T5.

Rolul zonelor economice libere în sistemul REI

Zonele economice libere-etapă primară și necesară în procesul de integrare economică regională

Clisificarea zonelor libere
Zonele libere din R.M

Zona vamală liberă reprezintă cea mai completă formă a regimurilor vamale , o “zona
economică liberă” este un ansamblu geografic și economic în care nu există nici un obstacol
al schimburilor de mărfuri și servicii, nici taxe vamale, nici obstacole tarifare. Formarea unei
zone de liber schimb poate sa fie considerată ca un prim pas spre unificarea economică a
regiunii respective. “Zonă liberă” reprezintă portul , aeroportul sau o parte a teritoriului național,
în care comerțul, în special cu produse industriale este liberalizat prin desființarea oricărei restricții
cantitative sau taxe vamale. Crearea zonelor economice libere (ZEL) este facută cu scopul
de a favoriza dezvoltarea economică prin atragerea de investiții de capital străin. În teoria
economică, definirea noţiunii de zonă economică liberă se încadrează în dezbaterea generală
asupra eficienţei acţiunilor puterilor publice. Astfel, numeroase cercetări asupra mecanismelor
instituţionale au sustinut cu argumente, ce s-au dovedit adecvate realităţilor economice, necesitatea
reducerii intervenţiei statului prin inlăturarea unor reglementări rigide, diminuarea impozitelor şi
a taxelor vamale pentru anumite activităţi. În consecinţă, dincolo de unele circumscrieri ce surprind
forma concretă de realizare a acestui obiectiv, noţiunea de zonă economică liberă defineşte
separarea localizată geografic a activităţilor reglementate de cele nereglementate şi care
beneficiază de anumite facilităti, inclusiv de ordin fiscal şi vamal.
Conceptul de zonă economică liberă este un instrument politic util pentru ţările care
intenţionează să dezvolte un sector de producţie orientat spre export, dar care nu au capacitatea
administrativă şi tehnică necesară pentru a dezvolta un sistem naţional care să permită
exportatorilor importul liber de taxe a echipamentelor şi materialelor. Compatibilitatea dintre
avantajele comerciale şi financiare ale zonelor, cerinţelor obiective ale proceselor tehnologice
d i n ramurile industriale implementate în interesele economice ale utilizatorilor interni ţi
externi ai zonei conduc, de regulă, la un "optim de utilizare"
Spre exemplu, dintre toate zonele libere din Marea Britanic cel mai ridicat nivel optim
a fost înregistrat la Cardiff, unde o companie chimică străină a reuşit să-ţi acopere 90% din
necesarul de componente tehnologice din import - beneficiind de liberalizarea de taxe vamale
- şi să exporte, în afara teritoriului vamal britanic, 50% din produsele de prelucrare rezultate.
La aceste elemente cu caracter general, se adaugă o serie detendinţe specifice ultimei
perioade şi anume:
a) Deplasarea interesului pentru zone comerciale şi industriale libere "clasice" din ţările
capitaliste dezvoltate în special pentru depăşirea barierelor netarifare din comerţul inter -
naţional din cadrul acestui grup de ţări;
b) Accentuarea tendinţei de diversificare a activităţii şi de adaptare la cerinţele pieţei.
Un exemplu îl oferă, pe plan european, zona liberă irlandeză Shannon - sediul primului
magazin operând în sistem "duty free" şi apoi al primului aeroport cu regim vamal complet
liberalizat din lume. Dezvoltându-şi o zonă adiacentă industrială liberă, apoi o serie de
"parcări" pentru mica industrie deservind sectorul serviciilor, administraţia zonei s-a lansat de
curând în turism internaţional (închirieri de case în Irlanda, tururi turistice cu elicopterul
etc). Aceste eforturi de diversificare menţin zona de la Shannon pe primul loc la nivel
mondial în privinţa ratei profitului (29-33% pe an) în clasamentul alcătuit de Departamentul
Comerţului din S.U.A., în pofida anulării recente a avantajului său principal, al vacanţelor
fiscale pe treizeci de ani pentru investitorii străini, în baza unei decizii a Comisiei CEE.
c) Antrenarea într-o măsură sporită în special în zonele industriale libere a firmelor
specializate în "cercetare/dezvoltare" pentru promovarea tehnicii de vârf în producţia de
export.
 Semnificativă este, în acest sens, înfiinţarea în 1980 a "Parcului industriei ştiinţifice de
la Hanichu (Taiwan) menit să susţină, între altele, "îmbunătăţirea structurii industriale
naţionale".
d) În materie de promovare a zonelor libere noi se remarcă efortul general spre atragerea
pentru investiţiile iniţiale a unui număr restrâns de firme de primă mărime şi, în unele cazuri, a
unei singure firme care să "declanşeze" un efort de antrenare în rândul celorlalţi investitori potenţiali.
Exemplelor mai vechi (zona de Ia Shannon fiind lansată cu fondurile companiei DeBecrs Diamonds),
li se adaugă altele noi: zona comercială liberă nr.44 la Mt. Olive New Jerscy a fost lansată in 1979 de
grupul Rockefellcr, fiind atrase apoi Hattori Corporation (producătorul ceasurilor Seiko şi Lorus) şi
BMW ctc. Trebuie menţionat însă că această tactică se dovedeşte greu accesibilă zonelor libere din
ţările în curs de dezvoltare,
e) In fine, în ultima perioadă, se observă o proliferare fără precedent a zonelor libere în diverse
regiuni în curs de dezvoltare în scopul obţinerii unor avantaje legate de exportul pe valută liber
convertibilă, în cadrul eforturilor de lichidare a datoriei externe.
Conceptul de zonă liberă a fost modificat şi ajustat la în multe moduri. Promovarea
comerţului a determinat întotdeauna crearea unui cadru fizic sigur şi a unui set de legi şi de reguli
pentru tranzacţionarea afacerilor. Fără acestea , costul şi riscurile ar face comerţul nefavorabil. Din
punct de vedere comercial, sporirea regulamentelor prezintă atît avantaje cît şi dezavantaje:
o îmbunătăţirea comunicaţiilor
o noile forme de organizaţii de afaceri facilitează creşterea comerţului prin
reducerea incertitudinii în tranzacţii.
o Regulamentele comerciale şi taxele pe importuri, pe de altă parte, au un
impact negativ asupra comerţului.

Cei 23 de termeni pentru a descrie zonele libere pot fi grupati in functie de activitatile
desfasurate in cadrul lor
Din aceşti termeni cel mai mult utilizaţi sunt următorii:
o Zonă liberă
o Port liber
o Zoă de comerţ liber
o Zonă economică specială
o Zonă prelucrătoare de export
o Zonă comercială străină
Prin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri şi servicii, la “crearea”,
dar şi la “devierea” de comerţ, la liberalizarea schimburilor de mărfuri şi servicii.
În diferite studii efectuate de cercetătorii în domeniu pot fi găsite mai multe clasificări ale
zonelor libere. Dacă ar fi să le cumulăm, am obţine următoarea clasificare, în funcţie de criteriile:
I. În funcţie de mărime, zonele libere se clasifică în:
a. Foarte mici, până la 10 ha(exemplu: Singapore – 4 ha, insula Man –
8 ha);
b. Mici, până la 100 ha(exemplu: Baguio în insulele Filipine – 62 ha,
Curacao în Antilele Olandeze – 64 ha, aeroportul Larnaca, insula Cipru – 80 ha);
c. Mijlocii, între 101-300 ha(exemplu: Panama – 110 ha, Mactan,
insulele Filipine – 119 ha, Shannon, port + aeroport în Irlanda – 120 ha, Monrovia,
Liberia – 200 ha, insulele Bahamas – 220 ha, golful Aqaba, Iordania – 300 ha);
d. Mari, între 301-1000 ha;
e. Foarte mari, peste 1000 ha(exemplu Bataan, ins. Filipine – 1300 ha).
II. În funcţie de tipul operaţiunilor executate:
 a. “teritorii libere” ale căror funcţii se limitează la operaţiunile de
păstrare, sortare, împachetare, transbordare, fără o prelucrare suplimentară a
mărfurilor:
– porturi libere franco(PF)
– aeroporturi libere(AL)
– perimetre libere(free perimeter-PL)
– zonă de tranzit(ZT)
b. zone în care se desfăşoară şi o activitate productivă, de prelucrare
primară sau secundară a mărfurilor depozitate:
– zone prelucrătoare de export(ZPE)
– zone de promovare a investiţiilor(ZPI)
– zone libere comerciale(ZLC)
III. În funcţie de influenţa la nivelul economiei naţionale respective:
a. Zonă închisă în care activităţile desfăşurate nu influenţează
economia ţării aflată în apropiere.
b. Zonă deschisă sau integrată, care întreţine legături economice directe
şi reciproce cu statul pe teritoriul căruia se află.
IV. În funcţie de modul de administrare:
a. De către organele locale ale puterii de stat abilitate în acest scop
b. De către statul respectiv.
V. În funcţie de particularităţile organizatorice:
a. Zone libere de taxe vamale
b. Zone de comerţ liber
c. zone economice libere etc.
VI. În funcţie de natura şi importanţa facilităţilor acordate sau după regimul
fiscal:
a. Zone libere – enclave într-un teritoriu vamal naţional în care
mărfurile intră fără formalităţi vamale.
b. Zone bancare libere – bănci, care în contextul pieţei eurodevizelor
sunt scutite de obligaţia rezervei obligatorii minime a depozitelor în valută.
c. Zone libere de asigurări – caracterizate prin lipsa reglementărilor
pentru anumite tipuri de asigurări.
VII. În funcţie de locul de amplasare:
a. Porturi(fluviale sau maritime)
b. Aeroporturi
c. altele
VIII. În funcţie de integrarea economică aflată în apropiere:
a. Zona europeană care cuprinde şase mari ZEL:
– Larnaca din insula Cipru
– Gibraltar
– Grecia
– Insula Man din Marea Britanie
– Shannon din Irlanda
– Elveţia
Mai sunt cuprinse şi zone libere din centrul Europei(Polonia, Ungaria, Slovacia) şi din
Estul Europei(România, Iugoslavia, Bulgaria).
b. Zona asiatică – cuprinde 7 mari ZEL:
– Portul Mina Sulman în Bahrein
– Jebel Ali Free Zone Authoritz din Emiratele Arabe Unite
– Golful Aqaba din Iordania
– Hong Kong
– Macao
 – Singapore
– Insulele Filipine
Mai trebuie menţionată şi China cu peste 20 de ZEL-uri şi insula Taiwan.
lX *După destinaţia mărfurilor:
- zone orientate spre importul de mărfuri (în cazul ţărilor dezvoltate)
- zone orientate spre exportul spre exportul de mărfuri (în cazul ţărilor în curs de dezvoltare)
X *După o clasificare făcută de O.N.U.D.I., zonele libere s-ar împărţi în următoarele
categorii:
 Zone prelucrătoare scutite de impozite – înfiinţate pe insule
de organizaţii transnaţionale şi companii de navigaţie şi acxate pe operaţii
simple.
 Zone libere de depozitare – situate lîngă frontiere şi în porturi
şi fiind folosite pentru stocarea mărfurilor necesare consumului în regiunile
învecinate.
 Zone libere de frontieră – situate la frontiera dintre o ţară
dezvoltată şi o ţară în curs de dezvoltare, în cadrul lor desfăşurîdu-se mai
ales activităţi industriale.
 Zone libere comerciale – au ca principal obiectiv
aprovizionarea cu mărfuri din import a ţării respective.
 Zone libere industriale de export – cu funcţia principală de a
exporta produsele realizate în cadrul zonei. Zonele libere prelucrătoare de
export sunt o variantă a zonelor libere, dezvoltîndu-se adesea în însăşi
zonele libere.
În practica internaţională, fapt stipulat şi în Convenţia de la Kyoto, zonele libere pot fi:
- comerciale, în care operaţiunile autorizate sunt, în general, limitate la cele necesare
pentru păstrarea (stocarea) mărfurilor şi la manipulări obişnuite pentru ameliorarea prezentării
comerciale sau pentru condiţionarea la transport (practică utilizată în Comunitatea Europeană).
- industriale, în care se permit şi operaţiuni de transformare industrială a mărfurilor;
în ambele cazuri, păstrarea mărfurilor este nelimitată şi cesiunea mărfurilor este
permisă. Activitatea prin magazine duty free (comerţ pentru consum) este interzisă. Aceasta
face obiectul unor reglementări distincte de zonă liberă.
- mixte, în care ambele genuri de activităţi se vor putea desfăşura.
Deşi mărfurile introduse într-o zonă liberă sunt considerate ca nefiind în teritoriul vamal,
unele dispoziţii ale statului în cauză pot fi aplicate în special în cazul prohibiţiilor şi restricţiilor
care derivă din legislaţia naţională.
Mărfurile care provin din teritoriul vamal beneficiază în general de exonerare sau
rambursare a drepturilor şi taxelor de import şi de drepturile şi taxele interne care sunt acordate
cu ocazia exportului.
Mărfurile introduse în teritoriul vamal provenite din zona liberă sunt considerate ca
provenind din străinătate şi, în consecinţă, supuse drepturilor şi taxelor de import.
Totuşi, autoritatea vamală poate proceda la controale în interiorul zonei libere în scopul
asigurării corectitudinii operaţiunilor autorizate, control realizat de regulă în evidenţele
agenţilor.
Se impune a se arăta că zona liberă, antrepozitul vamal (liber) şi magazinele free au
reguli diferite şi sunt reglementate ca atare prin convenţii vamale internaţionale.
Antrepozitul vamal este o „întreprindere de depozitare şi păstrare a mărfurilor
importate, pe o perioadă determinată, fără a se plăti taxe vamale, dar cu plata taxelor de
depozitare". Atunci când mărfurile sunt scoase din antrepozit, acestea pot fi reexportate, de către
importator, cu respectarea obligaţiilor tarifare şi procedurale ce îi revin conform regimului vamal
în vigoare, de regulă, la data antrepozitării bunurilor.
După funcţia lor economică, antrepozitele vamale sunt clasificate în două grupe, şi
anume:
• antrepozite de stocare sunt acelea în care mărfurile beneficiază de regim
suspensiv dacă sunt păstrate în aceeaşi stare sau pot fi supuse numai unor operaţii
simple de condiţionare şi ambalare;
• antrepozite industriale sunt acele antrepozite vamale în care mărfurile
pot fi supuse unor operaţiuni de prelucrare industrială
Magazinele duty free sunt întreprinderi organizate în zona liberă ale cărei mărfuri sunt
scutite de taxe vamale şi impozite. în cazul în care acestea îşi plasează mărfurile în teritoriul
vamal ele nu mai beneficiază de aceste facilităţi.
Aceste magazine pot fi amplasate numai între locul stabilit pentru controlul vamal la
ieşirea din ţară şi limita exterioară a perimetrului punctului de control dinspre graniţa străină.
Persoanele fizice care intră sau ies din ţară pot beneficia de regimul de comercializare în regimul
„duty free" numai în acest perimetru strict determinat.
Mărfurile provenite din import ce se vând în valută prin magazinele autorizate potrivit legii
să comercializeze mărfuri în regim de „duty free" situate în punctele, de control trecere frontieră
aeriană, navală şi terestră, precum şi prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a
reprezentanţelor diplomatice şi personalului acestora sunt exceptate de la plata taxelor vamale

Principalele sarcini care se realizează în activitatea ZEL au fost și rămîn:

-creșterea economică a regiunilor,în care funcționează zonele libere;
-atragerea investițiilor autohtone și străine în sectorul de producție industrială;
-crearea unui mare număr de locuri noi de muncă;
-majorarea semnificativă a volumelor impozitelor și taxele încasate și reducerea
încălcărilor fiscale;
-implementarea tehnicii și tehnologiilor moderne, experienței de producție înaintată și a
managementului;
-majorarea volumelor producției industriale fabricate pentru export;
-reducerea barierelor birocratice pentru a pătrunde pe piețe și practicarea activității de
anterprenoriat
-reducerea economiei tenebre
- aplicarea experienţei avansate din domeniul producţiei şi a managementului;
Pe teritoriul zonelor economice libere acţionează:
a) acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte;
b) legislaţia Republicii Moldova;
c) actele normative ale Guvernului;
d) actele normative ale Administraţiei zonei libere, adoptate în limitele competenţei sale,
care nu contravin prezentei legi.
În Republica Moldova există șapte Zone Eonomice Libere: Expo-Business-Chișinău,
Tvardița, Valkanesh, Taraklia, Otaci-Business, Ungheni- Business, Bălţi, deasemenea dispunem
de Portul Internațional Liber ,,Giurgiulești’’ și Aeroportul Internațional Liber ,,Mărculești’.La
situaţia din 1 octombrie 2013 pe teritoriul zonelor libere erau înregistraţi 158 rezidenţi. La finele
perioadei de gestiune, numărul de angajaţi ai rezidenţilor zonelor libere a constituit 6149 persoane.
Din numărul total al angajaţilor 2813 persoane activează în ZEL „Bălţi”, 1995 persoane în ZEL
„Ungheni-Business”, 562 persoane în ZAL „Expo-Business-Chişinău”, 398 persoane în ZAL PP
„Valkaneş”, 298 persoane în ZAL „Tvardiţa”, 69 persoane în ZAL PP „Otaci-Business” şi 14
persoane în ZAL PP „Taraclia”. În decursul a 9 luni a.c., volumul total al salariilor achitate de
către rezidenţi a constituit 235 mil. lei, iar salariul mediu al unui angajat - 4285 lei.
Volumul total al investiţiilor în zonele economice libere, pe întreaga perioadă de activitate
ale acestora, conform situaţiei din 1 octombrie 2013, a însumat 190,3 mil. dolari SUA, dintre care
în 9 luni ale anului 2013 au fost investite 17,9 mil. dolari SUA (o creştere de 1,4 ori în comparaţie
cu perioada similară a anului precedent). Majorare esenţială a investiţiilor a fost înregistrată în
ZEL „Bălţi” – 12,8 mil. dolari SUA, în ZEL „Ungheni-Business” – 1,9 mil. dolari SUA, în ZAL
„Expo-Business-Chişinău” – 1,7 mil.dolari SUA și în ZAL „Tvardiţa” – 1,3 mil.dolari SUA.