PROGRAMA

ACTIVITATILOR DE
COMUNICARE

OBIECTIVE CADRU:

1. FORMAREA SI DEZVOLTAREA TREBUINTEI SI DORINTEI

DE RELATIONARE CU MEDIUL EXTERN (FIZIC SI SOCIAL)
SI COMUNICARE

2. FORMAREA SI DEZVOLTAREA CAPACITATILOR DE

RECEPTARE, INTELEGERE SI EXPRIMARE PRINTR-UNUL
DIN SISTEMELE COMUNICATIONALE USOR ACCESIBILE
COPILULUI

3. FORMAREA SI DEZVOLTAREA CAPACITATILOR VERBAL-

ORALE SI CORECTAREA TULBURARILOR DE LIMBAJ.
 1. Formarea si dezvoltarea trebuintei si a dorintei de relationare cu
mediul extern (fizic si social) si comunicare

OBIECTIV DE REFERINTA EXEMPLE DE ACTIVITATI

1.1 Afectivizarea relatiei cu copilul, -activitati preferate de copil, in co-
dezvoltarea interesului pentru mediul actiune
extern si crearea unei motivatii -activitati de explorare in co-actiune
pozitive fata de acesta sau „mana sub mana”
-jocuri in doi si activitati prilejuite de
momentele de interactiune incipienta
-activitati de sprijinire si incurajare a
primelor tentative de comunicare ale
copilului, oricat de nediferentiate ar fi
acestea (daca este cazul) – prin
imitarea lor de catre profesor, prin
recompense afective imediate sau
prin indeplinirea dorintei exprimate
(daca este cazul)
-crearea unei stari de tensiune
motivationala cu scopul stimularii
trebuintei de comuncare (modificari
ale rutinei, evitarea satisfcerii
imediate)
1.2 Formarea si dezvoltarea -jocuri pentru obtinerea contactului
abilitatilor de ascultare, observare si vizual si mentinerea lui pentru
interpretare a semnificatiei miscarilor perioade cat mai lungi (mimare fata
si expresiilor faciale in fata prin imitarea copilului de catre
adult, lipirea de abtibilduri etc.) cu
accentuarea mijloacelor de
comunicare folosite pe parcursul
acestor jocuri: onomatopee,
interjectii, actiuni
-exercitii de dezvoltare a atentiei si
receptivitatii fata de miscarile
corporale si faciale: „Fa la fel ca
mine!”
-exercitii-joc (fata in fata sau in
oglinda) de redare a expresiilor
faciale prezentate pe planse sau
manechine si intelegerea semnificatiei
acestora (mai ales prin reproducerea
 lor in contexte situationale adecvate si
repetare continua)
-jocuri de rol
1.4 Formarea si dezvoltarea -exercitii-joc de imitare in co-actiune,
abilitatilor de imitare pornind de la reactiile si gesturile
copilului
-exercitii-joc de imitare a unor gesturi
simple, in sistem „mana pe mana”
-jocuri de mima si pantomima

2. Formarea si dezvoltarea capacitatilor de receptare, intelegere si

exprimare a semnalelor printr-unul din sistemele comunicationale
usor accesibile copilului.

NOTA: se realizeaza pe teme de comunicare

OBIECTIV DE REFERINTA EXEMPLE DE ACTIVITATI
2.1 Formarea si dezvoltarea -profesorul reproduce (prin imitatie
capacitatilor de receptare si exprimare simultana) actiunile copilului
prin sistemul de comunicare actionala -jocuri de imitatie fata in fata a unor
si actional-indicativa expresii faciale, miscari corporale
-jocuri de identificare a obiectelor/
persoanelor prin actiuni indicatoare
„Uite!”
-exercitii-joc de mimare a unor
actiuni/miscari, simultan cu
desfasurarea acestora de catre o
persoana (direct sau in inregistrari –
la televizor), cu grad diferit de
nuantare sau de dezvoltare (actiuni,
activitati simple, activitati complexe)
-jocuri de mima si pantomima
2.2 Formarea si dezvoltarea -exercitii-joc de asociere a unor
capacitatilor de receptare si exprimare obiecte cu actiuni (lingura – mancam,
prin obiect de referinta (daca este perna – dormim etc.); formarea unor
cazul – acest obiectiv se urmareste in conditionari actional – obiectuale
cazul copiilor cu tulburari severe de -exercitii de introducere, repetare si
comunicare si relationare) consolidare a folosirii obiectelor
descriptive pentru a exprima diferite
actiuni sau persoane
 -„Cutia personala” cu obiecte de
referinta
2.3 Formarea capacitatilor de -exercitii-joc de asociere obiect –
comunicare prin pictograme sau imagine (cu gradarea succesiva de la
sistem PECS (daca este cazul – acest fotografie la desen fidel si desen
obiectiv se urmareste in cazul copiilor schematic) „Unde este la fel?”
cu tulburari severe de comunicare si -exercitii-joc de identificare a
relationare) obiectelor dupa imaginea prezentata
„Adu-mi ce este in desen!”
-exercitii de folosire a pictogramelor
pentru a cere un obiect
-introducerea si folosirea semnelor
personale;
-exercitii de asociere obiect personal
– semn personal
-exercitii-joc de mimare a unor
actiuni reprezentate intr-un desen
-exercitii-joc de identificare a
imaginii corespunzatoate actiunii sau
activitatii efectuate si/sau indicate de
catre profesor
-exercitii de folosire a imaginilor
pentru a exprima o actiune –dorita,
efectuata de copil
-exersarea folosirii sistemului de
comunicare prin schimb de imagini
2.4 Formarea si dezvoltarea -exercitii de sesizare si asociere
capacitatilor de receptare si exprimare imagine – gest (natural sau
prim limbaj gestual standardizat)
-exercitii de recunoastere si indicare a
imaginilor reproduse prin gesturi
2.5 Dezvoltarea si imbogatirea -jocuri didactice cu cerinte de
bagajului verbal preexistent, executie a unor sarcini verbale cu
stimularea auditiv - verbala grad de dificultate progresiva a
(vocabular pasiv) intelegerii verbale:
ex: „ia mingea!” – „ia mingea si
pune-o in cutie!” – „ia mingea rosie si
pune-o in cutie!” – „ia mingea rosie si
pune-o in cutia rosie!” – „ia mingea
rosie si pune-o in cutia mare!” – „ia
mingea, pune-o in cutie si adu
cartea!” s.a.m.d.
 3. Formarea si dezvoltarea capacitatilor verbal – orale.

OBIECTIV DE REFERINTA EXEMPLE DE ACTIVITATI

3.1.Pregatirea aparatului fonoarticula- -exercitii-joc de miogimnastica
tor in vederea emisiei verbal-orale faciala si fonoarticulatorie
-exercitii-joc pentru formarea unei
respiratii verbale corecte
-exercitii-joc pentru formarea ,
corectarea si educarea vocii corecte
-exercitii de emitere de onomatopee si
interjectii pentru a exprima: cererea,
prezenta, acceptul sau refuzul,
identitatea, diferite senzatii sau stari
etc.
3.2 Emiterea, corectarea si -exercitii de emitere a vocalelor si
consolidarea fonemelor izolat, in consoanelor (prin imitatie fata in fata,
silabe si in cuvinte; executia dactila si in oglinda sau cu model imagistic), cu
grafica a fonemelor grade diferite de dificultate si
modalitati variate de exersare (izolat
pe expir scurt sau prelungit, in silabe
directe si inverse in pozitie initiala,
mediana si finala, in silabe duble sau
asocieri bisilabice)
-exercitii de identificare si corectare a
confuziilor si distorsiunilor
-exercitii de emitere a diftongilor si
triftongilor
-exercitii de emitere a unor cuvinte
bi- si tri-silabice ce contin fonemul
exersat
-exercitii de recunoastere si
identificare a fonemului pe plansa cu
modele reproductive
-exercitii de recunoastere si
identificare a senmului dactil
corespunzator (daca e cazul)
-exercitii de identificare,recunoastere
si executie a semnului grafic
corespunzator (daca e cazul)
 -exercitii de recunoastere a cuvintelor
si identificare a lor in imagini
3.3 Formarea si dezvoltarea -exercitii-joc de exprimare biverbala
capacitatilor de receptare si exprimare (obiect/ persoana - actiune) pe suport
orala prin structuri verbale imagistic
-exercitii de compunere si exprimare
prin propozitii simple cu/fara suport
concret
-exercitii de compunere si exprimare
a propozitiilor dezvoltate (daca e
cazul)
-exercitii de folosire a limbajului
verbal dialogat (daca e cazul)
3.4 Corectarea tulburarilor limbajului -exercitii pentru corectarea
oral* tulburarilor de voce
-exercitii pentru corectarea
tulburarilor de ritm si fluenta
-exercitii pentru corectarea
tulburarilor de pronuntie
-exercitii pentru corectarea
tulburarilor de dezvoltare a limbajului
-exercitii pentru corectarea
tulburarilor polimorfe (afazii, alalii)
-exercitii pentru corectarea
tulburarilor dislexo-disgrafice

*doar pentru profesorul psihopedagog sau logoped

CONTINUTURI DE INVATARE:

1. FORMAREA TREBUINTEI DE COMUNICARE

2. DEZVOLTAREA CAPACITATILOR DE INVATARE A UNUI

LIMBAJ:
- ASCULTARE
- CONTACT VIZUAL
 - IMITATIE

3. FOLOSIREA LIMBAJELOR NONVERBALE:

- ACTIONAL
- OBIECT DE REFERINTA
- PICTOGRAMA SAU PECS
- GESTUAL: pe teme de comunicare (orientativ – este preferabil
in aceasta ordine pentru a grada experientele de explorare si
cunoastere):
1. Familia
2. Numele copiilor
3. Schema corporala
4. Actiuni
5. Obiecte de imbracaminte
6. Articole de igiena personala
7. Alimente
8. Vesela
9. Jucarii
10.Culori
11.Mobilier
12.Locuinta
13.Animale domestice si salbatice
14.Mijloace de transport etc.

4. FORMAREA RESPIRATIEI VERBALE SI A VOCII

5. FOLOSIREA LIMBAJULUI VERBAL LA NIVEL DE:

- FONEM (SI DACTILEM): VOCALE SI CONSOANE
- SILABA SI ASOCIERI BISILABICE
- CUVANT:
1. CERERE: Da! Ia! Inca! Mai! Hai1
2. APARITIA SAU PREZENTA: Uite! Iata! Buna!
3. DISPARITIA: Pa! Nu-i! Plecat!
4. REFUZ: Nu!
5. ACTIUNE: papa, pipi, apa, joaca, stai, sus, jos,
pupa etc.
6. IDENTITATE: mama, tata, fata, Ana, catelul etc.

- PROPOZITIE SIMPLA:
1. SOLICITARE:da bobo! Ia apa! etc.
2. PREZENTA/ABSENTA: nu-i mama! nu bobo! uite
bobo!
3. ACCEPT/REFUZ: nu papa, nu pipi
 4. ACTIUNE: fata papa, mama doarme etc.
5. LOCALIZARE: uite mingea! Stai aici!
6. IDENTITATE: asta este fata, asta e papusa
7. POSESIE: am cana, ai masina
8. ATRIBUTE: masina e rosie .

- PROPOZITIE DEZVOLTATA (daca e cazul):

1. OBIECT/PERSOANA+ACTIUNE+ATRIBUT (E)
2. PREPOZITII SI ELEMENTE DE LEGATURA

- DIALOG (daca e cazul):

1. INTREBARE / INTEROGATIE
2. RASPUNS AFIRMATIV SI NEGATIV
(ADECVAT SITUATIEI)
3. CONVERSATIE

6. CORECTAREA LIMBAJULUI VERBAL

SUGESTII METODICE:

- acceptarea si incurajarea oricarei forme de exprimare (chiar si

folosirea unui limbaj propriu), ca baza pentru interactiune si
exprimare
- incurajarea si stimularea folosirii tuturor cailor de receptare (auz
si vedere reziduale, simt vibro-tactil, interactiune corporala)
- folosirea imitatiei
- oferirea de experiente practice si senzatii pe care sa le poata
comunica, raportarea activitatilor de comunicare la nivelul
acestor experiente
- structurarea gradata a etapelor de invatare
- pastrarea si exersarea simultana a mai multor sisteme
comunicationale, incurajarea comunicarii totale
- folosirea strategiei modelarii (elaborarea gradata a schemelor de
actiune, implicand activ copilul in activitati cu sens avand grad
progresiv de dificultate), pentru a asigura nu numai invatarea
unui limbaj, ci si „demutizarea mintala”.
 MODALITATI SI SISTEME COMUNICATIONALE
UTILIZATE IN ACTIVITATEA CU COPIII CU
DEFICIENTA ASOCIATA SEVERA SI / SAU
PROFUNDA

În activitatea cu copiii cu deficienta asociata severa si profunda,

comunicarea se poate desfăşura în forme variate, iar stimularea terapeutică
continuă permite trecerea progresivă spre sisteme comunicaţionale tot mai
complexe, putând atinge nivelul verbal-oral şi verbal- scris. De cele mai multe
ori, la un anumit nivel de progres, coexistă mai multe forme de comunicare,
care sunt preferate în funcţie de contextul situaţional şi de dispoziţia
subiectivă.
Limbajul copilului cu deficienta asociata trebuie construit prin
raportare constantă la nivelul experienţelor sale relaţionale. Fără interacţiune
pozitivă continuă, inteligibilă, copilul este incapabil să progreseze. Lipsa
informatiilor vizuale sau auditive si a mijloacelor de integrare a
semnificatiilor îi privează pe aceşti copii de posibilitatea anticipării anumitor
evenimente care decurg din rutina mediului în care trăiesc şi, prin urmare, de
redundanţele necesare completării oricărei forme de comunicare verbală.

Sistemele de comunicare mai frecvent utilizate pot fi grupate în trei

categorii:
A) sisteme de comunicare incipiente:
1. obiecte de referinţă adaptate pentru fiecare copil şi care pot fi
amplasate în structura calendarului individual în funcţie de
activităţile reprezentate;
2. pictograme: imagini vizuale şi tactile care pot fi utilizate ca
suport pentru reprezentarea diverselor obiecte, activităţi, fie
izolat, fie sub forma unor mici enunţuri (sistemul PECS).
B) sisteme constituite pe baza limbajului gestual şi care pot fi recepţionate
sau transmise fie prin comunicare co-activă, fie folosind sistemul
„mână pe mână”:
1. acţional: mişcări cu o anumită semnificaţie sau care oferă soluţia
la o problemă practică – cum ar fi, de pildă, îmbinarea unor piese
de puzzle, încheierea la nasturi etc.;
2. acţional-indicativ: mişcări cu rol de atenţionare, ce pot precede,
însoţi sau succeda însuşirea comunicării prin gesturi. „Scopul in-
dicaţiilor specifice este de a îi semnala copilului un set de acţiuni
 care vor urma, în aşa fel încât el să înceapă să anticipeze eve-
nimentele” (McInnes şi Treffry, op. cit., p. 69);
3. mimico-gestual: grimase şi gesturi ce exprimă stări emoţionale,
trebuinţe, opinii sau care dirijează atenţia către un om, obiect sau
fenomen; care se referă atât la o situaţie prezentă, cât şi la o
expe- rienţă trecută;
4. folosind semnale (signing): gesturi artificiale extrem de concise,
apropiate de semnele limbii gestuale oficiale, dar care au sens
doar în contextul comunicaţional (ex: Makaton, unele adaptari
ale semnelor limbajului oficial pentru a facilita receptia lor – ex:
semnele mari, largi la copiii cu deficienta vizuala, semnele /
gesturile palmare).
C) sisteme bazate pe limbajul verbal:
1. dactil: la copiii cu capacitati vizuale bune, dactilemele pot fi
utilizate în maniera folosită în activitatea cu surzii. La ceilalţi, cu
deficienţă auditiv-vizuală severă, trebuie utilizat sistemul dactil
adaptat „scrierii” în palmă, utilizând fie alfabetul Block („scrisul
în palmă”), fie alfabete bazate pe localizări (cum este alfabetul
manual al surdocecităţii). Maniera obişnuită de dactilare palmară
este aceea a specializării manuale: palma stângă este destinată (la
dreptaci) recepţiei mesajelor, în timp ce cu degetele mâinii drepte
se dactilează răspunsul. Se asigură astfel rapiditatea, fluenţa şi
feed-back-ul comunicării;
2. verbal-oral: însuşirea vorbirii este posibilă la copiii cu auz rezi-
dual bun, chiar dacă elementele prozodice sunt carenţate sau lip-
sesc. Este însă nerealist să ne aşteptăm la restrângerea limbajului
gestual, deoarece acesta constituie în fapt baza comunicării (să
nu uităm că, spre deosebire de neauzitor, copilul cu deficienta
asociata de vedere si de auz nu poate recurge eficient la
labiolectură); se mai utilizează în unele cazuri, metoda
TADOMA de citire tactilă a vorbirii;
3. verbal-scris normal sau cu text mărit (scriere alb-negru cu
caractere supradimensionate), sistem Braille (care reprezintă
soluţia optimă pentru învăţarea scris-cititului la copiii cu
deficienţă auditiv- vizuală severă; sunt urmate procedurile
folosite în cazul nevăzătorilor, cu precizarea că ritmul învăţării se
poate dovedi mai lent şi mai sincopat decât la aceştia datorită
faptului că lipseşte feed-back-ul auditiv). Pot fi folosite, de
asemenea, sistemele Opticon (aparat ce reproduce într-o
reprezentare tactilă scrisul tipărit), Teletouch (conversie a unui
mesaj scris pe tastatură standard de către un locutor fără
deficienţe vizuale în alfabet braille) sau Canon Communicator
 (instrument electronic ce printează o bandă în alfabet braille
atunci când primeşte un mesaj în scriere obişnuită)
D) Sisteme computerizate (Ralph şi Dexter).
Din punctul de vedere al scopului si al intentiei de comunicare,
sistemele comunicationale prezentate mai sus se organizeaza progresiv, de la
formele de comunicare lipsite de valoare intentionala la cele organizate
mental in raport cu un scop si o intentie de a comunica ceva.
Astfel, la nivel receptiv, identificam:
- receptionarea si descifrarea (intelegerea) semnificatiei unor
indici naturali contextuali (ex:suna ceasul – ne sculam)
- intelegerea si recunoasterea unor indici actionali (kinestezici)
- intelegerea semnificatiei unor indici tactili (atingere, apasare,
tragere usoara de mana etc.)
- intelegerea semnificatiei unor indici obiectuali – obiecte de
referinta (lingura – mancam, perna - dormim)
- intelegerea semnificatiei unor atribute definitorii pentru un
obiect/persoana si care sunt folosite ca mijloc de identificare a
acestuia/acesteia (volanul – masina)
- receptionarea si intelegerea semnificatiei unor expresii corporale
- intelegerea semnificatiei unor mesaje transmise prin imagini:
fotografii – desene – simboluri
- receptionarea, recunoasterea si intelegerea semnificatiei unor
semne gestuale – limbaj mimico-gestual
- intelegerea limbajului verbal oral
- intelegerea limbajului verbal scris
La nivelul comunicarii expresive se pot evidentia urmatoarele tipuri de
comunicare:
- comunicarea prin recunoastere: comportamentul copilului indica
constientizarea prezentei unui obiect sau a unei persoane, prin:
1. expresii faciale – simple reactii care indica confort
sau disconfort, fara scop si fara valoare intentional
de comunicare (ex: intoarce capul, zambeste, se
stramba)
2. vocalizari – indica de asemenea, confortul sau
disconfortul si nu au scop sau intentie, ci sunt
expresia unor afecte
- comunicarea de contingenta: acest tip de comunicare are un scop
dar nu si intentie de comunicare; copilul invata ca, actionand
asupra mediului, poate produce un efect
1. miscari ale corpului – ce pot exprima dorinta,
refuzul, protestul (ex: se apleaca inainte pentru a fi
leganat)
 2. folosirea intrerupatoarelor / butoanelor – reprezinta
o modalitate de a (re)produce efectul dorit prin
manipularea unor jucarii, dar fara intentia de a
comunica ceva
- comunicarea instrumentala: reprezinta o forma simpla de
comunicare intentionala cu scopul de a declansa o actiune / efect
din partea unui obiect sau a unei persoane; este un fel de raspuns
motric invatat prin conditionare si folosit ca modalitate primara
de a obtine ceva
1. atingerea sau contactul vizual - copilul trebuie
invatat ca atingand persoana de langa el sau
uitandu-se la ea poate obtine repetarea unei actiuni
(ex: atinge mana pentru inca o inghititura)
2. manipularea persoanei – copilul trebiue invatat sa
poata folosi mana persoanei de langa el pentru a
indica ce doreste (ex: ia mana si o pune pe sticla
pentru a semnaliza ca doreste apa)
3. alegerea obiectului – reprezinta o forma de
manifestare a dorintei si a preferintei pentru un
obiect (jucarie) sau persoana
- comunicare conventionala: la acest nivel copilul cunoaste
utilitatea obiectelor si o exprima prin:
1. obiect de referinta – obiect descriptiv pentru o
actiune sau fenomen (ex: cana – vreau apa, perna –
mergem sa dormim etc.)
2. gesturi simple – reproductive ale unor actiuni
elementare (ex: gata, vino, dormim, mancam etc.)
3. actiuni indicative – cu o semnificatie contextuala
(ex: arata usa – vrea sa iasa afara)
4. variante multiple – actioneaza asupra unor butoane
pentru a realiza o alegere
- comunicare simbolica
1. gesturi complexe (limbaj mimico-gestual)
2. imagini (pictograme sau PECS)
3. verbal oral si scris (holofraze, cuvinte, propozitii
simple)
Intervenţia logopedică trebuie să ţină seama de toate aceste tipuri şi for-
me de comunicare şi să le utilizeze în cadrul unor strategii personalizate de
elaborare şi corectare a limbajului, conform principiilor generale, dintre care,
mai importante sunt:
- al intervenţiei precoce;
- al intervenţiei individualizate;
- al respectării criteriilor psihogenetice şi psihodinamice;
 - al gradării cerinţelor de la simplu la complex;
- al activităţii logopedice integrate şi, respectiv,
- al reevaluării şi reproiectării permanente a intervenţiei.

FISA DE EVALUARE A COMPETENTELOR DE

COMUNICARE
COMUNICARE RECEPTIVA
Receptioneaza si intelege semnificatii exprimate prin :
MODALITATEA / SISTEMUL DE COMUNICARE EI EF
1. preintentional, reflex
1.1 indici naturali contextuali
2. presimbolic
2.1 indici actionali (kinestezici)
2.2 indici tactili (atingere)
3. simbolic concret
3.1 indici obiectuali (obiect de referinta)
3.2 atribute – simbol (obiecte asociate acestora)
3.3 indici gestuali (actiuni reproductive)
3.4 fotografii / desene / simboluri (pictograma sau PECS)
4. simbolic abstract
4.1 limbaj mimico-gestual (semne)
4.2 limbaj verbal oral
4.3 dactilem
4.4 limbaj verbal scris

COMUNICARE EXPRESIVA
Se exprima folosind :
MODALITATEA / SISTEMUL DE COMUNICARE EI EF
1. comunicare prin recunoastere (preintentional, reflex)
1.1 expresii faciale
1.2 vocalizari
2. comunicare de contingenta (comportament intentionat)
2.1 miscari ale capului si corpului
2.2 folosirea intrerupatoarelor
3. comunicare instrumentala (presimbolica)
3.1 atingerea persoanei
3.2 manipularea persoanei
3.3 obiecte
4. comunicare conventionala (simbolica concreta)
4.1 obiecte de referinta
4.2 gesturi simple
4.3 actiuni indicative
5. comunicare simbolica (simbolic abstract)
5.1 gesturi complexe
5.2 asocieri de fotografii / desene / imagini (PECS)
5.3 verbal (limbaj propriu)
5.4 verbal (holofraze, cuvinte)
5.5 verbal oral (propozitie simpla sau dezvoltata)
5.6 verbal scris