STANISLAW LEM

Istoria
calculatorului
•

numer1c
care
a
luptat'
împotriva
balaurului
STEFAN ZAIOES

o
MIE
DE
TUTA�KAMONI
*
Colecfia
.,POVESTIRI $TIIITIFICO-FAITASTICE"
editată de revista

�'1!iinta
liehnica
Anul XII
15 octombrie 1966

Noii noştri autori

Ştefan Zaides s-a nileut in anul 1936,
la Bucu�tl. A absolvit Facultatea de
dlrept din Bucureşti. In 1952, a Inceput
1>ă lucreze ca reporter ha "Scinteia pio­
nierului".
Este un frec ven t t'ol abora tor al revlll·
teJor pentru copil. A acrla: povestiri,
!Hlhi(e, nuvele, !lcenete despre şi pentr11
copil. Din 1900 este ll'edacto.r eel·adJWic&
la ,.Scinteia pionierului".
In 1963 1 se publici v ol umu l de schite
- /, şi po\estiri intitulat ,.Lanţul viu".
«Inci din ooplllrie m·a pasionat
Wells, ne declar� Ştefan Zaides. De ase­
menea- bltrinul Veme. O pasiune pu·
ternici manifest pentru povestirea şi ro­
manul poliţist, mal ales cind at·cst gen
se întrepitrunde .. . prieteneşte cu fant;l.'l­
tlcul. ht prezent lucrez la o asttcl d•· nu­
velă, de mai la1rgi respiratii·. al •·;\rrl
titlu probabil \'8 fi ,.Zeul timtmlui".
Cît priveşte colecţia de po\'t·stlrl ,uln·
tifico-fantastiee, o citesc ind\ dt• la prl­
mui slu numit.»

Coperta-desen : DUDA VOIVOIIANU

Redactor literar : A D 1 1 A H ROG O Z
Portret: A l E X A N D 1 U D 1 A C O N U
Prezentarea vraflcc\r CORNII OANUIUC
 Istoria �
1.&.1
....
calculatorului
• �
numer1c <
....

care VJ

2
a <
...

luptat
VJ

împotriva
balaurului *
*

A fost odată pe o planetă numită Cybem tm rege, Poleander

Parto1Jon, mare războinic care, fiind un admirator al strate­
giei moderne, aprecia mai mult decît orice artă a războiului
cibernetica. Regatul său era înţesat de maşini ginditoare, ciici
Poleander le semănase pretutindeni unde putea ; şi nu nu1nai
în ol>servatoarele astronomice sau în şcoli dăduse monarhttl
poruncă să fie instalaţi mici creieri electronici, dar şi în pie­
trele caldarîmurilor, unde cu o voce puternică avertizau pe
trecători să nu se împiedice; 1·egele pusese să fie agăţate ase­
menea dispozitive pe stîlpi, pe ziduri sau în pomi - pentr·u
a-ţi putea găsi oriunde drumul -, pe nori ca să vestească
ploaia; le u1·case pe munţi şi le plantase in văi; într-un cuvînt,
era cu neputinţă să mergi prin Cybera fărcl. să dai la tot pasul

de vreo maşină ginditoare. Era plăcut să trăieşti pe acea pla­

netă, căci r e ge l e, nemulţumindu-se să perfecţioneze prin cil>er­
netică tot ce se afla acolo, sch.imbase cu ajutorul legilor lui
curstd intregii vieţi. Astfel, în ;·egatul său au fost fabricaţi ci-
\:-'- - <"?:-c>
·::::: o"/Eit!iriient din culegerea de povestiri "Basme ale roboţUor",

3
"bercrabi şi ciberviespi zumzăitoare, b4 chiar cibermuşte, pe care
păianjenii mecanici le priadeou �:�tunei eind erau prea multe.
Vintul zbura prin ciberfnmzişul ciberboschetelor, ciberflaşne­
tele şi cibercimpoaiele re11irsau valuri de cibennuzicci, dar
docă de aceste instalaţii civile nu se du cea lipsă, de cele mili­
tare gemea planeta, cdci monarhul e'l'a un falnic războinic şi
un vajnic comandant.
ln beciurile palatului aflu, 1·egele avea un calculator stra­
tegic de o îndrăzneală de-11 dreptul eztraordinară; mai avea, in
afa:ra unor divizii de cibermitraliere, de mică importanţei, enor­
me cibertunuri şi tot felul de alte arme, ca şi arsenale pline de
e:Eplozibil . O singură grijil ii t u lbura regelui fericita eristen�ă
şi-l fă cea să sufere enorm: n-avea nici un adversar, nici cel
mai mic vrăjmaş, şi nimeni nu voia s4-i atace regatul, ceea
ce ar fi îngăduit teribilului cumj al regelui, gînd irii lui stra­
tegice, ca şi, de altfel, eficacităţii de-ca dreptul prodigioase a

cib-erarmelor sale să se manifeste tn mod strălucitor. In lip.�ă

de duşmani şi de agreso.ri veritabili, regele dădu ordin ingi­
nerilor săi să construiasc4 VJ'ăjmGfi sintetici, împotriva cărora
se războia şi'"tntotdeauna ieşea victorios. Şi, cum campaniile şi
bătăliile lui erau năprasniccj populaţia suferea destule pagube.
Supuşii săi munnurau ori de cîte ori un număr prea mare de
ciberduşmani le clistrugeau oraşele şi satele, cind inamicul ar­
tificicd ii stropea cu foc lichid şi chiar işi Î1lgăduiau să-şi ex­
prime nemulţumi1'ea atunci dnd regele in persoo114, tiecmd la
aroc spre o-i salva, zdrobea adversanal sintetic fi. ita fruntea
cibertr11.peZor, pretocea in cenuşă tot ce-i stl'itea in cale.
Veni insă o zi cind nveranul fu sdtul de ;ocurile lui Tăz­
boin� pe planetă şi dnd decise aci fi le ducă pe meleaguri
mai îndepărtate. Ajuas:ese să viseze războaie şi conflagraţii
cosmic� Şi, dea«rece planeta lui avea ua mare satelit, C\L totul
pu.ttiu şi sălbatic. regele îşi oblige! aupuşîi să plătească un mare
impozit pentru obţisaerea fondurilor necesaTe construirii unei
intregi armate pe creel satelit şi peatna ca astfel să poată fi
deschis un ROU teatl'u de opeTaţii mi&ita!e. Supulii săi pl ătiră
de bunăvoie chiar şi impozitul, socotind că de acum îttai7,te
f'egele Polea1&der nu-i va mai eftbera cu cibertun;;;rile sale şi
�4. nu-şi va mai experimenta armele deasupra capetelor şi
ca.selor lor. Cu chiu, cu. vai,· inginerii regali coTtstrtdr4 pe
s�telit· ();minunată maşină de calculat, care, ICI rlndul e,, tre­
buia-"-.iă producă tot jelul de tTupe şi de arme automat• . .Regele
 se apucă imediat să controleze funcţionarea acestei maşini ş(
ad-i pună ta incercare puterea. 1ntr.:.o zi îi trans mise telegrafic
ordinul să efectueze un electrosalt, căci era curios să verifice
dacă era adevărat, după cum spuneau inginerii, că maşina ştie
să facă ori ce. Dacă ştie· să facă totul, g î n d ea regele, atunci va
putea să şi sară. Or, se întîmplă c4, din pricina perturbaţiilor
de pe linie, mesajul a fost niţe1U;j deformat şi că, în loc de
ordinul electuării unui electrosatt, maşina primi dispoziţia
construirii unui electt'obataur, dispoz:iţie pe care o ex e cu t ă cit
sepoate de bine.
Monarhul purt4 în acest timp o nouă campanie penfl·u
eliberarea uno1· provincii 1·egale cucerite de nişte cibermer­
cenari; el şi uitase CU desăvîrşire _OTdinul dat calculatorului
electronic, cind de pe satelit uriaşi m e teor iţi începură să cad ă
pe planetă; mare fu surprinderea regelui văzînd cum o ase­
menea st i ncă se prăb"feşte peste o arfpă a palatului şi-i dis­
truge o splendidă colecţie de ciber- hiper-servo-regulatori. Dar
3tn'p1·iza făcu îndată loc furiei regale, şi Poleander telegrafie
calculatorului fi-l întrebă cum de îndrăzneşte să se compoTte
astfel. Da1· maşina nu-.i mai răspunse, căci dispăru se înghiţitci
de balaur, care îşi făcuse din ea coa.dă.
Regele trimise îng1·abă pe satelit o întreagă expediţie ar­
mată, in f1·untea căreia puse un alt calcula·tor numeric, foarte
îndrăzneţ şi el, pentru a extermina balaurul. Dar, vai! izbucni
un imens futger, se auzi o mare explozie şi pas de-a mai rămas
v1·eo urmă din calculator şi din expediţie; electrobalaurul nu
se lupta în joac4, ci cît se poa te de serios, şi nutrea cele mai
negre ginduri împotriva regatului şi regelui. Şi monarhul
expedie pe satelit generali-ciberali, colonei-riberali şi, la
sfîrşit de tot, trimise un ciberisim, care nici el făcu. nimic
nu

a-ltceva decit să prelttngeaseă puţin b4tălia, pe care regele o

urmărea printr-o lunetă iMt«lată pe terasa palatului.
l>Tagonul cre,tea văzind cu ochii, iar satelitul se micşora
tot mai mult, d eoare c e monstrul il devora bucată cu bucată,
ingrăşindu-se. Suvera.'lt.ul şi supuşii săi îşi dăde4u seama că
treburile merg prost şi că atunci cmd sub picioarele electro­
balaurului nu se ua mai afla nici o piatră el se ua prăbu,:i,
desigur, pe planetă şi se va arunca Cl$&l.p.ra Zo1·. Regele era tare
îngrijorat, dar nu vedea nici o scăp are şi nici nu ştia ce poate
face. Sii�rimită maşini, au era. bine, că�i ele dispăreau. Să se
afică .�! fn�şi, nici aş« nu era· biJt.e fiindcă d.ragonul îl înspăi-
. \\_ ·� - "' ' 5
c'""��,.,0
minta. Deodată, in toiul nopţii, regele auzi agitindu-se apa­
t'atul telegrafic instalat fn camera sa de culcare. Era un aparat
t'egal, cu totul şi cu totul de aur, cu ac de diamant şi care era
legat cu satelitul. Suveranul se ridicd dintr-un salt şi alergă
într-un suflet în timp ce aparatul ţăcănea, semnal după sem­
nal, tic-tic-tic-tic, transmiţînd urmcltoârea telegramcl : "Elec­
trobalaurul comunică printt'-tm mesaj intersideral că Polean­
der Partobon trebuie să spele putina cît mai degrabă, căci
billaurul are de gînd să se urce pe tron !".
Regele se îngrozi şi, tremurînd din toate mădularele, alergă
aşa cum se găsea, numai in cămaşa de noapte de hermină
şi in papuci, tocmai în subteranele palatului, unde zăcea bă­
trînul şi foarte înţeleptul calculator strategic. Pînă atunci nu-i
mai ceruse sfatul pentru că se cert48e cu el din pricina unei
operaţii militare, dar acum regele nu se mai gîndea l� nici o

gîlceavă : voia să-şi salveze tronul şi viaţa !

Conect4 calculatorul şi, inainte ca lămpile acestuia să se
încălzească bine, regele strigă:
- Calculatorul meu, dragul meu, iată despre ce este vorba,
electrodragonul t?rea să mă rdstoarne de pe tron, să mă alunge
din regat, salvează-mă şi spune ce trebuie să fac spre a-l în­
vinge.
- O clipă, ii răspunse calculatorul, mai intii trebuie să-mi
dai dreptate în cealaltă afacere. De altfel, vreau să nu mă
mai numeşti altfel decît Mare Hatman Numeric şi, prin urmare,
poţi să mi te adresezi, spunîndu-mi "Ferromagneticitatea Ta".
- Bine, bine, te numesc Mare Hatman şi accept tot ce

vei voi, dar salvează-mă.

Maşina zumzdi, murmură, tuşi şi spuse :
- E foarte simplu. Trebuie să construieşti un electrobalaur
mai puternic decît acela aflat pe satelit. El va doborî pe acesta,
ii va zdrobi toate vertebrele electrice, şi a stfel ne vom atinge
scopul.
- Ah! E grozav, exclamă regele. Dar eşti tu în stare să-mi
stabileşti planul aces tui dragon ?
- Va fi un superdragon, spuse calculatorul. Nu numai că
{ltiu să-i alcătuiesc planurile, ci pot chiar să-l creez. Aşteaptă
numai o clipei, Măria Ta !
. Şi i mţdiat porni să mormăie, să bubuie, să scintcieze, cons­
tt�inâ_ ce1>a în măruntaiele lui, şi un fel de gheară uriaf�, el ee-
tricii şi strălucitoare, incepu să iucl dintr-un orificiu deschis
în flancul său, cînd regele strigă :
- Băh-ine calculator, opreşte! •
.

- Cum mi te adresezi ? Eu rint Marele Hatman Numeric.

- Ah, e adevărat, zise regele, Ferrom agneticitatea Ta, elec-
,
trobalaurul pe care-l fabrici îl va tnvinge pe celălalt, dar, cu
siguranţă, ii va lua locul, şi atunci cum îl vom mai alunga ?
- Fabricînd un altul, unul şi mai puternic, explică maşina.
- Ba nu ! ln aceste condiţii te rog să nt' mai faci nimic.
Ce-mi trebuie să am pe satelit nifte balauri din ce în ce mai
teribili cind cu nu-i vreau de loc.
- Asta-i cu totul altceva, replică maşina, de ce nu mi-ai
spus-o de la i nceput ? Vezi cit de prost te exprimi ? ! Aşteaptă ...
trelmie să mă gindesc.
Şi maşina bubui, zumzăi, murmură şi, în sfîrşit, dregindu.,-şi
glasul, declară:
- Să fie c r eat un antisatelit cu un antidragon ... aceştia
să fie plasaţi pe orbita satelitului (în acel moment ceva trosni
în maşină), să te ghemuieşti şi s(j cînţi : "Sint un robot tine­
rel, de apii nu mă tem de fel, căci acolo unde-i apă sar cu paşii
mei de-o şchioapă. Cu acest grozav sistem, de nimica nu mtl
tem. Ha-ha-ha şi tra-la-la !"
- Vorbeşti ciudat, zise regele.
Ce legă t ură are antisatelitul
cu acest
cintec despre tînărul robot ?
- Ce robot? întrebă maşina. Ah! am greşit, mi se pare
că înăuntrul meu nu-i ceva în 1·egulă, probabil că mi-a sărit
undeva ceva. Regele prinse, aşadar, să caute defecţiunea şi
găsi o lampă filată ; după ce o iniocui cu una nouif, întrebă
maşina cum trebuie să procedeze cu antisatelitul.
- Care antiso.telit? înt·rebă calculatorul, care între timp
uitase totul. Habar n-am de nici un antisatelit... aşteaptă, tre­
buie să mă gîndesc. Murmură, zumzăi şi spuse: Trebuie să fie
creată o teorie generală de luptă împotrit.>a electrodragonilor,
în care dragonul satelitar va constitui un caz particular. E
foarte uşor de rezolvat.
- Păi atunci creează o astfel de teorie, zise regele.
- Pentru asta trebuie să creez, mai întîi, tot felul de
electrodragoni experimentati.
- A, nu! lţi foarte mulţumesc, strigă regele. Un balaur
vrea s«f;::miia tronul. Ce-o să se întîmple dacq faci o în treagă
- ;
.
'"'\ .
armata d�· dragont?!
�

7
 - Cf'ezi '! ln caz•l clsia să recuf'gew\ la"" alt mi;loc. Sif

aplicăm varianta strategic4 a metodei &JJI"''rimaţ.iilor sttceeai­

ve. Du-te şi telegrafiază c:lrapnului ca vei reRunţa la tr<m cu
cof&diţia ea el ld ezeeute trei opet'«fii tn4tematice foarte
simple ...
Monarhul telegrafie, şi dn�gonul accept-el. Regele •e iRtoaTse
la calculator.
- Acum transmite-i prima openl'ţte pe care trebuie s-o
efectueze : să se dividă prin el insu�i !
Regele se executii. Elect1'odragonul se imp4rţi prin . sine
însuşi, dar, cum într-un electrodragon nu se cuprinde decît un
singur electrodragon, el rllmase pe satelit şi utfel nu .rurf'eni
nici o schimbare.
- Ah! n-ai rezolvat nimic, strigii regele, alergînd atit de
repede în beci încît fJi pierdu pcpucii, balcnerul s-a divizat
prin sine însuşi, dar, cum unu se cuprinde in unu o singurii
dată, nimic u s-a schimbat.
- N-are nici o însemnătate, am făcut-o intenţion4t, de­
clară mafina. A fost o operaţie care dist ra ge atenţia. Acum
spune dragonului să-şi extrC4_gă rcldilcina păt-rati1!
Regele telegrafie satelitului, şi balaurul se apucă să tragă
şi să extragă ; şi trase şi extrase atit de bine incit incepu a se
ondula din cap pină-n picioare ; gifîia, tremura, dar deodată
se linişti şi reuşi să-şi extragă propria-i rădăcină pătrată.
Regele se întoarse la calculator:
- Balaurul a gifiit, a tremurat, ba chiar a scirţit, dar şi-a
extras rildăcina pătrată şi continuă să mă ameninţe! îi strigă
din prag. Ce-i de făcut, bătrîne calc... adici! Ferromagneticita­
tea Ta?
- Nu te descura.ja., ii +ise m4fina, spune-i acum să se
sca dă din el însuşi.
Regele o întinse m cam era de culcare, telegrafie, iar dra­
gonul tncepu sii. se scadă din el insUJi; ifi nstr08e
la încep"t
coada, apoi labele, pe urmă sfirpt, cfnd {Şi dădt&
corpul şi la
seama că cev a nu-i in regulă, ezită, dar din caC:tJ elanului
'-
iniţial scăderea continuă, aşa că balaurul îşi sust1'ase şi capul
Şi rămase zero, adică nimic; nu mai· ezista nici un electro- .

dn�gon!
. \,;;;_, etil('�) Nu mai eri.ttcl nici un electrodragon ! strigi! uesel
r_e'g�ll?�c �tl�rgînd in beciurile palatului. lţi mulţumesc, beJfrine
•
calculator... iti mulţumesc... te-am · 'fUnnenat... iţi meriţt
odihna ... Imediat am să te deconectez• .
- Ba nu, dragul meu, replică ma;ina. Mi-am făcut treaba,
şi acum vrei să mă deconectezi şi să nu-mi mai spui Ferromag­
neticitatea Ta ? Asta-i foarte urît. 1ft consecinţă, dragul meu,
mă voi transforma eu însumi într.un electrodragon, te voi
alunga din 1·cgat şi voi guvema, cu dguranţă, mai bine decit
tine, căci, oricum, mă C'O'JIIIIUltai intotdtauna pentru treburile
importante şi, prin urfllfir'e, 'in realitate cu eram cel care
domnea.
Zumzăind, mormăind şi incingîndu-se, incepu să se trans­
fol·me in electrodragon; elect?ogheare OTzinde au şi prins să-i
iasă din coaste cind regele, eu respiraţja tăiată de spaimă, işi
smulse din picioare incălţc'irlk, se aruncă asupra calculatoru­
.lui şi, izb.indu-l cu papucii, incepu să-i spargă la întîmplare
'lămpile. •afina %Ufl'aăi, fl4lri !fi se încurcă in program. 1n loc
.efe "eleeWod�agon" se mlrt.".rfoză confonn 'cuvîntului "elec­
>trogu4?on". Apoi, hO'I'cdincl rdin ce in ce mai încet, calculatorul
se pTefăcu sub ochii regelui într-o enormă masă lucitoare de
electrogudron neagră ca şi cărl>tcnele, care continuă să sfîriie
pînă ce toată electricitatea îi ieşi in sclnteieri albastre. Şi, uluit,
regele Poleander se pomeni înaintea unei mari băltoace de
smoală ...
Monarhul oftă uşurat, îşi puse papucii şi se intoarse in
camera -regală. De atunci .inad s�a schimbat mult : perip�iile
_prin oar-e trecuse i-au făcv.t apiTitul mai .pu,ţin ră<.boinic. Bunul
11ege Poleander Pa.rtohon avu p a rte de o viaţă .lungă, dar
pînii la sfir.şitul zilelor lui au .u mai ocupă decit de .opere de
cibernetică ciuilă şi niciodată nu se mai jucă de-a cibcrrifz­
boiuZ.

!n româneşte de:
Al!JRIA'N R000Z • � IWLL

--...<>�•<>--

•
ŞTEFAN ZAIDES

o
MIE
DE
TUTANKAMONI
*
1. INVINS

Peste intreaga sală se aştcrnuse o tăcere de gheaţă. Elita

oamenilor de ştiinţă, celebrităţi cunoscute în cinci continente,
refuzase să-i răspundă. Iată de ce Alfonso Arlson îşi st rî nse
hirtiile, le inghesui nervos in mapa verde, despre care o presă
întreagă se intrecuse in ajun să facă fel şi fel de presupuneri,
şi, aruncînd o p rivi r e ucigătoare către juriul marelui Congres,
părăsi tribuna.
Trezindu-se pe cuţoarul cel lung şi l u m i n a t violent care
mărginea marea sal ă de şedinţe pe una din laturile sale,
Alfonso Arlson se opri, sfîrşit; voia să prindă, străbătînd prin
uşa pe care o închisese furios în spatele său, zgomotul unor

eventuale discuţii pornite de somităţile jignite de pur t a rea sa.

Dar nici măcar răsplata aceasta n-o primi.

Porni agale pe culoar. Paşii săi rari şi întinşi răsunau ciu­
dat pe lespezile mari din marmură, sfărîmind liniştea aceea
enervant.ă. din Palatul Ş tiin ţ e i Cind trecu prin uşile uriaşe,
.

f se ':Plil:.�"ii\:ă propria-i figură, reflectată in sticle, îşi ride bat-

 jocoritor de el. Şi atunci, intorcind fata către palatul pe care
tocmai il părăsise, aruncă un : "Ei bine, domnilor, ne vom mezi
întil?1i !", pe care însă nimeni nu-l auzi şi căruia nimeni nu-i
dădu v reo atenţie.
"Cadillac"-ul masiv îl aştepta, primul in linia nesfîrşită
de maşini care se rînduiseră în curte. Demară b rusc şi se
pierdu pe şosea.
Nu re uşise .

2. INVIEREA

- Alfonso Arlson !... Alfonso Arlson!. . . Nu ştiu de unde şi

parcă totuşi cunosc de u ndeva numele acesta . . . Da, da, n
cunosc foarte bine! Se prea poate să fie cam multă vreme de
a1unci, dar se pare că undeva, cindva m-am intilnit cu
acest om.
Profesorul Wood se mai u ită o dată pe cartea de vizită
trimisăde necunoscutul care solicita să fie primit. Dar peticul
mic de carton, de o nuanţă discretă roz-pal, flexibil, n-avea
tipărit decît aceste două cuvinte: Alfonso Arlson.
- Pofteşte-1, totuşi ... , reuşi, in cele din urmă, profesorul
să se smulgă din lu me a gîndurilor în care îl cufundase nu­
. mele ciudatului vizitato r.
- Se vede că îmbătrinesc, surise profesorul, altfel de unde
părerile astea ... ciudate, ca să folosesc termenul ce l-am aso­
ciat de indată lu i Arlson, de a priv i cu suspiciune vizita unui
necunoscut... Sau, mă rog, a unui tip al cărui nume îmi spune
totuşi ceva ?
Wood se sculă de la birou, făcu cîţiva paşi pe covorul u riaş,
revărsat in încăpere ca o m ică poieniţă verde peste maron­
roşcatul parc h etulu i, işi aranjă puţin ţinuta, apoi se pregăti
să-şi intimpine o aspetel e .
In bi rou păşi un individ inalt, costeliv, cu o privire cenuşie
şi rea şi cu o faţă urîţită şi mai mult de un zimbet voit prie­
tenesc. Omul părea să nu aibă mai mult de 48-50 de ani.
Pe cind Wood ii răspundea la sal ut , individul se aşeză comod
într-un fotoliu mai inainte să-I fi poftit gazda şi, infruntind
uluirea profesorului - ameţit pentru o cl i pă de gestul lipsit
de politeţe al vizitatorului -, il pofti el pe Wood să se aşeze .
. '· �C Nu.. de alta, profesore, dar ... vreau să vă plictisesc cit
�fuai' JlujJtt. Şi rise strîmb, scotocind cu privirea lui rece, ce-

11
nuşie �i insistentă incăperea. Sint aproape sigur că putem
vorbi nestingheriţi, profesore ! i se adre.sl Arlson.
-. Da Desigur. .. , se erăbi să,..L asigure Wood. Deşi, dom­
••.

nule, nu văd ce secrete atit de formidabile aţi avea să...mi im­

plrtăoiţi ..•

A:tlson rise.
- Culmea c, profesore, că n-am de gind să vă dezvălui
nici un secret, ci...
Şi din nou privirile sale periară rapid încăperea .
..,.. ... Ci, spuneam, să-mi împărtăşiţi dv. mie tot ceea ce
aveţi de gînd să lăsaţi posterităţii. Mă refer, bineînţeles,
la ceea ce n-aţi aşternut încă pe hirtie.
Wood din ce in ce mai puţin scopul vwtei ciu.,.
înţelegea
datului musafir - da, acum putea pe dt·ept cuvint să-1 ca­
lifice ciudat ! - şi observa din. ce in ce mai mult că nu ştie
cum să se poarte cu el.
Reuşi cu greu sl spună :
- �ate vreţi ai fiţi mai explicit, domnule ...
- Arlson ... Alfonso Arl80'llt profesOTe Numele meu. chiar
..•.

vă este cu totul necunoscut ?

Wood il măsură ateot cu privirea - poate pentru. prima
dată de cînd Arlson ii cAlcase pragul biroului - şi, complet
nedumerit, clătină din cap:
- Trebuie să recwnosc, domnule Arlson, că-, deşi numele
dv. mi se pare cunoscut, nu ştia unde, cind şi ll1 ce impreja­
riri ne-am vizut. Dacă sînteţi bun, rupeţi ctteva clipe din
timpul dv. şi limuriţi-mă.
Peste faţa colţuroasă a lui Arlson trecu repede o umbră
şi privirii� sale deveniră dintr•odati parcă mai reci şi mai
cenuşii .
Aveţi memorie . scurtl; doRUlule Wood, rosti el sar­
..._ ..

castic. Nu s-ar zice după articolele elogioase pe care presa

vi le închină; de aproape patru decenii. Dar vi. vei tace to­
tuşi hatirul· de a vi aminti cind �i in ce impl'ejurilsi: am avut
onoarea să vă tntilnese; .•
Se aşeză şi mai <l!mlod In: f-otoliul lDdpiltor in care se
poftise singur tnci de la sosire şi. ţin.ttUndu.-1 p.e Wood cu o
privire cal!e-1 fascina, incepu :
. - Seimplinesc azi, profesore, 30 de ani de la m�ora­
bil\11-Cong.res... Dar ce zic eu!... De la uriaşul Conares al
biâlogilor. Cel ţinut la Comwallted şt pe care, după cum
imi spune memoria mea, care nu m-a lnşelat niciodată!, cu
oDGUe l-aţi condus. Ei bine ?
Wood treslri. Parci de undeva, din adincul eu-lui său, se
ridica tot mai clari, dar formidabil de htcet o amintire...
Spuse totuşi :
- Fiţi bun şi continuaţi. Ceva
parei incep să-mi amintesc.
- Mda. (Arlson surtae maliţios). Se vede. . . Amintirile In-
cep si vă revină ... Ei biDe, d omnule profesor, la acel Con­
gres s-a Inscris cu o comunicare şi un ilustru necunoscut...
Un individ tinAr, lfpsit de titluri rbnnătoarc... academice .. .
şi pe care juriul - onorabilul juliu pe care-I prezidaţi -
I-a respins.
Pe chipul profesorului trecu o lumină. lşi amintea. Da,
acum işi amintea clar de inciden tul acela penibil. Vru să re­
cunoască toate acestea, dar Arlson nu-l mai asculta. Ura îi
juca in priviri şi paloarea feţei sale colţuroase era şi mai evi­
dentA. Continuă :
- ... Atunci am hotărît, cu orice preţ, să pătrund in sală ...
- cu orice preţ, fiţi ate nt ! - şi să-mi ţin referatul în faţa
onorabilului Congres la care venise crema biologilor de pe
Pămfnt. Dar dv., profesore, v-aţi opus cind am răzbit la tri­
buna vorbitorilor. "Domnilor, referatul a fost respins de ju­
riu. N-a fost cuprins pe ordinea de zi... Tînărul acesta e ne­
bun... " sint cuvintele dv., profesore Wood, da? Cuvinte care
voiau să determine adunarea aceea de savanţi să nu-mi dea
ascultare. Şi atunci, profesore, s-a ridicat un savant italian,
Berlotti... cu o barbă co lil ie ... care, rizind, a spus : "E timpul
nostru liber, domnilor, e p auza noastră ; putem dispune de
ea cum vrem... Eu zic să-1 ascultăm !"
·

- Şi . . ascultat!? apuse Wood.

v-am .

m-aţi ascultat. Dar la jumătatea referatului tot dv.

..,..... Da,
v-aţi adresat din nou sălii, incitînd-o să nu-mi mai dea ascul­
tare : "E nebun, domnilor, n-auziţi ce sus.ţine ? Folosirea fl.e­
nelor mumificate ! !! E nebun. . . Ne pierdem vremea cu un
nebun?!".
- Bine, dar aveam perfectă dreptate, iar ca preşedinte
al juriului.. . Ei bine, cred că era de datoria mea să atrag aten­
tia ... să vă i mp i edic să continuaţi susţinerea uno r inepţii tn
faţa unei asemenea asistenţe, sl-mi fie cu iertare cuvintelfl.
, Arlsoll zvîcni din fotoliu, şi Wood, luat pe neaşteptate. tre­
sâ�i �Lseridică şi el.

13
 -Aşa că ...
- Inepţii, profesore, da ? Ei bine, in acele clipe am jurat
să vă ucid pe toţi. Pe toţi cei care m-aţi jignit in mod nejuS...:
tificat. Am jurat să vă ucid ajutat tocmai de rezultatele expe­
rienţelor mele. Dar ...
Wood simţi că cel din faţa sa era într-adevăr nebun şi o
sudoare rece îi năpădi fruntea ; se retrase in spatele fotoliului.
- ... Dar voi fi plin de grijă faţă de omenire, profesore,
şi ulterior am hotărît să nu ucid pe nici unul dintre voi fără
a-i cere, in prealabil, ultimele mesaje ce are de adresat uma­
nităţii ...
Wood rise. In sfîrşit se trezise, sau credea că s-a trezit din
acest joc periculos la care se preta ciudatul său musafir, şi

zise:
- Domnule Arlson... Dacă vă veţi ţine de Cl,lvint şi ne
veţi ucide, aşa cum aţi ameninţat, ajutat de rodul experien­
ţelor anunţate atunci, la Congres, uite, eu vă dau cuvîntul
meu că nici măcar poliţia n-am s-o anunţ şi am să aştept, cu­
rios, să fiu ucis de asemenea vietăţi... imposibile !
Arlson se îndreptă spre uşă.
- Nu glumesc, Wood! Aşadar, nu vreţi să-mi încredinţaţi
nimic pentru perioada cînd nu veţi mai fi. Bine. Eu mi-am
făcut datoria de a vă av
' iza. Salutare!
. § trăbătu cu paşi mari drumul către ieşire, apoi brusc se·
intoarse, se uită ţintă la profesor, fără să mai spună o vorbă,
îşi luă cartea de vizită de pc birou şi ieşi.

3. MESAJUL

Woodtăia trandafiri în grădina din spatele vilei. Grădina­

rul, Gibbs, îl urma cu coşuleţul
în care punea florile şi, din
cind în cînd, se minuna singur de rezultatele muncii sale:
- O, domnule profesor ! Dar petalele florii ăsteia sînt de
o transparenţă !... Observaţi numai ce nuanţă de alb ! ... Şi ce
parfum!... O, o adevărată splendoare!...
Wood rîdea.
, - Mister Gibbs, eşti un adevărat îndrăgostit de munca
du mitale ! Mă bucur. Şi să ştii că ai dreptate : florile acestea
de trandafiri sint intr-adevăr frumoase 1
Gipbs zimbea fericit. Il ştia pe profesor deosebit de zgît·cit
Cl,l'l.auge1�, şi faptul. că acesta cedase totuşi şi-i apreciase flo­
rile îhm��'ulea.

14
 Se i n d r e pta u acum spr e locul in care p rofesorul avea de
gind să incerce să cultive ciuperci, cind c eva vij ii prin aer şi
c ăzu peste florile din coşuleţul purtat de g răd in a r. Era o să­
geată din lemn grosolan cioplită. Vîj îitul ei i l auzise şi profe­
sorul şi cind o zări înfiptă in coş, cu un bileţel infăşurat pe ea,
rîse :
- Ia vez i , Gibbs, pesemne că e un bileţel de d r agoste
fie de la o a d m i ra t oare de-a me a,
fie de la . . . Rîdea şi, cu foar­
feca de tăiat tra ndafiri in m in ă , arăta spre mesaj ul sosit in­
tr-un mod atit de curios. Şi, c u m dumneata a i vreo treizeci
şi ceva de ani mai puţin decit m i ne, încearcă d umneata in­
tii, îl î n cu r a j ă p rofeso ru l .
Dar, c u m n u î mpă rtă şe a de loc veselia profesorului , Gi bbs
desfăcu biletul cu m iş c ă ri repezi, curioase şi, cu ochii măriţi
de nedu m e ri re , i-l întinse lui Wood.
Wood luă biletul, il citi şi apoi i l mai citi o d a t ă cu glas
tare :
- ,.Tot nu v-aţi gîndit, profesore, să-mi încredinţaţi ce va?
Mîine la om aceasta, totul va fi prea tir�iu " .
Fără s ă vrea, Wood se uită la ceas : era o r a 1 7 ,30.
Apoi zări faţa grădînarului, t e ama care începea să i se zu­
g răvească a c es t u ia in p r iv i ri şi s e hotărî să rupă biletul.
- Prostii, Gibbs, cine ştie ce pierde-vară a f ă c u t o
glum ă . . .
Şi intră î n casă.

4. G 1 8 8 S E A C O S T A T

Omul se p l imb a de mai b ine de u n sfert d e ceas prin faţa

casei . Gibbs îl văzuse din camera lui. Şi c u m intimplarea din
grădină il mai ţinea î n c ă sub v raj a ei ciudată, iar el, Gibbs,
mai indeplinea şi r o l u l de portar, ieşi pe aleea mare, frumos
p ru n d u i t ă , şi cu u n mers ag a l e o a p u c ă spre poartă. Omul
n
care-i atrăsese a te ţ i a nici nu-l z ă ri bine pe Gibbs ş i se şi
înd reptă spre acesta. Era un tip înalt şi n u prea, cu o faţă
galben-măslinie, bolnăvicioasă p a rcă, şi cu un păr riegru,
lucios şi sîrmos care-i i· şea ici-co l o de sub pălăria m are ,
mexic \nă. Purta o cămaşă colorată, în c aro u r i , iar p a n t a lo n ii
săi de o culoare albastră s p ă l ăc i t ă spuneau de ajuns s re
de p
proprieta rul lor. .
,' Omu l��se îndreptă, a ş adar, spre G ibbs şi, cu un pu ter n i c
@:"tcentcş{t�in, i se a d r es ă in e n g l ez e şte . La i nceput, Gibbs nici

15
 nu înţelese prea bine ce i se spune. Supă r a t că străinul se
apucase cu a mb ele miini de grilele porţii - gest ce i se
părea prea din cale afară, ca o manifestare a unei familiari­
tăţi de nesuportat -, tşi incordase toată atenţi a la ceea ce făcea
omul şi mai puţin la ceea ce spunea. De fapt străinul acesta
ciudat se apucase de grilele porţii in aş a fel de parcă ar fi
avut de gînd să sarl gard ul, sau si vadli cit de rezistente
sint grilele, sau mai ştiu eu ce ; în. orice caz nu trlida p r in
nimic dorinţa de a se adresa cuiva.
- Te rog să repeţi tot ce-ai spus şi... fii mai corect în
pronunţie, n-am înţeles nimic 1 il reperd puţin Gibbs.
Străinul zimbi avea un zimbet enigmatic, oriental, care-i
-

uriţea şi mai mult chipul cadaveric şi-i aştemea In priviri o

lumină ciudată, care te-nfiora. Ochii lui luceau şi ave au o
anume fixitate, încît, pri v i ndu-i , te cutremurai : parcă vedeai
·

ochii u nu i mort.
- Domn este rugat spune mie : profesor întors d in plim­
bare ? Venit din servici ? Profeaor acas ?
Vorbea ca un mecanism, şi, indiferent de ceea ce spunea,
p rivirea-i ciudată era aceeaşi, de parcă puţin i-ar fi păsat
că intreabă despre purtă rile cuiva căruia i se cuvenea mai
mult respect.
Furia lui Gibbs deven i subit vizibilă şi antipatia sa pen­
tru străinul .acesta extraordinar de p r o st crescut ii p ă t runse
în cuvinte :
- Ia miinile de pe grilaj mai intii! Apoi fă bine şi spune
cine eşti, de ce te tot învirţi pe aici de-un sfert de ceas şi,
la u rma· urmei, de ce mama dracului interesear.ă p e- o fiinţ ă
nenorocită ca tine persoana profesorului ? 1
Gibbs urmări efectul vorbelor sale pe figura o mului, dar
acesta rămase impasibil. Ca şi c um nimic nu s-ar fi petrecut,
n auzi repetînd :
- Domn este rugat s p u ne mie : profesor intors din plim4
bare ? Venit din servici ? Profesor acas ?
In v reme ce repeta intrebiirile-i neghioabe, care-I scoseseră
pe Gibbs din proverbiala sa linişte, măsliniul se apucă mai
virtos de grilele de oţel ale porţii, tr-ăgînd de ele de parcă ar
fi vrut, intr-adevăr, să le încerce trlinicia.
Grădinarul il văzu crispindu-se tot şi clutînd să llrgească
distantâ>î!!'tre grile probabil in dorinţa de a se strecura
îiiăuhtn�"J>e acolo - şi, aplecindu-se, ridică liniştit din po-
-

"�" �� L;;X0 16
"-"L'-"� c"'\J
tecl furtunul. 11 îndreptă vizibil spre ciudatul vizitator şi,
mai inainte de a apisa pe decl anşatorul de apă, ii spuse :
- Cară-te, că te-mbăiez dc-ol' r i de şi curcile de tine ! In­
tinde-o !
Dar măsliniul rlmase mai de�arte indiferent. Şi, contin u­
ind să tragă de grile, incepu din nou cu pronunţatu-i accent
mexican :
- Domn este rugat spune m ie ...
Grădinarul insi nu-l mai lisă sl-.şi d ebit eze iar stupidele
intrebări. Degetul său scăpără pe declanşator, şi jetul puternic
de apă se izbi de pieptul necunoacutului, il trinti la p ăm înt
şi-1 imbăie bine, aşa cu m Gibbs i-o promisese c i tev a clipe ina·
inte.
Mai intii, zăpăcit, măsliniul se zbătu neputincios o vreme
sub puhoiul de apă. Apai se ridici. ti. ţeapăn ca un somnam­
bul, se indrepti spre partea opusă a strizii. PiDl acolo nu
răzbea j etul grădinarului, iar lui Gibbs, nu se ştie de ce,
to at ă povestea incepu să i se pară deosebit de i lar ă ; izbuc­
nind in rîs, p o c i nd cuvintele ca şi nefericitul său interlocutor,
i se adresă :
- Dorim este rugat vină iar d acă baie p l ăcu t... Şi-1 privi
pe străin, care, peste drum, se aciuise lingă un gard, la fel
de enigmatic ca mai inainte. Şi nebtin să fie, incetă Gibbs să
rîdă, şi tot s-ar comporta altfel după o baie rece şi neprevă­
zută. Dar ăsta p a rc ă ar fi un ro bo t ! Ptiu !
Se intoarse cu spatele şi se apucă de stropit fiorile. Cel
mult într-o j umăt ate de ceas av e a să se întoarcă profesorul,
şi grădinarul ş t i a că bătrînului ii plac florile imediat d upă
ce-au fost udate. Gibbs p a rc ă n ş i auzea spunînd ea de
obicei : . ,Florile rid, nu altceva, Gibb& 1 Rîd de fericite ce
sint că au p ri mit o băiţl ... " Era o bu.c:urie copillreasci, dar a
c ărei manifestare n încălzea pe Gibbs mai mult decît o laudă
meşteşugit aruncati, sortită să-1 fiateze. Se obişnuise, de
zece ani d e cînd era la profeso r, eu felul acestuia de a-1
lăuda. Profesorul aprecia intotdeauna calitatea lucrului ficut
şi nu pe cel care-1 lnfăptuise . Aşa era el, şi lui Gibba i se
p ăre a chiar că este mai bine, că omul care primea, indirect,
laudele profesorului avea o dublă satisfacţie : pe aceea că a
scos din miinile sale un asemenea lucru şi pe aceea ci el, şi
nu altcineva, e cel care 1-a făurit.
, Teriiîinase de udat florile şi, intorcindu-se iarlşi la poart�
Să�inchidi apa, il zări din nou pe nefericitul "imbăiat" tră�

17
 gînd cu năduf de cel e două gril e centrale a l e porţii . Exaspe­
rat, Gibbs uită c ă a re · furtunul in mini. Se repezi la poartă

şi l ovi cu sete, cu foarfeca de tăiat t rand a fir i i, degetele in­

d răzneţului c rispatc pc grile.
Omul işi de zli p i la repezea l ă miinile de pe gard şi se re­
trase cu un pas, dar numai a t î t : nu-şi manifestă in nici un
fel durerea ce trebuie s-o fi simţit şi nici nu i se zugrăvi, in
v reun fel oarecare, in p riv i r i m i rarea pentru cele întimplatc.
Aceasta spori furia lui Gibbs, potolită p e n t ru un m o m e n t
de retragerea omului, şi-1 f ăc u să răsucească cheia in poartă
şi s-o deschidă. Măsliniul il aştepta, ţeapăn, privindu-1 aşa
cum Gibbs se obişnuise dej a şi neschiţind vreun gest anume.
Părea că cineva i l h ipnotizase şi-1 lăsase astfel, p rostit, in mij­
locul drumului.
Cînd ajunse lîngă străin, Gibbs ridică foarfeca şă-1 mai
izbească o dată ; pe neaştepta te însă, m ăs l i n i ul se repezi l a el
şi tn mina lui luci un casse - tete, cu care îl izbi in moalele
capului. Ca un sac de paie G i bbs se grămădi pe trotuar.

5. M O A R T E A

Maşina zăbovi puţin in faţa portii, apoi se a uzi claxonul

ei ca un clinchet de clopoţel. Şi din nou, după o scurtă vreme,
cauciucu r i le ei fişiiră uşor pe p ru nd i ş . Apoi încetară. Se mai
auzi doar p o r tier a pocnind u ş or, şi după o clipă profesorul
păşi pragul vilei. Privirea sa contrariată spunea că ceva nu-i
în regulă.
Se duse pînă in sufr age r ie zări masa neaşezată ş i , mirat.
,

strigă menaj era :

- Miss Lange ! Miss Lange ? ! . . .
Ceva foşni dincolo de uşă, pe coridorul spre bucătărie, şi.
bănuind că miss Lange a auzit c h e m a rea sa şi vine, p ro fe so ­
rul se aşeză greoi intr-un fotoliu. Era obosit. Lucrase toată:
dimineaţa, şi, colac peste pupăză, cind să pl ece, pe scările
institutului a fost din nou acostat de domnul acela care-l
vizitase într-un chip atit de ciudat, răscol ind amintiri ce p ă­
J iseră de mult.
- Tot n-aveţi să-mi în credinţaţi nimic, p rofesore ? s e
strimbase omul la el.
Vru să-1 repeadă, apoi cut reieră piaţa cu privirile, cău­
tV'1d u�poliţist
să-i inc_redinteze pe obraznicu l şi bizarul per­
sonaJ.-: dar, cum se in tîmplă ade-sea, nu zări pe nimeni.
"\� �
'--' '-"�
·� o .�,,} " 1 1
�,,i\.J
 Atunci i se adresă nepoftit ului :
- Sînteţi ciudat de . . . nepoliticos, domnule. Din nou mi-a­
păreţi in cale ? !
Necunoscutul zimbi :
- Din nou, profesore. Nu-mi dă pace conştiinţa că peste
o oră nu veţi mai fi o fiinţă v ie, iar eu nu mă aflu încă in po­
sesia ultimelor dv. cercetă ri, pe care, desigur, doriţi să le
lăsaţi omenirii.
- Ştiţi cA ceea ce spuneţi, domnule, v-ar putea duce in
faţa unui complet de j udecată ? ... Pentru ameninţare şi şantaj ?
Necunoscutul zîmbi ia răşi :
__... N-aveţi ma rtori, domnule profesor. S înteţi o persona­
litate, ce-i drept, dar numai spusele dv. n-ar fi de ajuns.
·
Şi apoi la ce v-ar aj uta ? To t veţi muri. V-am spus doar de
rindul trecut : aţi fost condamnat şi ve ţi pieri. Asta-i tot.
Nimeni şi nimic nu va impiedica executarea sentinţei date.
· Dar să nu pierdem vremea ; vă repet :. n-aveţi să-mi în­
credinţaţi nimic ?
Pen tru întîia oară după lantul în tîmp l ă rilor cu acest ne­
cunoscut, p rofesorul incepu să se teamă. Pen tru intîia oară
observă , nel iniştit, că siguranţa din vorbele omului din faţa
sa nu-i pur şi simplu siguranta inconştient ă a nebunului . . .
Şi tot pentru întîia o a r ă s e gindi că s-a r p u t e a ca ameninţa­
rea năstruşnicului personaj să se împlinească.
Căutînd să scape de acest insolent, spuse : ·
- N-am vreme de pierdut, domnule ! Ş i f i i aten t : dt.'- aici.
voi merge direct la poliţie. Bună ziua, domnule !
Se urcă in maşină şi porn i . li plăcea să conducă singur.
Colegii ch iar îl intrebau : "De ce nu ţii un şofer ? " Da r Wood
prefera să nu răspundă. Ce să fi spus ? Că nu-i place să fie
cu cineva in maşină pe drumul de l a i nstitu t la vilă ? Că-i
place să rămînă singur cu ginduri le sale şi că, de fapt, totul
i se sed i menta î n memorie in aceste cîteva minute cîte făcea
de la institut acasă ? N-avea ros t . . .
Uşa dinspre bucătărie se desch ise uşor şi un individ cu o
faţă grotescă, măslinie, cu case-tc te-ul cu care-I lovise pe
grădinar ind in mină, se îndreptă spre profesor. Instinc tiv,
Wood se ridică. Privi ciudata apa riţia şi, mai ina inte să apuce
el să rostească vreun cuvint, măsliniul incepu să intrebe :
. - Domn este rugat spune mie : p rofesor intors din plim­
b�re tV�....
19
 Uinlit, nă ucit de ceea ce i se infăţifa ochilor, profesorul răs­
punse automat :
- Da, eu sînt profesorul . Profe . . .
"Profesorul W ood " m a i voise să adauge cind mlsliniul se
prăbuşi a�pra lui şi casse-� -ul n izbi necruţător. in cap.
Wood căzu in ap o i tn fotoliul in care, num ai cu o clipă
fnainte, o aşteptase zadarnic pe miss Lange.
Măsliniul il aşeză în poziţie normală, se dădu a p oi cîţiva
paşi îndărăt şi-1 examinl o clipă cu privirea. Era bine. Se
întoarse şi, de după cel de-al d o i l ea fotoliu din incăpere, trase
un a rc şi o săgeată. Armă arcu l puternic, din bambus, ochi
şi trase. Săgeata zbîrnii aşor, ca o albini prin aer, şi se in­
fipse in pieptul l ui Wood, în pa rtea stîngi. Un val de sin ge i
se rev ă rsă profesorului pe cămaşl, se prelinse pe pantaloni

şi pe fotoliu, se lăţi pe po dea . Capul ii cizu g reu pe umărul

sting şi o spumă rozalie ii inflori pe buze.
MlsiJDiul privi o v:reme la victima sa, apoi se apropie, il
examinl cu a(;elaşi aer indiferent cu care făcea totul, işi luă
arcul şi ieşi

6. AL DOILEA CONDAMNAT

Profesor Mortimer - Theodor Robert Mo rtimer ter­

minase pa rti d a de golf. Olandezul van Evers il
şi, poate
bătuse
de amărăciunea înfrîngerii, poate din cine ştie ce altă pricină,
profesorul simţise nevoia să şadă. Se lungise intr-un şezlong
pe terasă şi, prefldndu.....e că a aţipit, ca �ă fie lăsat in pace,
rămase într-o dulce şi odHmitoare ·amocţire. Copacii fremătau
la cîţiva paşi de el şi norişorii negri, ca re alergau d eja bezme­
tici pe cerul pină atunci senin, prevesteau ploaia. Un ch e l n e r
se de şezlongul bătrînului savant. Ţinea
apropie cu paşi uşari
in mină o sticlă de whiski englezesc - . ,Ballantines" - şi, pe
o ta vă argintie, un pahar. Se opri o vreme lîngă Mortimer,
d a r cum savantul nu schiţă, ca de obicei, gestul cunoscut, să-i
toarne, chelnerul se îndepărtă. tŞi abia intră el in restaurant,
că afară se dezlinţui ploaia. Era o ploaie r ep ede , eu picuri
mari şi intr-o clipă pămîntul se acoperi cu o pînză neliniştită
de apă.
"- Pl�ă straşnic, le spuse chelnerul confraţilor săi care
stăteau ji:Îlgă bar, plictisiţi, in aştep ta r e a clienţilor.
 Unul căscă lung; fără nici o.' jeRl şi, îndreptindu.,.se spre
fereastră, bolborosi. :.
·

- Mi-e somn: al cb:acului . . . Aseară am fost cu Rozii am. fii-

cut-o lată şi acum pic de somn .. .
·
Privi p rin geamul uriaş cum� plouă, apoi se uită la Morti­
mer, rămas neclintit ia şezlong,. pe- terasă. Figurra. aspră a bă­
trînului, cu nasul mare; cărn<H\, cu pleoapele �-ele închise
odihnea galbenă ş,i.. nepăsătoare ;. Jit'.ul alb; puţ.in· cam lung,
atirna peste: speteaza. şeilongului, � picioarele masive ale sa­
vantului, cu pantalonii cadril aţi a golf, se propteau. comod
pe-un fotoliu. •

- Fericit Mortimer al t ă u , Robert, se ad resli de astă, dată

colegul u i său, doa rme unde-i vine· şi cînd îi vine, Pun pariu
pe 10 dolari c ă şi la institut. . . sau la Universitate ... sau la
laborator. . . dacă· i se face somn �nt.inde şi, gata, a şi ador,mit.
Ciscă iar, prelung.
- . . . Pe cind unui pirlit ca miae nu-i este îngăduită vo­
luptatea aceasta nevinov:atL Iar el,, uite, a tras o duşcă de
wh iski, ca de obicei , şi acum sforă ie.
Rbber.t, chelnerul negru, se ap ropie şi el de fereastră.
- Ba n-a tras nici G- duşcă. ca cfl8 obicei... Se vede că
bătrinului i-a fost tare somn ori poate că l-a moleşit grozav
ploaia asta . . .
Căscă ş i el.
- M-am molipsit de la tine, Mac.
- Se vede; rise· Mac: Numai că eu . . .
Mac tresări, se ridici· pe vîrfuri şi-şi propti nasul de sti­
cla ferestreL Privi o vreme atent 1h grădini, apoi reveni la
poziţia• dinainte şi, plesciind nemulţumit din limbă, apuse :
- Să mă ia dracu' dacă mai pierd vreo noapte ! Faci Rozi.
ce-o· şti ! Am iimeput; aă văd: năluci. Chiar acum mi s-a nil­
zărit că> e- cineva. in• gllidină ;. îmre boschem !
- €red că ai dreptate; . Mac ; nU: m:a:t pierde nopţile, altfel
rişti să... Şi făcu un gest semnificativ Ungă timpla lui Mac.
Da1. da, asta rişti' !· Şt incepu si rid&
Mac rise şi el, apoi se duse la bar şi, tu rnîndu-şi un wtriski
din: sticla· bAtaltnul �- il' sonbi dtntt:-O dati�
- N-are gusturi rele bAtrinul, Robert ! făcu el, mulţumit.
,.Bmlanti�es" e a. nuu:c: ă: pe cinste şi· mi se pare ci�i. vine direct
cfui
"- . -�,�
�lia, nu ?
 Robert aprobă d i nd din cap. Apoi ieşi pe terasă, cobori
citeva trepte şi, după ce priv i o v reme cerul, se întoarse :
- Ploaia a stat, Mac, dar terenul nu mai e bun de golf.
Aşa că azi . . .
- Relache . . . rise strîmb Mac.
Oberchelnerul şi directorul clubului tăifăsu iau la o masă
şi mina directorului inscria intr-o hi rtie cifre după ci fre. Pre­
găteau meniul p e n t ru banch etu l de a doua zi : d-1 Mortimer
implinea 65 de ani şi pr iete nii aveau să se bucure de săr­
bătoarea aceasta la masa lui.
Cind sfîrşiră, se ridicară şi obcrchelnerul ii atrase şefului
atenţia :
- Ploaia a stat, domnule di rector.
Di rectorul era un omuleţ gras şi ch el , cu părul şi faţa
roşcată. Era îmbrăcat in n egr u şi cămaşa albă, cu guler tarc,
,

scotea şi mai mult in evidenţă stacojiul piel i i . Se indreptă

spre terasA şi, incă inainte de a p�i pragul, n zări pe bă­
trînul Mortimer in şezlong ; faţa lui se făcu dintr-o dată şi mai
stacoj ie :
- Robert ! răcni el de se cutremurară ferestrele. Robert,
cum de-ai putut să-1 laşi pe domnul Mortimer aşa, fără un
pled, ceva . . . ? !
A poi se îndreptă, bodogăn ind, spre terasă şi, cu un mers
lin, greu băn uit la un om rotofei ca el, se apropie, cu lista
mcni u lui pentru a doua zi in mină, de şe z lo ng u l bătrînului.
Tuşi uşor, mişcă u n scaun, d ar , cum bătrînul savant nu
dădu vreun semn că s-ar fi trezit, directorul se impacientă.
Voia o aprobare gr ab n i c ă a meniului - oricum, alimentel e
trebuiau neintirziat comandate - şi savantul nu se mai tre­
zea .
Directorul nu discutase de prea multe ori cu Mortimer,
dar acestuia ii mergea numele că e taciturn şi omuleţului nu

prea ii venea la indemină să-I trezească . l şi l ui totuşi inima

in dinţi :
- Domnule profesor, il ati nse el uşor, insă profesorul nici
nu clipi.
Directorul inconjură şezlongul, dar cind aj unse in spatele
bltrinului zări o bucată de lemn cu penaj la capăt tnfiptă
in,pinza"şezlongul ui şi poate chiar in spatele savantului. Lem­
nuJ �!:3 atît de bine ancorat incit nu căzu atunci cind di-
rectorul se lovi de el. Tresă ri şi, fără să-şi de a seama ce face,
strigă cu vocea lui piţigăiată :
- Domnule Mortimer ! Domnule Mo r ti me r ! ! şi-1 zgudui
bine pe savant.
Z adarnic.
La strigătele alarmate ale directorului, a l e rg ar ă intr-un
suflet Robert şi Mac.
- Ce s-a intimplat, dom n u le director ?
. - Profesorul Mortimer . . . o săgeatA . . .
M a c apropie o t ă v i ţ ă argintie de buzele bătrînului. Nici o
ab u r e a l ă .
Mortimer e r a mort.

7. INSPECTORUL DUX
S tătea la o masă, in t r- u n colţ ferit al harului. Avea 52
de ani, t r ei zec i de ani de se r v ic iu in poliţia criminală şi o
grămadă de a fa c e ri dintre cele mai încu rcate, pe care le re­
zolv ase ca nimeni altul. D a c ă n-ar fi fost atit de bun prieten
cu B acchus, ar fi aj u n s d e mult inspector-şef. El insă, de
cîte ori nu p r e a avea ce face sau, d i mpotrivă, avea prea mult
de l ucru şi voia să se l imp<!zească cu el însuşi - cum ii
plăc�a să spună -, venea şi se î n f u n d a aici, la "Rumba", barul
acesta cu aspect evi d e n t de t a v e r n ă . 11 c u n o şt e a u toţi şi-i cu­
noştea pe toţi. Aşa că ori de cite ori venea aici - şi venea destul
de des -, obişnuiţii localului şt i a u cu precizie că d a că nu
într-o zi, atu n c i negreşit in t rei sau patru inchisoarea ora­
şului avea să găzduiască pe a utorul ultimului furt sa u omor.
Acum Dux era la al şaselea pahar de whiski şi desenase
pe un colţ de ziar o g r ă m ad ă de semne cabalistice. I ntre aces­
tea se pu te a u deosebi, m a i m ici sau mai mari, o mulţime de
săgeţi de diferite tipuri . Dux le măs u ra din oc;hi - pentru
a c i t a oară ? - cind picolul de la b a r sosi în fugă să-1 anunţe
că dom nu l sergent Fooller il ruga să v i n ă urgent la telefon.
Se scu l ă a len e se îndreptă spre telefon, dar abia făcu doi­
,

trei paşi şi se întoarse deod ată, p a rcă abătut de un gînd.

Se opri în p i c i o a r e la masa unde stătuse şi ochii lui începură
sli privea sc ă din nou cu o sporită atenţie desenele fă c ut e in
dimineaţa aceea. Şi poate ar mai fi stat aşa c i ne ştie cît
dacă p i co l u l nu s-ar fi reintors, a l arm a t să-i repet e inspcc­
,

ton.tb.if �� .· domnul sergent Fooller îl roagă să poftească ur;..

�ntJ:� ��Îefon.

23
 - Bine, o să vin . . . fica Dux.

Dar picolul o mai plţiae. aşa ci 1âlu Bă-i ·pFeci!zeze lui

Dux :
- Domnule inspector, sergentul Fooller mi-- a ·promis o

chelfăneală straşnică dacă nu. mă intorc la telefon ·ou ·dv.

Dwc rlse :
- Serios ? Aşa a zis ? Spune-i domnului 'Sergent · ci bita la
este pedepsită de lege . . .
Se îndreptă totuşi căbe ;Dar ş i luă a:eaeptor.ul . .ilmediat -auzi
.glasul lui :Fooller.
- Domnul inspector ? Vă telcfonez de la Club.W. .wPari­
zian " .
Dux căscă plictisit :
- Da, .-şi ? Doamna Lommer, soţi a directorului, a lu at iar
lumina! ?
.Fooller izbucni ne�umit în receptor :
- Nu, ·-domnt.ile iupector. Ceva '1nu1t mai grav. SavantUl
Mortimer ·a 'fost "UCis cu o săgeati.
- <Cu o săgeatA ?! lisă Dux să-i scape. Apoi rămase o
Clipă mut de mirare.
·cei din 1ocal :făc ură deodată linişte, şi o mulţime de capete
se întoarseră spre bar. Dux zări mulţimea de ochi care U
fixau şi se dezmetici. fi
- Bine, vin acol0. .Da, acum.
Nic i nu se mai intoarse să-şi .ia .pălăDi a. O ,porni aşa .
.Utl.Mazetar de la .,,Night" îi ţinu •calea .:
·
- ce".. a nou, ·domnule !Înflpector ? Alţi ,pomenit de o săgea-
tă ? ! Din nou ·.o lctimîi in :aenul asaainirii lui Wood·?
Bar Du.x ·li :tăie aviDtul ·cu un &est ecurt :
- .N-am timp.
şi se arlplcă in 'limuzina sa neagră, mere, care demară
brusc.

'Copacii seinşirui au milităreşte in dreapta -şi 1n ·sttnga ·ma­

care
·şinii, zbura pe autostrad ă . I·ndicatorul ·de viteză arăta
aproape o sută de mile 'la oră, dar :nux nici ·pomeneală să
·mcetinească. :Cind -şi ·cbxd -scotea de 1a ·piept un ·mic furtun
·galben şi-Şi vira unul ·dintl'e capete 'in gură. Sugea. Era in­
ventie lui - "aparctttil =Dux" . CelAlalt ·cap·ăt a'l furtunului se
-p�oerdei;in interiOl'dl costumului intr-un ·recipierrt plat cu
w�lski. &paratul d evenise de acum cunoscut. Colegii ·rideau.
Dux rldea şi el ctnd i de ,.invenţia" sa: Numai
se vorbea
şeful n-a ris cind i s-a spu s despre noua ispravi a lui Dux.
L-a chemat la el tn birou şi 1-a poftit IA şadi. Dux a blnuit
imediat de ce a fost chemat. Mai alee cind l-a văzut pe şef
foindu-se incurcat pe sc au n , neştiind cum să înceapă discuţia.
li era penibil. Şeful, om subţire, nu prea se vira fn sufletele
subalternilor ; mai ales iD. ale celor capabili, pe umerii cărora
se afla intreaga tevatură poliţieneascl. Or, Dux era tocm ai

unul dintl·e aceştia, care duceau greul, şi pe care şeful ii

aprecia şi ii respecta.
Dux rtse in sinea sa de incu rcătura şefului ; ca s!-1 aj ute,
făcu să -i apară ciudatul furtun din care trase citeva inghi­
ţituri. Şeful îl privi disperat.
- Ce-i acela, D u.x ?
- Un furtun, rise Dux. nu se vede ?
- Şi şi pentru ce e. . . la ce iţi folosette ?
..•

Dux rise din nou. De a s tă dată din toatA inima.

- Nu te mai p reface, bosa ! {Aşa fi. spunea el şefului, cu
care se cunoştea de atîta amar de ani şi cu care fusese prieten
nedespărţit citA vreme acesta rămăsese becher). Dl-o-ncolo de
treabl, Nick, doar p e nt r u asta. .. pentru furtunul acesta mira­
culos m-ai chemat, ce dracu' ! Intră in subiect şi zi-mi ce
ai pe inimă ! Nu mă supăr. Hai !
Şeful izbucni :
- Azvirle tubul, furtwtul. . . apa r a tul ăsta, Dux, că nu şltu

ce-ti fac ! Ce dracu' ţi-a venit ? Ştie o bune că înfunzi ba­

l·urile zile in şi r, ci bei intr-una . . . Nu-� ajunge ? Inventaşi
aeum şi blestemăţia asta ? !
Dux rise iar şi şeful se infurie de-a bine-lea.
- Şi ma i astîmpără-te odată, nu mai ride ca prostu l ! . . .
Nick s e ridică şi i n c ep u să s e plimbe, stacojiu d e supă-
rare, prin birou :
- Adineauri am fost chemat la telefon de Malletti , patro-
nul lui .,Nigh t " . Ştii ce mi-a spus ?
- Că are să scrie in fiţuica lui d e sp re ,.aparatul Dux".
- Exact.
- Şi ?
- Cum .,şi " ?
. - Ce i-ai răspuns ?
�' �-L-a'\n ruga t să nu scrie. S-a compcrtat tnsl atit de

25
obraznic că îmi venea s!i-1 fac p orc. M-a lăsat să inţeleg că
Imi face un hatir, că ...
- Las-o-ncolo, Nick. Doa r nu mai ai 25 de ani, ai şcoala
vieţii, ce naiba ? Nu trebuia să-I rogi pe porcul ăla. Auzi ?
Lasă-1 să scrie !
- L-aş fi l iisat eu In alte împrejurări, da r acum . . . De cind
cu asasinarea profesorului Wood . . . Inţelegi ? Lumea o să zică . . .
- Lasă-1 să scrie, Nick ! Ce-o să• zică lumea ! Lasă-1 s ă
scrie ! t n definitiv, Dux nu-i un fitecine, nu ? şi rîse iar. ·
- Ai îmbătrînit, Dux, şi tot copilăros ai rămas. Nu uita
că te apropii de virsta pensionării, iar ca stagiu in pol itie
poţi cere de pe acum să fii pensionat. Vrei să te c up r i nd ă
brusc "dorinţa" aceasta, Dux ?
Inspectorul se ridică ş i el. Nu mai rîdea. Cu�f aspre i se
adunară în j u rul gurii , la colţurile ochilor, pe frunte. Se gir­
bovise dintr-o dată şi păşea ginditor prin birou, tirşiit, bătri-
neşie.
· ·

Intr-un rind se opri l i ngi scaunul lui Nick şi-1 bătu pe

umăr p rieteneşte. Faţa i se destinse iar, recăpătindu-şi as­
pectul ei tineresc, energic.
- N-ai nici o grij ă, Nick. tncă p uţin şi pun eu capăt afa­
cerii ăsteia cu săgeţile . . . Cit priveşte " invenţia" mea, şi rîse
iar, ce să- i fad ! ? Ia-o !;'i tu in glumă. Iar celor d i n jur t•xpli­
că-le tot in glumă : Hol m es avea mania pipei, Dux o are pe
aceea a whiskiului. . . Ei, ce zici, merge ?
Şeful se ridică. Era mai vesel.
- Eşti un drac bătrîn, Dux. B ine, o să văd ce po t face.
Dar fii atent, băiatule, ş i descurcă odată iţele nebu l osul u i asa­
sinat al lui Wood . Vezi, poate afli ceva disc utind cu grădi­
narul p rofesorului încă o dată.

D ux surise la amintirea d iscu ţiei din bi roul şefului. Puse

furtunul. "aparatului" la loc, in buzunar, şi vîră scurt la stinga,
pe o alee cu castani. Drumul ingust dură puţin, şi inspectorul
îşi opri maşina lîngă cea a pol iţiei, cu care sosise sergentul
Fooller.
·

Sergentul era pe terasă. Ii ţineau tovărăşie chelneru l Ro­

bert - cu faţa neagră şi grasă, lucioasă de transpiraţie �
şi directorul cel bondoc.
"'- HeJlo, Fooller ! Hello, mister Lommer ! Hello, Robert l
ti sal�tă ·.oux.
. Ii cunoştea pe toţi cei de Iaţă Pe d i rec to r îl cunoscuse
..

ultimul, c i n d cu accidentul cu l u mina! al doamnei Lommer,

iar pe Robert îl şt i a de la barul "Ingerul de aur" , und e ne­
grul servise un şi r de ani.
Fooller î l p use in g r abă l a cu rent c u c e l e petre c u te . Apoi
Dux ii privi J ung pe cei de faţ.ă şi, pa rc ă sfidîndu-i, scoase
cu nes aţ .
iar furtunul a p ar a tu l u i său şi s or b i
- V-aş ruga foarte mult, li se a d res ă el, să pă răs iţ i pentru
citeva cl i pe terasa. Şi pe dumneata, Fooller ! il conce d ie -

el şi pe sergent . Ş i cind îi văzu plecaţi tn c e p u să-I examineze

pe Morti mer.
Săgeata se mai afla încă infiptă in spatele omului şi D ux
o cl ătină p u ţ i n să v adă cit d e m u l t p ă t ru nses e in trupul celu i
asasinat. Căută apoi pe j o s u r m e de singe, d a r nu erau .
Plo a ia spălase tot. Il strigă pc Robert şi n eg r u se infiinţă
imed iat.
- Robert, i l rugă inspectorul, fii bu n şi a du - m i o s fo a r ă
nu p re a groasă. D a r repede !
Rob er t d isp ă r u indată şi peste puţin se i n toa rse cu ceea
ce i se ceruse.
Prin fereastră, directorul Lommer privea cu interes inde­
l etnicirile c i u d a t e ale l u i Dux. Lîngă el, fremătind nervos, se

afla Fooller. Pr i v e a u amindoi cum Dux, cu aj u torul negrului,

prin d ea de speteaza şezlongului sfoara cerută. Apoi întinseră
sfo a r a , paralel cu să ge a ta spre parc.
,

Lommer nu se pu t u ab ţine şi remarcă :

- Ciudatom inspectorul dumi t a le. m i .,;ter Fooller. Acum
de ce s-o fi aj u t i n d el cu neg r u l şi nu cu dumneata ! ?
Fooller il privi pe sub spr î n cen e apoi lăsă să-i scape, în­
,

ciudat, printre dinţi :

- Te băn u i e ,pe dumneata, mister Lom me r , şi m-a l ăsat
să te supra vcghez ! Şi privi să v ad ă efect u l r ă spunsul u i său.
Om u leţ u l se făcu alb la faţă şi i n cep u să se bilbiie cu
v o c e a lui piţigăiată :
- Ce-ce aţi s p u sp us , m i-mister FooU-11er ?
-

Dar Fo o l l c r era şi el contrariat de p u rt a re a l u i Dux. �a

că, ceva mai potolit, îl rugă pe d i rec t or :
- Vă rog, n u vă impacientaţi, că se va lămuri totul in­
d ată.
(CONTI NUARE 1N NUMARUL VIITOR)

71
• • • • • • • • • •
POŞTA
REDACTIEI
LOZNEANU STELIAN (Dorohoi) Povestirea dv. e incA prea
schematică, reprezentlnd de fapt un amalgam de locuri comune, de
naiviti\i şi de i dei neverosi m i l e (finalul) . Dac!i ţinem însă seama
că a fost scrisă de un ele\' i n clasa a X-a, ea poate fi consideraU!.
ca fiind un exerciţiu necesar şi î ncurajator.
CONSTANTIN PA8CU (Cluj) In afara unor observaţii de amă­
nunt pe care vi le vom comu nica intr-o scrisoare, schi ţa dv. in
care polemiza t i cu Wells n i se pare interesantă, deşi nu sintem de
acon:t cu -punctu l dv. de vedere. Ideea dlătoriei -i n .timp imagin ată
<le. scriitorul . e nglez este, dupft opinia noastră, o idee fecundă măcar
pentru li tera Lura ştiinţifico-fantasUci, deşi ar exista şi unele teme­
iuri ştiin ţifice care ar pled a in .favoarea ei (după cum vom arăta
illitr-un numă t· viitor al Colecţiei). Nu tot cee a ce astăzi pare impo­
sibil rimtne ca atare şi in viitor. O dovedeşte altă idee wellsiană ­
cavoritul, care a fost socotit pur şi simplu absurd pînă cind savanţii
au intuit existenţa graviton ilor.
FLORIN PATAPIE (la�i) Ceea ce ne-aţi t rimis nu e rău ca in­
ceput. Aşteptăm să vedem cu mvi se va dezvolta talentul.
VICTOR ŞTEFANESCU (Cos&lneşti) Fantezia dv. remarcabi l ă
nu e întrecută deci t de graba cu care doriţi s ă v i exprimaţi, de
unde o actiune pasionantă i n vada tă de hăţişurile unui stil prol ix,
de o claritate aproximativă şi adesea stingaci . Merită să reflectat !
şi la faptu l paradoxal eli &inteţl mai conving11.tor cind abordaţl
episoad e l e misterioase d i n antichitatea Egiptului decît atunci cind
vă ocu,paţi de problemele mai reale ale unei anticipaţii modernP..
De a lt fel , deznodămintul ales de dv., deşi aşa trebuie să fie in ge­
neral, lasă totuşi, tot din pr ic i na grabei cu care l-aţi e xpedi at, i m ­
presia unei 110lu ţ 1i ,.Deux ex macbina". Vi v o m comunica intr-o
scrisoare oţ)servaţiile noastre de amănunt.
SOCACIU ADRIAN (Braşov) După cum doriţi, in curind veti
avea prilejul să citiţi in c ol ect i e lucrări de Wel l s şi Lem . Ne putet i
trimite povestirile dv. dactilografiate la două rinduri, pe o sing u ră
parte a filei, in cite două exemplare.
GELU TUDORONIU (Sibiu) Lucrarea dv. .,Sfirşitul piraţilor
co smic i " este scrisă cu un an umit nerv epic, ceea ce dovedeşte el
aveţi talent, dar acţiunea povestirii se destitoară confuz şi haotic.
In ceea ce pri veşte tema aleasă, dv. n-aţl făcut decit să proiecta ţi
î n Cosmos nişte obişnuite şi terestre aventuri piratereşti.
DUMITRU SPRINCEANA (Galaţi) Paginile pe care ni le-aţi
tJ;imis ne-au edificat asupra posibll ltăţilor dv. literare. Fiind bîn­
tuit de mari pro bl e m e filozofice (ceea ce pentru orice s c r ii to r con­
stituie J?i:;mediufecund ), dv. aţi reuşit să scrieti u n eseu (poate cam
prea r�toî':1c). Ac\i Un(>a propriu-zisă a "rQITlanului" e însă anemică.
VI propu nem să vi limitaU la inreput la genul scurt, iar i deil e filo­
zofice să apară firesc in acţi une.
S'I'OICA DAN (com. Gblrdoveni) Povesti rea ,.Gana" denotă
ac�leaşi deficiente pe care le-a m menţionat tov. Gelu Tudoroniu.
Dacă ,.Sfil'Şi t u l piraţi l or cosmlci " are o acţiune mai antrenantă decît
"Gana " , l ucrarea dv. doved e şte in schimb o mai mare aten ţie (deşi
incă insu ficien tă) pentru stil.
N ICULICI ION CONSTANTIN (D ....... etil), ION VANGBELE
(Ploieşti), JON DOBRF..SCU (Cimpuluor-•uacel) DeocamdatA n-a\i
reUfit sA Ieşiţi din şabloanele genului. Mai lncerca ţ i .

--<>•<>--

POSTA CITITORI LOR

1 · ·

>

Unii cititori ne propun acl publi­

căm nu numai a d re s e l e a c e lora.
care au fa scicule a l e Co lecţiei ht
pl us, da r şi pe a!e celo r cu b roşuri
in minus. D eoarece num4rul a c e� ­
t o ra din urmd este foa r t e m a re ,
cuprinzind p e t o ţ i noii p r i e teni o i
pub licaţiei noa stre, n e 1: o m limlta
şi de acum inainte să-i s emna l4 m
doar pe cei care a.u numere in
plt�s. Altminteri, ar inaemno s4 f"'l·
ptm din fiecare fascicuU cUevca pa­
ghti, ceea. ce, firett e, n-ar li ta in·
t eresut tt i m4nui.

FRED J..EINWEBER. Bacu·

reşU-6, Aleea Zinelor 18, Bloc B,
scara B, et. 11, ap. 2'7 (are in plus
IUIDierele 1, 4 , 5, 15-83, IN, 1'79-
281 )..
CE&GA. VJOREL. Craiova, str.
Reforma Ag.rari 1 A (are In plus
numerele 5-1-1 , n, 18, 11, '78). YOLANDA B ANCU, Bacu­
reşti, str. 13 Decembrie, nr. 12,
LIVIU ŞUTEU, Br-.ov, .tr. e&. 1, ap. 8, td. : 55.3'1.96 (l-28..1).
Uranua 10, Se. B, ap. 11 (61, '73,
IOAN DRAGOI. com . Vulcan.
'75, 8«, lOZ, 106, 181. 111, 264).
nr.273, Braşov (18, 21 i n 2 exem­
DUMITilU V ASILICA, Boto­ plare, 22-24, 37, 43, 55, 97, 118,
fanl, s�Marcbian 88, Bl. A-7, 128, m, 131, ue, 216, 215, tzt.
'- ' .
Sco" B,�BJl·. �\16 (1-2, 4 -!82). ut, 2 12, 251, 158, !'r4).

29
 ' <l") �
� t o ,

... .
"• , , '

C rocomobilul
d e N ICOLAE AŞCIU

D E J.\ ZI
Şt DE D EJ'I\ U t'f
P r i m u l miting de a v iatie a :.. v u t
l o c i n Rom a n i a la 18 octom b r ie
1909. Pe h i pod rom u l BAneasa a e­
voluat a t u n c i . intre a lţii , ş i cele­
brul p ilot şi constructor de avi oa­
ne Louill Blcriot, invitat special
cu acest pri lej .
* adinc in mare. El 1-a numit Capul
In J a p onia s-a const r u i t un o-
biectiv fotografle cu :foca rul si­
tuat la o distan\ă de 5 200 m m.
C u a j u torul a cestui obiectiv s e
poate fotogrd!ia un om aflat la
o distanţă de 5 km de apa r a t .
* diferite scrisori. Corăbiile care se
Gheţaril din Norvegia , c a re î n
trecut scădeau i n lnălţlme cu un
certtimctrl:i pe a n , d in 1 962 au i n­
c epu-t �:1 crească. In 1 1 luni inăl-
ţ i mea lor a c 1·es i'u t i n medie cu
circa 1 ,20 m .
*
In 1 486, p0 1·tughezul Ba rtolomco
Diaz a descoperit în partea de
sud a Africii un cap ca re in tra
F u t·tunllor. Mal tirziu 1 s-a spus
Capul Bunei Spe ranţe.
La Capul Bunei Spera n ţe, co­
răbiile se opreau ca să-şi com ­
pleteze rer.ervele de apă . Atunci
navigatoril care p l eca u in I ndia
lăsau la mal, sub o pia tră m a re,
in torceau i n Eu ropa ridicau scri­
sorile ş i le împărţeau celor cărora
et·au adresate.
Piatra care a servit d rept prima
c-u tie po� td l ft f:-e p� � t rc ază şi
t ăzi.
* *
ln 1 8.12, u n " u u t obuz" flil'ca
e u rsc i n t re Lond ra ş i Birmingh a m .
E l a vea 5 0 de l o c u r i : 2 8 p c aco­
peri:;� ş i 22 in I n te r ior. La o dls­
tanţi de 100 de pufl in faţa vehl­
<: ulul u l meraea un om Cint ţinea
ziua un ltel\ll e \ rotu, Iar Dotaptell
un fellzlar ou care ninnalJia •·
t ru a alraae atenţia pletonUor
asupra . . . prlmeJdJel.
* ton\11 unul m u rt> numAr de nll­
In oraşul l 5 pu h a n d i n I r11n ••
a fl ă o geamle s t r ă v eche cu mina­
rete inclinate. A c<•ste t u rnuri do
c i te 15 m înă l ţime se c l a t i n ă foa rte
uşor de indată ce l'i neva I n cepe
Eli u r ce pe scara i n 5plralli . Dar
cel mai interes a n t este că se l c a ­
J!ănă nu n uma i m i n a re t u l i n c a r e
u r e i , ci şi l'e l ă l a l t , e h i a r dacă In
m ome n t u l acela nu se a flă n i m e n i
S n el.
En igma m i n a •·etclor d i n l s p a ­
han a atras a tenţia i n g i n e r i l o r şi
uhitec\ilor a n g ;� j a ţ i să res ta u r e z e
gcam i a . Pen t r u a d e z l ega tu i n a ,
r: i au asc u l t a t pi eh·elc d i n cons­
trucţie cu l'elc mai perfccţi onutc
� Vă rog !'t! t ra g e p in
ll�­ : . p a r alt• :t cu 5 t Î C'<' . E n igma a rămas
i m :. 1wdezlcga t ă .
N a v u englezi• de cercetări . ,D i �:-
•·uv<• J':Vw u e fec t u a t o serie de cr r-
r·t• t a'\ rl geo r i z ice pe fu n d u l
M i\ r l l ftoş l i . a l l <· l c ,
Pri n t re
�pedall , t l l 11 u descope rit la o
adi ncime de 2 000 m un c u n · n t
de apA c a l d ă c u o temper a t u ri\
de l'c ll . 40"C. O a me n i i de şti i n t ă
con•ldorA t•A o r i g i nea acestei t e r ­
mocentrale s u b m u r l n e a r fi l'X i �­
pll turl pe fundul mArti prin c o r e
cAldu ra din udlncul flmlntulul �c
hnprAt�ile I n J u r . Ac:euta c:ontrl­
b u l c la de pluearea eneralcli a
m a �: rn e l d11 »ub continentul n f r l ­
c a n . D i n uc�1111 t l cauzA, Pen l n � u l a
A r n b i d'a a e depărtează in fiecare
a n d " A frica cu cea. 1 cm . De la
a pu r i l ia omului pc PAmi n t - pc-:­
rioa<i[l i n fimă i n i s tO J · i a p la n d <' l
n o a s t re - A f r i c :1 ':' i A s i a � - a u c k ­
pă r t a t u n a de a l t a c u peste 1 0 k m .
*
O u z i n i• d i n H i rm i n g h u m 11 n · u -
ş i t 'a fabrice t u b u r i t rase d i n al u ­
m i n i u !' Il rl i a m c t ru l i n t e r i o r rl c 3
m i <Ton i �i pnc\il de 1 1 ! O mi-
fa ra ci. n 11 a j 11 u �e fu r r u n u l .
tl e C. T A B A CU
31
 c roni. Un mil ion de • cmenca tu­
buri incap i n t r-un degeta r, iar
d i n t r-o tonă de a l u m i n i u se poa t e
obtine o lungime, d e astfel d e tu­
buri, e1alii. cu distanţa dintre Pă­
mînt :;1 Luni.
* avion. Sala, in formJ de autobuz,
In gara Waterloo din Lond ra
au fost instalaU roboti. care răs­
pund la diferite intreblri puse d e
călltorl i n legături cu mersul
trenurilor. Robotul a follt astfel
construit incit si poatA riapunde
la peste 120 de lntrebid. La n u­
mai şapte secunde dupl ce pasa­
gerul a pus întrebarea. el p ri-
ll)e,le. răspunsul lmpriroat de un
ca rton.
*
Pe aeroporturile mari au fost
hrtroduse sili de aşteptare mobile,
din care pasagerii intri · direct in
cu dbnensiunile de 17 X 4,8 m şl
o areutate de 34 de tone, este in­
stalati pe un şasiu cu roţi. InAl­
time& silli poate fi reglati. Sala­
autobuz este pusi tn miş­
care de două motoare de cite 1 70
C P. I n e a funcţionează u n bufet
şi o cabină pentru personalul de
servi re.

---<> • <>-

Citiţi
in numărul
••

VIItOr
al Colectiei
po vestirea lui

JEROME K. JEROME

!), Un
ca�aler
des�wr§it�t
,,
,··. ·

·� "� �Tipar-ul
'--' '--' � �."·v
executa' la Combiaatul poUcraflc •• casa Sciateil"