Folosirea tehnicilor şi deprinderilor respiratorii în dezvoltarea capacităţii de performanţă

FOLOSIREA TEHNICILOR ŞI DEPRINDERILOR RESPIRATORII

ÎN DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE PERFORMANŢĂ
Conf. univ. dr. Liliana BECEA
Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

Abstract

This essay has two parts: The first part presents an investigation through a set of
questions. Its aim is to make evident how different sports use respiratory
techniques and skills.
The second part shows the way the different techniques and respiratory skills could
be used in different sports before the training or the competition, during these
practices and in the acceleration of the recovery after an effort in order to improve
the performance capacity.
Keywords: performance capacity, respiratory skills, respiratory techniques.

Problematica abordată

„Capacitatea de performanţă este manifestarea complexa a disponibilităţilor

individului materializată în valori obiective sau subiective în puncte, locuri,
clasamente, goluri marcate, kilograme ridicate etc. Ea poate fi considerată a fi
rezultatul interacţiunii operaţionale a sistemelor biopsihoeducogene, caracterizată în
valori recunoscute şi clasificate pe baza unor criterii elaborate social-istoric”
(Dragnea A., 1996, p. 62).
Factorii capacităţii de performanţă (după Jurgen Weineck, citat de Epuran M.,
1976, p. 37) sunt: factori condiţionali şi coordonativi fizici, capacităţi de abilităţi
tehnico-tactice, calităţi personale (aptitudini intelectuale, calităţi psihice).
Capacitatea de performanţă este determinată de patru factori care se
intercondiţionează reciproc. Aceştia sunt: aptitudini, atitudini, antrenament,
ambianţă (Epuran M., 1976, p. 38).
Deprinderile şi tehnicile respiratorii pot contribui la dezvoltarea capacităţii
de performanţă prin eficientizarea antrenamentului sportiv. Valoarea lor creşte
atunci când sunt combinate cu formule de autoreglare mentală şi cu factori
atitudinali.
Pentru a cunoaşte felul în care diferiţi specialişti, recunoscuţi pe plan
naţional, folosesc tehnicile şi deprinderile respiratorii în procesul de dezvoltare a
capacităţii de performanţă a sportivilor cu care lucrează, am efectuat o ancheta pe
baza de chestionar.

140 Vol I • Nr. 2 • 2009

Marathon

Ancheta privind locul şi rolul tehnicilor şi deprinderilor respiratorii

în antrenamentul sportiv

La această anchetă au participat: Bota Ioan – handbal; Bulugioiu Ion –

canotaj; Cârstocea Vasile – schi alpin; Colibaba Dumitru Evuleţ – baschet; Lacătuşu
Constantin – alpinism (primul român care a ajuns pe Everest), Preda Liviu – atletism
- garduri; Roman Dumitru – atletism - sărituri; Sabău Ion – atletism - aruncări; Pelin
Florin – schi fond - biatlon.
Aceste personalităţi au fost rugate să precizeze:
 locul şi rolul tehnicilor şi deprinderilor respiratorii în timpul
antrenamentului şi competiţiei;
 dacă au folosit tehnici respiratorii înainte de antrenament şi competiţii;
 dacă au folosit tehnici respiratorii pentru accelerarea refacerii după
efortul din antrenament şi competiţie;
 dacă au folosit tehnici respiratorii în alte contexte.
Din ancheta întreprinsă au reieşit următoarele aspecte:
 în sporturile ciclice formarii deprinderilor respiratorii li se acordă o
mare importanţă;
 deprinderile respiratorii în aceste sporturi se formează simultan cu
deprinderile tehnice, respectând particularităţile biomecanice ale
mişcărilor specifice;
 în aruncări, antrenamentul de pregătire fizică este modelat din punct de
vedere al respiraţiei după particularităţile respiratorii ale tehnicii;
 în biatlon se acordă o importanţă deosebită ritmului respirator şi
coordonării lui cu tehnica specifică, mai ales la tragerile în poligon;
 în alergările de viteză şi de garduri respiraţiei i se acordă o mică
importanţă;
 în baschet:
 momentele de întrerupere sunt folosite pentru execuţia unor
respiraţii profunde;
 în momente de criza energetică ale echipei se efectuează
antrenamente cu profil aerob în aer liber, care au avut rezultate
foarte bune;
 simultan cu formarea deprinderilor tehnice de aruncare la coş, în
special la aruncarea liberă, se formează deprinderi respiratorii
specifice;
 înaintea aruncărilor libere se folosesc tehnici respiratorii simultan cu
formule de autoreglare mentală;
 în primele cinci minute ale pauzei dintre reprize se folosesc exerciţii
de respiraţie profundă;
 se foloseşte apneea voluntară ca mijloc de pregătire fizică;
 la sfârşitul antrenamentului se fac exerciţii de respiraţie cu accent pe
expiraţie;

Vol I • Nr. 2 • 2009 141

 Folosirea tehnicilor şi deprinderilor respiratorii în dezvoltarea capacităţii de performanţă

 exerciţiile de respiraţie se fac simultan cu exerciţii de streching;

 în canotaj:
 antrenamentul de alergare de dimineaţa este făcut cu conştientizarea
ritmului respirator;
 valoarea apneei voluntare raportate la talie este folosită ca indicator
al stării fiziologice a sistemului cardiovascular (grafic zilnic);
 în schi alpin, tehnicile respiratorii se folosesc înaintea cursei ca mijloc
de concentrare a atenţiei;
 în alpinism:
 în ascensiune, la altitudine, respiraţia este vitală;
 coordonarea respiraţiei cu ritmul paşilor este determinată atât de
condiţiile obiective (dificultăţi tehnice, forma şi suprafaţa
structurilor de escaladat, altitudine), cât şi de condiţiile obiective;
 la altitudinea de peste 8400 m se execută câte o respiraţie completă
înainte de fiecare pas.
După aceasta anchetă se poate afirma că:
 cu excepţia schiului alpin, tehnicile respiratorii nu se folosesc înaintea
antrenamentului sau competiţiei pentru desfăşurarea cu eficienţă
maximă a acestora;
 deprinderile respiratorii se formează şi se perfecţionează paralel cu
deprinderile tehnice, metodologia lor fiind bine precizată numai în
sporturile ciclice;
 cu excepţia baschetului, (E. Colibaba) tehnicile respiratorii nu se
folosesc pentru accelerarea refacerii după efort;
 cu excepţia baschetului, (E. Colibaba) nu se folosesc tehnicile
respiratorii simultan cu formule de autoreglare mentală.

Aplicaţii utilitare

Tehnici respiratorii propuse a fi folosite înaintea antrenamentului

sau a competiţiei

Înaintea antrenamentului, pentru o hiperoxigenare a organismului sunt

indicate a se folosi următoarele tehnici:
 tehnica respiraţiei complete;
 procedeul respiraţiei cu ritm variabil şi cu apnee numai după inspiraţie.
În sportul care necesită o concentrare psihică deosebită, alături de tehnicile
precizate anterior, este indicat a se folosi procedeul expiraţiilor forţate.
Tehnica respiraţiei complete şi a respiraţiei cu ritm variabil este indicată a
se asocia cu formele de autoreglare mentală, formule stabilite individual în funcţie
de particularităţile sportivului şi a situaţiei concrete.

142 Vol I • Nr. 2 • 2009

Marathon

Tehnici şi deprinderi respiratorii folosite în timpul antrenamentului

În timpul antrenamentului se urmăreşte ca simultan cu formarea şi

perfecţionarea deprinderilor tehnice specifice să se formeze şi perfecţioneze
deprinderile respiratorii care să fie în concordanţă cu caracteristicile biomecanice
ale mişcării şi cu particularităţile sportivului.
De asemenea, în timpul antrenamentului se poate folosi ca mijloc de
pregătire apneea voluntară. Acesta este legat de tehnică, în special la înot, şi este
cunoscut sub forma antrenamentului hipoxic. Folosirea apneei voluntare, ca mijloc
de pregătire, este indicată numai la juniorii mari şi seniori.

Tehnici respiratorii propuse a fi folosite pentru refacerea după efort

Pentru o refacere rapidă după efort este esenţială o hiperoxigenare care va

elimina mai rapid deşeurile rezultate în urma efortului fizic.
Folosirea oxigenului pur după eforturi intense au efecte pozitive, dar
trebuie atenţie la durată şi presiune pentru că atunci când sunt mai mari pot apărea
efecte nefavorabile.
Totuşi, înainte a de folosi oxigenul sau paralel cu el trebuie încercat o
hiperoxigenare prin tehnici respiratorii care sunt foarte accesibile şi nu au efecte
negative atunci când sunt efectuate corect.
Tehnicile recomandate pentru accelerarea refacerii după efort sunt:
 tehnica respiraţiei complete;
 procedeul respiraţiei în ritm variabil cu apnee numai după respiraţie;
 procedeul respiraţiei alternative pe câte o nară.
Simultan cu aceste tehnici se pot folosi formule pentru autoreglare mentală
în funcţie de situaţie şi de particularităţile sportivului.

Concluzii

Simultan cu formarea deprinderilor tehnice trebuie formate şi deprinderile

respiratorii în care fazele respiraţiei (inspiraţie, expiraţie, apnee) să fie strict
coordonate cu elementele specifice actului motric.
Formarea corectă a deprinderilor respiratorii este deosebit de importantă în
sporturile ciclice în care starea funcţională a sistemului cardiovascular este
hotărâtoare.
În procesul formarii deprinderilor şi a tehnicilor respiratorii este esenţial ca
sportivii să conştientizeze asupra importanţei şi efectelor acestora.
Considerăm că este deosebit de utilă folosirea tehnicilor respiratorii atât
înaintea antrenamentului (pentru o pregătire optimă a organismului pentru efort),
cât şi după antrenament sau competiţie pentru accelerarea refacerii.

Vol I • Nr. 2 • 2009 143

 Folosirea tehnicilor şi deprinderilor respiratorii în dezvoltarea capacităţii de performanţă

Folosirea simultană a tehnicilor respiratorii cu formule de autoreglare

mentală măreşte eficienţa tehnicilor respiratorii, modelează conduita psihică,
contribuind prin orientarea pozitivă a atitudinilor la îmbunătăţirea capacităţii de
performanţă.

BIBLIOGRAFIE

1. Albu, C., Rascarache, I., Ştiţi să respiraţi corect?, Bucureşti, Editura Sport-
Turism, 1984.
2. Barnas, G. M., Manganiotis, A. N., „Breathing when chest wall muscles are
tonically contracted for isometric non-respiratory tasks”, în Journal of Sports
Sciences, Voll.14, nr.5, oct.,1996.
3. Bota, C., Fiziologia educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, MTS, 1994.
4. Bratu, A. I., Deprinderi motrice de bază, Bucureşti, Editura Sport-Turism,
1985.
5. Chaque, A., Sport et Yoga, La Force Est En Vous, Paris, Albin Mihael, 1989.
6. Demeter, A., Bazele fiziologice şi biochimice ale formarii deprinderilor
motrice, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1982.
7. Dragnea, A., Antrenamentul sportiv, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1996.
8. Epuran, M., Psihologia educaţiei fizice, Bucureşti, Editura Sport-Turism,
1976.
9. Epuran, M., Modelarea conduitei sportive, Bucureşti, Editura Sport-Turism,
1990.
10. Holdovici, I., Psihologia succesului, Bucureşti, Editura Ceres, 1993.
11. Holdovici, I.; Vasilescu, I., Autodepăşire în sport, Bucureşti, Editura Sport-
Turism, 1988.
12. Tache, S., Fiziologia aparatului respirator, Cluj-Napoca, Editura Dacia,
1996.

144 Vol I • Nr. 2 • 2009