6.

Convorbirea
Convorbirea se desfășoară în grădiniță ca ctivitate de sine stătătoare, dar și sub
forma de unor convorbiri scurte în cadrul unor activități. Se pot organiza convorbiri
libere
cu un număr restrâns de copii, în afara activităților pe domenii experențiale.
Participarea copiilor la convorbire presupune că aceștia au abilitatea de a se
exprima
mod independent, folosind cuvinte din vocabularul activ.
Convorbirea presupune o concentrare a atenției ridicată pentru a selecta
cunoștințele și a formula răspunsul corespunzător.

Eficiența activităților de convorbire depinde de:

❖ Planificarea ctivității din timp;
❖ Tema să fie accesibilă și atractivă, să corespundă intereselor copiilor;
❖ Crearea unor situații diverse de viață;
❖ Eleborarea unui plan adecvat de întrebări:
 Clasificarea convorbirilor:

După scopul didactic:

a. Convorbiri pentru fixarea cunoștințelor ( după o observare, după o vizită etc)
b. Convorbiri pentru sistematizarea cunoștințelor (când tema permite
sistematizări și generalizări)
c. Convorbiri pentru verificare cunoștințelor

După tematică:
a. Tematică referitoare la natură: anotimpuri, animale, plante, etc
b. Teme din viața cotidiană: comportanrea copilului la grădiniță, în familie în
societate, etc
c. Teme referitoare la viața socială
d. Teme abordate în unele opere literare : povești, povestiri despre viețuitoare
etc
 Sarcinile de bază ale convorbirii:

➢ Să realizeze o sistematizare a cunoștințelor dobândite prin repetarea lor,

într-o structură nouă;

➢ Să formeze capacitatea copiilor de a-și verifica și ordona reprezentările și

cunoștințele despre lumea reală după criterii noi date de educatoare, prin
intermediul întrebărilor;

➢ Să gândirea în urma analizelor și a comparațiilor făcute, a

generalizărilcontribuie la creșterea calitativă a exprimării copiilor (
descriere, analiză, comparare, explicații);

➢ Să formeze deprinderi de exprimare corectă;

➢ Să dezvolte capacitatea copiilor de a realiza sistematizări.