Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
APLICAȚIA 1 – T2
Apoi este o fiinţă care se priveşte acţionând: planifică, evaluează, controlează, reorganizează. Acesta
este organizatorul. Este personajul care efectuează strategiile numite metacognitive. (Taurisson,
1988, apud Lafortune, Saint-Pierre, 1998, p. 31).
Metacogniția este, așadar, o cunoaștere despre cunoaștere, o reflecție și un demers asupra modului de
producere a cunoasterii. A fi metacognitiv înseamnă a deveni conștient asupra propriului proces de
învătare, a învăta cum să înveti pentru a avea succes. Capacitățile metacognitive la elevi se formează
și se dezvoltă pornind de la o strategie metacognitivă bine definită a profesorului.
1. Setarea obiectivelor de învățare clar definite (pentru fiecare lecție sau unitate de învățare, elevii
trebuie ȋncurajați să-și formuleze propriile obiective și să identifice strategii pentru atingerea lor.)
2. Autoevaluare și autoreflecție (după ce au finalizat un proiect sau o activitate, elevii să se întrebe ce
au învățat, ce au făcut bine și ce pot îmbunătăți. E bine să aibă un jurnal schematic de completat)
3. Întrebări deschise și discuții critice (ȋncurajarea discuțiilor, a gândirii critice și dezbaterea deschisă
asupra textelor literare)
4. Dezvoltarea strategiilor de învățare, păstrarea unor jurnale de ȋnvățare sau portofolii
organizate (descoperirea și exersarea unor tehnici de citire, de sintetizare a informațiilor, de
organizare a ȋnvățării, de auroevaluare și reflecție)
5. Feedback constructiv, detaliat și specific asupra lucrărilor sau proiectelor (Ajutor să
înțeleagă cum pot îmbunătăți și sugestii de resurse suplimentare pentru dezvoltare.)
6. Colaborare și discuții în perechi sau în grupuri mici (pentru a dezvolta abilități de comunicare și
gândire critică.
7. Auto-testare periodică și recapitulare (pentru a-și consolida învățarea.)
Exemplu:
Una dintre strategiile metacognitive importante ȋn timpul ȋnvățării la limba română este protocolul
gândirii cu voce tare. Presupune ca elevul să verbalizeze, să comunice sie ȋnsuși sau celorlalți modul
de a proceda, apoi să formuleze o judecată asupra eficacităţii strategiei utilizate. Astfel, elevul este
pus să spună, cu voce tare, toţi paşii pe care i-a parcurs în rezolvarea unei probleme. Pentru a-i
antrena pe elevi într-un astfel de demers, profesorul trebuie să le ofere un model de gândire cu voce
tare. El rezolvă, în faţa clasei, la tablă, un exercițiu (analiza morfo-sintactică a unui cuvânt) şi, în
acelaşi timp, verbalizează modul de a proceda, etapele parcurse. Pentru a fi mai uşor urmărite etapele
parcurse, poate distribui elevilor o fişă cu modelul utilizat. Elevii sunt ȋncurajați să procedeze identic
și când sunt singuri, pentru a fi implicați ȋn propria ȋnvățare.