,i dud l-a ucis pe acesta din urmă cu propria-i mină. De
...’eca sfli-şitul ei nu putea să fie altfel dedt tragic.
P in ă şi C a s a n d ra , ap aren t u c is ă ca v ic tim ă in o c e n tă , s-a
Îm p ă r t ă ş it d in s o a r ta c o m u n ă a P r îa m iz ila r , ca re au sp a rt m â
nură p r in fa b u lo a s a lo r o p u le n ţă şi p ro s p e r ita te . Pe lin g ă
!> asta, e a în s u ş i i- a g r e ş it lu i A p o lo , d e ia c a r e d e ţ in e a d aru l
p m f r 'i e , ş i c ă r u ia , deşi nu s -a r fi c u v e n it, l- a r e fu z a i iu b ir e a .
Iii* tu .-ea a fo s t p e d e p s ită s ă nu fie lu a t e In s e a m ă p r o r o c ir ile
v ile şl. d r e p t u rm a re , să p ia r ă .
In privinţa lui Orcstc anomalia etică i-a fost una singură :
mau i idul. Consecinţa trebuia să fie deasemenca una singură :
ttimn.irca făptaşului sj această misiune revenea Eriniilor. A fost
ni vi .;e şâ iuinrvuiu puteri spirituale superioare, resptetiv Apnlu
a; Au ui. care, in numele lui Zeus, să oprească executarea sen
tinţei. Di..... .iccfihtă excepţie ? Ponte pentru că Îndelunga SU
IT- li iţă u 1ii 1 Oresţc a fost mai Înspăimântătoare decît însăşi
moartea, ea puţind fi interpretată ca un nesfîrşît sacrificiu ex
13
p i a t o r lă u n tr ic . P o a t e p e n t r u câ v e n is e . În fin e , c lip a s ă f i e p u să
In v a lo a r e s u fe r in ţa , să-': fie d iv u lg a t ro s tu l să u s o ie r io lo g ic ,
in t r - o lu m e a s u p r ită de o d ia le c t ic ă rece, c ru d ă , in e x o r a b ilă .
P o a te câ, a vru t să a r a t e E s c liil, s u fle t u l şi î m p l in ir ile o m u lu i
se c u v in să fie s c ă ld a te în a lt ă lu m in ă , m al lin ă . m ai b lîn d â ,
m ai p u ră . Şl a c e a s ta sp re fo lo s u l c o m u n it ă ţ ii s o c ia le şi il
lu m ii în t r e g i. I n t r - a d e v ă r , <lupă m in tu ir e , O r e s tc , rîltitr-u n dam
n a t, u rm ea ză să d e v in ă o p re ze n ţă s p ir it u a lă r o d n ic ă p e n tr u
c e t ă ţ ile h e le n e , i a r m a i d e p a rte , d u pă m o a r te , u n d a im em o c r o
t ito r al a c e s to r a . D ar lu c r u l cel m ai m ira c u lo s , e s te a c e la câ
s u fe r in ţ a , a b s o lv ir e a şi t r a n s fig u r a r e a unui om , a lu i O r e s te . a
avu t e fe c te n e b ă n u ite şi în ţâ r im u l s u p r a fir e s c . Sub in flu e n ţ a
a c e lo r a ş i m ă r in im o a s e fo c a re , u n e le fo rţe c o s m ic e p r im o r d ia le ,
E r in iile , se t r a n s fo r m ă In c o n tr a r u l lo r . In E u m e n id e . E xpe
r ie n ţ a u m a n ă s e d o v e d e ş t e a f i p ild u it o a r e , in s e n s la r g , p e n t r u
e l e m e n t e l e d iv in e .
De a l t f e l , s tă r u ie la E s c h il o c o n tin u ă ş i n u a n ţa tă în r lu r ir e
r e c ip r o c ă in t r e p o lu l um an şi cel d iv in , ia r o r ic e t e n t a t iv ă de
Î n ţ e le g e r e a o p e r e i t r a g o d lo g r a fu lu i n u p o a t e să e lu d e z e tr e p t e le
g î n d i r i i s a le r e lig io a s e . S - a v o r b it , n u a r a r e o r i, d e o a d e v ă ra tă
t e o lo g ie a in iţ ia t u lu i de la E le u s is s u p rn ia c e n tă a n t r o p o lo g ie i
s a le . O r ic u m , ceea ce Im p r e s io n e a z ă la le c tu r a şi m ai a le s la
r e p re ze n ta re a s c e n ic ă a O r e s t ie l e s te p r o fu n d a sa r e lig io z it a t e .
A p roap e fie c a r e e p is o d şi f ie c a r e im n coral p resu p u n e o e tio -
lo g ie , o im p lic a r e , o a n a lo g ie d iv in ă ş i a r e la r in d u l s ă u În c ă r
c ă tu r ă sau r e z o n a n ţă s a c ră .
Pe p la n u l cel m ai d in a fa r ă şi m ai con cret al a t it u d in i:
e s c lu lie n e se d esen ează cu v ig o a r e su p u n erea sa la s tr u c tu r ile
r e lig io a s e t r a d iţio n a le , c a r e îm b r a c ă fo r m e le s o le m n e a l e r it u a -
U s m u lu i. T e a tru l să u e s te bogat In g e s tu ri, a c ţiu n i şi s it u a ţ ii
r itu a le . A d eseo ri văzd u h u l s c en e i se u m p le de fu m u l je r t f e l o r ,
p â m ln t u l se îm b ib ă de l ib a ţ ii sa u de s în g c le v ic t im e lo r . Sunt
in v o c a t e , ia r ă şl ia ră . n u m e le ş i a t r ib u t e le z e ilo r , se scan d ează
r u g ă c iu n i în t r e g i d e c e r e r e sa u d e m u lţu m ir e , se t în g u ie b o c e te
la p r ile ju r i fu n e r a r e . C o r u r ile c in t ă la r g m it u r ile şi le g e n d e le
z o ilo r . P r e t u t in d e n i, Jn fie c a r e d eco r, su n t p re ze n te s ta tu i de
z e it ă ţ i, a lta r e , s im b o lu r i. M iş c a r e a d r a m a t ic ă s e d e s fâ ş o n r ă a d e
seori în lo c u r i s a c re , de p ild ă la m o r m in tu l Iu l A gam em non,
la D e lfi, In cel m ai s fin t s a n c tu a r p a n h e le n lc , In A reop agu l
14
A t e n t ';, ca să nu m ai a d ă u g im o r c h e s tr a , Jn caro se în s c r iu
e v o l u ţ i i l e C o r u lu i, in c in tă p u ru ri sa c ră . In o r ic e tr a g e d ie . în s ă ş i
d e p la s a r e a p e r s o a n e lo r d r a m a t ic e e s te , d e o b ic e i, s o le m n ă , g r a v ă ,
c e re m o n io a s ă . U n e le e p is o a d e r e p r e z in t ă a d e v ă ra te d e s fă ş u r ă r i
d e c u lt a r h a i c : a d u c e r e a d e je r t fe In A r g o s Ia ve stea v ic t o r ie i,
în a in t e « s o s ir ii lu i A gm u cm non, m a r e le ih r e n o s la m o r m ln t u l
l> a si!cu iu i. m o m e n tu l d e l f i c , p r o c e s u l lu i O r e s te , c o r t e g iu l e v la -
. ;o s cu c a r e se î n c h e ie t r ilo g ia , e tc .
C h ia r titlu rile . a două d in c e le tre i d ra m e au c o n tin g e n ţă
cu v i e r u l : H o e f o r c le , a d ic ă P u r t ă t o a r e le de p r in o a s e f/ u n c ra rr)
>i E r;rn en U !ele sau ( D i v i n i t ă ţ i l e ) B in c i’o it o a r e .
D a r a b ia d in c o lo d e fu m u l j e r t f e l o r şi d e r e c u z it a f o r m e lo r
t r a d iţ io n a le , s p e c ta c u lo a s e , a l e r ltu a lis m u lu l, s e a fir m ă g în d ir e a
o r ig in a lă a lu i E s ch il.
In e x is t e n ţ a o m u lu i In t e r v in , pe n u m eroase c ă i, d iv in ită
ţ ile p< r s o n a le , z e ii, în t r u c h ip ă r ile , d a im o n il, m i jlo c it o r ii. A lc ă
tu ir e a fiz ic ă , p o r n ir ile , g in d u r ile , fa p te le , p in â şl v is e le , stau su b
p u te r e a a c e s to ra .
M o m e n tu l t e o fa n ic a l P a l l a s A t e n e i e s t e d e o s e b it d e p u r ş l
g reu d e s e m n ific a ţ ii, m e n ir e a z e iţ e i fiin d sâ Im p u n ă şl s ă con
s fin ţe a s c ă id e i g e n e r a le c a b in e le , o r d in e a , p a c e a , lu m in a , p r o s
p e r ita te a .
In fin e , d e s p r e ro s tu l E r in ii lo r în t r i l o g i e ş i d e s p r e u lu it o a
rea l o r m e t a m o r fo z ă a m a m in t it m a i în a in te .
A lte d iv in it ă ţ i, f i e că r e p r e z in t ă p e r s o a n e d iv in e , f i e s im p le
a b s tr a c ţiu n i, ca M o ir a , A te , D ik e , e tc . r ă m ln n e v ă z u te , dar nu
m a i p u ţin p r e z e n t e p r in in flu e n ţ a lo r în s p a ţiu l s c e n ic .
C it e o d a t â în c lin ă r ile , d o r in ţe le şl in t e r e s e le lo r , m al m u lt
sau m ai p u ţin a n t r o p o m o r fe , in t r ă în c o n flic t u n e le cu a lt e le .
Aşa i^ t e o p o z iţ ia , m e r e u s u b lin ia t ă d e c o m e n ta t o r i. I n t r e d u h u
r ile v e c h i, p r im o r d ia le , a d e v ă ra te d iv in ită ţ i s tlh ia le , şi fig u r ile
m al u m a n iz a te şi m ai s e n in e d in g e n e r a ţ ia O lim p ie n ilo r , opo
z iţ ie r e z o l v a t ă lio t â r it In f a v o a r e a c e l o r d in u rm ă .
15
A c e a s tă m u lt it u d in e de fo r m e şl t e n d in ţ e e s te a r m o n iz a tă ,
o r in d u lt ă in tr - u n în tr e g coeren t (c o s m ic şi s p ir it u a l) în ca d ru l
la r g al D iv i n i t ă ţ i i în s ă ş i, n u m ită de g r e c i în d e o b ş te Z e u *. D ar
E g c h ll p are să a ib ă a d eseo ri in ved ere toi. m a l c a ra c te ru l v a «,
a n o n im , ap roap e de id e e p la t o n ic ia n â , ni a c e s te i n o ţiu n i. Ia tă
un t ip do in v o c a ţ ie d in A y a m e rn n o n : » O r ic a r e ţ i- a r fi. Z ou s.
a d e v ă ra tu l nu m e, da«-â a crsta -ţi ost«* d ra g . te vom c lie m a in
ru gă cu acesta**. U n e le z e it ă ţ i in d iv id u a le sunt e m a n a ţ iile s a le
d ir e c t e , a lt o r a ol în s u ş i Ie s ta b ile ş te n o im e lo şi s f e r e le d in
d u c ţie . P r in Z e u s s e fa c e to tu l şi s e d e s fa c e . K1 e s te te rm e n u l
s u p re m , a to tc u p r in z ă to r , ni a c e s te i ie r a r h ii, Ia t e m e lia c ă r e ia
s ta u e r o ii t r a g ic i ş i n o ţiu n ile lo r .
D in s c u rta în lă n ţ u ir e d e m a i sus a r p u te a să s e c r e a d ă că
la E s c h il a c ţiu n e a um ană ar fi cu to tu l lip s it ă de im p o r t a n ţă
si d e r e a lit a t e . T o tu ş i, im p r e s ia pe care o s tlr n e ş te t e a tr u l său
e s te to cm a i una op u să. N ic ă ie r i ca In a c e a s tă lu m e p iin â de
u m b re s a c re , f a p t e le o m e n e ş ti, r e z o lu ţ iile , g e s t u r ile In c u rs de
d e s fă ş u r a r e nu au g re u ta te a t it de m art*, â t lt r e lie f . In tn a te
c ir c u m s ta n ţe le în c a r e s e m a n ife s tă .
R e v e n in d la s e m n ific a ţ ia s p ir it u a lă a O r e s t ic i şi a v ln d In
m in t e a p a r te n e n ţ a lu i E s c h il l a c o m u n it a te a m is t e r iilo r e le u s in e ,
s e d e s p r in d e l im p e d e c ă d r u m u l lu i O r e s te . la În c e p u t în c ă r c a t
dc p a t im i su m bre, apoi s c ă ld a t în b e a t it u d in e şi pace lin ă ,
a m in t e ş t e de it in e r a r u l P o r s e p h o n e i, s im b O liz în d s u fle t u l om e
n e s c In g e n e r e , c a r e t r e b u ie m a i în t li să în d u r e c u m p lit e s u fe
r i n ţ e şi m lh n ir i in H a d e s , p e n tr u a 1 s e în g ă d u i p e u r m ă să se
r id ic e In p r e a jm a b lin d r i D e m p te r , lin g ă lu m in a h o ld e lo r de
grhJ.
D ar s e m n ific a ţ iile t r ilo g ie i sunt fă r ă în d o ia lă m u lt m ai
b o g a te şi m ai n e b ă n u ite , in c it , pe lin g ă în c e r c ă r i de s in te ză ,
a r m e r it a să i s e În c h in e , c a şi a lt o r o p e r e s p ir it u a le d c c ă p ă tii,
c o m e n t a r ii n e în tr e r u p te , s c e n ă c u sc en ă , v e r s c u v e r s .
C a p o d o p e r ă d r a m a t ic ă u n ic ă , n e e g a la lă , I n ceea ce p r iv e ş t e
g r a n d o a r e a c o n s tr u c ţie i ş i p r o fu n z im e a v iz iu n ii, d e o fo r ţ ă poe
tic ă in c a n d e s c e n tă , s c r is ă i n t r - o lim b ă u lu it o a r e — p arcă n u In
ALEXAND RU M l HAN
• C e a d in ţ ii v e r s iu n e a tr a d u c ă to r u lu i. în t o c m it ă d u p ă ct>
to tu l a iu* n o im e d e c it r e n d e fa ţ ă , d a te a z ă d in a n u l 1063, a fo s t
g ln a it ă in c h ip d e o s e b it p e n tr u s c e n ă , p e n tr u o a n u m it ă p u n e r e
in s c e n ă , şi a s la t la t e m e lia un ul s p e c ta c o l r e a liz a t In a c e la ş i
an . d o lu p t p r e m ie r a O r c i t ie i in R o m â n ia , Ia T e a t r u l M u n ic ip a l,
In c e e a c e p r iv e ş t e a c tu a la tă lm ă c ir e , s p re lu m in a r e a u n o r
a m ă n u n te m e ş te ş u g ă r e ş ti, se c u v in a f i a d u s e c îu -v a p r e c iz ă r i.
A u fo s t fo lo s it e d o u a m o d a lit ă ţ i d e tr a n s p u n e r e a v e r b u lu i
tr a g ic : p r o z a r itm a tă ş i v e rs u l.
M i j l o a c e l e d e e x p r e s ie a l e p r o z e i p o e m a tic e a u s lu jit r e d ă r ii
s e c v e n ţ e lo r c a r o în a n t ic h it a t e e r a u s c a n d a te , a d ic ă e p is o a d e lo r
p r o p r iu x i s e ; r it m u l d o m in a n t a fo s t, c a şl in o r ig in a l, c e l
ia m b ic i a r t e x t u l p ă r ţ ilo r r e s p e c t iv e a fo s t r ln d u it su b f o r m ă
d e v e rs e te .
P ă r ţ i l e lir ic e (im n e c o r a le , b o c e te , m o n o d ii. etc.>, p e c a r e
g r e c ii le d a t a u , a u fo s t e c h i v a l a t e p r in v e r s u r i lib e r e , p ă s tr in -
d u -s e î m p ă r ţ i r i l e c o n s a c r a t e : s tr o fă , a n tis tr o fă , e p o d â . S -a r e
n u n ţa t la m im a r e a r it m u r ilo r şi m ă s u r ilo r s a v a n te , m e r e u s c h im
b ă to a re . a d e s e o r i d e lo u n v e r s la o ltu l, a lo c în t e e e lo r d in o r l -
( in u l. p e r fo r m a n ţ ă p r a c t ic ir e a l i z a b i l ă şi p u ţin fo lo s it o a r e , d e o u -
ror« a c e la ş i m e t r u n u c o m u n ic ă a c e e a ş i c a n t it a t e d e in fo r m a ţ ie
şi e m o ţ ie i n d o u ă lim b i d i f e r i t e . P e d e a lt ă p a r te , lip s o m u z ic ii
— p o e ţ ii t r a g ic i e ra u to to d a tă si c o m p o z it o r i — fa c e , în o r ic e
Iernă c a s e c v e n ţ e le l i r i c e sfi p a r ă s ă r a c e C it p r e ţ
a r m a l a v e a , d c p ild ă , f ă r ă p a r t it u r a m u z ic a lă , t e x t e le un ul
o r a to r iu d e B a c h sau a u n e i o p e r e d e VVngnor ?
Agamemnon
PE R S O A N E LE
(in ordinea in tră rii în scenă)
PA Z N IC U L
21,
coruri în Argos, întru bucuria biruinţei !
(Strigă cu exaltare şi p u te re :)
Iu ! Iu ! Cu glas puternic îi vestesc nevestei lui
Agamemnon, din pat să se ridice grabnic, şi să-i
răspundă torţei, înălţînd în tot palatul un strigăt lung
de veselie.
Cetatea Ilion 3 a fost luată !
Ne dă de ştire chiar semnalul focului.
Eu însumi, cel dintîi, jucînd, am să deschid alaiul
sărbătorii.
Au avut noroc stăpînii mei la zaruri, însă cu
semnul faclei, am cîştigat şi eu de trei ori şase 4 !
In ziua cînd se va întoarce stăpînul meu acasă,
fie-mi dat să-i strîng cu mîna mea scumpa lui mină.
Cît despre celelalte, am să tac : un bou s-a aşezat
uriaş pe limba mea 5.
De-ar fi să aibă glas această casă, prealimpede
ar spune adevărul!
Ceea ce eu rostesc aici e numai pentru ştiutori.
Pentru neştiutori uit totul, dinadins.
(Paznicul coboară de pe terasă in palat. P rin dreapta
scenei intră, cu mersul molcom, corul bătrinilor argieni.)
CORIFEUL
22
Aşa, puternicul Zeus, Ocrotitorul de oaspeţi,
năpusteşte Atrizii asupra lui Alexandros 7.
Grabnic, pentru o femeie, care a fost a mai multor
bărbaţi8, se încordează braţe în lupte nescăzute,
i enunchi se adîncesc în pulbere, se sfarmă lănci la
început de bătălie, după soarta hărăzită deopotrivă
danailor şi troienilor. ,
Acum, s-a împlinit ceea ce s-a-mplinit.
Ursita era hotărîtă dinainte,
în zadar pui lemne peste foc şi torni deasupra
untdelemn; nimic nu îmblânzeşte apriga mînie a
Jertfelor respinse de văpaia focului 9.
Iar noi, cei care nu suntem în stare a lupta cu
Inipurile noastre învechite, hălăduim aici, lăsaţi acasă
i|r oştire şi ne proptim în bîte puterile aidoma cu ale
pruncilor. , .
Măduva ce pîlpîie în pieptul celor fragezi e la
Ici de moale ca şi la cei vîrstnici ; Ares nu se bizuie
Ini r-însa.
Cit preţ mai are un moşneag uitat de moarte,
iIc* cărui frunze s-au veştejit de mult?
K1 merge doar în trei picioare, fără mai multă
• liigă decît un copil, şi rătăceşte ca un vis ivit în
plină zi.
il ntre timp, însoţitoarele Clitem nestrei au ieşit din palat
i a ofrande, aduse în urne şi coşuri, şi au aprins focul
altarelor. A p oi se iveşte şi regina în cadrul p orţii celei
mari şi se îndreaptă, solemnă, spre altare.)
fie, îţi grăim, fiica lui Tyndar10, regină
•'lllcmnestra !
(V se petrece oare? Ce noutate ai aflat?
<'e veste ţi-a întemeiat încrederea, de-ai poruncit
i m> aducă jertfe pretutindeni ?
Ard, încărcate cu ofrande, altarele tuturor zeilor
idăţii, ale celor din slavă şi-ale celor de subpămînt,
'i' i dor din faţa porţilor şi-ale celor din pieţe.
Klacăra regeştilor prinoase, aduse din cămările
palidului adinei, zvîcneşte pin’ la cer, din toate
pmţllc, stîrnită de uleiul sfânt cel cu mireasmă
Mcnc.clătoare.
23
Despre acestea toate îndură-te să-mi spui ce este
cu putinţă şi cuvenit să aflu.
Pune capăt turburării mele, care uneori amarnic
mă căzneşte ; alteori însă, înaintea jertfelor din care sar
scîntei, speranţa izbuteşte să-mi împrăştie din inimă
grija mistuitoare, nesătulă.
(Clitem nestra nu răspunde nedum eririlor corifeului, ci
îşi urmează acţiunile rituale la altare.)
CORUL
Strofă
24
.unt fiii lui Atreu, cei doi, de-o seamă-n hotărîri,
căpeteniile cetelor pornite,
şi grăi, tălmăcind prevestirea :
„Cei care pleacă astăzi, înarmaţi, la drum
vor cuceri cu vremea cetatea lui Priam,
iar comorile de-odinioară, strînse
intre ziduri de-un popor întreg,
le va jefui, necruţătoare, Moira14.
Băgaţi de seamă, însă, nu cumva
.a vă ajungă ciuda zeilor mai înainte
şi să topească-n beznă zăbala-ngrozitoare,
corniţă de oştire spre potolirea Troiei !
Astfel, minată de milă, neprihănita Artemis
duşmăneşte cîinii cu aripi ai tatălui său
ce au jertfit sărmana iepuroaică tupilată,
împreună cu puii dintr-însa ;
ea urăşte ospăţul de vulturi.
Faceţi să sune cîntul de jale, cîntul de jale,
Iie să-nvingă ursita cea bună !
Epodă
26
îi năpădeşte fără voia lor
înţelepciunea. Şi acesta-i harul
cu sila revărsat de zeii aşezaţi
la cîrma sfîntă.
Antistrofa II
27
ce grea şi dacă îmi jertfesc odrasla,
podoaba casei mele,
la altar,
mînjindu-mi părinteasca mină
în valul sîngelui ţîşnit
din trupul de fecioară-njunghiată !
Oricum, va fi tot spre năpasta mea.
Cum aş putea să mă despart de nave,
cum să-mi înşel tovarăşii de bătălie ?
Dacă de sacrificiul acesta,
de sîngele acesta feciorelnic,
atîrnă cu atîta-nverşunare
pornirea vîntului prielnic,
nu-i un păcat să îl doreşti.
De-ar fi numai spre mîntuirea noastră
Strofa IV
Antistrofa IV
29
(In vremea aceasta, Clitemnestra şi-a încheiat
îndatoririle liturgice şi s-a întors în pragul porţii regede
a palatului.)
CORIFEUL
C LITEM N ESTRA
30
CLITEMNESTRA
CLITEM NESTRA
CORIFEUL
CLITEM NESTRA
31
Ida trimite la stînca lui Hermes, la Lemnos 32,
şi vestea cea strălucitoare, plecînd din insulă, îşi află
al treilea loc de popas pe muntele Athos33, tărîmul
lui Zeus.
Pe urmă, izbucnind peste spinarea mării, vînjoasa
pălălaie călătoare, cu multă b u c u r ie ......................... 34
lumina torţei împrăştie limpezime de aur, asemenea
soarelui, peste pînda de pe vîrful Makistos35.
Acesta, crainic neînvins de somn, nu întîrzie să dea
de ştire şi semnul său de vîlvătaie drumeţeşte spre
Euripos iute-curgătorul, să împartă vestea străjilor de "ţi
pe Messapios 36.
Ele, de îndată, răspund tot cu lumină şi trimit solia
mai departe, dînd foc unui morman uscat de merişor
de munte.
Văpaia vajnică, de-a pururi neslăbită, străbate lunca
rîului Asopos 37 dintr-un salt, străluminînd ca luna, şi îl
trezeşte de pe piatra Kitheronului M, pe trimisul rînduit
acolo să conducă focul tot mai înainte.
Paznicul sileşte să încingă o şi mai straşnică văpaie,
arzînd mai mult decît avea poruncă.
Lumina se ridică peste lacul Gorgopis 39, şi, lovindu-se
de piscul Aigiplanktos 4n, îndeamnă focul următor să nu
întîrzie.
Se-aprinde un pojar mistuitor şi limbile de flăcări
se prelungesc pînă departe, dincolo de creasta strîmtorii
saroniee 41.
Şi iată că zvîcneşte înainte, iată că se loveşte de
vîrful Arachnaios42, locul de veghe din preajma cetăţii,
şi iată apoi că pogoară pe acoperişul casei lui Atreu
lumina purceasă nemijlocit din focul de pe Ida.
Astfel îi se rînduise legea purtătorilor de facle ;
ei şi-au trecut văpaia de la unul la altul.
A biruit şi cel dintîi alergător şi cel din urmă l,!.
Aceasta e solia, erede-mă, şi semnul trimis din Troia
de bărbatul meu.
CORIFEUL
32
CLITEMNESTRA
33
CORIFEUL
Strofa I
Strofa II
36
şi ţine balanţa luptei de suliţi,
din Ilion trimite, acasă, la rude,
scoasă din flăcări,
o rămăşiţă grea de lacrimi,
cenuşă-n loc de oameni,
îngrămădită-n vase funerare 50.
Şi plîngem, lăudîndu-ne cîte-un erou,
atît de iscusit în bătălie,
sau altul, prăbuşit cu slavă în măcel,
pentru-o femeie lui străină.
Noi murmurăm, doar în tăcere,
dar creşte şi în noi durerea surdă
şi ura faţă de feciorii lui Atreu
porniţi să se răzbune.
Iar alţii, împrejurul zidului,
sub care au luptat,
zac în pămîntul troian cu trupuri întregi,
ascunse de glia duşmană 51.
Antistrofa III
37
Focul aducător de bunăveste
întinde murmur sprinten prin cetate.
Dacă e cu temei
cine-ar putea să spună ?
Poate că-i numai un neadevăr dumnezeiesc.
CORIFEUL
38
Oricine va face altă urare cetăţii decît aceasta,
■>,\ culeagă rodul păcatului săvîrşit în inima lui !
IIntră crainicul, sfîrşit de fugă, cade în genunchi înaintea
altarelor, le cuprinde cu braţele, sărută, păm întul.)
C R AIN IC U L
39
După ce a prins grumazul Troiei într-un jug
necruţător, iată, se întoarce fiul cel dinţii al lui Atreu,
bărbatul răsfăţat de soartă şi muritorul cel mai vrednic
să-i fie închinată cinstea noastră.
Nici Paris, nici oraşul lui, sfîrşit cu el odată,
nu se vor putea făli că fapta le-a fost mai cu temei decît
răsplata.
Fiind învinuit pe drept şi de răpire şi de tîlhărie,
el şi-a văzut luată prada, iar patria şi casa părintească
retezate de-o seceră atotnimicitoare.
Au ispăşit îndoit Priamizii pentru păcatele lor.
CORIFEUL
40
CRAINICUL
CORIFEUL
41
în pagubă necontenită, umplînd de gîngănii firele de păr
ale straielor noastre.
De v-aş grăi, apoi, despre iarna ucigătoare de păsări,
iarna de neîndurat adusă de neaua muntelui Ida !
Sau despre arşiţa verii, cînd marea, neînspumată de
vînturi, cade şi-adoarme în patul amiezii !
Dar pentru ce să ne mai întristăm ?
Chinul s-a risipit, s-a risipit preabine.
Morţii nu-şi mai dau silinţa să învie.
La ce bun să-i mai numărăm pe cei sfîrşiţi ?
Nu le slujeşte celor vii să sufere pentru o soartă pînă
ieri duşmană.
Cred că e nimerit să ne luăm un straşnic bun rămas
de la nenorociri.
Pentru noi, ostaşii argieni iertaţi cu zile, a biruit
cîştigul şi nu ne mai descumpăneşte cazna.
Să ne mîndrim în faţa strălucirii Soarelui care
pluteşte peste mare şi peste pămînt :
„Troia a fost cucerită ! O armată din Argos
a pironit pe temple aceste prăzi, aceste vechi podoabe,
în cinstea zeilor Heladei !“
Auzind asemenea vestire, trebuie să lăudaţi cetatea
şi căpeteniile sale şi cu slavă să-l cinstiţi pe Zeus,
prin care s-a desăvîi'şit izbînda.
Asta e tot ce am avut de spus.
CORIFEUL
42
CLITEMNESTRA
43
CORIFEUL
C R A IN IC U L
CORIFEUL
44
CRAINICUL
45
Insă corabia în care ne găseam avea carena neatinsă.
Cine a smuls-o prăbuşirii ?
Cine a mijlocit scăparea noastră ?
Un zeu, fără-ndoială, nu un om ţinuse cîrma GG.
Soarta Mîntuitoare a poftit să-şi afle loc în navă,
incit aceasta nici n-a fost sorbită de forfota talazurilor
năpustite, nici nu s-a sfărâmat de vreun prag de stîncă.
Dar noi, sloboziţi de primejdia morţii pe mare,
am şovăit, în albul zilei, să ne bucurăm pentru norocul
nostru, deoarece purtam în suflete o nouă suferinţă
pentru armata noastră frîntă, amarnic încercată.
Şi chiar acum, de-a mai rămas în viaţă vreunul
dintre luptători, vorbeşte despre noi ca despre morţi;
şi cum să nu, devreme ce noi înşine gîndim acelaşi lucru
privitor la soarta lor.
Fie să se împlinească numai cele bune, să-l vezi
ivindu-se aici, mai întîi şi mai ales, pe Meneîaos !
Sau, cel puţin, dacă pe undeva îl întîlneşte o rază
de soare şi-l află sănătos, cu ochii deschişi în lumină,
prin mijlocirea lui Zeus, care n-a vrut să stingă stirpea
Iui Atreu, noi mai putem nădăjdui că se va întoarce iar
în casa lui.
Fii sigur : tot ce-ai auzit e numai adevărul 67.
(C rainicul pleacă în întîmpinarea lu i Agamemnon.)
CORUL
Strofa I
46
să-nece nave,
să piardă oameni şi să spulbere cetăţi,
ea care, lăsînd fastuoase pînzeturi şi văluri,
a fugit peste mare, minată
de suflul uriaş al zefirului,
in vreme ce numeroşi vînători, înarmaţi cu scuturi,
porneau pe urma vasului său risipită,
ca să coboare la Simois
pe ţărmuri bogate-n frunzişuri,
stîmiţi de sîngeroasa Eris 69.
Antistrofa I
47
să zăbovească de atîtea ori în braţe,
ca un nou născut cu limpede privire,
şi omului, împins de foame,
să-i linguşească mîna.
Antistrofa II
CORIFEUL
49
Cum să te slăvesc, nici depăşind măsura, nici
rămînînd dincoace de cinstea ce ţi se cuvine ?
Mulţi muritori, cu grijă numai pentru ceea ce par
a fi, trec alături de dreapta măsură.
Fiecare e gata să geamă pentru năpastele altuia,
dar dinţii durerii nu muşcă din ficatul lui ; fiecare
se preface că împărtăşeşte bucuriile străine, silindu-şi
faţa împietrită să zâmbească.
Ci omul vrednic, bun cunoscător al turmei sale,
nu se lasă înşelat de luciul unor ochi ce par să dovedească
un suflet credincios, dar care îl alintă cu prietenia
lor apoasă.
Odinioară, cînd ai ridicat o oaste din pricina Helenei,
n-am să-ţi ascund, te-am înscris în rindul celor răzleţiţi
de muze, ca unul neînstare să ţii bine cîrma gândurilor
tale.
Cum să împingi bărbaţi la moarte pentru o
neruşinare de bună voie împlinită ?
Dar astăzi, nu de la hotarul inimii si nu ca neprieten,
închin recunoştinţa mea celor oare şi-au dus la bun
sfîrşit însărcinarea.
Cu vremea, vei cunoaşte, dacă ţii să afli, dintre
cetăţenii rămaşi pe lingă case, cine s-a călăuzit după
dreptate şi cine s-a purtat în chip nepotrivit.
AG AM EM NO N
50
Zeilor li se cuvine harul mulţumirii noastre,
deoarece dintr-o răpire, a Helenei, ne-am plămădit
o răzbunare fără margini ; şi pentru o femeie
oraşul a fost nimicit de fiara argiană, prăsila calului
de lemn 75, de ceata înarmată cu scuturi uşoare,
care, la vremea cînd apun Pleiadele, a ţîşnit intr-un salt,
s-a năpustit peste ziduri, ca un leu flămînd de carne
crudă, şi s-a îmbătat, sorbind regescul sînge.
De-aceea prelungesc atîta cuvântul meu de închinare
către zei.
Iar în privinţa gîndurilor tale rostite adineaori,
eu le păstrez în minte şi le împărtăşesc, spunînd cu tine
împreună : sunt rari bărbaţii cărora le este dat să-şi
cinstească fără ciudă un prieten răsfăţat de norocire.
Cînd se înfige-n inima cuiva veninul urii, acesta
suferă de-o boală îndoită : îl apasă greul nefericirii sale
şi totodată geme văzîndu-1 fericit pe altul.
Ştiu pentru ce vorbesc aşa, cunosc oglinda prieteniei
mult preabine : ea s-a dovedit a fi năluca unei umbre
la cei care păreau că sunt binevoitorii mei adevăraţi.
Doar Odiseu, purces pe mare fără voia lu i76, odată
prins la jug, a tras cu hotărîre de funii lingă mine ;
dau despre el această mărturie fie că-i mort, fie că-i viu.
Cît despre cele ale zeilor şi-ale cetăţii, vom rîndui
dezbateri în adunări de sărbătoare şi ne vom sfătui.
Trebuie să cumpănim asupra binelui cum să-l
aşezăm dăinuitor şi neschimbat.
Iar cînd vor fi de trebuinţă leacuri tămăduitoare,
vom căuta să alungăm năpasta molipsirii, fie arzînd.
fie tăind cu mult bun simţ în carne vie.
Intrînd acuma în palatul meu, în lăcaşul vetrei mele,
ridica-voi mîna dreaptă mai întîi spre zeii care m-au
însoţit pînă departe şi m-au adus acasă.
Fie ca Biruinţa, de vreme ce mi-a stat mereu
în preajmă, să nu mă părăsească niciodată !
(In tim p ce Agam emnon îşi încheie cuvîntarea, C litem -
nestra iese din palat, însoţită de sclave încărcate cu fe lu
rite ţesături şi covoare de preţ.)
51
CLITEM NESTRA
52
Iar din vise mă trezea zborul subţire şi zumzăitor
al unei museuliţe, şi te vedeam copleşit de năpaste mai
numeroase decît fuseseră clipele visului meu.
(Cu patos retoric, adresîndu-se c o ru lu i:)
Acum, după atîta pătimire, cu inima neînfricată,
pot să-l numesc pe omul acesta : cîine de pază pentru
staul, odgon mîntuitor al navei, stîlp de sprijin al
înaltului acoperiş, fecior unul născut al părintelui său,
şi, tot aşa, ţărm năzărit navigatorilor fără nădejde,
lumină preadulce ivită după furtună, izvor ţîşnind să
potolească drumeţul însetat.
Ce bucurie deplină să scape din încleştarea sorţii !
El este vrednic să i se închine asemenea nume.
Fie să înceteze între noi orice invidie !
Am îndurat destule chinuri pentru această bucurie.
(înaintind, lui Agamemnon :)
Şi-acuma, creştet scump, coboară din carul de luptă,
fără să-ţi aşezi pe ţarină, stăpîne, piciorul tău, care
a răsturnat cetatea Ilion !
Roabelor, de ce întîrziaţi ?
Oare n-am poruncit să-i aştemeţi covoare în cale ?
Să ia fiinţă, grabnic, un drum de purpură sub paşii
săi, pe care să-l călăuzească Dike într-o casă dincolo de
orişice nădejde 79.
Iar celelalte, eu, păstrîndu-mi gîndul neînvins
de somn, am să le duc la drept sfîrşit, cu voia zeilor şi
ajutorul sorţii.
(Slujitoarele aştern covoare pu rpurii de la poarta regală
a palatului pînă la carul lui Agamemnon.)
AG AM EM NO N
53
/C Să nu-mi faci din covoare un drum care ar deştepta
invidie.
Doar zeii trebuie cinstiţi în felul ăsta 80.
Eu, muritor de rînd, mă tem să merg pe scoarţe
cu alesături.
Vreau să mă cinstiţi nu ca pe-un zeu, ci numai
întrucît sunt om.
Bunul renume se întinde fără ştergătoare de picioare
şi fără ţesături alese ; a nu avea dorinţe de mărire
e cel mai mare dar ai cerului.
Fericit e numai muritorul care-şi încheie viaţa
în plăcută propăşire.
îţi spun din nou : ceea ce vrei nu aş putea înfăptui cu
inima neturburată.
CLITEM NESTRA
CLITEM NESTRA
CLITEM NESTRA
54
CLITEM NESTRA
CLITEM NESTRA
AG AM EM NO N
CLITEM NESTRA
CLITEM NESTRA
55
Pe străina care stă în faţa ta primeşte-o
binevoitoare 81.
Zeul îşi coboară privirile cu grijă asupra celui
ce domneşte molcom.
De bună voie nu îndură nimenea jugul robiei.
Aleasă din noianul de comori, această floare mi-a
dăruit-o oastea şi ea m-a urmat.
(Coboară din carul de luptă.)
Şi-acum, dacă m-am învoit să mă supun voinţei
tale, mergînd pe drum de purpură, mă voi întoarce
sub acoperişul casei.
(C u paşi m ăreţi se-apropie să intre în palat.)
CLITEM NESTRA
(rostind orgolioasă)
Cine ar putea să istovească marea ce hrăneşte
îmbelşugatul suc al purpurei, la preţ de-o seamă cu
argintul, vopseaua pururi înnoită pentru scoarţe ?
Avem prisos de purpură în casă, prin mila zeilor,
stăpîne, sălaşul nostru nu cunoaşte sărăcia.
Eu şi mai multe scoarţe aş fi risipit să se destrame
sub picioare, de-aş fi primit vreun îndemn din locurile
unde se rostesc oracole, pe cînd mă frămîntam să dau
preţ de răscumpărare spre mântuirea vieţii tale.
(Păşeşte în întîmpinarea soţului său, cu braţele întinse.)
A ti ta timp cit rădăcina este teafără, frunzişul se
întinde spre casă şi umbra lui o apără de focul arzător
al Cîinelui 82.
Întoarcerea ta la vatra palatului nostru înseamnă
pentru noi întoarcerea verii în mijlocul iernii.
Iar în zilele cînd Zeus face să curgă vinul din
ciorchinii acri, dacă pătrunde, dintr-o dată, în casă,
o răcoare, e semn că stăpînul, bărbatul de... săvirşit83
se află iarăşi înăuntru...
(Lăsîndu-l pe Agamemnon să treacă pragul întîiul,
zăboveşte o clipă şi şopteşte o rugă sumbră, cu două
înţelesuri.)
Zeus, o Zeus, prin care toate se duc pînă la capăt,
îndeplineşte-mi dorinţele !
56
Gîndeşte-te cu grijă la ceea ce ţi-e dat sa
împlineşti !
(In tră şi ea în palat.)
CORUL
Strofa I
De ce într-una se ridică
această spaimă înaintea
prevestitoarei noastre inimi
şi fîlfîie-mprejurul ei din aripi ?
De ce, neporuncit şi neplătit,
cîntul nostru spune viitorul .
Oare de ce să nu scuipăm
ca după visele ceţoase 84
si, plini de-ncredere stăruitoare,
să ne-aşezăm pe jeţul sufletului nostru ?
S-a irosit atîta vreme
de cînd, pe sub parîme şi ciocuri de corăbii,
se spulbera nisipul 85,
şi grei de arme năvăleau
spre Ilion năierii noştri.
Antistrofa I
Antistrofa II
58
CLITEM NESTRA
CORIFEUL
(Casandrei:)
(Casandrei:)
59
Supune-te şi părăseşte jeţbl tău din car.
(Casandra stăruie să tacă.)
CLITEM NESTRA
CORIFEUL
CLITEM NESTRA
CORIFEUL
'l
60
CASANDRA
Strofa I
Antistrofa I
Strofa II
Apolon, Apolon,
ocrotitorule de drumuri 91 !
Apolon, tu mă pierzi 92 !
Mă pierzi atît de lesne înc-o dată.
CORIFEUL
Antistrofa II
Apolon, Apolon,
ocrotitorule de drumuri !
61
Apolon, tu mă pierzi !
Unde m-a dus cărarea ta, sub ce acoperiş ?
CORIFEUL
CASAND RA
Strofa III
CORIFEUL
CASAND RA
Antistrofa III
CORIFEUL
62
CASANDRA
Strofa IV
Strofa V
Antistrofa V
64
Intr-adevăr vestind numai nenorociri,
profeţii cu arta rostirii bogată
revarsă pretutindeni frica.
CASAND RA
Strofa V I
Antistrofa V I
Strofa V II
CASAND RA
Antistrofa V II
67
Am tras în ţintă cu săgeata sau am nimerit alături ?
Sunt o ghicitoare mincinoasă, care bate şi
sporovăieşte pe la porţi ?
Mărturiseşte, jură-te, că nu ai auzit nici un cuvînt
despre păcatele străvechi ale acestei case !
CORIFEUL
CASAND RA
CASAND RA
CORIFEUL
68
CASANDRA
CASAND RA
/
Vai, vai, alei, nenorociri !
Iar mă căzneşte viitoarea dreptei preziceri, cumplita ;
mă turbură năpraznicul ei cîntec.
Priviţi la tinerii aceia, iscaţi în preajma casei,
asemeni unor arătări de vis ; parcă ar fi copii ucişi de
dragii lor părinţi !
Iată mîinile pline de cărnuri, bucăţi din trupurile
lor spre demîncare !
Ei duc o groaznică povară de măruntaie şi de vintre,
din care însuşi tatăl lor s-a înfruptat.
69
Acum să vă rostesc de ce urzeşte răzbunare un
nemernic leu de casă 103, oploşit în aşternut, pîndind,
alelei, întoarcerea stăpînului yneu, al meu, deoarece mi-e
dat să-i port jugul de sclavă !
Maimarele peste corăbii, nimicitorul Troiei, nu ştie
ce pune la cale, spre nenorocul lui, căţeaua haină,
pacostea făţarnică, a cărei limbă spune şi îndrugă
despre sufletu-i voios !
îndrăzneala sa e nestrunită, parte femeiască ucigaşă
de bărbat !
Cum să numesc dihania respingătoare ?
Şarpe, ce se leagănă cînd înapoi, cînd înainte,
Skylla 104, cuibărită între stînci, pierzanie pentru
corăbieri, mumă clocotind de ciudă, scăpată din Hades,
care împroaşcă un război neostenit peste rudele sale ?
Ce ţipăt a scos de izbindă, atotulsfruntata, ca un
luptător victorios în bătălie ! Nimeni să nu-şi închipuie
că-i bucuroasă pentru o întoarcere mîntuitoare !
Puteţi să mă credeţi sau nu, totuna-mi este !
Ceea ce trebuie să vie se va împlini, iar tu, cuprins
de milă, vei mărturisi îndată că am profeţit preabine
adevărul.
CORIFEUL
70
CASANDRA
CASAND RA
CORIFEUL
CASAND RA
71
■
72
(Intorcîndu-se, priveşte spre faţada palatului.)
Mă închin acestor porţi ale lui Hades.
Fie-mi hărăzită doar o lovitură la locul potrivit,
care să-mi închidă ochii, fără zbateri, în curgerea de
sînge blînd ucigătoare !
CORIFEUL
CASAND RA
CORIFEUL
CASAND RA
CORIFEUL
CORIFEUL
(îngrozită :)
Vai, vai !
CORIFEUL
74
Destulă mi-a fost viaţa.
(Se îndreaptă iară spre palat, dar se opreşte iară şi
se întoarce.)
Alei, străinilor, nu sunt o pasăre ce piuie de spaimă
înaintea unei tufe !
Vreau doar, cînd voi fi moartă, să mărturisiţi, în
locul meu, pentru acestea toate, în clipa cînd, în
schimbul meu, femeie stinsă, va fi să piară o altă
femeie, şi cînd, în schimbul unui bărbat surpat de
nevastă, va fi să cadă alt bărbat.
Atît vă cer fierbinte ca dar de ospeţie, în pragul
morţii mele.
CORIFEUL
CASAND RA
CORIFEUL
75
casa lui cu un deget ameninţător, spunîndu-i : „Nu
pătrunde !“ 3
Zeii fericiţi i-au hărăzit acestui om să cucerească ţara
Troiei.
Iată că s-a întors acasă, împovărat de zei cu slavă.
Dar de va trebui să dea acuma socoteală pentru
sîngele pe care l-au vărsat înaintaşii lui, pierind şi el,
după atîtea stingeri, şi-apoi stîrnind un şir întreg de
alte morţi, cine, aflînd aceasta, cine dintre muritori se
va mai lăuda c-a fost plămădit spre un destin scutit de
rele ?
(Agamem non strigă jalnic din lăuntrul palatului.)
AG AM EM NO N
(aproape în şoaptă :)
Tăcere ! Cine strigă din palat rănit de moarte ?
AG AM EM NO N
CORIFEUL
(la f e l :)
Sunt vaietele regelui, s-a făptuit omorul !
Să ne unim cu toţii, să ne sfătuim temeinic.
A L DO ILEA COREUT
(e n e rg ic :)
Aflaţi părerea mea ; să strigăm cetăţenilor : „Veniţi
la palat ! Ajutor !“
76
I
V
A L TR E ILE A COREUT
A L C IN C ILE A COREUT
77
A L UNSPREZECELEA COREUT
CLITEMNESTRA
78
1
Atunci, zăcînd, el îşi dă duhul, iar sîngele, ţîşnind
din rănile străpunse, mă împroaşcă, picături întunecate,
nu mai puţin plăcute pentru mine, decît e rouă
sclipitoare, dar dumnezeiesc, pentru seminţele din
muguri.
Acestea-s faptele, cinstiţi bătrîni din Argos ; fie că
sunt pe placul vostru, fie că nu vă plac, eu tot mă laud
pentru ele.
De-ar fi îngăduit să i se toarne libaţii unui leş, ar fi
pe drept s-o facem pentru omul ăsta, mai mult decît
pe drept!
El a umplut craterul în acest palat cu atîtea rele
blestemate, încît, sosind aici, a trebuit şi el să-l soarbă
dintr-o dată.
CORIFEUL
Strofă
79
T
CORUL
Antistrofă
80
CLITEMNESTRA
Strofa I
81
CORIFEUL
Antistrofa I
82
CORUL
C LITEM N ESTRA
Strofa II
83
Trupul tău zace înfăşat în aceste fire de păianjen ;
suflarea vieţii tale s-a stins de o moarte nelegiuită !
CORUL
Antistrofa II
84
CORUL
Strofa III
CORIFEUL
85
îndrăzni-vei oare tu, vei îndrăzni, după ce ţi-ai omorît
bărbatul, să-l boceşti, să-i închini cinstire necinstită
sufletului său, drept ispăşire pentru fapta-ţi cumplit de
ticăloasă ?
CORUL
Antistrofa III
■86
*
cadavrul acesta, întins în patul scăldătorii cu pereţi
de-argint?
Cine-i va săpa mormîntul ?
Cine-i va suna cîntul de jale ?
Indrăzni-vei oare tu, vei îndrăzni, după ce ţi^ai omorît
bărbatul, să-l boceşti, să-i închini cinstire necinstită
sufletului său, drept ispăşire pentru fapta-ţi cumplit de
ticăloasă ?
CORUL
EGIST
87
pe bărbatul ăsta, prăbuşit fără suflare, spre toată
mulţumirea mea, ca să plătească pe de-a-ntregul pentru
loviturile viclene ale mîinii părinteşti.
Intr-adevăr, Atreu, stăpânul ţării şi părintele
lui Agamemnon, văzîndu-1 pe Thyestes, tatăl meu, —
şi ca s-o spun mai limpede, fratele său — că se luptă
să-i smulgă puterea, l-a izgonit şi din cetate şi din casă.
întors din nou la frate să-şi cerşească vatra,
Thyestes cel nefericit a fost să aibă parte de un adăpost
şi nu a fost ucis ; sîngele său nu s-a vărsat în ţărîna
strămoşilor săi.
în schimb, părintele certat cu zeii al acestui om,
Atreu, gazdă mai mult prevenitoare decît iubitoare,
prefăcîndu-se că ţine să petreacă în deplină voioşie o zi
de jertfe hăcuite, i-a pregătit lui tata un ospăţ
din carnea copiilor săi.
A frînt picioarele şi mîinile cu rîndurile lor de
degete ; ba, mai mult.............................. a şezut la masă.
Thyestes, apucînd bucăţile de nerecunoscut,
înfulecă îndată din hrana blestemată, după cum se vede,
pentru întregul neam.
Pe urmă, dîndu-şi seama, prea tîrziu, de nelegiuirea
săvîrşită, scoate un urlet, cade şi varsă cărnurile
sfîrtecate.
El cheamă să coboare peste Pelopizi o soartă
neîndurătoare, răstoarnă masa cu piciorul şi spune,
blestemînd :
„Aşa să piară toată stirpea lui Pleisthenes !“
Iată de ce ţi-e dat să-l vezi pe Agamemnon doborît.
Eu am urzit omorul, în numele dreptăţii.
Fiind al treisprezecelea născut din bietul meu părinte,
am plecat în exil împreună cu el, încă pe cînd eram
în scutece un prunc plăpînd.
Dar am crescut, şi Dike m-a călăuzit în ţară şi pe
duşman am izbutit să îl lovesc, fără să trec de pragul
porţii sale, legînd cu grijă toate ochiurile uneltirii
prin care s-a pierdut.
Acum însăşi moartea mi s-ar părea frumoasă,
văzîndu-1 în năvodul împletit de Dike.
CORIFEUL
EGIST
CORIFEUL
EGIST'
89
CORIFEUL
EGIST
90
E G IS T
CLITEM NESTRA
91
CORIFEUL
(lu i E g is t:)
Nu-i băga în seamă, lasă-i să latre în pustiu !
Tu şi cu mine, stăpînind aeest palat, vom aşeza
în bună rînduială totul.
(Intră, împreună cu Egist în palat, prin poarta regală.)
Hoeforele1
PE R S O A N E LE
(in ordinea in tră rii în scenă)
ORESTE
95
Să ne dăm, Pylade, la o parte, să aflu desluşit ce vor
femeile sosind în şir de rugătoare.
(Oreste şi Pylade se ascund în stingă, lingă zidul
palatului. Intră Corul hoeforelor urm at de Electra.
Femeile corului, roabe, poartă ulcioare cu prinoase
funerare şi cupe.)
CORUL
Strofa I
Antistrofa I
In răspicate cuvinte,
să-ţi facă părul măciucă,
profetul care-n lăcaşul acesta
grăieşte prin vise,
din somn răsuflînd răzbunare,
în toiul nopţii, din străfundul casei,
a slobozit un strigăt fioros,
care s-a prăbuşit asupritor
în iatacurile de femei 6.
Şi, judecind aceste vise,
tălmăcitori cu chezăşie de la zei
au dat de ştire despre morţii de sub glie
că sunt jigniţi şi aprig se răscoală
împotriva celor care i-au ucis.
96
S tro fa I I
Strofa II I
97
A n tis tr o fa I I I
Epodă
ELECTRA
98
Nu mă încumet, nu ştiu oum să glăsuiesc, în timp ce
torn acest prinos peste mormîntul părintelui meu,
decît să-l rog, aşa cum se obişnuieşte printre oameni,
să hărăzească „răsplată minunată“ celor care
îi trimit aceste daruri, o răsplată pe măsura nelegiuirii
care l-a răpus.
Sau, în tăcere, poate, fără slavă, — deoarece la fel
s-a stins şi tatăl meu — să răspîndesc libaţiile
pe pămîntul însetat şi-apoi să plec, neîntorcînd privirea,
după ce voi lepăda acest ulcior cum azvîrle cineva
un vas lustral mînjit9.
Ajutaţi-mă cu o povaţă, prietenele mele, de vreme ce
împărtăşim aceeaşi ură în această casă.
Nu vă fie teamă, nu-mi ascundeţi miezul inimilor
voastre.
Aceeaşi soartă este pregătită omului, fie că-i liber,
fie că-i în mîinile unui stăpîn.
Vorbiţi, vă rog, dacă aveţi să-mi daţi un sfat mai bun.
C O R IFE U L10
ELECTRA
ELECTRA
99
ELECTRA
ELECTRA
100
C O R IF E U L
ELECTRA
101
V
Voi împodobiţi-le cu tînguiri, după cum cere datina,
cîntaţi cu glas înalt peanul mortului !
( Continuă să toarne libaţii. Corul izbucneşte in tr-u n
bocet agitat.)
CORUL
ELECTRA
CORIFEUL
ELECTRA
102
CORIFEUL
ELECTRA
CORIFEUL
ELECTRA
CORIFEUL
ELECTRA
CORIFEUL
ELECTRA
CORIFEUL
103
/s
ELECTRA
ELECTRA
104
Dar zeii ştiu, cînd îi chemăm în rugi, cum furtunile
ne poartă în vîrtejuri ca pe nişte bieţi corăbieri, şi, dacă ei
vor să ne scape, dintr-o sămînţă firavă, pot face să
ţîşnească trunchiul uriaş al mîntuirii noastre.
(Se apleacă să aşeze cu grijă şuviţa de păr pe
m orm înt şi descoperă urme proaspete de paşi.)
Şi iată încă o dovadă : urme de paşi ce seamănă
cu paşii mei.
Se văd înscrise tălpile a doi bărbaţi, fără îndoială
ale lui şi-ale tovarăşului său de drum ; călcâiele,
tiparele picioarelor, cînd stai să le măsori, sunt aidoma
cu urmele mersului meu.
Mă năpădeşte frica, mintea mi se prăbuşeşte.
( Or este iese din ascunzătoare, urm at de Pylade. La
vederea lor Electra, surprinsă, tresare.)
ORESTE
105
ORESTE
106
Păstrează-ţi cumpătul, să nu te pierzi de-atîta
fericire ; ştiu bine că aici „scumpele noastre rude“ ne
duşmănesc amarnic15.
ELECTRA
ORESTE
107
C O R IF E U L
ORESTE
108
Oare trebuie să te supui unor asemenea oracole ?
ŞL chiar dacă nu te supui, lucrarea sorţii tot se
împlineşte.
.Dar in mine, cu aceasta, se împacă numeroase
năzuinţe ; mai întîi, porunca unui zeu, şi doliul cel
mare după tata, nu mai spun că mă împinge lipsa de
mijloace, însă mai ales dorinţa de-a nu-i lăsa pe oamenii
cetăţii mele, pe muritorii cei mai renumiţi, care au
răsturnat, cu suflete viteze, Troia, să fie slugi la o
pereche de femei, căci, după inimă, e tot muiere şi
Egist; şi dacă n-a aflat-o încă, se va încredinţa îndată.
(Se întorc cu to ţii spre m orm înt şi încep să-l invoce
pe tatăl şi pe regele răposat.)
CORIFEUL
Strofa I
109
CORUL
Strofa II
Antistrofa I
Strofa III
De ce nu ai căzut
la llion sub ziduri, tată,
110
străpuns de-o lance lykiană 24 ?
L ă s în d u -ţi casa stră lu cin d de fa im ă ,
întemeindu-le copiilor,
pe drumurile lor, un trai
spre care să-şi întoarcă toată lumea ochii,
acum, te-ai odihni,
într-un tărîm de peste mare
sub o movilă-naltă,
destin pentru ai tăi mai lesne de-ndurat.
CORUL
Antistrofa II
Antistrofa III
ORESTE 29
Strofa IV
CORUL
Strofa V
112
ELECTRA
Antistrofa IV
Strofa V I
CORUL
Antistrofa V
113
şi totul, atunci,
ne pare a fi înspre bine.
ELECTRA
Antistrofa V I
C O R U L 33
Strofa I
ELECTRA
Io, io,
nemernică mamă sfruntată,
ai săvîrşit cumplite funeralii,
ai îngropat un rege fără plînsul
şi doliul cetăţii,
un soţ fără prisos de lacrimi !
114
ORESTE
Strofa II
Antistrofa II
Antistrofa I
Strofa I
ELECTRA
CORUL
ORESTE
Antistrofa I
ELECTRA
CORUL
'
Ne străbate un tremur, cînd auzim
chemările voastre fierbinţi.
Destul a zăbovit ursita.
Fie ş-o grăbească rugă noastră !
Strofa II
Antistrofa II
ORESTE
ELECTRA
Iată ce aştept şi eu din parte-ţi, tată : alungă de la
mine marea mea osîndă şi dă-i-o lui Egist !
ORESTE
11 7
ELECTRA
ORESTE
ELECTRA
ORESTE
ELECTRA
ORESTE
ELECTRA
ORESTE
ELECTRA
118
ORESTE
CORIFEUL
119
N-am cum să preţuiesc aceste daruri, însă ştiu că
sunt mai prejos decît păcatul săvîrşit.
N-are decît să-şi verse cineva deodată bunurile
toate, drept ispăşire pentr-un singur fir de sînge ;
truda sa va fi zadarnică ; acesta-i adevărul !
Dar, dacă ştii, te rog vorbeşte-mi despre ceea ce s-a
întîmplat.
CORIFEUL
ORESTE
CORIFEUL
ORESTE
CORIFEUL
ORESTE
120
CORIFEUL
ORESTE
121
viclenie un erou înconjurat de-atîta cinste, şi ei să
moară tot prin viclenie, prinşi în acelaşi laţ, aşa cum
a prezis Loxias, stăpînul meu Âpolo, ghicitorul pînă azi
nemincinos.
Luînd înfăţişare de străin, şi arătând întocmai ca un
călător, voi sosi la poarta curţii cu Pylade — oaspete
nou ăl casei lingă oaspetele vechi 40.
Amîndoi ne vom sluji de graiul celor din Parnas,
îngînînd rostirea fokeenilor.
Desigur, nici un paznic de la porţi nu ne va primi
cu inimă deschisă, prea tare bântuie prin casă duhul
spaimei !
Dar vom rămâne locului, pentru ca vreun trecător,
văzîndu-ne cum stăm afară, să rostească : „Egist, pe
rugător de ce îl ţine pe la uşi, de vreme ce, aflîndu-se-n
cetate, i se poate da de ştire ?“
Iar eu, îndată ce voi trece pragul porţilor lăuntrice,
de-1 voi găsi şezînd pe tronul tatii, sau, şi mai bine,
dacă va pofti chiar el din gură să-mi grăiască şi se va
ivi în faţa mea, oricum, să ştii, mai înainte să întrebe :
„Din ce ţară e oaspetele nostru ?“ , voi face din el un
cadavru 41, înfăşurîndu-1 în aramă sprintenă, şi Erinys,
ghiftuită de omoruri, va veni să soarbă, neamestecată,
băutura sîngelui vărsat a treia oară 42.
Aşadar, tu bagă de seamă, Electra, la cele din
lăuntrul casei, ca toate să se potrivească fără greşeală
cu întregul.
(C o r u lu i:)
Vouă yă cer să vă folosiţi cu grijă limba, tăcînd la
timpul cuvenit, vorbind numai cînd e nevoie.
(A rătînd spre m o r m în t:)
Cît pentru celelalte, eu îl rog pe tata să vegheze şi
să-mi ocrotească sabia în lupte.
(Iese prin stingă împreună cu Pylade. Electra intră
in palat.)
CORUL «
Strofa I
122
braţele mării leagănă monştri
cumpliţi pentru oameni,
trec meteori de foc
la mijloc de cer şi pămînt,
bat vijelii de temut,
spulberînd jivine şi păsări.
Antistrofa I
Strofa II
Antistrofa II
123
ce şi-a ucis părintele de dragul
unor duşmani, cînd, amăgită
cu brăţări făurite din aur cretan,
cu daruri din partea lui Minos,
a smuls — căţea neruşinată ! —
părul nemuririi
din creştetul lui Nisos,
în timp ce răsufla adine
în somnu-i fără grijă,
şi Hermes 1-a-nşfăcat îndată 46 !
Strofa III
Antistrofa III
Antistrofa IV
ORESTE
UN SLUJITOR
125
ORESTE
CLITEM NESTRA
126
Oare, printre neamurile sale, va birui părerea de a-1
strămuta în glia ţării, sau, dimpotrivă, de a-1 îngropa
la noi pe cel cu totul şi de-a pururi oaspetele nostru.
Adu-mi, la întoarcere, porunca lor !
Acum cenuşa omului, jelită după cuviinţă, zace
în pîntecele unei urne de aramă.“
Ţi -am povestit ce mi-a fost dat să aflu.
Nu ştiu dacă vorbesc, dintre ai săi, cu cineva de seamă,
gata să înţeleagă, dar aceea care l-a născut desigur
ştie 51.
CLITEM NESTRA
Nenorocire mie !
Spusele tale au desăvîrşit ruina noastră.
O, Blestem de neînlăturat, căzut peste aceste case,
atît de mult ne-atinge ochiul tău !
Tu pătrunzi cu săgeţile tale bine ţintite ceea ce
socoteam că e departe şi adăpostit !
Tu mă despoi de toţi ai mei, atotulsărmana de mine !
Deci astăzi este rîndul lui Oreste, cel înzestrat
cu prevederea de a-şi fi tras la timp piciorul din mlaştina
de moarte ; s-a mistuit Oreste, ultima speranţă
în stare să aducă în această casă alinare şi limpede
înveselire !
ORESTE
127
C L IT E M N E S T R A
CORIFEUL
128
DOICA
129
CORIFEUL
130
DOICA
CORUL 57
Strofa I
Antistrofa I
131
şi-ţi va închina din suflet
răsplată îndoită, întreită.
Strofa II
Antistrofa II
132
Strofa III
Antistrofa III
EGIST
133
au sosit cu vestea, cîtuşi de puţin dorită, a morţii
lui Oreste.
A se îngreuna eu-asemenea povară este un prilej
aducător de spaimă pentru acest lăcaş atîta de bătut şi
de însîngerat din pricina omorului cel dinti'u început.
Oare să cred adevărată ştirea, văzută chiar cu ochii ?
Nu sunt cumva numai rostiri înfricoşate de femei,
care ţîşnesc, prind aripi şi apoi se risipesc fără fiinţă ?
Ce poţi să-mi spui despre aceasta, ceva care să sune
desluşit în mintea mea ?
CORIFEUL
EGIST
CORIFEUL
134
şi cu puterile domniei ce orînduiesc cetatea, belşugul
uriaş al părinţilor săi'.
într-o asemenea luptă, ca un atlet de schimb,
se va prinde zeiescul Oresţe, doar singur el cu doi
vrăjmaşi 64 ; d'e-ar fi să izbândească !
EGIST
(dinăuntru)
Aa, aa, vai, vai.
CORUL
SLUJITORUL
135
CLITEMNESTRA
ORESTE
136
C L IT E M N E S T R A
ORESTE
ORESTE
CLITEM NESTRA
137
ORESTE
ORESTE
CLITEM NESTRA
ORESTE
CLITEM NESTRA
ORESTE
CLITEM NESTRA
ORESTE
138
C L IT E M N E S T R A
ORESTE
CLITEM NESTRA
ORESTE
ORESTE
ORESTE
CLITEM NESTRA
139
ORESTE
Tp
Spaima din. visele tale ţi-a prorocit adevărul.
L-ai ucis pe cel ce nu se cuvenea, acum îndură
ceea ce nu se cuvine.
(Q tirăşte pe Cliternnestra în palat. Pylade îi
urmează.)
—4
CORIFEUL
Strofa I
140
în luptă braţul i-a fost întărit
de fiica lui Zeus,
căreia noi, muritorii, îi spunem Dike,
după cum i se şi potriveşte,
.dreptatea, ce suflă peste duşmani
răzbunare şi moarte.
Strigaţi,' chiuind, mîntuirea
de rele a casei domneşti !
Cei doi purtători de miasmă,
cei doi stricători de averi
au ales cărările morţii.
Strofa II
Curînd va pluti
peste pragul acestui palat
sorocul ce toate le schimbă,
cînd pîngărirea va fi
gonită din vatră, prin jertfe
de ispăşire ce spală păcatul.
141
vor fi de-asemeni gonite 68.
Lumina răsare din nou.
Simţit-am căzînd cumplitele lanţuri
ale palatului.
Ridieă-te casă ! Destul
ai stat prăbuşită-n ţărînă.
(Poarta centrală se deschide. O r este iese, cu sabia în
mină. în spatele lui zac pe podea cadavrele lui Egist şi
al Clitemnestrei. P rin dreapta intră cetăţenii din Argos.
Din gineceu aleargă Electra.)
ORESTE
142
dar apoi vrăjmaşă, precum s-a dovedit — ce ţi se
pare că a fost ?
Myrenă 70 sau năpîrcă, o făptură ce otrăveşte
fără muşcături, doar prin atingere, prin numai
îndrăzneala şi sfruntarea sa firească ?
CORIFEUL
ORESTE
143
C O R IF E U L
ORESTE
144
Eu, rătăcind printre străini, plecat din ţară, nu voi lăsa
în urma mea decît această faimă tristă, viu sau mort.
(Se îndreaptă istovit spre ieşirea din stingă.)
CORIFEUL
ORESTE
CORIFEUL
ORESTE
CORIFEUL
145
ORESTE
CORIFEUL
P Y T H IA 2
149
Mă rog, de-asemenea, şi Nimfelor din peştera
Korykiană8, ascunzişul păsărilor şi adăpostul unui duh
nemuritor.
Acolo locuieşte Bromios 9 — şi mă feresc să nu-mi
aduc aminte — din vremea cînd el, zeu fiind, a dus
ceata Bachantelor 10 la luptă, ursindu-i lui Penteu ii
*să moară ca un iepure.
Mai chem în ruga mea pirul Pleistos 12, puterea lui
Poseidon şi pe Atotîmplinitorul, Preaînaltul Zeus.
Pe urmă, eu voi coborî la jeţul meu de ghicitoare.
Fie ca zeii amintiţi să binecuvinteze,
astăzi mai mult ca niciodată, intrarea mea în templu !
Iar dacă au sosit drumeţi din părţile Heladei,
să vină înainte, după obicei, pe rînd, aşa cum fiecăruia
îi cade sorţul.
Eu prorocesc doar ceea ce-mi şopteşte zeul.
(Pythia intră în templu, dar iese în curînd, înspăi-
mîntată, de-abia tîrîndu-se pe lingă ziduri şi coloane.)
Vai, groaznic e de spus, vai, groaznic pentru ochi
să vadă priveliştea ce mă goneşte din lăcaşul lui Apolo.
Mă părăsesc puterile, nu mă pot ţine dreaptă,
doar mîinile-mi aleargă, picioarele mi-s grele.
O bătrînă înfricată parcă nu mai este chiar nimic ;
e mai fără vlagă decît un copil.
înaintam spre sanctuarul mult încununat cu daruri,
cînd, iată, văd aproape de Buricul lumii un om cu
sufletul pătat, care se ghemuise în chip
de rugător, cu mîinile mînjite greu de sînge, cu spada
trasă de curînd din rană, ţinînd o creangă de măslin
înalt crescută, evlavios împodobită cu numeroase panglici,
cu — să grăiesc mai limpede -— un adevărat fuior
strălucitor de lină.
Şi-n faţa omului aceluia doarme, şezînd pe jeţuri,
o ceată de femei, uluitoare.
De ce le spun femei ? Gorgone mai degrabă !
Dar nu, nici cu Gorgonele nu le-aş asemăna.
Am văzut odată Harpiile zugrăvite,
răpind mîncarea de pe masa lui Phineus 13 ;
dar făpturile acestea nu-s înaripate, înfăţişarea
150
lor e neagră şi scîrboasă, ele sforăie împrăştiindu-şi
ITprcăiala, din ochi li se preling urdori de sînge,
podoaba lor de şerpi nu se cuvine a fi purtată nici
în faţa statuilor de zei din temple, nici sub acoperişurile
muritorilor.
Nu mi-a fost dat să văd pînă acum nicicînd
neamul ce naşte o atare şleahtă şi nu ştiu ce tărîm
se poate lăuda că le-a hrănit nepedepsit şi fără să geamă
pentru osînda primită.
Dar orişice s-ar întîmpla, eu mă încredinţez
stăpînului acestei aşezări, lui Loxias celui preaputernic ;
el este, prin oracolele sale, tămăduitor, tălmăcitor
de ciudăţenii şi purificator de case.
(Pythia pleacă prin dreapta. Poarta sanctuarului se
deschide larg. Din pîcla dinăuntru, care se luminează
treptat, se distinge Oreste ghemuit lingă piatra în formă
de stup num ită Omphalos, adică buricul, m ijlo cu l pă-
m întului şi al în tregii lumi. Apolo, cu tolbă şi arc, ve
ghează în picioare lingă el. îm preju r, pe je ţu ri şi pe jos,
zac E riniile u adormite.)
APO LO 15
(lu i Oreste :)
Nu te voi da în schimb ; eu voi fi straja ta pînă la
capăt, din preajmă-ţi sau din depărtare.
Nu voi fi molcom cu duşmanii tăi.
Iată, s-au îmblînzit înverşunatele acestea.
Prin somn au fost învinse fecioarele cumplite,
copilele bătrîne ale unor vremuri vechi, de care
nu se-apropie nici zeu, nici muritor, nici fiară.
Născute pentru rele, hălăduiesc în umbra din care
se împărtăşeşte răul şi sub pământ, în Tartaros,
de oameni urgisite şi de zeii din Olimp.
Cu toate-acestea, fugi, nu te lăsa cuprins de
moleşeală, căci ele te vor urmări de-a lungul marelui
uscat şi te vor alunga de-a pururi din tărîmul în care
vei ajunge cu paşi rătăcitori, pînă dincolo de mare
şi de insulele cu cetăţi.
151
Dar nu îngădui să fii păscut de chinul tău,
ci du-te mai întîi în oraşul Atenei, pleacă-ţi genunchii,
îmbrăţişează chipul străvechi al zeiţei, şi-acolo, cu
judecătorii celor întîmplate şi cu vorbele alinătoare,
mă voi pricepe să găsesc mijloace de a te dezlega de
toată suferinţa ta.
Oare nu eu te-am hotărît să nimiceşti alcătuirea
unui trup de mamă ?
ORESTE
152
nu-şi mai aminteşte să mă apere pe mine cea
înjunghiată de un braţ ucigător de mamă.
(îş i dezvăluie g ltu t şi pieptul.)
Priviţi-mi rănile cu inimile voastre !
în timpul somnului se-aprind atîţia ochi, străluminînd
în sufletele muritorilor, cărora ziua nu li se îngăduie
darul vederii.
Nu aţi sorbit de-atitea ori prinosul meu, libaţiile
mele fără vin, amestecurile izbăvitoare 19 ?
Nu v-am săturat cu-atîtea jertfe închinate, noaptea,
la sfintele voastre ospeţe, în flacăra altarului, la un
ceas pe care nu-1 împărtăşiţi cu nimeni altul dintre
zei ?
Şi-acestea toate, azi, le văd strivite în picioare.
Oreste scapă, se topeşte ca un căprior în fugă ;
sărincTuşor, s-a desprins din mijlocul plasei şi-şi bate
joc de voi, făcîndu-vă straşnice schime !
Âscultaţi-mă, în numele sufletului meu !
Veniţi-vă în fire, zeiţelor subpămîntene !
Din adîncul visurilor voastre, vă cheamă Clitemnestra.
(C orul mormăie in somn.)
Degeaba mormăiţi, bărbatul nici nu se mai vede,
el aleargă departe.
Ai mei au de la cine să ceară ocrotire, eu însă nu am
de la cine.
(E riniile mormăie 20)
Dormiţi prea mult şi nu vă este milă de suferinţa
mea ; Oreste, ucigaşul meu, al mamei sale, a fugit.
(E rin iile strigă în somn.)
Strigaţi, dormiţi ? Sculaţi-vă degrabă !
Ce altă treabă vi s-a hărăzit decît aceea de a răspîndi
durere ?
(Strigăt şi mai puternic.)
Somnul şi oboseala, părtaşi nebiruiţi, au istovit mînia
cumplitului balaur !
(D ublu m orm ăit şi strigăt.)
CORUL
153
UMBRA CLITEMNESTREI
CORIFEUL
CORUL
Strofa I
154
om fără dumnezeu
şi-amarnic născătoarei sale ?
Eşti făptură zeiască, şi totuşi
vrei să ne smulgi ucigaşul de mamă.
Cine-ar afla în aceasta fir de dreptate ?
Strofa II
155
.ce nu va ii slobod nicicând,
chiar de-ar fugi sub pămnît.
Mînjit, oriunde ar merge,
va afla că-1 aşteaptă la pîndă un răzbunător,
gata să-l fulegere-n creştet 23.
(D in adincul tem plului apare Apolo, cu arcul întins
de săgeată.)
APO LO
CORIFEUL
156
CORIFEUL
157
CORIFEUL
CORIFEUL
158
CORIFEUL
&
/Te-arăţi puternic, pentru că stai lingă tronul lui
Zeus ; însă pe noi ne mină sîngele de mamă risipit şi
ne vom ţine, ca nişte copoi, de urma lui Oreste":
APO LO
ORESTE
CORIFEUL
159
După atît amar de cazne suntem frînte şi ni se zbate
pieptul.
Am străbătut pămîntul, în lung şi-n lat, cu turma
mea, şi, hăituindu-1, am zburat peste talazuri, fără
aripi, la fel de repede ca o corabie.
însă de data asta e ghemuit pe undeva pe-aici ;
duhoarea sîngelui de om zîmbeşte iarăşi către noi.
(E rin iile îl caută pretutindeni şi în cele din urmă îl
descoperă.)
CORUL
160
pe cei cu bună ştiinţă
necinstitori de zei şi de oaspeţi
şi de scumpe rude :
fiecare-şi primeşte osînda după dreptate.
ORESTE
161
CORIFEUL.
CORUL
Strofa I
162
pentru victima noastră,
bulboana ce turbură mintea,
cîntecul fără de liră
al Eriniilor,
care usucă omul de spaimă.
Antistrofa I
163
vrem, prin silinţele noastre,
să-i descărcăm pe zei
de-a mai da hotărîri în astfel de pricini.
Zeus niciodată nu-şi pleacă auzul
către nemernica sămînţă
a prihăniţilor de sînge.
Noi dăm seama de prăbuşirea lăcaşelor
cînd, îmblînzit mai întîi lingă vatră,
Ares pe urmă răpune o rudă.
Atunci noi ţîşnim pe urma făptaşului,
oricît ar fi de puternic,
Şi-l nimicim sub povara omorului proaspăt.
Strofa III
Strofa IV
Antistrofa IV
ATENA
165
Zeii nu vă întîlnesc printre zeiţe, dar nici n-aveţi
înfăţişarea unor muritoare.
însă a-1 vorbi de rău pe altul, fără să-l poţi învinui
de vreun cusur, este un fel de-a fi nedrept, îndepărtat
de cumpăna nepărtinirii.
CORIFEUL
(arătîndu-le pe Oreste :)
Deci într-acolo vreţi să-l hăituiţi şi pe acesta.
166
CORIFEUL
167
ATENA
168
ajutorul căruia, din Ilion, cetatea Troienilor, tu ai făcut
o necetate.
Cînd a sosit acasă, Agamemnon a pierit de moarte
hîdă : mama mea cu gînduri sumbre l-a ucis,
înfăşurîndu-1 într-o plasă migălită, mărturia crimei
săvîrşite în odaia băii.
Eu, întorcîndu-mă în ţară, după un exil îndelungat,
am ucis-o pe mama, nu voi tăgădui, pentru ca omorîrea
preaiubitului meu tată s-o răsplătesc tot cu omor.
Intr-asta e părtaş la vină deopotrivă şi Loxias ;
oracolele lui, ţepuşele inimii mele, îmi preziceau doar
cazne, de nu voi împlini poruncile sale împotriva
făptaşilor.
Fie că am avut dreptate, fie că am greşit, e datoria
ta să judeci.
Sunt în puterea ta şi mă voi supune hotărîrii tale,
orice s-ar alege de mine.
ATENA
169
Iar voi, chemaţi în sprijinul vostru mărturii şi
dovezi, ajutoarele bizuite pe jurămînt, ale judecăţii 44.
Eu plec şi după ce îi voi alege pe cei mai vrednici
din oraşul meu, mă voi întoarce, pentru ca ei să judece
deschis această cauză, fără să-şi calce jurămîntul, cu
inimi nepărtinitoare.
(Iese din scenă, p rin dreapta.)
CORUL
Strofa 1
170
Strofa II
171
Antistrofa III
Antistrofa IV
ATENA
CORIFEUL
173
ATENA
CORIFEUL
ORESTE
CORIFEUL
ORESTE
CORIFEUL
ORESTE
CORIFEUL
174
ORESTE
175
ORESTE
ORESTE
APO LO
176
CORIFEUL
APO LO
CORIFEUL
177
APOLO
CORIFEUL
APO LO
178
De altfel, eu, Atena, după măsura minţii mele,
aş putea să-ţi cresc în măreţie cetatea şi poporul.
L-am călăuzit la vatra casei tale pe Oreste, ca să-ţi
fie credincios mereu de-a lungul vremii, ca să-i cîştigi
drept aliaţi, pe el şi pe feciorii lui, zeiţă, şi ca să-ţi dea
dovadă de-a pururi de credinţă copiii feciorilor lui.
ATENA
CORIFEUL
ATENA
APO LO
(judecătorilor :)
Aţi auzit ce-aţi auzit.
Străinilor, cînd veţi vota, păziţi cinstirea jurămîntului,
în inimile voastre.
ATENA
179
Poporul lui Egeu 55, de astăzi înainte, va ocroti,
statornic înnoindu-1, Sfatul acesta de judecători.
Aici, pe muntele lui Ares 56, pe care s-au aşezat
odinioară Amazoanele cu corturile lor, cînd au pornit,
din ura lor pentru Tezeu, războiul cu atenienii,
şi au ridicat în faţa cetăţuii noastre o altă cetăţuie
cu meterezele înalte, şi-i aduceau lui Ares sacrificii
— de unde s-a păstrat şi numele de stînea, muntele^ lui
Ares, — aici, de azi încolo, deopotrivă şi ziua şi noaptea,
Cinstirea Legilor şi Frica, sora ei, îi vor îndepărta
pe oamenii oraşului de orimă, de nu cumva chiar
cetăţenii vor răsturna din nou ei înşişi legile.
Dar cel ce turbură izvorul limpede cu scurgeri
necurate de noroi, unde să mai găsească apă de băut ?
Nici anarhie, nici puteri despotice, iată măsura !
Ii sfătuiesc pe cetăţenii mei s-o urmeze cu toată
evlavia.
Dar nici să prigonească dincolo de ziduri orice
fior de teamă neîngrădit de teamă, care muritor
mai ştie să rămînă drept ?
De veţi cinsti cum se cuvine această rînduială
sfîntă, ea, pentru ţara voastră, pentru cetatea voastră,
va fi un meterez mîntuitor, neîntîlnit la alte neamuri,
nici printre sciţi şi nici prin părţile lui Pelops 57.
Nelacom de cîştig, nestrămutat şi vrednic de cinstire,
are să fie Sfatul întemeiat acum, ca să vegheze
peste ţară, pururi treaz, cînd lumea doarme.
Iată îndemnul meu, pe care am ţinut să-l desluşesc,
pentru viitor, locuitorilor cetăţii.
Acum, sculaţi-vă, daţi-vă fiecare votul şi dezlegaţi
această pricină, credincioşi faţă de jurămîntul vostru !
Eu mi-am rostit cuvîntul.
(Judecătorii se ridică şi se îndreaptă pe rînd spre
cele două urne. In tim p ce îşi depune fiecare votul, păr
ţile încearcă să-i influenţeze.)
180
CORIFEUL
APO LO
181
CORIFEUL
ATENA
ORESTE
182
CORIFEUL
A TE N A
ORESTE
\
183
şi mai ales cu voia celui de al treilea, atoatejudecătorul,
Mîntuitorul Zeus.“
El a luat în seamă destinul de moarte al tatălui meu
şi, căutînd la cele care sprijină dreptatea mamei mele,
m-a salvat.
Şi-acum cînd mă întorc din nou în casa mea,
mă leg prin jurământ faţă de ţara ta şi faţă de
poporul tău, ca, începînd de astăzi şi pînă la sfîrşitul
vremii, nici un bărbat, aflat la cîrmă în cetatea
Argos, să nu pătrundă în tărîmul Attieei cu lănci
biruitoare 61.
Eu însumi, din mormântul meu adînc, pe cel care
va fi să calce jurământul răspicat aici, îl voi împiedica,
iscîndu-i întîmplări potrivnice, de netrecut, făcîndu-i
drumul silnic şi presărat cu prevestiri de doliu, incit
să-i pară rău de tot ce-a pus la cale.
în schimb, dacă făgăduiala mea va fi urmată,
dacă argienii vor cinsti oraşul tău prin arme aliate,
atunci îmi voi întoarce către ei bunăvoinţa.
Rămîi cu bine, Pallas, rămîi cu bine, popor
locuind în cetatea Atenei !
Năpraznice pentru duşmani, loviturile voastre
în luptă să vă mîntuie ţara, spre gloria lăncilor voastre !
(Oreste pleacă prin stingă.)
CORUL
Strofa I
184
să moară copiii — Dike, Dike ! —
năpădind această ţărînă,
o molimă.._va_bîntui, ucigaşă de oameni.
Noi plîngem. Dar ce-am mai putea săvîrşi ?
Să cotropim cu năpastă cetatea !
Ne-a fost dat să-ndurăm o mare jignire,
nouă, fiicelor Nopţii,
obidite şi-amar umilite !
A TE N A
CORUL
Antistrofa I
185
năpraznic pămîntul acesta !
Veninul, veninul ce ne răzbună,
se va scurge, picînd, din inima noastră,
de neîndurat pentru ţară.
O lepră va face să cadă frunzişul,
să moară copiii — Dike, Dike ! —
năpădind această ţărînă,
o molimă va bîntui, ucigaşă de oameni.
Noi plîngem. Dar ce-am mai putea săvîrşi ?
Să cotropim cu năpastă cetatea !
Ne-a fost dat să-ndurăm o mare jignire,
nouă, fiicelor Nopţii,
obidite şi-amar umilite.
ATENA
Strofa II
186
Cum să trăim în pămîntul acesta
mereu blestemate, hulite ?
Răsuflările noastre împrăştie foc de mînie.
"Vai, cer şi pămînt,
ce durere ne zbuciumă pieptul,
ce chin ne fulgeră-n inimi !
Auzi-ne, Noapte, mamă,
străvechile noastre cinstiri
ni le-au răpit nişte zei,
prin viclenii îndîrjite,
ne-au preschimbat în nimicuri.
ATENA
187
desăvîrşita slavă de la oameni şi cetăţenia în ţara
cea mai plină de cucernicie.
CORUL
Antistrofa II
ATENA
CORIFEUL
188
ATENA
189
ATENA
Strofa I
190
Cel care nu a întîlnit aceste arătări cumplite
nu poate înţelege de unde-i cad năpastele în viaţă ;
crimele strămoşilor îl trag pînă la ele, şi atunci,
pradă necruţătoarei lor mînii, în pofida strigătelor
sale, omul este nimicit de-o moarte mută.
CORUL
Antistrofa I
CORUL
Strofa II
191
Faceţi să se bucure de nuntă
gingaşele fete, voi,
stăpînele sorţilor omului,
Moire, fiice cu noi de o mamă 65,
voi duhuri ce ţineţi cumpăna legii
şi locuiţi pretutindeni în case
şi pururea faceţi, din greu apăsînd,
să cîştige dreptatea,
voi, dintre cetele zeilor,
cele mai aprig cinstite.
ATENA
Antistrofa II
Să nu zornăie-n cetate,
vrajba, lacomă de chinuri !
Pulberea să nu se-adape
din sîngele întunecat
al oamenilor ţării.
Să nu se mai ceară,
la imboldul mîniei, răsplată,
omor pentru omor,
spre ruina cetăţilor 67.
Doar bucurii să schimbe-ntre ei muritorii,
străbătuţi de o singură dragoste,
duşmănind dintr-o singură inimă.
Multe dureri omeneşti
numai într-astfel se vindecă.
192
ATENA
CORUL
Strofa III
ATENA
193
CORUL
Antistrofa III
Strofa I
194
A n tis tro fa I
Antistrofa II
AGAM EM NON
197
lebădoi înaripat, Leda a născut patru gemeni : o pereche
umană, Clitemnestra şi Castor şi una divină, Helena şi
Polydeukes (Polux). Cei doi fii, Dioscurii (în tălmăcire :
feciorii lui Zeus), crescînd împreună în casa tatălui lor
părintesc, au ajuns celebri eroi binefăcători. Cele două fiice
s-au măritat, Helena cu Menelaos şi Clitemnestra cu Aga-
memnon. Astfel, printr-o unire aproape incestuoasă, fraţii
au devenit totodată cumnaţi şi surorile cumnate.
11 , Agamemnon şi Menelaos.
12 Rege frigian şi înaintaş al casei regale troiene. Teukrida,
ţara lui Teukros, e sinonim cu Troia.
13 Calhas, fiul lui Thestor, este, în poemele homerice, proro-
citorul şi preotul armatelor helene.
14 'Cuvîntul moira însemnează parte, de unde partea rînduită
___/fiecărei vieţi, durata vieţii, soarta. Această noţiune, Ia
Homer impersonală, prinde chip ulterior, ajungînd să fie
concepută ca o divinitate personificînd destinul. De la He-
siod Moirele sunt reprezentate de obicei ca o treime —
Clotho, Lachesis şi Atropos — împărţind „muritorilor binele
şi răul“. (Theogonia)
15 Artemis, denumită aici cu epitetul Kala (frumoasa), este
ocrotitoarea sălbăticiunilor şi mai cu seamă a puilor, pe
care vînătorii au datoria ,să-i cruţe. Devorînd iepuroaica
gravidă, vulturii au jignit-o pe Artemis.
16 In arta prezicerii după zborul şi ţipetele păsărilor (or-
nithomanteia), ivirea unui semn în partea dreaptă era soco
tită de bun augur.
17 Epitet al lui Apolo, mai rar al lui Dionysos, însemnînd
vindecătorul, tămăduitorul, mîntuitorul. A ici este invocat
fratele divin al Artemidei.
18 Jertfirea Ifigeniei, fiica lui Agamemnon şi a Clitemnestrei,
la Aulis, a fost izvorul multor suferinţe şi al prăbuşirii
cuplului regal.
19 Eschil se referă la succesiunea generaţiilor divine. Uranos
(cerul, Coelus la romani), cel mai vechi dintre zei, a ză
mislit împreună cu Gaia (glia) întîia generaţie divină, T i
tanii, Ciclopii, etc. Puterea lui zămislitoare a fost brutal
sistată la ultimul său născut, Cronos (timpul), care l-a cas
trat. Cronos (la romani Saturn) a întemeiat a doua putere
divină şi a dat naştere prin Rhea zeilor olimpieni. Unul
dintre ei, Zeus, l-a biruit pe Cronos, la rîndu-i, şi pe Titanii
198
cu care tatăl său se aliase şi s-a întronat ca nou stăpîn al
lumii.
20 Cetatea de scaun a insulei Euboia.
21 Port în Beoţia, locul de adunare al flotei aheene pornită
în războiul cu Troia. Strîmtoarea Euripos (numită de antici
şi fluviu, astăzi canalul Negroponte) despărţea insula Euboia
de coasta continentală a Beoţiei şi a Atticei.
22 Fluviu în Tracia (Bulgaria), Struma. Aşadar vîntul potrivnic
al furtunei bătea dinspre nord.
23 Remediul cerut aici este un sacrificiu uman, despre care
Calhas amintise în chip învăluit mai înainte : jertfirea Ifi-
geniei, fiica lui Agamemnon.
24 Cuvîntul elin (thyter) îl indică tocmai pe cel care mînuieşte
cuţitul în ritualul jertfirii.
25 Ifigenia trebuia împiedicată să vorbească, deoarece bleste
mele, odată rostite, se credea că pun în mişcare şi forţele
misterioase în stare să le ducă la împlinire.
26 La sfîrşitul prînzului se făceau trei libaţii, dintre care
ultima, închinată lui Zeus Mîntuitorul, era urmată uneori
de intonarea peanului, imn de glorie, bucurie şi biruinţă.
27 Zeiţa dreptăţii, născută din Zeus şi Themis, personificarea
ideii de dreptate.
28 Denumire a Peloponesului, după tiranul legendar Apis. Ceta
tea Argos se afla în Pelopones.
29 Aurora, divinitatea zorilor de ziuă, Mater Matuta la romani.
30 Fiul lui Zeus şi al Herei, zeul focului strălucitor şi cald.
31 Munte în Frigia, domnind din apropiere peste Troia.
32 Insulă din Marea Egee, aproape de coasta Asiei Mici, ocro
tită de mesagerul zeilor, fiul lui Zeus şi al nimfei Maia.
33 Munte din peninsula Chalkidica, devenit mai tirziu în
veacuri bizantine, Sfîntul Munte.
34 Lacună. Punctele de suspensie vor arăta pretutindeni locu
rile unde textul este mutilat.
35 Munte din insula Euboia, după scholiast.
36 Pe continent, în Beoţia, aproape de Anthedon.
37 Rîu din Beoţia.
38 Lanţ sălbatic de munţi între Beoţia şi Attica.
39 In preajma Corinthului, după Hesychios.
40 Necunoscut, citat doar de Eschil.
41 Strîmtoare între Attica şi Argolida, astăzi golful Egina.
42 Textual Muntele Păianjenului, de lingă Argos.
199
43 Transmiterea semnalelor de foc este comparată cu între
cerile attice ale purtătorilor de facle.
44 Războiul troian este asemănat aici cu o cursă (diaulos), în
care alergătorul trebuia să parcurgă toată lungimea pistei,
apoi să ocolească borna şi să se întoarcă la locul de pornire.
45 Rostire ambiguă : pentru Cor „cei morţi“ sunt aheii căzuţi
la Troia, pentru Clitemnestra este vorba de Ifigenia.
46 Bogăţia prea mare este prin ea însăşi hybris. Ii este greu
bogatului să ţie cumpăna măsurii. Aşa cum se va arăta mai
departe, în antistrofa I, bogăţia lucrează în sufletul omului
cu violenţă şi, ca o persuasiune (Peitho, abstracţiune per
sonificată) cu semn schimbat, nu ispiteşte ci constrînge.
Fiică a zeiţei Ate, întruchiparea erorii, a infatuării şi a altor
rele, această persuasiune funestă e trimisă de Zeus asupra
celor pe care pofteşte să-i piardă. Deci bogăţia, prin ră
tăcirea inimii, duce la nesocotirea dreptei măsuri ; aceasta
naşte crima iar crima aduce cu sine osînda.
47 Aluzie la locuţiunea proverbială „a fugi după ceea ce
zboară“.
48 Menelaos, care lipsea din Argos cînd Paris a răpit-o pe
Helena, împreună cu o parte din tezaurul Atrizilor.
49 Durerea nu este numai a lui Menelaos şi a casei regale
ci a tuturor helenilor îndoliaţi din pricina războiului. In
strofa următoare sunt învinuiţi Atrizii, deoarece ei au
jertfit luptători în numele unei răzbunări personale.
50 Ares, zeul războiului, este asemuit cu un negustor ce face
troc. Zaraful sîngeros primeşte trupuri de oameni şi dă în
schimb cenuşa lor, îngrămădită în urne.
51 In opoziţie cu luptătorii arşi pe rug şi trimişi acasă în
urne, textul îi aminteşte pe cei căzuţi sub zidul cetăţii şi
îngropaţi, degrabă, întregi, în pămîntul străin.
52 Atrizii sunt învinuiţi din nou pentru toată risipa de sînge
grecesc făcută de dragul Helenei.
53 Simbol al victoriei şi al păcii.
54 Leagăn mai întîi al unei culturi misterioase, făurită de
pelasgii autohtoni, odată cu invazia aheilor, primul val de
triburi care vorbeau greceşte, Argolida, înrîurită de Creta
minoică, a devenit un puternic focar politic şi cultural. în
versurile homerice, prin „Argos“ nu se înţelege numai
Argolida din Pelopones, ci însăşi patria aheilor, a tuturor
grecilor care se aliaseră împotriva Troiei.
200
55 Nume arhaic pentru Delfi, locul pe care se ridica templul
oracular al lui Apolo, chiar acolo unde zeul ucisese şarpele
fabulos Python, uzurpîndu-1 de puterea profetică.
56 Rîu în Troada, denumit uneori şi Xanthos.
57 Semizeii sau eroii, strămoşii, ocrotitorii şi întăritorii nea
mului, atît în timp de pace cît şi în război.
58 Crainicul se adresează, la sfîrşitul invocaţiei sale, statuilor
zeilor.
59 Textul este turbure sau poate corupt. Am tradus urmînd
sugestia lui Paul Mazon.
60 Ţipătul ritual, înalt şi prelung al femeilor care invocă
divinitatea (ololygmos).
61 După H. Lechat arta lustruirii bronzului constituia un secret
profesional.
62 Zeul soarelui, atoatevăzătorul.
63 Imaginea obscură a biciului dublu şi a lăncii duble pare
să sugere faptul că Ares loveşte atît întreaga ţară, cît şi,
în parte, fiecare vatră.
64 Peanul (paidn), cîntecul solemn, era înălţat de mai multe
voci, spre slava unei divinităţi, mai ales a lui Apolo, şi
spre mîntuirea rugătorilor; alteori, cînd era adresat divi
nităţilor infernale, devenea, fireşte, un imn funebru.
65 Prin Tracia grecii denumeau îndeobşte tărîmurile nordice,
nordul.
66 Poate Poseidon, născutul din Cronos şi Rhea, fratele lui
Zeus, stăpînul atotputernic al mărilor şi al furtunilor, zeul
cu „pletele vinete“ .
67 Relatarea furtunii care a risipit flota lui Menelaos, departe
de a fi un episod inutil, reprezintă un sumbru avertisment.
Agamemnon, lipsit de fratele său, se va afla din această
clipă singur în faţa Destinului.
68 Joc de cuvinte intraductibil între Helene şi hele-naus, în-
semnînd cel care face să piară corăbii.
69 Poetul denumeşte luptătorii încărcaţi în corăbii şi porniţi
peste mare pe urmele Helenei şi ale lui Paris, răpitorul său,
asemuindu-i cu vînătorii ce caută neabătuţi urma vînatului.
Stîrniţi de zeiţa zavistiei, de Eris, ei nu se vor opri decît în
Troada, pe malurile verzi ale rîului Simois.
70 Trimitere la mînia lui Zeus Xenios (Ospitalierul), care fusese
jignit de faptul săvîrşit de Paris chiar în casa gazdei sale
Menelaos, unde fusese primit ca oaspete.
201
71 Eschil se joacă aici cu dublul înţeles al cuvîntului kedcs
grijă, mîhnire, doliu, dar şi înrudire prin alianţă, prin că
sătorie, încuscrire.
72 Imn nupţial la greci şi la romani ; îl înălţau alternativ
cetele de feciori şi de fete, care întovărăşeau cu torţe în
mîini mireasa de la altarul casei părinteşti la altarul do
mestic al soţului.
73 Textul se referă la a doua nuntă a Helenei, cea de la
Troia, cu Paris, la care au fost de faţă şi numeroşii săi
cumnaţi, cincizeci după izvorul homeric.
74 A tît în sens figurat cît şi în sens propriu, deoarece Paris
i-a răpit lui Menelaos nu numai femeia ci şi tezaurul.
75 Sfătuiţi de Atena, aheii au construit la Ilion faimosul cal
uriaş de lemn, în pîntecele căruia s-au ascuns cei mai stră
luciţi eroi, de unde au ţîşnit, în toiul nopţii, cînd apune
constelaţia Pleiadelor.
76 Fiul lui Laerte a simulat nebunia, ca să evite înrolarea în
expediţia troiană.
77 Uriaşul Geryon, fiul lui Chrysaor şi al okeanidei Kallirhoe,
avea trei corpuri crescute împreună pe o singură pereche
de picioare şi stăpînea o mare turmă de boi roşcaţi. Una
din muncile lui Hercule a fost să cucerească boii şi să-i
aducă lui Eurystheus, la T y rin th : a împlinit-o, săgetînd
uriaşul şi ajutoarele sale.
78 Mărunta provincie muntoasă, în care se afla marele sanctuar
panhelenic de la Delfi, era cîrmuită illo tempore de un
bărbat evlavios, regele Strophios, căsătorit cu sora lui Aga
memnon, care l-a născut pe Pylade. Aşadar cei doi faimoşi
prieteni, Oreste şi Pylade, erau veri primari.
79 Rostire ambiguă : Clitemnestra pare să numească atît palatul
din Argos cît şi lăcaşul subpămînten al lui Hades, Infernul,
în care petrec umbrele oamenilor şi eroilor după moarte.
80 Zeii şi statuile zeilor nu se cuvenea să atingă pămîntul.
Mergînd asemenea lor, pe covorul întins, Agamemnon se
temea să nu le trezească mînia.
81 Casandra i-a revenit ca pradă de război lui Agamemnon
după căderea Troiei.
82 Sirius, cîinele credincios al vînătorului Orion, ucis împre
ună cu stăpînul său de săgeţile Artemidei, a fost rînduit
în cer în constelaţia Caniş Major. Steaua cîinelui este cea
202
mai strălucitoare de pe boltă, răsăritul ei fiind socotit adu
cător de secetă în antichitate.
83 A lt joc sumbru de cuvinte.
84 Gest şi mijloc de înlăturare a unei pîngăriri, de exorcizare
a semnului rău.
85 Navele erau trase pe ţărmul Troadei.
86 Asclepios, fiul lui Apolo, iscusitul vindecător şi taumaturg,
venerat ca protector al medicilor şi al vracilor, fusese ini
ţiat în arta tămăduirii de centaurul Chiron. După ce a re
adus mai mulţi morţi la viaţă, Zeus l-a ucis, azvîrlindu-i
fulgerul în piept, pentru ca să nu se turbure ordinea
lumii.
87 Apa lustrală.
88 La curtea reginei Omphale — în Lydia — unde a îndurat
robia vreme de trei ani.
89 Înţelesul noţiunii bárbaros s-a corupt de-a lungul secolelor.
Helenii numeau barbar pe orice negree, fie că aparţinea
unor popoare pe care le admirau pentru cultura şi înţelep
ciunea lor, ca egiptenii sau perşii, fie că era vlăstarul unor
neamuri sălbatice.
Trăsăturile barbarului era u : supunerea oarbă faţă de
bunul plac al căpeteniei, adorarea unor divinităţi impla
cabile, stranii sau terifiante (adeseori zoomorfe) şi, între
altele, limba „ciripită“, păsărească, de neînţeles.
90 Intre numeroasele epitete ale lui Apolo era şi acela de
Loxias (întunecatul, textual oblicul) care îi sublinia apti
tudinea profetică; într-adevăr, oracolele sale erau expri
mate în chip învăluit, pieziş.
91 Apolo era venerat şi ca zeu păzitor al drumurilor, ca atare
purtînd numele de Agyiates.
92 Casandra face să se tragă numele lui Apolo de la verbul
apóllymai, a distruge.
93 Viziunile Casandrei străfulgeră întîmplări (trecute şi v ii
toare) din cronica sîngeroasă a regilor de Argos. Se amin
teşte mai întîi de confruntarea fratricidă dintre Atreu şi
Thyestes, fiii lui Pelops. Mitul spune că, în turmele lui
Atreu, a fost să se nască un miel de aur, care avea harul
să-i asigure proprietarului său domnia peste Mykene.
Thyestes, lacom de putere, o seduce pe Aerope, soţia lui
Atreu, dobîndeşte cu ajutorul acesteia mielul, îl înfăţişează
poporului şi se proclamă basileu. Atunci Zeus, mîniat de
203
fărădelege, îl sfătuieşte pe Atreu, prin Hermes, să-i smulgă
fratelui hain promisiunea că-i va înapoia tronul dacă, vre
odată, Soarele se va ivi într-o dimineaţă în latura asfinţi
tului. Thyestes primeşte, necrezînd în posibilitatea răsturnării
unor rînduieli cosmice; dar Zeus, pentru a-1 pedepsi,
schimbă drumul Soarelui, silindu-1 să răsară la apus şi să
apună la răsărit. Atreu ajunge iarăşi rege, îşi condamnă la
moarte soţia şi îşi exilează fratele. Pe urmă, neîndestulat
doar cu atîta răzbunare, îl recheamă pe Thyestes, sub pre
textul împăcării. Cînd acesta se întoarce în cetate, îi ucide
în ascuns copiii, îi taie şi, fierbîndu-i, îi serveşte la ban
chetul mincinos al împăcării. Tatăl, fără să bănuiască, în
fulecă din carnea fiilor şi, abia cînd este ghiftuit Atreu îi
arată capetele victimelor şi îi dezvăluie felul ospăţului.
Alungat iarăşi în surghiun, Thyestes îl zămisleşte, după
unele versiuni cu propria-i fiică, pe Egist.
94 Supliciu rezervat marilor ucigaşi, de atingerea cărora s-ar
pîngări pînă şi călăul.
95 Vas mare, de argilă sau de bronz, în care grecii amestecau
vinul cu apa înainte de a-1 turna în cupe.
96 Se lamentează lui Apolo şi implicit îl face vinovat de
soarta ei nefericită.
97 Fiul lui Tereus, un rege trac, şi al Procnei, fiica lui Pandion,
regele Atenei. Itys a fost omorît de maică-sa la vîrstă fra
gedă (şase ani ?), a fost tăiat bucăţi, gătit şi oferit pe masa
lui Tereus, drept răzbunare pentru că acesta o răpise pe
Philomela (sora lui Procne). Zeii au preschimbat-o în pri
vighetoare (alte variante ale mitului spun că în rîndunică)
veşnic tînguitoare după copilul sacrificat.
98 Pe malurile rîurilor din tărîmul morţilor.
99 La antici o divinitate, un spirit veghind peste (sau incor-
porîndu-se în) persoane, locuri, societăţi, sfaturi, etc. Unii
filosofi susţineau că fiecare om ar avea doi daimoni : unul
bun şi unul rău.
100 Uciderea copiilor lui Thyestes.
101 Dragostea adulteră dintre Thyestes şi Aerope, soţia lui
Atreu.
102 Casandra a primit de la Apolo harul profeţiei, cu condiţia
ca ea să-i dăruiască în schimb iubirea. Neîmplinindu-şi
promisiunea, a fost pedepsită de zeu să poată profeţi mai
departe, dar să nu mai fie crezută de nimeni.
2S4
103 Egist, fiul lui Thyestes, deci vărul primar al lui Agamemnon.
104 Monstru marin, locuind într-o peşteră din strîmtoarea Sici-
liei, învecinată cu vîrtejul ameninţător, Charybdis; amîn-
două erau personificări ale furtunilor violente.
105 Epitet al lui Apolo, însemnînd în sens propriu nimicitorul
de lupi, (lykos, lup), sau zeul Lykiei sau, mai degrabă, după
Bailly, luminosul (de la lyke, lumină).
106 Clitemnestra se va răzbuna şi ca mamă rănită de jertfirea
lfigeniei şi ca soţie înşelată, „plătindu-i simbria“ amantei
basileului.
107 11 invocă pe regele Priam şi pe feciorii săi ucişi, Priamizii.
108 A treia libaţie, care se închină după obicei lui Zeus Sal
vatorul, este vărsată aici — prin sîngele mortului —• lui
Hades.
109 Corul vrea să spună : „Femeie, ai înnebunit, bînd sucul
___, vreunei plante otrăvitoare ?“
1 1 0 Jertfirea lfigeniei este amintită de mai multe ori în tra-
I I gedie pentru a face, numai în aparenţă, scuzabilă crima :
în această lumină Clitemnestra nu este ucigaşa soţului său
ci răzbunătoarea fiicei sale.
I I I în faţa tuturor îl recunoaşte pe Egist de bărbat şi de stăpîn
al casei.
112 Fiica lui Chryses, preotul lui Apolo, înrobită de Agamemnon
la începutul războiului troian. Preotul i-a cerut zeului său
să abată o epidemie de ciumă asupra aheilor şi astfel şi-a
redobîndit fata. Agamemnon, care a bănuit că este vorba
de o lovitură a lui Ahile, i-a luat-o acestuia pe frumoasa
Briseis, sclava preferată. Cearta iscată de aici între cei doi
eroi şi consecinţele ei militare sunt cîntate în Iliada.
113 Clitemnestra — antiteză a Penelopei — este femeia infidelă
şi totodată geloasă, care o ucide cu mîinile sale pe roaba
iubită a soţului său.
114 Agamemnon şi Menelaos. Tantal, fiul lui Zeus şi al unei
Okeanide, strămoşul Atrizilor, pentru mulţimea păcatelor
şi a crimelor sale, a primit în Hades pedeapsă cumplită :
să fie veşnic mistuit de sete, dar apa să fugă de la gura
lui, să fie lihnit de foame, dar roadele pămîntului să se fe
rească de mina lui şi să-l ameninţe mereu o stîncă gata să
i se prăvălească peste cap.
Orgoliul neînfrînt, curiozitatea sumbră şi tentaţia crimei
îl caracterizează pe întemeietorul de neam Tantal, de la
295
care acestea s-au transmis din generaţie în generaţie, ca
nişte cusururi blestemate, după legile eredităţii.
115 Clitemnestra şi Helena, fiicele lui Tyndar.
116 Cele trei evenimente pe care le implică textul su n t: adulterul
soţiei lui Atreu (executată de acesta din urmă), masacrarea
copiilor lui Thyestes şi uciderea lui Agamemnon.
117 Aheronul; Eschil apropie numele acestui fluviu infernal de
ăchos, durere.
118 După unii, Pleisthenes, personaj introdus tîrziu în genea
logia casei de Argos, a fost un fiu de-al lui Atreu şi tatăl
lui Agamemnon şi M enelaos; în concepţia autorului, el
aparţine unei generaţii mai vechi, fiind probabil fecior al
lui Pelops.
119 Erou al Traciei legendare, fiul lui Oiagros şi al muzei
Calliope, maestru miraculos al cîntecului şi al lirei, de care
ascultau oamenii, fiarele sălbatice şi umbrele Infernului.
HOEFORELE
206
grădit aceste obiceiuri, rezervîndu-le numai femeilor în
rudite de aproape cu defunctul.
6 Redau nota lui P. Mazon : „Acest «p rofet» este remuşcarea
inspăimîntată a Clitemnestrei. Ţipătul scos în mijlocul nopţii,
prin gura reginei, este un oracol de moarte, care face să
se abată suflul răzbunării peste palat.“
7 Aşadar marii vinovaţi (criminalii) îşi primesc pedeapsa cu
toţii pînă la urmă, chiar dacă uneori, la început, pare că
nu li se va împărţi niciodată osînda.
8 Corul este alcătuit din slujitoarele palatului, din femei, pro
babil troiene, ajunse captive.
9 Orice obiect folosit la o purificare se socotea contaminat
de mînjirea pe care a fost menit s-o înlătu re; devenit
impur, trebuia să fie ars, înecat, îngropat în pămînt sau
pur şi simplu azvîrlit în urmă, fără a întoarce ochii.
10 Tradiţia teatrului vechi cerea ca toate rolurile, chiar şi cele
feminine, să fie interpretate de actori bărb aţi; deci condu
cătoarea corului se numea corifeu, chiar în cazurile coru
rilor alcătuite din femei.
11 Gaia. zeiţa străveche, reprezentînd pămîntul, soţia lui Uranos
(Cerul), făcea parte din generaţia divină anterioară puterii
lui Zeus, pe care acesta a spulberat-o. Respectul faţă de
această zeiţă omniprezentă s-a menţinut cu toată ascensiunea
Olimpienilor şi era adeseori amintită în invocaţii, rugi şi
jurăminte.
12 Metaforă pentru mormînt, mai exact pentru movila (gor
ganul) mormîntului.
13 Sciţii, săgetaşi destoinici, erau consideraţi inventatorii artei
tragerii cu arcul.
14 Cu brîul cît mai coborît, pentru ca haina să cadă în fa l
duri cît mai bogate ; deci corifeul avea în vedere o per
soană elegantă.
15 Recunoaşterea, caracteristică, după Aristotel, împreună cu
peripeţia, tragediilor cu subiect complex este definită în
Poetica drept „o trecere de la neştiinţă la ştiinţă, în stare
să împingă fie la dragoste, fie la duşmănie personajele sor
tite fericirii sau nefericirii. Cea mai izbutită recunoaştere
e cea însoţită de răsturnare de situaţie...“ Şi mai departe,
clasificînd feluritele chipuri de recunoaştere, Stagiritul pre
cizează : „A patra categorie e datorită unei judecăţi, ca în
207
Hoeforele : cineva semănînd cu mine a v e n it; nimeni nu
seamănă cu mine decît Oreste ; Oreste trebuie să fi venit.“
(Trad. D. M. Pippide.)
Scena recunoaşterii dintre cei doi fraţi se întîlneşte,
mai abil construită, in Electra lui Sofocle şi în drama
omonimă a lui Euripide. Acesta din urmă polemizează, chiar
în textul tragediei, cu argumentele invocate în favoarea re
cunoaşterii de ilustrul său înaintaş, încercînd să demonteze
mecanismul dramatic eschilian.
16 Personificarea (masculină a) forţei, dominaţiei, puterii, fiului
perechii primordiale : Uranos şi Gaia.
17 Am preferat să redau întocmai expresia elină, în toată con
creteţea sa. Mai aproape de noi şi mai liber s-ar fi putut
spune „munci în stare să-mi îngheţe sîngele în inimă.“
Pentru mulţi greci, de la Homer la Aristotel, ficatul era
sediul sufletului sau cel puţin al unei părţi din suflet.
18 Spaima care îl alungă pe omul ce nu şi-a răzbunat morţii
din acelaşi neam e stîrnită de ţepuşa divinităţilor infernale,
probabil a Eriniilor. Această armă (suliţă întunecată sau
ţepuşă) era de aramă, deoarece, după Dietrich, bronzul ar
fi avut o valoare religioasă deosebită şi părea să fie con
sacrat duhurilor htoniene.
19 Conducătoarea corului face apel la legea talionului, în
vigoare în societăţile arhaice.
20 Aici începe o amplă parte lirică, alcătuită din lamentaţii,
rugăciuni, jurăminte, ameninţări şi imprecaţii legate de
moartea lui Agamemnon. înainte de orice, fraţii regăsiţi,
împreună cu Corul, aduc basileului răpus onorurile funebre
de care l-au lipsit asasinii.
21 Plîngerea tatălui mort de către copiii săi este izvor mira
culos de forţă şi de acţiune.
22 Cîntec funerar, de fapt bocet, acompaniat de obicei de sune
tele jalnice, sfîşietoare, ale flautului frigian.
23 Pentru libaţiile ce însoţeau peanul, vinul trebuia să fie
proaspăt amestecat în cratere.
24 Tărîm muntos în Asia Mică, aproape de Troia, scăldat în
apele Mediteranei, odinioară sediul unei remarcabile culturi.
25 Hades şi Persephona. Lipsit de bocetul ritual, Agamemnon
în infern este doar o biată umbră, şi nu un rege (al duhu
rilor) puternic, aşa cum i se cuvenea.
208
26 Agamemnon fusese suveran legitim şi nu înscăunat prin
uzurpare ca Egist.
27 Egist şi Clitemnestra.
28 Locuitori mitici ai extremului nord, despre care se credea
că trăiesc mai îndelung şi mai fericiţi decît ceilalţi mu
ritori.
29 Următoarele trei strofe reprezintă rugăciuni (cereri) de
ajutor.
30 Urletul ritual înălţat de femei în clipa prăbuşirii victimei
sacrificate.
31 Corifeul le aduce aminte fraţilor regali să nu se bizuie pe
răzbunarea divină, ci ei înşişi să-i lovească pe ucigaşii lui
Agamemnon.
32 Versurile următoare cuprind lamentaţii despre propria slăbi
ciune a eroului care îl face inapt de răzbunare. Cum ar
mai putea Oreste, un sărman exilat, să mai răspundă cu
faptă imprecaţiilor ce răbufnesc din lumea umbrelor ?
33 Din acest moment începe să se desfăşoare, în valuri suc
cesive, stimularea lui Oreste, atît din partea Electrei cît şi
din aceea a Corului. îndemnat, îmboldit, întărîtat, eroul se
va transforma, hotărîndu-se pînă la urmă să acţioneze.
34 Aria, regiune din Iranul antic, corespunzînd provinciei mo
derne Horasan. Kissia era tot o regiune persană, în Susiana.
Lamentaţiile funebre ale corului alcătuit din roabe asiatice,
probabil captive troiene, se desfăşoară cu amploarea sonoră
şi cu gesticulaţia răvăşită proprie cultelor orientale, aspect
subliniat adeseori în tragedia attică.
35 Mutilarea la care se referă Corul era un obicei străvechi,
bine cunoscut din alte mărturii. Ucigaşul tăia bucăţi din
extremităţile celui ucis şi i le lega de gît sau de subţiori.
Se credea că în felul acesta mortul, lipsit pentru totdeauna
de vlagă, nu va mai fi în stare să se răzbune pe făptaşul
crimei.
36 Oreste, Electra şi Corul se adresează, iară şi iară, lui A ga
memnon şi zeilor, cerîndu-le ajutorul.
37 A lt nume al Persephonei, soţia lui Hades şi doamna, îm
preună cu acesta, peste divinităţile infernale, peste întregul
tărîm al umbrelor.
38 Pentru Pelops, înaintaşul Atrizilor, vezi Agamemnon
nota 114.
209
39 Sufletul (umbra) mortului, nepăsător faţă de darurile şi
rugăciunile ucigaşilor este sensibil la glasul lamentaţiilor
filiale.
40 Strophios, tatăl lui Pylade şi regele Fokidei, a fost pri
mit ca oaspete şi ca prieten în casa Atrizilor. Aşadar „oas
petele vechi“ numit în text este Pylade, care în numele le
gilor ospitalităţii, este îndrituit să-l introducă în palat pe
Oreste, pe „oaspetele nou“.
41 Comentatorii observă că nici una din aceste două presu
puneri nu se va realiza. Autorul foloseşte aici detalii îm
prumutate unor mituri anterioare. Imaginea lui Egist ucis
de Oreste pe tronul lui Agamemnon este luată din
Stesichoros.
42 După masacrarea fiilor lui Thyestes şi uciderea lui A ga
memnon în baie, va urma a treia crimă : suprimarea lui
Egist şi a Clitemnestrei. Aceasta din urmă este asemuită cu
a treia libaţie, închinată lui Zeus Salvatorul şi care se
săvîrşea cu vin pur, neamestecat în crater.
43 Corul începe să depene eîteva cazuri ilustrînd ticăloşia fe
meilor.
44 Althaia, mama lui Meleagros. Cînd fiul său a împlinit şapte
zile, divinităţile sorţii i-au prezis prin oracol că acesta va
pieri, dacă tăciunele care pîlpîia atunci în vatră se va
mistui cu totul. Althaia, turburată, luă cărbunele, îl stinse
şi îl ascunse într-un sipet. Dar, mai tîrziu, s-a întîmplat
ca în timpul unei vînători Meleagros să-i ucidă pe fraţii
mamei sale. Althaia, mîniată, aruncă în foc tăciunele de
care atîrna viaţa feciorului său şi acesta muri pe loc.
45 Skylla este numele a două făpturi mitologice distincte, care
au fost unificate de mitografi, dar pe care tradiţia tinde,
îndeobşte, să le separe. 1) întîia este monstrul marin cu
trup de femeie, descris în Odiseea, care se ascundea în apele
strîmtorii Messinei şi devora navigatorii ce se abăteau prin
părţile locului. 2) Cealaltă Skylla — menţionată în textul
eschilian — era fiica lui Nisos, regele Megarei. Acesta era
invincibil atîta vreme cît avea neatins un fir de păr roşu
(de purpură, după alţii de aur) în creştetul capului. Dar,
iată că faimosul Minos, regele Cretei, asediază Megara, reu
şind totodată să stîrnească dragostea Skyllei. A-easta, tră-
dîndu-şi patria, smulse părul fatal, Nisos muri iar basileul
Cretei luă în stăpînire cetatea.
210
46 In calitate de Psychopompos călăuzea sufletele morţilor în
Hades.
47 Femeile din insula Lemnos, povesteşte mitul, uitînd s-o
cinstească pe Afrodita, au fost pedepsite de zeiţă să împrăş
tie o duhoare cumplită, din pricina căreia bărbaţii nu s-au
mai apropiat de ele, ci de roabe şi de străine. Drept răz
bunare, femeile s-au răsculat şi i-au măcelărit, pînă la
unul. De aici, uciderea soţului de către soţie şi, în general,
cele mai abominabile crime erau denumite „lemniene“ .
48 Oreste.
49 Cetate şi meleag la răsărit de Delii.
50 Cu alte cuvinte : călătorind pe jos.
51 Oreste, eliptic şi la modul grecesc, înţelege a spune : Nu
ştiu dacă mă adresez în clipa aceasta unuia dintre părin
ţii săi, dar dacă mă aflu cumva în faţa mamei sale, aceasta,
de bună seamă, ştie cine este şi-mi va comunica.
52 Lui Strophios.
53 Textual Persuasiunea, divinitate şi abstracţiune personi
ficată.
54 Roabele şi robii se numeau, în general, după ţara de baş
tină. Doica lui Oreste se numeşte Ciliciana, adjectiv derivat
din Cilicia (Kilikia), tărîm în Asia Mică.
55 Expresie proverbială.
56 Rezultă că doica fusese, la vremea ei, şi moaşă, fiind
mîndră de faptul că a purtat de grijă unui vlăstar regesc.
57 Textul Corului este obscur şi în bună parte pierdut. Nu a
fost propusă nici o reconstituire verosimilă. Am tradus
urmînd, în mare măsură, soluţiile lui P. Mazon şi Ludwig
Wolde.
58 Oreste.
59 Divinităţile protectoare ale casei.
60 Bogăţia Atrizilor şi a palatului lor, faimoasă la cei vechi,
a fost confirmată de descoperirile arheologice din Pelo-
pones (Mykene, Tirynth, etc.).
61 Expresia pare să indice sanctuarul lui Apolo de la Delii ;
teribila gură ar fi, în cazul acesta, fisura deasupra căreia
profeţea, învăluită în aburi, Pythia.
62 Hermes este invocat aici pentru atributele sale de zeu in
fernal, nocturn, misterios, dar totodată viclean şi răzbunător.
63 Pentru a putea săvîrşi paricidul, Corul îl îndeamnă pe Oreste
să se poarte ca Perseu, celebrul erou argian, care a în
211
fruntat-o pe Medusa (una din Gorgone), monstrul ce-şi
împietrea din ochi duşmanii, şi a ucis-o fără s-o pri
vească.
64 Atletul de rezervă trebuia să lupte cu cîştigătorul între
cerii precedente ; Oreste va trebui să se măsoare cu o pe
reche de inamici (Egist şi Clitemnestra), învingătorii lui
Agamemnon.
65 La Strophios, în munţii Fokidei.
66 Metafore pentru dubla crimă care se săvîrşea în palat.
67 Apolo îl instigase pe Oreste, prin oracolul din Delfi, să
răzbune moartea părintelui său.
68 Eriniile. Totuşi, comentatorii consideră textul dubios.
69 Pe zeul soarelui, cel care zămisleşte orice viaţă, Oreste îl
numeşte aici părinte.
70 Peşte din adîncurile stîncoase ale coastelor Mediteranei, cu
corpul alungit de şarpe, asemănător anghilei, putînd să
atingă pînă la un metru şi jumătate, vorace, agresiv, cauzînd
muşcături dureroase şi a cărui carne era foarte preţuită de
romani.
71 Corifeul îi vorbeşte cadavrului Clitemnestrei.
72 O creangă de copac, înfăşurată în lînă albă, era semnul
suplicantului.
73 Despre Delfi, aşezarea sacră de pe muntele Parnas, se afirma
că se află în mijlocul nu numai al Heladei, ci al întregului
pămînt. într-adevăr, cînd Zeus a slobozit doi vulturi, unul
de la răsărit şi celălalt de la apus, ca să descopere centrul
lumii, aceştia s-au întîlnit la Delfi deasupra buricului te
restru, omphalos-ul, reprezentat de o piatră conică.
74 Cele trei Gorgone, fiice ale unor divinităţi marine, locuind
în extremul occident, aproape de tărîmul morţilor, erau
închipuite cu capetele înconjurate de şerpi ; aveau colţi ca
mistreţii, mîini de bronz şi aripi de aur ; ochii lor fulgerau
priviri care împietreau orice fiinţă se întîmpla să le pri
vească.
75 Eriniile, zeiţele a căror menire de căpetenie era să răz
bune crima, erau asemuite adesea cu o ceată de căţele urmă-
rindu-1 pe vinovat.
76 In afara stărilor de război, orice crimă, chiar şi aceea in
voluntară îl metamorfoza pe ucigaş într-o fiinţă respin
gătoare şi primejdioasă pentru oricine s-ar fi apropiat de
el, deoarece pîngărirea, miasma, era molipsitoare. Ucigaşul
212
era un fel de ciumat, care contamina tot ceea ce atingea,
chiar şi numai cu privirea, pînă cînd, datorită unei puri
ficări rituale, devenea iarăşi o făptură obişnuită.
EUMENIDELE
213
templului“, într-un lăcaş înălţat, într-adevăr, înaintea celui
apolonic, cînd veneai la Delii dinspre uscat.
8 O grotă la nord de Delfi. Nimfele, zeităţi ale izvoarelor,
şuvoaielor, pîraielor, poienelor şi munţilor, făceau parte
din alaiul lui Dionysos.
9 A lt nume al lui Dionysos, însemnînd Zgomotosul, Tunătorul.
Zeul vinului, al beţiei şi al entuziasmului ocupa la Delfi
un loc de seamă, alături de Apolo. Cu toate că era nemu
ritor, el pătimise felurite suferinţe, ca şi egipteanul Osiris
şi getul Zamolxe ; se povestea că murise şi că înviase şi că
mormîntul său se afla tocmai în „sfînta sfintelor“ din
templul lui Apolo, într-o încăpere subterană, neîngăduită
credincioşilor, unde se găsea şi jeţul Pythiei.
10 Adoratoarele şi însoţitoarele lui Dionysos — la început
numai doicele sale — celebrau riturile zeului în sînul na
turii sălbatice, prin munţi prăpăstioşi — cum este de
altfel şi Parnasul — mai ales noaptea, sub pîlpîirea tor
ţelor, la muzica flautelor şi tamburinelor, transportate în
ritmurile unor dansuri năucitoare, extenuante, pline de o
nebunie „sacră“ care le dădea iluzia unei fuzionări exta
tice cu natura divină a lui Bachos.
11 Rege al Thebei şi adversar al religiei dionisiace, sfîrtecat
de Bachos şi de însoţitoarele sale pe muntele K ith eron ;
mitul a fost dezvoltat în tragedia lui Euripide, Bachantele.
12 Pîrîu izvorînd din peştera korykiană.
13 Regele trac din Salmydessos (Midia ?), avînd darul pro
feţiei, l-a folosit fără măsură şi a dezvăluit oamenilor
intenţiile Cerului. Pentru această hybris zeii l-au pedepsit
amarnic : a orbit şi Harpiile — monştri înaripaţi trimişi
de Helios — îi răpeau zilnic bucatele, sau i le acopereau
cu murdăriile lor, pe masa întinsă.
14 Eriniile, numite uneori — ca în trilogia lui Eschil — şi
Eumenidele, adică Binevoitoarele (un epitet menit să le în
dulcească, să abată mînia de la omul care le-ar rosti
adevăratul nume, cel abominabil) sunt zeiţe violente, pe
care romanii le-au identificat cu Furiile. Ele s-au născut,
după Hesiod, din picăturile de sînge scurse în Glie (Gaia)
cu prilejul castrării Cerului (Uranos) ; după Eschil ele suni
fiicele Nopţii (N y x ); oricum, aparţin celor mai vechi divi
nităţi ale panteonului helenic. Aceste puteri primordiale
nu se închină autorităţii zeilor din generaţia mai tînără,
214
dimpotrivă, însuşi Zeus trebuie să li se supună. Erau re
prezentate ca fiinţe înaripate, cu şerpi împletiţi în păr sau
încolăciţi în jurul membrelor, ţinînd în mîini torţe sau
bice. Sălaşul lor se află în Erebos, în Bezna infernală, sau
în Tartaros, tărîmul cel mai adînc din Infern.
încă din poemele homerice se clarifică funcţia lor de
căpetenie : pedepsirea crimelor, mai ales a paricidului. Ele
ocrotesc rînduielile cetăţii şi reprimă depăşirea dreptei mă
suri, care îl face pe om să uite condiţia sa de muritor.
Eriniile îi opresc pe prezicători să le dezvăluie oamenilor
în amănunt viitorul şi să-i scoată din incertitudinea onto
logică ; certitudinea trebuie să rămînă apanajul zeilor.
Prin ele se exprimă credinţa profundă a spiritului helen
într-o ordine universală ce se cuvine apărată de forţele
anarhice. Esenţială rămîne însă menirea lor de pedepsire a
criminalilor, deoarece omuciderea reprezintă o mînjire re
ligioasă, primejduind grupul social în care a fost săvîr-
şită. Ucigaşul este, de obicei, alungat în exil, pînă cînd
i se îngăduie să îndeplinească ritualul de purificare. Ade
seori însă victima este lovită de nebunie sau pur şi simplu
distrusă.
15 Drama începută la Delfi, într-o atmosferă de pace şi se
ninătate, se va desfăşura de aci înainte între zei, deoarece
Olimpienii sunt responsabili de crima lui Oreste. Ei i-au
poruncit-o prin oracol, deci tot ei vor trebui să-l apere
de urmărirea Eriniilor, zeiţe pentru care paricidul este
inexpiabil.
16 Ghid (pompaios) şi ocrotitor atît al viilor (călători, ne
gustori) cît şi al morţilor.
17 însuşi fiul lui Cronos îi protejează pe suplicanţi şi pe
proscrişi, constituind în sensul acesta pildă şi justificare
pentru oameni, care îl venerează, la rîndul lor, ca Zeus
Hikesios (al Rugătorilor).
18 Concepţia grecilor despre tărîmul morţilor nu a fost nicio
dată unitară, chiar în cuprinsul unor opere ca poemele
homerice, din care, deşi se desprind elementele unei teo
logii, aceasta este departe de a avea trăsături dogmatice.
La Homer, lumea viilor şi a morţilor erau clar despărţite,
în clipa supremă a fiecărui ins, îi zbura din gură, odată
cu ultima răsuflare, şi ceea ce helenii numeau eidolon,
adică imaginea, copia, idolul fără fiinţă materială, dar care
215
păstra conturul şi uneori chiar expresia defunctului. Acest
dublu, de o altă natură decît a cărnii destrămate, suflet,
duh, sau chip de umbră, se îndrepta spre porţile Nevăzu
tului (Hades) şi intra în împărăţia de unde nu mai era
întoarcere. Totuşi, uneori, umbrele puteau fi evocate prin
acte de magie şi atunci ele se înfiripau mai ales în visele
şi mai rar în trezia oamenilor, înfricoşîndu-i, pedepsindu-i,
făcîndu-i să înţeleagă mai bine trecutul şi să „vadă“ viito
rul. Această concepţie, arhaică, influenţată apoi de misterii,
orfism şi orientări filosofice, s-a răsfrînt şi în văzduhul
cutremurat al tragediei. Apariţia „umbrelor“ avea să fie
folosită, cu efecte patetice, de la Eumenidele şi Perşii lui
Eschil pînă la Shakespeare şi mai departe.
19 Eriniilor nu li se aduceau libaţii de vin, ci de apă ames
tecată cu miere, iar jertfele nu li se închinau decît noaptea,
ca şi celorlalte divinităţi din tărîmul lui Hades.
20 Această indicaţie de mişcare, ca şi cele cîteva care urmează
pînă la „dublu mormăit şi strigăt“ există ca atare în ma
nuscrisele bizantine. Restul indicaţiilor din această ver
siune a trilogiei aparţine traducătorului.
21 Prezenţa paricidului Oreste în templul delfic a contaminat
şi lăcaşul zeului de miasmă. In caz de crimă, teama reli
gioasă de contaminare, de impurificare, îşi găsea la Atena
expresia într-o anumită procedură : rudele victimei, înainte
de a depune plîngere în faţa arhontelui, proclamau îm
potriva criminalului interdicţia de a se mai arăta în temple
şi în agora, pentru a se evita contactul molipsitor cu
__ ceilalţi.
22 \O lege străveche, căruia sunt obligaţi să i se supună chiar
şi Olimpienii, prescrie fiecărui zeu să-şi îndeplinească nu
mai propria menire. Uzurparea prerogativelor sau încăl
carea domeniului de acţiune al altor divinităţi este o ma
nifestare de hybris, condamnabilă atît la muritori cît şi
la nemuritori. Crimele nu sunt de competenţa Olimpienilor ;
pedepsirea lor este rezervată Eriniilor. Apolo, ocrotindu-1
pe Oreste, a încălcat divina împărţeală.
23 Răzbunarea unei crime este implacabilă, fie că o înfăp
tuiesc Eriniile, fie celelalte duhuri din Infern.
24 Hera, amintită aici în ipostaza de Teleia („cea care duce
nunţile la bun sfîrşit“), şi Zeus erau ocrotitorii căsătoriei.
216
I
217
38 Se pare că este vorba de promontoriul Sigeion, în Asia
Mică, (Troada), la intrarea în strîmtoarea Helespont, teri
toriu pe care atenienii şi l-au disputat cu mytilenienii, pînă
în vremea lui Pisistrate (secolul V I) ; aceasta l-a cucerit
definitiv pentru cetatea zeiţei Pallas.
39 Denumire pentru atenieni, după faimosul rege legendar al
Atticei.
40 Un fel de cuirasă sau scut din piele de capră, făcînd parte,
împreună cu lancea şi coiful, din însemnele Pallas-Atenei.
Caii puternici din versul următor, înhămaţi la carul fan
tastic al egidei sunt înseşi vînturile.
41 Lumea subterană a lui Hades.
42 Regele Lapiţilor tesalieni era considerat de Eschil, care a
scris şi o tragedie Ixion, drept întîiul criminal şi tot
odată întîiul suplicant. După ce s-a căsătorit cu fiica lui
Deioneus, a refuzat să-i dea socrului preţul făgăduit
înainte de nuntă în schimbul soţiei şi l-a ucis, aruncîndu-1
intr-o groapă plină cu cărbuni aprinşi. Drept urmare a
înnebunit. Dintre toţi zeii doar lui Zeus i-a fost milă de
ixion şi a consimţit să-l purifice şi să-i redea sănătatea,
însă el s-a dovedit nerecunoscător, îndrăgostindu-se de Hera
şi încercînd s-o siluiască. Dar Zeus prevăzuse nelegiuirea
şi plăsmuise un nor cu înfăţişarea zeiţei. Ixion s-a unit cu
această fantomă, dînd naştere rasei centaurilor. Zeus l-a
condamnat, legîndu-1 de o roată în flăcări, pe care a
lansat-o să se învîrtă de-a pururi în spaţiu.
43 Atena exprimă, nuanţat, ideea că un judecător individual,
fie muritor, fie zeu, nu este în măsură să decidă în cauza
lui Oreste, ci doar — aşa cum va arăta mai departe — o
instanţă colectivă, un tribunal.
44 Probele şi mărturiile în procesele criminale se depuneau
sub prestare de jurămînt.
45 Eriniile, plăsmuiri din prima generaţie divină, erau apă
rătoarele dreptului arhaic (în virtutea căruia, în materie
de crimă, ispăşirea, cu pronunţat caracter ritual, însemna
„sînge pentru sînge“) faţă de noul sistem juridic întemeiat
pe ordine şi raţiune, reprezentat de Apolo, fiul lui Zeus
Olimpianul. Din punctul de vedere al Eriniilor, care apă
rau stabilitatea familiei, crima cea mai abominabilă este
paricidul şi ea nu poate fi ispăşită prin sacrificii purifi
catoare.
46 De la mainomai, a înnebuni; femei cuprinse de entuzias
mul şi furia delirantă a cultului dionisiac. Eriniile Corului
se numesc pe ele însele Menadele adică Smintitele, Zăludele.
47 Chiar şi în ordinea divină, cu atît mai mult în cea socială,
trebuie să domnească măsura şi nu capriciile, extrava
ganţele şi ne-legiuirile puterii.
48 în ultimele două strofe este afirmată iarăşi apăsat o idee
scumpă lui Eschil, anume, că îmbogăţirea, mai ales cea
izbutită repede şi pe căi dubioase, reprezintă o gravă
hybris, care duce la pieirea nesăbuitului, concretizată aici
prin frumoasa imagine a corăbiei ce se sfărîmă de stînca
submarină.
49 Tirenienii, adică etruscii, locuitorii Tireniei (Etruriei) erau,
după unii, inventatorii trompetei. Trompeta cunoscută sub
denumirea de tireniană era un instrument lung, cu pavi
lionul răsucit (A. J. Reinach).
50 La lupte, care se desfăşurau în trei runde, era declarat
învingător cel care îşi culca de trei ori adversarul la
pămînt.
51 Apolo se prezintă pe sine ca un intermediar între voinţa
lui Zeus şi sorţile muritorilor.
52 Amazoanele alcătuiau un trib de fecioare războinice, lo
cuind pe coastele răsăritene ale Heladei şi în Asia Mică.
Ele îşi tăiau sinul drept, ca să poată trage mai bine cu
arcul.
53 Părere comună cu o teorie fiziologică a lui Anaxagoras.
54 Pallas Atena s-a născut gata înarmată din capul lui Zeus.
55 Aţenienii, după numele unuia dintre strămoşii mitici, tatăl
lui Tezeu.
56 Areopagul a fost prima instituţie juridică ateniană în
temeiată pe colina lui Ares (Areios-păgos) pentru a da
hotărîri în cazurile de omucidere. Versurile se referă, mai
departe, la un episod obscur din războiul mitic dintre ate-
nienii, conduşi de Tezeu, şi Amazoane. Instalarea trupelor
de Amazoane pe Areopag pare să fie inspirată mai degrabă
din războaiele medice cînd, în anul 480, perşii au asediat
Acropola.
57 Se considera că sciţii şi dorienii din Pelopones sunt înzes
traţi, în mod exemplar, cu simţul dreptăţii şi că au insti
tuţiile cele mai bine întocmite.
219
58 Basileu tesalian, fiul lui Creteus şi tatăl lui Admet. In
preajma morţii sale, Apolo a înşelat Moirele (Parcele),
îmbătîndu-le cu vin, şi a obţinut de la ele învoirea ca în
locul lui Pheres să moară o altă persoană. Alcesta, soţia
lui Admet, primeşte să se substituie socrului său şi să
descindă în lumea lui Hades. Subiectul este tratat, de
Euripide, în tragedia Alcesta.
59 Apolo a fost silit — drept ispăşire pentru uciderea Ciclo
pilor — să slujească la un muritor. Astfel a intrat ca
păstor la curtea lui Admet, care s-a dovedit a fi un stăpîn
generos.
60 Pallas a fost zeiţa fecioară prin excelenţă.
61 Aluzie străvezie la tratatul dintre Argos şi Atena din
anul 461. După unii, 'Eschil, avînd în vedere implicaţiile
acestei alianţe, a mutat capitala Atrizilor de la Mykene
unde fusese în fapt — după cum au dovedit mai tîrziu şi
descoperirile arheologice ale lui Heinrich Schliemann — la
Argos.
62 Templul Erechteion pe Acropole, închinat regelui ctitor al
cetăţii, lui Erechteu, celui născut de Gaia. După Mazon ar
fi vorba despre însăşi cetăţuia Acropolei, sediul vechilor
regi ai Atenei.
63 Puterea binecuvântată a Eriniilor — ca şi a altor divinităţi
ale pămîntului — urmează să asigure belşugul recoltelor,
turmelor de animale şi ale vlăstarelor omeneşti.
64 Corul se referă la minele de argint ale Atticei, una din
bogăţiile statului, considerată dar al zeilor.
65 Ca şi Eriniile, Moirele sunt fiicele Nopţii, zămislite la
începuturi, fără tată.
66 Cel care ocroteşte adunările publice (de la agora) în care
se luau deciziile politice şi judiciare şi, bineînţeles, se ţineau
discursuri.
67 Poetul ia poziţie împotriva războiului civil, care sleieşte
ţara. Legea talionului, în virtutea căreia familia victimei
trebuia să se răzbune asupra ucigaşului, întreţinea un lanţ
de vendete şi ducea la istovirea cetăţii. Era firesc ca
statul să preia sarcina pedepsirii vinovaţilor, prin tribu
nalul penal instalat de Areopag, care în timpul lui Eschil
pronunţa sentinţe în cauzele de crimă cu premeditare.
68 A lt rege legendar al Atticei, fiu — ca şi Erechteu — al
Gliei.
226
69 Se pare că procesiunile cu torţe făceau parte din cultul
atenian al Eriniilor. Acestea, venerate mai degrabă ca
zeiţe binevoitoare (Eumenides), şi ca redutabile, auguste
(Semnai), aveau un sanctuar intr-o crăpătură adîncă, la
poalele Areopagului.
70 Fruntea, elita ţării. Din sacrul cortegiu alcătuit aici rezulta
că făceau parte mai cu seamă femeile.
71 Atît tăcerea, cit şi chiotul prelung despre care cîntă Alaiul
reprezintă momente rituale. O asemenea ceremonie se des
făşura anual la Atena, noaptea, în reculegere, la lumina
torţelor.
72 Alaiul face elogiul păcii încheiate între Erinii şi atenieni
şi, mai deasupra lor, între Zeus şi Soartă. Ordinea veche,
necruţătoare a Moirei şi a Eriniilor, şi ordinea nouă, mai
raţională a Olimpienilor, au fost împăcate pe Areopag, de
o instanţă mai mult omenească decît divină.
CUPRINS
AGAM EM NON
HOEFORELE .
EUMENIDELE
Note
Lector : FLORIN CHIRIŢESCU
Tehnoredactor : NICOLAE ŞERBANESCU
Tiraj 29 470 ex. broşate. B un de tipar 7.08.1979.
Coli tipar 14.
Tiparul executat sub comanda
nr. 153 la
întreprinderea poligrafică
„13 Decembrie 1918“,
str. Grigore Alexandrescu nr. 89—97
Bucureşti,
Republica Socialistă România