Fondul Social European

Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

Axa prioritară 6: Educație și competențe
Obiectivul specific (O.S.): 6.4., 6.6.
Prioritatea de investiții 10 (i): „Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea
accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de
învățare formale, non formale și informale pentru reintegrarea în educație și formare”
Titlul proiectului: „A doua șansă în educație, calea spre dezvoltare personală și locală”
Contract: POCU/665/6/23/135412
Beneficiar: Inspectoratul Școlar Județean Gorj

FIȘĂ DE ACTIVITATE PRACTICĂ (5)

MODULUL II
STRATEGII DIDACTICE ÎN PROGRAMUL “A DOUA ȘANSĂ”

II.1. Teoria instruirii. Strategia didactică

II.2. Strategii didactice interactive
II.3. Strategii de predare - Limba și comunicare
II.4. Strategii de predare – Matematică și Științe ale naturii
II.5. Repere practice de inovare a metodologiei didactice. Exemplificări de metode
interactive de predare – învățare
II.6. Managementul clasei de elevi. Structura dimensională a clasei în programul ADS

SARCINA DE LUCRU

Poate fi admisă ideea că fiecare și orice metodă didactică se prelungește în metoda

exercițiului? Explicați.

Metoda se definește ca drum sau cale de urmat, in activitatea comună a educatorului

si educaților, pentru îndeplinirea scopurilor invățământului, adică pentru informarea si
formarea educaților.

Exercițiul poate fi definit ca executarea repetată si conștientă a unei acțiuni în

vederea însușirii practice a unui model dat de acțiune sau a îmbunătățirii unei
performanțe (vezi si V. Tircovnicu, 1975, p.232, D. Todoran, 1964, I. Cerghit, 1980).

Exercițiul nu se limitează doar la formarea deprinderilor, ci vizează în același timp

consolidarea unor cunostințe, care reprezintă aspectul teoretic al acțiunilor implicate în
exercițiu. Unii autori fac chiar o listă consistentă de funcții ale exercițiului: 1). adâncirea
înțelegerii noțiunilor, regulilor, principiilor, 2). dezvoltarea operațiilor mintale, 3). învingerea
rezistenței cauzate de deprinderile incorecte etc. (I. Cerghit, 1980, p.192).

Aplicarea exercițiului este compatibilă cu orice conținut de predare-învățare-evaluare,

dat fiind că, fiecare materie, fie ea teoretică sau practică, implică o parte executorie.

Exercitiile pot fi grupate in funcție de cel puțin doua criterii. Astfel, dupa formă, se
pot grupa în:

Pagină 1 din 3
Fondul Social European
Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Axa prioritară 6: Educație și competențe
Obiectivul specific (O.S.): 6.4., 6.6.
Prioritatea de investiții 10 (i): „Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea
accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de
învățare formale, non formale și informale pentru reintegrarea în educație și formare”
Titlul proiectului: „A doua șansă în educație, calea spre dezvoltare personală și locală”
Contract: POCU/665/6/23/135412
Beneficiar: Inspectoratul Școlar Județean Gorj
-exerciții orale
-exerciții scrise
-exerciții practice (cf. I. Roman si colab., 1970).

După scopul și complexitatea lor, rezultă, în principiu, patru tipuri (cf. I. Stanciu, D.
Todoran, I. Roman si colab., I. Cerghit):

- exerciții de introducere într-un model dat sau exerciții introductive; elevilor li se

explică pentru prima oară o activitate, pe care ei o aplică în paralel cu explicațiile
profesorului;

- exerciții de însușire sau consolidare a modelului dat, denumite si exerciții de bază;

elevul reia în întregime și în mod repetat, acțiunea ce i s-a explicat;

-  exerciții de legare a cunoștințelor și deprinderilor mai vechi cu cele noi; sunt

numite și exerciții paralele, având scopul de a integra deprinderile în sisteme din ce în ce mai
largi;

- exerciții de creație sau euristice; elevul le efectuează după ce deprinderea deja a

fost însușită, iar prin intermediul lor incearcă să introducă în ,,model” anumite elemente
personale;

În aplicarea lui, trebuie să respectăm următoarele cerințe:

1. Elevul să fie conștient de scopul exercițiului și să înțeleagă bine modelul acțiunii de

învățat. În caz contrar, există eventualitatea dezorientării lui si al desfășurării la întamplare a
exersării, rezultatele fiind expuse de asemenea hazardului.

2. Exercițiile sa aibă varietate suficientă, altfel riscând sa formăm numai parțial deprinderea
propusă ca scop.

3. Exercițiile să respecte o anumită gradație de dificultate în aplicarea lor. Deprinderile mai

complicate se formează prin integrarea succesivă a unor deprinderi mai simple (cf. D.
Todoran, 1964). In acest sens, se poate vorbi despre respectarea ordinii de dificultate de la
exerciții introductive la exerciții de bază, la exerciții paralele, apoi la exerciții euristice. Spre
exemplu, nu pot cere elevului să gasească noi căi de rezolvare a unei probleme matematice
până nu i-am format deprinderea de a o rezolva printr-o metodă consacrată, care este, în
același timp, mai simplă. Sau, nu pot cere elevului să alcătuiasca compuneri înainte de a-i
forma temeinic deprinderea de a se exprima în propoziții și de a descrie sau de a nara situații
simple (dupa tablouri sau dupa anumite aspecte concrete din realitatea înconjurătoare).

Pagină 2 din 3
Fondul Social European
Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Axa prioritară 6: Educație și competențe
Obiectivul specific (O.S.): 6.4., 6.6.
Prioritatea de investiții 10 (i): „Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea
accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de
învățare formale, non formale și informale pentru reintegrarea în educație și formare”
Titlul proiectului: „A doua șansă în educație, calea spre dezvoltare personală și locală”
Contract: POCU/665/6/23/135412
Beneficiar: Inspectoratul Școlar Județean Gorj
4. Exercițiile sa aibă continuitate in timp (vezi D. Todoran, lucr. cit.; de asemenea, I. Roman
si colab., 1970, p.290), altfel putând să apară lacune, care împiedică elevul să-și formeze în
mod normal deprinderile vizate.

5. Exercițiile să aibă ritm optim și durată optimă. Autorii care s-au preocupat special de
problemă arată că, în perioada de început, exersările să fie mai apropiate în timp și de mai
scurtă durată; pe masură ce elevul se familiarizează, distanța între exersări poate fi mai mare
(D. Todoran, 1964; I. Stanciu, 1961), iar durata exersării, de asemenea, mai întinsă (Ibidem).

6. Exersarea sa fie permanent însoțită de corectură (inițial) și de autocorectură (pe

măsura ce elevul începe să stăpânească acțiunea). Este regula care reiese din însăși teoria
formării deprinderilor, altfel apărând posibilitatea însușirii mecanice și fără durabilitate.

Exercițiul este metoda cea mai intim împletită cu toate celelalte metode de predare și
învățare. Drept urmare, am putea afirma că, fiecare dintre acestea se pot transforma în
exercițiu, odată preluate de către elev, după modelul profesorului. Este lucrul care ne
dovedește o data în plus că, separarea netă a metodelor didactice este posibila doar teoretic,
nu însă și în practica utilizării lor.

Pagină 3 din 3