ANATOMIE VASCULARĂ & INERVAȚIE

VASCULARIZAȚIE ARTERIALĂ

 evoluţia pacientului după orice intervenţie chirurgicală se bazează adesea pe identificarea corectă a anatomiei normale şi a variaţiilor vasculare

TRUNCHI CELIAC

 trunchiul celiac vascularizează proenteronul şi, în mod

normal, se trifurcă în
 artera gastrică stângă
 artera splenică
 artera hepatică comună
 trunchiul celiac vascularizează capul pancreatic şi duodenul prin
intermediul arterei gastroduodenale (AGD) - din care iau naştere
 arcadele pancreaticoduodenale,
 arterele pancreaticoduodenale superioare, anterioară şi posterioară
 vascularizaţia corpului & cozii pancreatice  provine din ramurile
pancreatice ale arterei splenice şi din artera pancreatică dorsală - adesea
cu origine în AGD
 o variaţie relativ frecventă, dar de o importanţă crucială în anatomia
arterei hepatice  este reprezentată de lipsa arterei hepatice drepte la
aproximativ 20% din populaţie

n
 în acest caz, vascularizaţia lobului hepatic drept este asigurată de artera
mezenterică superioară (AMS) şi este denumită arteră hepatică dreaptă

O
din AMS
 dacă vascularizaţia lobului hepatic drept este asigurată atât de artera hepatică dreaptă, cât şi de un al doilea vas cu origine în AMS  acesta din urmă este denumit arteră hepatică
dreaptă recurentă / accesorie
 aceste vase cu origine în AMS pot fi cu uşurinţă lezate sau ligaturate în cursul unei duodenopancreatectomii - dacă acestea nu sunt identificate cu atenţie fie preoperator, cu ajutorul

zi
CT cu substanţă de contrast, fie intraoperator
 la 20% din populaţie – artera hepatică stângă îşi are originea în artera gastrică stângă

Re
ARTERĂ MEZENTERICĂ SUPERIOARĂ

 artera mezenterică superioară vascularizează în totalitate mezenteronul  aceasta ia naştere din peretele anterior al aortei abdominale şi se situează imediat posterior de pancreas
 artera îşi continuă traiectul inferior, imediat anterior şi medial de procesul uncinat al pacreasului  unde dă naştere primei sale ramuri, reprezentată de artera pancreaticoduodenală
inferioară
 aceasta din urmă se împarte în două ramuri  anterioară + posterioară care se anastomozează cu ramurile omonime ale arterei pancreaticoduodenale superioare
 după ce trece de duoden, AMS pătrunde în rădăcina mezenterului, vascularizând
 intestinul subţire în totalitate
 colonul drept
 colonul transvers

COLATERALELE TRUNCHIULUI CELIAC & ALE ARTEREI MEZENTERICE SUPERIOARE

 cu toate că un număr mare de pacienţi dezvoltă o stenoză semnificativă a trunchiului celiac  majoritatea acestora nu prezintă simptome de ischemie mezenterică cronică, datorită
unei vaste şi bogate reţele de vase colaterale, care fac legătura între trunchiul celiac şi artera mezenterică superioară
 artera pancreatică dorsală  poate avea origini diferite şi are rolul de a interconecta trunchiul celiac şi artera mezenterică superioară în mai multe locuri
 nu doar trunchiul celiac comunică cu artera mezenterică superioară prin intermediul colateralelor, acestea existând şi între arterele mezenterice superioară şi inferioară

DRENAJ VENOS

 drenajul venos al pancreasului, duodenului şi splinei corespunde vascularizaţiei arteriale

 drenajul venos al corpului şi cozii pancreatice  se face prin intermediul ramurilor tributare venei splenice şi venelor pancreatice inferioare
 vena mezenterică inferioară se poate alătura sistemului portal la orice nivel de-a lungul venei splenice, inclusiv la nivelul joncţiunii dintre vena splenică şi vena mezenterică superioară
 întreg sângele de la nivelul intestinului subţire şi gros drenează în sistemul port - iar lezarea acestei structuri venoase poate duce la apariţia infarctului intestinal

INERVAȚIE

 pancreasul primeşte atât inervaţie simpatică (marele nerv splanhnic), cât şi parasimpatică (nervul vag)  cu importanţă în funcţiile endocrine ale glandei
 semnalele senzoriale indicatoare ale durerii pancreatice sunt transmise prin fibrele nervoase senzoriale autonome aferente

n
 durerea pancreatică  poate fi consecinţa
 infiltrării neoplazice


O
proceselor inflamatorii
 obstrucţiei ductale
 2 teorii majore explică durerea cu care se confruntă pacienţii cu pancreatită - incluzând presiunea intraductală sau intraparenchimatoasă crescută şi teoria neurogenă, în care

zi
substanţele nocive sau celulele activate imunologic irită celulele nervoase expuse, determinând apariţia durerilor atroce
 tratamentul durerii severe la pacienţii cu pancreatită cronică  poate implica blocarea nervilor aferenţi, prin neuroliza plexului celiac, utilizând alcool sau alte substanţe
neurolitice.
 neuroliza  poate fi efectuată percutan prin ghidaj CT, intraoperator sau endoscopic cu ajutorul ultrasunetelor

Re