ACTIVITATE DE SEMINAR

TEST DE EVALUARE

Prezentul test se va lucra în mod individual în cadrul activității de seminar. În

rezolvarea testului, studenții se pot folosi de cursurile puse la dispoziția lor.
Timp de lucru: 1 oră
Punctaj:
- fiecare grilă corectă va fi punctată cu 0,5p
- subiectul nr II – 2p
- subiectul nr. III – 2p (câte 1p pentru fiecare problemă)

SUCCES!

I. Rezolvați următoarele teste indicând răspunsul corect. Fiecare grilă are o singură
variantă corectă de răspuns:

1. Este adevarată următoarea afirmație:

a. etica este o știință descriptivă, iar nu normativă
b. morala este un ansamblu de judecăţi ce privesc binele şi răul
c. nu există nicio distincție între etică și deontologie

2. Deontologia:
a. reprezintă acea parte a eticii care studiază normele şi obligaţiile specifice unei
activităţi profesionale
b. pune accentul pe căutarea și împlinirea binelui
c. se confundă în totalitate cu etica.

3. Etica profesiilor juridice:

a. înseamnă ştiinţa dobândirii unui comportament moral de către reprezentanţii acestor
profesii
b. contribuie la sporirea prestigiului justiţiei, dar fără a avea legătură cu statul de drept
c. presupune discuții pur teoretice, fără o finalitate practică.

4. Codurile deontologice:
a. reglementează conduita profesionistului în cadrul profesiei
b. sunt diferite, existând un Cod deontologic pentru judecători și un Cod deontologic
pentru procurori
c. reglementează nişte principii generale, rezultate din problemele etice mai frecvente cu
care s-au confruntat practicienii de-a lungul timpului şi asupra cărora s-a căzut de
acord cu privire la soluţia optimă

5. Codurile deontologice:
a. nu pot contribui prin ele însele la combaterea corupției
b. nu sunt neapărat necesare
c. sunt necesare deoarece prin codificarea normelor etice din domeniul profesiilor
juridice şi prin crearea unor mecanisme interne de verificare a respectării acestora,
profesioniştii sunt ajutaţi să-şi rezolve singuri problemele de etică profesională,
asigurându-se astfel autonomia în raport cu alte autorităţi ale statului
 6. Este falsă următoarea afirmație:
a. putem defini răul drept absenţa binelui
b. nu se pot comite acte imorale prin pasivitate
c. voinţa poate fi educată, ea poate fi exersată în sensul dobândirii comportamentului
etic.

7. Libertatea:
a. trebuie întotdeauna însoțită de responsabilitate
b. poate fi restricționată doar de factori exteriori
c. este adevărată doar atunci când privește ideea de a face bine, pentru că doar în acest
caz fapta omului nu este urmată de consecinţele negative ale tragerii la răspundere
pentru ceea ce a făcut.

8. Conștiința morală:
a. ea este exclusiv rezultatul raţiunii
b. este rezultatul sentimentului și voinței
c. în parte este înnăscută şi în parte parte este formată ulterior, prin evoluţia societăţii şi
prin educaţie

9. Conștiința juridică:
a. prezintă o diferenţă de natură față de conştiinţa morală
b. este o variantă a conştiinţei morale, fiind o aplicaţie a acesteia din urmă în domeniul
juridic
c. spre deosebire de conștiința morală, nu poate fi alterată

10. Putem afirma că:

a. prin educare, conştiinţa poate fi îndreptată
b. maladiile directe sau indirecte ale conștiinței nu pot fi vindecate prin exerciţii repetate
de disciplinare a voinţei
c. în pronunțarea unei soluții, judecătorul va trebui să aleagă varianta care este susţinută
de un număr mai mare de probe.

II. Întocmiți un scurt eseu în cuprinsul căruia să analizați și să interpretați următorul

citat:
Cel care e bun, e liber, chiar dacă e sclav; cel care e rău, e sclav, chiar dacă e rege.
(Fericitul Augustin, 354-430)

III. Rezolvați următoarele probleme de practică, motivând răspunsul ales:

1. Un judecător, care a lucrat anterior ca procuror, a fost invitat la o petrecere

organizată de foștii colegi cu ocazia sfârșitului de an. Acesta a participat la eveniment, alături
de soția sa. A procedat în mod corect judecătorul? Motivați răspunsul.

2. Judecătorul ar trebui să-şi schimbe propria jurisprudenţă, în veridicitatea căreia

crede în continuare, atunci când constată că opinia îmbrăţişată de el este minoritară în cadrul
instanţei sau chiar la nivel naţional? Este mai bine ca judecătorul să-şi menţină poziţia în
continuare, în ciuda faptului că opinia sa este minoritară, ori ar trebui ca acesta să adopte
opinia majoritară, chiar dacă nu crede în ea?