Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
Zonele climatice favorabile culturii viţei de vie din ţara noastră cuprind regiuni
pedoclimatice, relief şi roci foarte variate, ale căror caracteristici corelate cu cerinţele
ecologice ale soiurilor şi portaltoilor sunt determinante în obţinerea unor producţii de struguri
şi vin superioare cantitativ şi calitativ, la nivelul cerinţelor actuale.
Extinderea şi modernizarea rapidă a plantaţiilor de viţă de vie nu s-a făcut întotdeauna
în cele mai bune condiţii pedoclimatice. Astfel s-a ajuns la existenţa unor plantaţii amplasate
în condiţii improprii de sol, relief şi litologie, care nu numai că nu au corespuns unei eficienţe
economice scontate, dar datorită unei dezvoltări vegetative necorespunzătoare, clorozării şi
uscării au trebuit să fie defrişate. În unele situaţii, chiar în condiţiile obţinerii unor recolte
cantitative mulţumitoare, calitatea vinurilor obţinute din soiuri neadaptate şi nespecifice
diferitelor podgorii este inferioară faţă de calitatea obţinută din aceleaşi soiuri în condiţii
pedoclimatice favorabile.
Oriunde se produc struguri care se coc se pot obţine şi vinuri. Dar nu oriunde
condiţiile favorabile pentru coacerea strugurilor sunt favorabile şi pentru obţinerea vinurilor
de calitate. Dacă suprafaţa pe care se cultivă viţa de vie este atât de întinsă, cea pe care se
produc vinuri de calitate este considerabil mai restrânsă (Teodorescu Şt., Popa A., 1987).
Calitatea produselor viti-vinicole depinde în mare măsură de condiţiile de mediu, care îşi
pun amprenta asupra arealelor de producţie (regiune, podgorie, centru viticol ş.a.). Anumiţi
factori de diferenţiere identificaţi ca importanţi pentru metabolismul viţei de vie la un anumit
nivel, pot să fie, în interacţiune cu alţii, identificaţi la un alt nivel. Astfel, într-o parcelă,
conţinutul de apă din sol la un moment dat depinde, între altele, de volumul precipitaţiilor, de
frecvenţa lor, de permeabilitatea solului şi de capacitatea sa de retenţie precum şi de rezerva
hidrică a subsolului, sau de evapotranspiraţia potenţială determinată pe un sector geografic
mult mai larg. În ultima perioadă, tehnicile de studiu ale mediului natural s-au perfecţionat şi
diversificat, dar stabilirea unei metode de zonare a suprafeţei cu adevărat operaţională şi
aplicabilă viticulturii rămâne delicată. Aceasta, datorită variabilităţii spaţiale şi temporale a
anumitor factori naturali de mediu (sol/climat), multitudinii variabilelor şi complexităţii
lanţului de factori, care determină calitatea producţiei (Olteanu I. şi colab. - 2002).
Numărul mare de soiuri autohtone locale, metode tradiţionale de cultură a viţei de vie,
anumite tipuri de vinuri specifice zonei sunt dovezi sigure în susţinerea afirmaţiei de mai sus.
Existenţa plantaţiilor viticole în centre desemnate pe aproape întregul spaţiu al regiunii, în
3
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
scopul valorificării potenţialului arealelor cu maximă vocaţie viticolă, este o altă caracteristică
a viticulturii din Oltenia. Cele menţionate atestă o fină cunoaştere şi preţuire a importanţei şi
valorii microreliefului, naturii solului şi microclimatului bazate pe o foarte îndelungată
experianţă şi un ascuţit spirit de observaţie (Teodorescu Şt., Gheorghiţă M., 1970).
Problematica viticulturii biologice moderne, stabile impune o abordare sistematică şi integrată
la nivel de parcelă, considerată ca fiind „agrosistem cu potenţial propriu de producţie”.
Preocupările ce vizează optimizarea ecosistemului viticol urmăresc nu numai optimizarea
producţiei, a calităţii şi profitului, ci şi minimalizarea costurilor şi a forţei de muncă, folosirea
raţională a resurselor ecologice şi economice, conservarea habitatului împotriva poluării
(Dejeu L., 1997).
În cursul anilor au fost efectuate cercetări în scopul cunoaşterii întregului ansamblu de
factori ecologici din sol şi din afara lui, cu identificarea certă a factorului sau a factorilor
favorabili sau limitativi, deficienţi sau în exces, ce stau la baza unor productivităţi mari sau
reduse.
Studiile şi cercetările efectuate în perioada 2002 – 2005 au permis obţinerea unor valoroase
informaţii, referitoare la evaluarea potenţialului oenologi al sistemului ,,terroir – soi“ din cele
mai renumite plaiuri viticole ale Podgoriilor Drăgăşani şi Sâmbureşti.
Fundamentarea teoretică şi metodologică a fost asigurată de consultarea unui număr important
de lucrări ştiinţifice de specialitate publicate la noi în ţară şi în străinătate.
Scurt istoric al conceptului de “ terroir”
Deşi noţiunea de “terroir” este de dată relativ recentă (aparţinând practic ultimelor 2 – 3
decenii) preocupări privind importanţa şi rolul condiţiilor de mediu (sol, climă) în zonarea
viticulturii şi în obţinerea unei anumite calităţi a producţiei de struguri au apărut o dată cu
trecerea de la forma de viticultură arhaică “de subzistenţă” la cultura viţei de vie raţională şi
specializată, capabilă să satisfacă noile oportunităţi comerciale (Dagradi, 1982; Dion, 1990;
Falcetti, 1994).
Din textele Georgicelor (secolul II după J.C.) reiese însă importanţa ce începe să fie acordată
în Peninsula Italică alegerii terenului la înfiinţarea plantaţiilor viticole, fapt ce dovedeşte că
viticultura romană depăşise la momentul respectiv faza de ocupare pripită şi indiferentă a
terenurilor pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole. Specialiştii în agricultură ai epocii
respective, mereu în căutarea de noi criterii de evaluare şi diferenţiere a regiunilor viticole,
considerau deja caracteristicile mediului ca fundamentale pentru producerea vinurilor de
calitate. Astfel, Caton cel Bătrân, Varron, Virgiliu, Columella, Pliniu cel Bătrân au subliniat
rolul jucat de elementul “mediu” atât la nivel de macrozonă (Eturia, Campania, câmpia râului
Pô etc.), cât şi la nivel de microzonă, anticipând astfel noţiunea actuală de “terroir” ca factor
de calitate.
5
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Din cele prezentate anterior reiese faptul că noţiunea de “terroir” şi alegerea “terroir”-ului a
căpătat importanţă numai în etapele foarte avansate ale dezvoltării viticulturii. Mesnier (1984)
subliniază faptul că în prezent această exigenţă este resimţită în special în ţările în care tradiţia
viticolă este bine înrădăcinată (Franţa, Italia, Spania), în timp ce în ţările în care viticultura s-a
dezvoltat recent (SUA, Africa de Sud, Australia, Chile etc.) noţiunea de “terroir” este încă
vagă, neclară. În cazul acestor ţări interesul principal rezidă mai ales în identificarea acelor
areale în care climatul, în perioada de vegetaţie a viţei de vie, este propice culturii viţei de vie
şi nu neapărat adaptării unor producţii de vinuri de mare calitate şi tipicitate (Bubals, 1990).
6
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
- climatul local (mezoclimat), aşa cum rezultă acesta din interacţiunea cu tipul de sol şi cu
factorii secundari de biotop (relieful, expoziţia, altitudinea, tipul de vegetaţie, prezenţa
unor bazine de apă, etc.).
În România a fost utilizată pentru definirea acestor areale elementare termenele de
“teritoriu viticol ecologic omogen” (TVEO, Oşlobeanu şi colab., 2000) sau de “areal
viticol ecologic omogen“ (AVEO, Ionescu, 1995).
8
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
CAPITOLUL I
1.1 ISTORIC
9
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
internaţională din 1887. G.Nicoleanu şi J.Roy Chevier, în cartea lor “Ampelographie” (Paris,
1903), subliniază că „vinul de Crâmpoşie din Drăgăşani a fost încercat pentru şampanizare la
Stuttgart de către N. Benger, dând cele mai fericite rezultate.”
Ca şi alte podgorii, Drăgăşani a trecut prin perioade critice. Cea mai dezastruoasă a fost cea
datorată atacului filoxerei, care la Drăgăşani a fost semnalată în anul 1890, mai târziu decât în
alte podgorii ale ţării. Trecerea de la viticultura prefiloxerică la cea postfiloxerică a necesitat
mari eforturi şi schimbarea tehnologiei de înfiinţare şi de cultură a viţei de vie.
La sfârşitul secolului XIX, mai precis în anul 1890, în via proprietate a familiei Teodorini a
fost semnalat primul atac de filoxeră în podgorie. Prima plantaţie înfiinţată cu viţă altoită a
fost via “Bărăţia” înfiinţată în anul 1895.
Un rol aparte, în refacerea viilor din podgorie şi din toată ţara , l-a ocupat pepiniera
Drăgăşani, înfiinţată în anul 1897, în cadrul căreia a fost altoită prima viţă, pe data de
16.03.1898 aşa cum se menţionează în registrul de lucrări zilnice, soiul Gordan, Crâmpoşie şi
Tămâioasă românească, pe portaltoiul Riparia Gloire. Are 110 ani de neîntreruptă activitate
pepinieristică.
Rod al stăruinţelor profesorilor: Gh. Ionescu Şişeşti, I.C.Teodorescu şi Gherasim
Constantinescu, în 1936, se înfiinţează Staţiunea Viticolă şi Oenologică de care se leagă
istoria ultimilor 70 de ani ai podgoriei Drăgăşani cu remarcabilă activitate de creaţie ştiinţifică
şi profunde transformări structural.
Personalităţi importante, ziarişti, scriitori, poeţi, pictori, muzicieni, ca invitaţi ai proprietarilor
de vii, veneau să participe toamna la sărbătoarea culesului.
Date preţioase despre viticultura podgoriei au fost zugrăvite în articole, poezii, schiţe, romane,
cântece etc., o parte din ele strânse de I.C.Teodorescu (1943), în lucrarea “Contribuţii la
cunoaşterea podgoriei Drăgăşani”.
Amplasarea geografică. Podgoria Drăgăşani este situată geografic între 44° 27’– 45° 14’
latitudine nordică şi 23° 47’ – 24° 26’ longitudine estică. Altitudinea creşte de la sud 140 m
(Oporelu) la nord 463 m (Scundu).
Relieful este structurat de o regiune tectonică şi petrografică, modificat de intense procese
erozivo-acumulative exercitate de reţeaua hidrografică.
Cea mai mare parte a podgoriei Drăgăşani se întinde în dreapta Oltului, ocupând dealurile:
Dealul Oltului (Drăgăşani – Călina - Prundeni – Zăvideni – Orleşti – Scundu), dealul Suteşti
(Pietroasa – Verdea - Mitrofani), dealul Guşoeni (Episcopie – Măgureni – Spârleni), dealul
Dobruşa (Zlătărei – Ştefăneşti – Lungeşti), dealul Beica (Mădulari – Şuşani – Cârlogani) şi
dealul Cerna Olteţu (Oveselu – Fârtăţeşti – Tetoiu).
10
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
11
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Din vremuri străvechi în această zonă se produceau deopotrivă renumite vinuri roşii, dar şi
vinuri albe, uşoare, plăcute la gust.
Localizare geografică. Podgoria Sâmbureşti se află situată la stânga Oltului, în marea
unitate geografică a Piemontului getic, respectiv în subunitatea cunoscută sub numele de
Platforma Cotmeana, având aceleaşi coordonate geografice precizate la podgoria Drăgăşani.
Vinificarea şi vinurile.
Cabernet Sauvignon, vin roşu-rubiniu, cu aromă specifică de soi la tinereţe, evoluează
calitativ prin maturare şi învechire şi capătă o distincţie aparte. Tipicitatea acestui vin se
corelează, mai ales, cu nota lui olfactivă, de zmeură şi afine. Robust şi bărbătesc, Cabernet-ul
Sauvignon de Sâmbureşti se situează în fruntea ierarhiei vinurilor roşii deseori concurându-l
pe cel de Dealul Mare sau Mehedinți.
12
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
13
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Relieful de dealuri piemontane constituie cea mai mare parte din suprafaţa de cultură a
viţei de vie în podgoria Drăgăşani. Situat la nord de văile Pesceana şi Negrăpeasa, se
desfăşoară sub forma unor culmi, mamelonate, pe direcţia nord – sud şi nord-vest – sud-est.
Altitudinile absolute ale culmilor au valori de 420 m în partea nordică şi de 300 m în parte
centrală a podgoriei. Adâncimea fragmentării este de 130 – 150 m în zona văilor principale.
Culmile reprezintă forme rotunjite uneori largi de numai câţiva metri , alteori de 50-100 m, cu
înclinări slabe (3-5º) şi expoziţii favorabile amplasării plantaţiilor de viţă de vie. Procesele de
eroziune, uneori puternic dezvoltate pe mameloane, afectează însuşirile fertile ale solurilor,
cărora numai aplicarea unor tehnologii de cultură adecvate le-ar putea reda însuşiri la nivelul
cerinţelor unor bune recolte de struguri. Resturile din vechiul nivel al piemontului, răspândite
sub forma unor mici platforme în întreaga zonă, constituire numai parţial un teren favorabil
viţei de vie, datorită predominanţei solurilor argiloiluviale puternic diferenţiate textural (circa
55 – 60% argilă <0,002 mm în orizontul Bt).
Versanţii au o morfologie mult mai complexă comparativ cu cei din zona de platformă,
datorită unei amplificări a intensitaţii proceselor de eroziune şi alunecare manifestate cu mici
excepţii pe întreaga suprafaţă a acestora. Datorită îndeosebi alunecărilor, vechi versanţii
prezintă un profil neregulat cu sectoare convexe şi concave, caracterizate prin eroziune şi
respectiv acumulare a deluviilor. Au înclinaţii diferite, mult mai accentuate (15-30º) în partea
superioară, în zona de desprindere a porţiunilor de teren alunecate faţă de restul versantului în
14
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
de cele mai multe ori fiind parazitate cu materiale transportate de torenţi, se confundă cu
conurile de împrăştiere.
16
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
CAPITOLUL II
2.1 LITOLOGIA
Litologie.
Studiul geologic al regiunii a fost realizat de N. Mihăilă şi colab. (1965) şi C. Ghenea şi colab.
(1965) care au separat următoarele etaje:
Depozitele levantine sunt reprezentate printr-un facies alcătuit din argile, marne,
nisipuri şi pietrişuri, aşezate într-o stratificaţie aproape orizontală (înclinaţie foarte slabă spre
sud). Prezenţa acestor depozite la suprafaţa versanţilor se face sub forma unor dealuri în care
ponderea unuia sau altuia din orizonturi este determinată de amestecul cu materiale
transportate din partea superioară a versanţilor. În general apar în aşezare nemodificată pe
suprafeţele reprezentând culmi secundare ale interfluviilor. Depozitele rezultate din astfel de
procese de pantă sunt caracterizate granulometric prin predomonanţa argilelor şi luturilor
argiloase. Pe suprafeţe restrânse apar nisipuri, marne şi pietrişuri, acestea din urmă fiind
prezentate în diferite procentaje în depozitele de la baza pantelor din jurul localităţilor Orleşti,
Zăvideni şi Nemoiu. Marnele şi nisipurile sunt situate în zona Călina – Verdea – Padina şi
ocupă suprafeţe restrânse sub forma unor petice de mică întindere în unităţi caracterizate
litologic prin predominanţa argilelor.
În condiţiile unei texturi argiloase, depozitele deluviale provenite în cea mai mare
parte din levantin sunt caracterizate printr-un regim hidric şi de aeraţie cu acţiune nefavorabilă
permanentă sau intermitentă asupra dezvoltării sistemului radicular al viţei de vie.
cauză dezvoltarea butucilor şi încărcarea cu coarde este slabă sau moderată, determinând
producţii modeste de struguri, compensate numai parţial printr-o ridicată valoare calitativă.
Cuaternarul. Este reprezentat prin toate cele 3 diviziuni ale Pleistocenului (inferior,
mediu şi superior) ca şi prin Halocenul inferior şi superior.
18
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
luto-argiloase, pe care s-au format soluri cu grosimi de 1,5–2,0 m, exceptând frunţile de terase
pe care solurile au profile scurte cu caractere scheletice (Sâmbureşti). Influenţa acestor
sedimente asupra condiţiilor ecologice ale viţei de vie se face resimţită indirect prin
transmiterea în sol a sedimentării lor de solificare. Slaba permeabilitate a depozitului
contribuie pe lângă cea a solului (mai accentuată pe suprafeţele plane de terasă sau platformă)
la crearea unui exces de apă atât la suprafaţa solului cât şi în substrat a cărui acţiune negativă
asupra sistemului radicular al viţei de vie a fost subliniată mai sus.
Toate nivelurile de terasă inclusiv luncile sunt în diferite grade parazitate cu materiale
amestecate cu materiale deluvio-coluviale transportate de torenţii de pe versanţii dealurilor
sau de pe nivelurile superioare de terase. Aceste depuneri sub forma unor conuri de
împrăştiere pot fi considerate ca holocene, acţiunea de depunere continuând şi în prezent mai
ales în zona Ştefăneşti - Strjeştii de Sus. Aceste depozite constituie substratul litologic cel mai
favorabil dezvoltării viţei de vie, influenţând direct sau indirect ecologia acesteia, datorită
prezenţei lor în zona sau în apropierea zonei de dezvoltare maximă a sistemului radicular.
Hidrologia
19
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Tipurile de sol predominante si favorabilitatea lor pentru cultura vitei de vie in arealul
Drăgășani Caracterizarea agrochimică.
Pe baza caracteristicilor morfologice, fizice şi chimice, solurile podgoriilor Drăgăşani
şi Sâmbureşti au fost separate în 6 clase (soluri argiloiluviale, soluri cambice, soluri litomorfe,
soluri hidromorfe, soluri neevoluate şi soluri antropice), 9 subclase (soluri argiloiluviale fără
orizont eluvial, soluri argiloiluviale cu orizont eluvial, soluri cambice eu-mezobazice, soluri
litomorfe mollice, soluri litomorfe pe argile, soluri hidromorfe cu ape stagnante din
precipitaţii, soluri neevoluate pe diferite materiale parentale, soluri neevoluate pe aluviuni
recente, soluri antropice cu profil), 14 tipuri de soluri (sol brun roşcat, sol brun roşcat
podzolit, sol brun argilic, sol brun podzolit, sol podzolic argiloiluvial, planosol, sol brun,
rendzină, vertisol, sol gleic, sol pseudogleic, regosol, sol aluvial, sol antropic desfundat).
20
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
21
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
struguri şi a calităţii vinurilor (stabilite de SCV Drăgăşani – ing. Gh. Condei) se prezintă
astfel:
1. Solurile brune argilice sunt slab aprovizionate în humus (1,0 – 1,5%), azot total
(0,040 – 0,060%), fosfor mobil (5 – 10g/100g sol), potasiu, mediocru, în fosfor total (0,050 –
0,100%) şi sărace în potasiu accesibil. Sunt soluri slab-puternic acide (pH în apă 5,2 – 6,60) şi
mezobazice-eu-mezobazice (V% 70 – 88). Starea de vegetaţie a viţei de vie pe astfel de soluri
variază de la slabă la bună, dezvoltarea cea mai redusă fiind caracteristică solurilor brune
argilice afectate de eroziune, situate pe versanţi terasaţi necorespunzător. Producţia medie de
struguri realizată pe soluri brune argilice este de circa 7 500 kg, iar cea potenţială este de
peste 11 000 kg în condiţiile echilibrării şi îmbunătăţirii nivelului de aprovizionare. Vinurile
obţinute sunt superioare de regiune şi vinuri curente.
22
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Productivitatea viţei de vie pe astfel de soluri este în medie de circa 5 000 kg struguri la
hectar, iar cea potenţială în condiţii tehnologice de peste 8 000 kg/ha.
În mod obişnuit se obţin numai vinuri curente.
5. Vertisolurile sunt soluri mediocru - normal aprovizionate, predomonând însă cele
normal aprovizionate. Conţinuturile în humus (1,5–2,5%), azot total (0,160–0,100%) şi fosfor
total (0,050–0,100%) sunt mediocru-normale, slab-bogate (5–20 mg) în fosfor mobil şi
moderat-bogate (20–40 mg) în potasiu accesibil. Sunt slab acide-slab alcaline (valoarea pH în
apă 6,0 – 7,8) şi cu un grad de saturaţie ridicat (83,0–100,0 %).
Au o productivitate ridicată (6 700 kg struguri la hectar), în condiţii de ameliorare pot da
producţii medii de peste 10 000 kg la hectar. Pe aceste soluri se obţin vinuri superioare de
regiune şi vinuri curente.
6. Regosolurile sunt în cea mai mare parte carbonatice cu un conţinut în CaCO 3 variind între
0,5–25%. Pe solurile cu un conţinut ridicat (15–25%) apar fenomene de cloroză. Sunt solurile
cel mai slab aprovizionate cu elemente nutritive, valorile conţinuturilor în humus (<1,0%),
azot total (<0.040%), fosfor total (0,050 - 0,100%), fosfor mobil (<2 mg) şi potasiu
schimbabil (<12 mg) indică o aprovizionare slabă în orizontul de maximă dezvoltare a
sistemului radicular. Sunt soluri cu pH alcalin (7,2–8,2) şi cu un grad de saturaţie în baze (V
%) ridicat (91,5–100,0).
Producţiile medii realizate pe aceste soluri sunt cele mai scăzute din podgorie (circa 4 000
kg/ha). În schimb vinurile produse pe regosoluri sunt vinuri superioare şi vinuri superioare cu
denumire de origine.
7. Solurile aluviale sunt mediocru-normal aprovizionate înregistrându-se o variaţie largă în
conţinuturile în fosfor total (0,050–0,150%), fosfor mobil (5–20 mg), potasiu accesibil (12–40
mg). Valorile pH (în apă) variază de la neutru la alcalin (7,0–8,2), iar gradul de saturaţie (V%)
între 90,0 – 100,0.
23
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
CAPITOLUL III
EVALUAREA RESURSELOR CLIMATICE
Clima
Datele pluviometrice indică cantităţi medii anuale care cresc de la 515 mm în partea
sudică (Slatina) la 578 mm (Drăgăşani) şi 704 mm în partea nordică (Pesceana-Cueni).
Cantităţile de precipitaţii căzute în perioada aprilie – septembrie sunt de 298 mm la Slatina,
343 mm la Drăgăşani şi 355 mm la Pesceana - Cuieni. Aceste valori, cu excepţia celor de la
Pesceana-Cuieni se înscriu între limitele cele mai favorabile pentru calitatea vinului, de 250 –
350 mm (Ribéreau - Gayon şi Peynaud, 1960). Ploile de primăvară abundente (mai-iunie),
24
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Culmile şi versanţii din apropierea văii Oltului (Dealul Viilor) precum şi zona Dobroteasa –
Sâmbureşti, sunt situate la limita nordică a pădurilor de Querqus cerris şi Querqus frainetto în
amestec cu Querqus sessiliflora.
Zonal, limita nordică a viţei de vie, în podgoria Drăgăşani, este reprezentată de o linie care
uneşte localităţile Ioneşti-Scundu-Pesceana-Lădeşti, situată în apropierea marginii nordice a
Piemontului Getic.
25
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
CAPITOLUL IV
26
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
27
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Tabelul III.1.
28
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Tabelul III.2.
Elemente climatice caracteristice anului 2003 (umiditatea aerului, precipitaţii, insolaţia, bilantul termic)
(date preluate de la Staţia Meteorologică Drăgăşani)
Umiditatea aerului, % Precipitaţii, mm/mp Insolaţia, ore Bilanţ termic, °C
Specificare Anuală Perioada de vegetaţie Anuală Perioada de vegetaţie Anuală Perioada de vegetaţie Activ Util
Ianuarie 91 - 55,5 - 45,7 - - -
Februarie 78 - 22,3 - 107,5 - - -
Martie 72 - 14,5 - 164,4 - 22,7 -
Aprilie 60 60 62,7 62,7 189,1 189,1 20,7 20,7
Mai 56 56 85,6 85,6 295,3 295,3 633,1 633,1
Iunie 59 59 37,6 37,6 340,2 340,2 689,0 689,0
Iulie 63 63 89,6 89,6 281,3 281,3 693,7 693,7
August 52 52 18,9 18,9 333,2 333,2 749,6 749,6
Septembrie 68 68 132,8 132,8 199,2 199,2 490,2 490,2
Octombrie 79 79 112,8 112,8 124,5 124,5 213,6 213,6
Noiembrie 81 - 83,6 - 98,8 - 55,8 55,8
Decembrie 83 - 54,5 - 90,6 - - -
Suma anuală 842 437 770,4 540,0 2269.8 1762,8 3568,4 1751,6
Media anuală 70,16 62,42 - - - -
29
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Precipitaţiile au fost în cantitate mai mare decât media multianuală, numai că ele au
fost repartizate neuniform atât pe durata anului cât şi în perioada de vegetaţie. Totuşi se poate
aprecia că precipitaţiile căzute au realizat o rezervă de apă în sol suficientă pentru ca viţa de
vie să se dezvolte în condiţii optime din acest punct de vedere.
Umiditatea atmosferică anuală de 70.16 % şi cea din perioada de vegetaţie de 62.42 %
demonstrează faptul că viţa de vie nu a dus lipsă de apă.
Durata de strălucire a soarelui (insolaţia) a înregistrat valori ridicate, de 2269,8 ore în
perioada anului şi 1762,8 ore în perioada de vegetaţie.
Corelând datele de temperatură, strălucire a soarelui şi precipitaţii, putem aprecia că în anul
2003 au existat condiţii optime de dezvoltare şi fructificare a viţei de vie, precum şi de
desfăşurare a proceselor fiziologo-biochimice la viţa de vie.
La stabilirea vigorii butucilor am folosit datele obţinute în urma determinărilor
cu privire la sarcina de muguri la butuc, viabilitatea mugurilor lăsaţi ca sarcină de rod pe
butuc, suprafaţa foliară a butucului, lungimea creşterilor lemnului anual, lungimea maturată a
lăstarilor anuali.
La soiul Tămâioasă românească din plantaţia de la Drăgăşani s-a lăsat la tăierea în uscat o
sarcină de ochi care a fost între 24,0 muguri/butuc (treimea mijlocie) şi 24,1 muguri/butuc
(treimea inferioară şi superioară).
Viabilitatea lăstarilor a fost influenţată de condiţiile meteorologice înregistrate în perioada de
repaus a viţei de vie şi de poziţia butucilor pe lungimea versantului. Se constată că viabilitatea
a fost mai mare în treimea superioară a pantei (91,3 %), iar către treimea mijlocie a pantei sau
treimea inferioară aceasta scade treptat până la 83,8 %, respectiv 75,1 % (tabelul nr. III.3.).
Suprafaţa foliară a fost determinată la sfârşitul lunii iulie (28.07.2003), prin măsurarea
suprafeţelor fiecărei frunze crescute pe lăstarii anuali ai butucului.
30
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Suprafaţa foliară a butucului este maximă la butucii situaţi în treimea inferioară a pantei (4,5
mp frunză), se diminuează spre mijlocul (3,9 mp) şi treimea superioară a pantei (3,6 mp).
Lungimea totală a lăstarilor anuali este în creştere de la treimea superioară a pantei (9,5 ml)
către cea inferioară (11,6 ml).
De asemenea, lungimea maturată a lăstarilor anuali creşte de la treimea superioară a
pantei (6,5 ml) spre treimea inferioară (6,6 ml). Trebuie specificat însă faptul că, prin calcul,
procentul lemnului maturat din total lemn anual în treimea superioară a pantei este mai mare
(68 %) în comparaţie cu cel din treimea inferioară (57 %).
La soiul Cabernet Sauvignon – Sâmbureşti, în anul 2003 (tabelul nr. III.4.),
sarcina de muguri lăsată la tăierea în uscat a fost cuprinsă între 24,2 muguri/butuc (în treimea
superioară) şi 23,9 muguri/butuc (în treimea mijlocie, respectiv treimea inferioară a pantei).
31
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
33
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Drăgăşani. 2003
Poziţia pe pantă
Specificaţie 1/3 1/3 1/3
superioară mijlocie inferioară
Total lăstari, nr. 22,0 20,1 18,1
Lăstari fertili, nr. 14,0 15,9 14,7
Număr de inflorescenţe 17,6 17,5 17,2
Coeficientul de fertilitate relativ 0,80 0,87 0,95
Coeficientul de fertilitate absolut 1,26 1,11 1,17
34
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Sâmbureşti, 2003
Poziţia pe pantă
Specificaţie 1/3 1/3 1/3
superioară mijlocie inferioară
Total lăstari, nr. 22,1 19,0 18,0
Lăstari fertili, nr. 12,2 12,5 13,1
Număr de inflorescenţe 17,4 17,2 16,8
Coeficientul de fertilitate relativ 0,79 0,90 0,93
Coeficientul de fertilitate absolut 1,43 1,38 1,28
35
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Drăgăşani, 2003
Poziţia pe pantă
Specificaţie 1/3 1/3 1/3
superioară mijlocie inferioară
Total lăstari, nr. 22,9 21,7 19,5
Lăstari fertili, nr. 12,4 12,4 13,0
Număr de inflorescenţe 17,4 17,0 16,7
Coeficientul de fertilitate relativ 0,76 0,78 0,85
Coeficientul de fertilitate absolut 1,40 1,38 1,28
Drăgăşani. 2003
36
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Poziţia pe pantă
Specificaţie 1/3 1/3 1/3
superioară mijlocie inferioară
Producţia de struguri la butuc (kg.) 2,035 2,045 2,067
Numărul strugurilor la butuc 14,1 15,9 14,7
Greutatea medie a strugurilor, (g) 116 117 120
Indicele de productivitate relativ 93 102 114
Indicele de productivitate absolut 146 130 140
Sâmbureşti, 2003
Poziţia pe pantă
Specificaţie 1/3 1/3 1/3
superioară mijlocie inferioară
37
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Drăgăşani, 2003
Poziţia pe pantă
Specificaţie 1/3 1/3 1/3
superioară mijlocie inferioară
Producţia de struguri la butuc (kg.) 1,829 1,850 1,893
Numărul strugurilor la butuc 17,1 16,9 16,6
Greutatea medie a strugurilor, (g ) 109 110 114
Indicele de productivitate relativ 83 86 97
Indicele de productivitate absolut 153 152 146
38
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
39
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
40
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Tabelul III.12.
Principalele procese fiziologice şi biochimice la viţa de vie,
5 – 10 august 2003
Poziţia pe versant
Treimea superioară Treimea mijlocie Treimea inferioară
românească -
Sauvignon -
românească -
Sauvignon -
românească -
Sauvignon -
Procesele fiziologice şi biochimice
Sauvignon-
Sauvignon-
Sauvignon-
Sâmburesti
Sâmburesti
Sâmburesti
Tămâioasa
Tămâioasa
Tămâioasa
Drăgăşani
Drăgăşani
Drăgăşani
Drăgăşani
Drăgăşani
Drăgăşani
Cabernet
Cabernet
Cabernet
Cabernet
Cabernet
Cabernet
Fotosinteza(mg SU/dmp/oră) 4,2 7,0 8,2 4,7 7,6 8,5 5,3 8,0 8,7
Respiraţia (mg CO2/dmp/oră) 1,23 1,20 1,26 1,27 1,24 1,29 1,38 1,30 1,39
Transpiraţia(mg apă/dmp/ oră) 1147 1111 1128 1217 1224 1276 1272 1298 1317
Coeficient economic al transpiraţiei (g 273 159 137 258 161 150 240 162 151
apă/ g SU)
Activitatea catalazei (ml KmnO4) 0,9 1,0 1,2 1,0 1,7 2,0 1,2 2,6 3,0
42
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Cantitatea de apă pierdută este cea mai mare în treimea inferioară şi cea mai mică în
treimea superioară a pantei, sens dat de rezerva de apă din sol ce există la dispoziţia butucilor
de viţă de vie, la fenofaza în care s-au făcut determinările (pârga strugurilor - decada I-a a
lunii august).
Intensitatea transpiraţiei la soiul Cabernet Sauvignon – Drăgăşani (cu valori cuprinse între
1128 mg apă/dmp/oră în treimea superioară a pantei şi 1317 mg apă/dmp/oră în treimea
inferioară a pantei) este mai mare decât cea realizată la soiul Cabernet Sauvignon –
Sâmbureşti (între 1111 mg apă/dmp/oră în treimea superioară şi 1298 mg apă/dmp/oră în
treimea inferioară a pantei). Diferenţa care se înregistrează între cele două areale studiate nu
este mare şi nici semnificativă.
La soiul Tămâioasă românească, transpiraţia înregistrează valori în general mai mari decât la
soiul Cabernet Sauvignon, fiind cuprinse între 1147 mg apă/dmp/oră (treimea superioară) şi
1272 mg apă/dmp/oră (treimea inferioară).
Coeficientul economic al transpiraţiei ne indică randamentul cu care este utilizată apa şi
substanţele nutritive absorbite din sol, mai concret, câtă apă este pierdută prin transpiraţie
pentru ca prin fotosinteză să se realizeze 1 unitate de SU/dmp/oră.
Datele prezentate relevă faptul că valorile care exprimă cea mai bună valorificare a
apei din transpiraţie se găsesc în cazul soiul Cabernet Sauvignon – Drăgăşani cu valori
cuprinse între 137 – treimea superioară şi 151 – treimea inferioară, urmate de cele realizate la
soiul Cabernet Sauvignon – Sâmbureşti (cu valori de la 159 – treimea superioară la 162 –
treimea inferioară). Se constată că la Drăgăşani apa absorbită din sol este mai bine valorificată
de butuci.
La soiul Tămâioasă românească, se înregistrează valori cuprinse între 240 – în treimea
inferioară şi 273 – în treimea superioară a pantei, ceea ce înseamnă că butucul a trebuit să
absoarbă o cantitate mai mare de apă din sol pentru a sintetiza 1 unitate de SU, prin
comparaţie cu soiul Cabernet Sauvignon.
Faptul că la treimea inferioară fotosinteza este mai mare decât la celelalte poziţii ale
pantei se datorează fertilităţii mai mari a solului, dar şi unei umidităţi a solului de asemenea
mai mare, deşi insolaţia este mai redusă. În acelaşi mod se poate explica şi evoluţia
transpiraţiei şi respiraţiei pe lungimea pantei.
Activitatea catalazei, ca enzimă oxidoreducătoare finală, vine să confirme prin valorile
determinate, evoluţia intensităţii respiraţiei pe lungimea versantului. Activitatea catalazei a
realizat valori maxime la treimea inferioară şi minimă la treimea superioară a pantei, asemeni
intensităţii respiraţiei. Aşa cum se prezintă în tabel, valorile intensităţii catalazei au variat
între 0,9 ml KmnO4 şi 1,2 ml KmnO4 la soiul Tămâioasă românească; între 1,0 ml KmnO 4 şi
43
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
2,6 ml KmnO4 la soiul Cabernet Sauvignon – Sâmbureşti şi între 1,2 ml KMnO 4 şi 3,0 ml
KMnO4 la soiul Cabernet Sauvignon – Drăgăşani.
44
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
La soiul Cabernet Sauvignon conţinutul apei din coarde are o evoluţie asemănătoare
cu cea a soiului Tămâioasă românească, dar cu un nivel al valorilor înregistrate uşor mai
ridicate (tabelul nr. III.14, tabelul nr. III.15).
45
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Trebuie menţionat că atunci când soiul este situat la Drăgăşani (tabelul nr. III.14)
conţinutul apei din coarde a fost uşor mai mare (cu valori cuprinse între 48,4 % apă pe
porţiunea de la baza lăstarului din treimea superioară a pantei şi 49,4 % apă, pe porţiunea de
la vârful lăstarului din treimea inferioară a pantei) decât atunci când este situat la Sâmbureşti
(tabelul nr. III.5) (cu valori de la 48,3 % apă, pe porţiune de la baza lăstarului din treimea
superioară a pantei, la 49,3 % apă, pe porţiunea de la vârful lăstarului din treimea inferioară a
pantei).
Tabelul nr. III.15.
Nivelul de maturare al lemnului anual la soiul Cabernet Sauvignon,
Sâmbureşti, 2003
Poziţia pe pantă
Specificaţie 1/3 1/3 1/3
superioară mijlocie inferioară
Conţinutul în apă al lemnului maturat (%)
- baza lăstarului 48,3 48,7 48,5
- mijlocul lăstarului 48,5 48,6 48,9
- vârful lăstarului 48,6 48,7 49,3
Conţinutul în zaharuri a lemnului anual maturat (g %)
- baza lăstarului 10,4 9,9 9,5
- mijlocul lăstarului 10,8 10,2 9,8
- vârful lăstarului 10,0 9,7 9,1
Conţinutul în amidon al lemnului anual maturat (g %)
- baza lăstarului 8,0 7,8 7,7
- mijlocul lăstarului 8,1 8,0 8,0
- vârful lăstarului 7,8 7,7 7,6
46
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
47
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Septembrie 2003
Poziţia pe pantă
Specificaţie 1/3 1/3 1/3
superioară mijlocie inferioară
N – NH4, NO3, ppm 5 20 17
P din sol, ppm 49 77 88
K din sol, ppm 157 169 155
Alimentaţia globală, g % 211 266 260
Ponderea N în alimentaţia globală, % 2 3 8
Ponderea P în alimentaţia globală, % 23 29 33
Ponderea K în alimentaţia globală, % 75 64 59
48
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
La soiul Cabernet Sauvignon – Sâmbureşti (tabelul nr. III.19), alimentaţia globală este
cuprinsă între 2,12 % (treimea mijlocie a pantei) şi 2,16 % (treimea inferioară a pantei)
valorile fiind foarte apropiate cu diferenţe nesemnificative între poziţiile pe pantă. Ponderea
azotului în alimentaţia globală este cea mai mare (de la 72 % – în treimea superioară la 85 %
– în treimea inferioară), fiind urmată de cea a potasiului (de la 10 % – treimea inferioară, la 23
% – treimea superioară) şi a fosforului (valorile înregistrează diferenţe nesemnificative).
49
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
50
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Strugurele înregistrează, în constituţia sa, toate influenţele pe care factorii naturali şi cei
tehnici-culturali le exercită asupra viţei de vie, dar numai vinul (în cazul strugurilor de vin)
este capabil să le exprime senzoric şi să arate astfel ce trebuie investigat analitic pentru a
explica generozitatea sau deficienţele condiţiilor naturale, meritele sau greşelile omului
(Teodorescu Ştefan, 1987 ).
51
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
sunt plantaţii moderne, cu o densitate a plantelor ce asigură circa 4500 viţe pe hectar (nu
prezintă goluri), forma de conducere practicată este cea pe cordoane uni- şi bilaterale,
lucrările culturale aplicate solului, cele aplicate plantei în perioada de vegetaţie, ca şi cele de
combatere a bolilor şi dăunătorilor se fac la acoperire în funcţie de condiţiile oferite de anul
viticol respectiv. Prin întreg sistemul agrotehnic utilizat s-a urmărit ca solul să fie bine
aprovizionat, planta să aibă întregul patrimoniu foliar sănătos şi să se bucure de multă lumină
şi suficientă căldură, pentru ca procesele fiziologo-biochimice ce au loc pentru realizarea
producţiei de struguri să se desfăşoare la un randament maxim.
Recoltarea strugurilor la Sâmbureşti se face de regulă toamna târziu, după 1 octombrie la
soiurile albe şi 15 octombrie la soiurile roşii, aceasta devansându-se cu aproximativ 2
saptamâni în podgoria Drăgăşani (atât în cazul soiurilor albe cât şi a soiurilor negre).
Orientarea arealelor este către obţinerea vinurilor albe şi roşii de calitate superioară cu
denumire de origine controlată sau marcă înregistrată.
52
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Tabelul nr.III.21.
Producţia de struguri şi principalele caracteristici de compoziţie ale acestora la recoltare
Soiul Riesling italian – Dealul Olt – Drăgăşani
Tabelul nr.III.22.
Producţia de struguri şi principalele caracteristici de compoziţie ale acestora la recoltare
Soiul Riesling italian – Dealul Bolovanu – Sâmbureşti
53
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Culoarea vinurilor roşii, se aprecia cu ani în urmă direct pe cale vizuală. Ulterior, s-au
elaborat şi procedee cu ajutorul cărora culoarea vinurilor roşii se determină obiectiv şi se
exprimă cifric (Cotea D.V. şi colab., 1976)
În ultimul timp pentru scopuri practice şi care conduce la rezultate destul de bune este
procedeul Sudraud, cu ajutorul căruia se poate determina intensitatea colorantă şi nuanţa
culorii. Aceste mărimi, exprimă în mod convenţional caracteristicile cromatice ale vinurilor
roşii şi pot fi determinate pe cale spectrofotometrică. În acest scop se măsoară densitatea
optimă numită recent absorbanţa vinului, la două lungimi de undă, respectiv la 420 şi la 520
nm, unde există două zone caracteristice de absorţie a luminii.
Întrucât prin maturare şi învechire, vinul îşi modifică nuanţa culorii se înţelege că şi valorile
celor două absorbanţe se schimbă. Bazându-se pe această constatare, Sudraud, a propus ca
nuanţa (tenta) care este strâns legată de gradul de învechire al vinului să fie exprimată cifric
prin calcularea raportului celor două absorbante.
Vinurile roşii tinere au culoarea roşie – violet, pe parcursul maturării, culoarea suferind
transformări importante, trecând treptat în roşu rubiniu, pentru ca la sfârşitul maturării să
devină roşu- granat, iar mai târziu roşu cărămiziu.
54
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
În timpul maturării şi învechirii vinului, intensitatea colorantă scade, iar nuanţa se modifică.
Diminuarea culorii se datorează dispariţiei antocianilor prin oxidare, policondensare, sau chiar
prin combinarea lor cu aminoacizii şi alţi constituienţi azotaţi. În general policondensarea lor
devine posibilă în condiţiile în care antocianii au pierdut în prealabil prin hidroliză,
moleculele de zaharuri. Deci, dacă în vinurile roşii noi, culoarea roşie se datorează
antocianilor şi mai puţin taninurilor, la vinurile vechi se datorează aproape integral
taninurilor.
Vinurile roşii de Cabernet Sauvignon produse în centrul viticol Dealul Olt din podgoria
Drăgăşani şi plaiul viticol Bolovanu din podgoria Sâmbureşti au atins apogeul însuşirilor
calitative după maturare la vas, timp de 2 ani şi învechire la sticlă pe o durată de minim 2 ani.
Analizând vinurile de Cabernet Sauvignon din podgoria Sâmbureşti, se observă că, datorită
bagajului mare în compuşi coloranţi, la finalul fermentaţiei alcoolice prezintă valorile
intensităţii colorante între 0,890 şi 1,465.
Vinurile de Cabernet Sauvignon din staţionarele din cadrul podgoriei Drăgăşani la sfârşitul
fermentaţiei alcoolice, au prezentat o intensitate colorantă cu valori cuprinse între 0,846 şi
1,292 .
55
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
Vinurile obţinute în cele două podgorii pe soluri brun argiloiluviale tipice au prezentat
cele mai mari conţinuturi în antociani, polifenoli şi au avut o intensitate colorantă mare, fapt
ce a condus la o evoluţie foarte bună în timpul învechirii lor.
56
STUDIUL EFECTULUI TERROIR ÎN AREALUL VITICOL DRĂGĂȘANI
BIBLIOGRAFIE
57