NOTE DE CURS

BACTERIOLOGIE
MEDICALA
CONF. DR. PÂNZARU

• Microbiologia= ansamblul de discipline experimentale care studiaza

microorganismele ș i activitaț ile lor.
 • Microorganism=organisme unicelulare care pot fi puse in evidență numai
cu ajutorul microscopului (optic sau electronic)
Puse în evidență pentru prima dată de Anton van LEEUWENHOEK (1632 – 1723)
• William G. Morton (1846)
• Francesco Redi (1626-1697)
• Lazaro Spallanzani (1729-1799)
• Louis Pasteur (1822-1895)
• Girolamo Fracastoro (1468-1553)-„seminaria morbi”
• Agostino Bassi – muscardina
• Robert Koch (1843)
• Charles Sedillot (1804-1833)

 Louis Pasteur (1822-1895)

o Descoperă natura microbiană a proceselor de fermentare naturală a vinului
o Face legătura între „bolile vinului” și unele boli infecto-cotagioase la animale
și om
o Descoperă numeroși agenți etiologici ai acestora
o Realizează vaccinuri prin inactivarea sau atenuarea patogenității unor
microorganisme (rabie, antrax, holera găinilor)
o Pune bazele sterilizării si metodicii lucrului aseptic.

 Robert Koch (1843-1910)

o Descoperă noi agenți etiologici ai infecțiilor la om și animale (tuberculoză,
holeră, antrax)
o Examinează microorganismele în preparate fixate prin căldură și colorate cu
coloranți bazici
o Introduce mediile solide in practica diagnosticului microbiologic
o Reproduce experimentali boli infecțioase prin inocularea agentului etiologic la
animale de laborator

(A II-a pagina este ștearsă dar se pot distinge următoarele:)

Caracteristice bolii
 -poate fi izolat în cultură pură și subcultivat pentru a fi studiat
 -cultura pura inoculată la animalul receptiv reproduce boala cu leziuni specifice din care poate fi reizolat.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 -eucariote
 -procariote , constituite din celule cu structură primitiva: bacterii
-Entități acelulare, la limita viului: virusuri, viroizi
Prionii
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
 -
-JF Semmelweiss
-Joseph Lister
-Alphonse Guerin
-John Tyndall
 Morfopatologia
-primul tratat de bacteriologie ”Bacteriile si rolul lor in etiologia, anatomia ș ihistologia patologică a bolilor
infecțioase” Victor Cornil, Victor Babeș
 Patologia experimentală
-1901 : Ioan Cantacuzino
-1912Ș Alexandru Slă tineanu
 Epidemiologia
 Imunologia – Ilya Mecinikov
-Emil von Behring
-Shibasaburo Kitasato

Genetica moleculară – 1944 O.T. Avery

Anatomia funcț ională a bacteriilor
 Semnificaț ia biologică a structurilor bacteriene
-structurile celulei bacteriene care controlează creșterea, multiplicarea,
supraviețuirea în condiții variate de mediu
 Semnificaț ia taxonomică
-structuri importante pentru clasificarea și identificarea bacteriilor
 Semnificaț ia patogenică
-structuri care le permit să acapareze învelișurile, țesuturile, umorile organismului
 Structuri bacteriene ț inte selective ale efectorilor imunitari sau ale antibioticelor

Celula bacteriană :
I. Protoplastul bacterian
II. Peretele bacterian
III. Glicocalixul procariot
IV. Organitele de locomoție
V. Pilii bacterieni
VI. Endosporii bacterieni
 I. Protoplastul
bacterian
Citoplasma
• -conține intr-un sistem coloidal proteine, carbohidrați, metaboliți cu greutate mică
• -se află permanent țn stare de gel și menține poziția structurilor interne în absența
membranelor intracelulare
• -în microscopia optică, pe preparatele colorate uzual vedem numai citoplasma și
uneori incluziuni citoplasmatice
• -cuprinde :
 nucleoplasma
 ribosomi
 incluziuni
 Nucleoplasma
- Echivalent al nucleului celulei eucariote
- Nu prezintă membrană nucleară și nucleol
- Formată dintr-un cromozom unic, o moleculă de ADN circulară, dublu catenară, cu
lungimea de 1000-2000 µm
- In microscopia optică este observată numai dupa hidroliza ARN-ului, ca un
corpuscul oval, alungit, în halteră sau V, în funcție de stadiul diviziunii
- Electronomiografii ale secțiunilor ultrafine – apare ca un ghem sau scul de fibre cu
diametrul de 2-6 nm
- In situ cromozomul bacterian este helicat și suprahelicat în jurul unui miez ARN
care îl menține în forma compactă
- Electronegativitatea ADN neutralizată prin proteine (asemănătoare histonelor), ioni
Mg2+, poliamine

 Ribosomii bacterieni
-prezenți în toată citoplasma cu excepția nucleoplasmei
-constanta de sedimentare: 70s
-pot disocia în 2 subunități: 30s ( ARN16s+21 molecule proteice)
50s( ARN23s si 5s+34 molecule proteice)
-ARN ribosomal are o mare stabilitate fiind bine conservat în cursul evoluției poate fi
utilizat drept criteriu de clasificare filogenetică
-pe Electronomiografii apar dispuși ca polisomi (șir de ribosomi) în lungul moleculei
de ARNm pe care îl citesc și îl traduc rapid
 Incluziunile citoplasmatice
-au caracter de specie
-sunt caractere taxonomice primare
-sunt formate din Polimetafosfat (Corynebacterium diphteriae)
Amidon (Clostridium, Neisseria)
Lipide (Pseudomonas)
Mebrana citoplasmatică
-lipsită de steroli (bacteriile nu-i sintetizează);
Excepț ie molicutele, încorporează colesterolul preformat de celulele eucariote
-excretă enzime hidrolitice necesare digestiei extracelulare
-are funcții de biosinteză
Mezozomii – invaginații anfractuoase (adânci și cu neregularități) ale membranei
citoplasmatice care îi măresc suprafața funcțională.
În mezozomii laterali își au sediul enzimele implicate în replicarea nucleoplasmei.
În mezozomii septali își au sediul enzimele implicate în sinteza peretelui.
- Asigură transportul transmembranar prin fosfotransferaza membranară
Unicul sediu al cotocromilor, enzimelor, componentelor lanțului respirator
implicate în transportul de electroni ș ifosforilarea oxidativă;
Analog funcțional al mitocondriei din celula eucariotă.
Mitocondriile sunt descendenți ai bacteriilor endosimbionte

• Creșterea bacteriilor este posibilă numai când cel puțin 50% din membrana
citoplasmatică este semifluidă

- Poartă receptori pentru semnale ale mediului extern – atractanți, repelenți,

feromoni (sistem molecular de integrare a acestor informații)

II. Peretele bacterian

- învelește protoplastul
- Este format dintr-o structură de bază + structuri speciale care diferențiază grupe
mari de bacterii
Peptidoglicanul
- structura de bază a eubacteriilor, grup mare de bacterii din care fac parte și
bacteriile patogene.
- Lipsește din peretele:
1. Arheobacteriilor
-bacterii adaptate la condiții de viață extreme (temperatură, salinitate)
-nu sunt niciodata prezente in corpul uman (nepatogene)
-Similitudini genomice și de sinteză proteică atestă filiația organismelor eucariote
din arheobacterii
2. Molicutelor și al oricărei celule eucariote
- Este un heteropolimer de dizaharide aminate N-acetilglucozamina, N-
acetilmuramic așezate alternativ în lanț uri liniare de galactan și solidarizate
între ele prin subunități și punți peptidice.
- Cuprinde protoplastul bacterian ca o plasă rigidă și rezistentă
- Sinteza este controlată de enzime situate pe suprafața externă a membranei
citoplasmatice – -transglicozilaze, leagă între ele 2 aminozaharuri
-transpeptidaze, catalizează formarea subunităților și punților peptidice
(esențial dipeptidul D-alanină – D- alanină)
 -proteine de legare a penicilinelor (PLP, PBP) denumire generică a enzimelor
care controlează sinteza.

RIGIDITATEA peretelui bacterian este condiționată de configurația sterică și

mărimea ochiurilor rețelei de peptidoglican.
Cu EXCEPȚIA spirochetelor care au perete flexibil, restul bacteriilor au perete
rigid care le conferă anumite forme: sferice, bastonaș, filamentoase și ramificate
(actinomicete).
Morfologia bacteriilor mai este caracterizată prin așezarea lor care este
condiționată de modul de înmulțire (Înmugurire, diviziune, fragmentare)

Poziția planurilor succesive de diviziune, numărul de generații după care se

separă celulele surori.

REZISTENȚ A peptidoglicanului protejează protoplastul prin echilibrarea presiunii

osmotice foarte mari (5-20atm) din citoplasma bacteriană.
Sub acțiunea agenților muralitici (lizozim, penicilină, etc) apar defecte ale
peretelui care duc la hernieri ale protoplastului sau la explodarea acestuia.

Acțiunea agentului muralitic în mediu osmotic protector (solutie 20% zaharoză,

urină) face ca protoplastul să rămână integru, dar ia o formă sferică indiferent de
forma avută anterior; devine sferoplast dacă mai păstrează urme de perete sau
protoplast complet nud.

Dacă agentul muralitic dispare din mediu, sferoplaștii revin la forma inițială a
bacteriei, dar protoplaștii nu. Este demonstrată autodeclanșarea sintezei și
asamblării peptidoglicanului de către resturile de perete.

Bacteriile cu perete defectiv apărute în medii osmotic protectoare sunt numite

forme L ( 1935, Klineberger Nobel le-a descris la Institutul Lister din Londra)

În cursul terapiei cu peniciline în focarul infecției pot sa apară forme L – infecția

se cronicizează.

Peretele bacterian trebuie să se adapteze permanent protoplastului în creștere.

- La bacteriile GRAM NEGATIVE enzimele autolitice rup limitat rețeaua de
peptidoglican și permit inserția de noi molecule în puncte răspândite aleatoriu pe
suprafața bacteriei
- La bacteriile GRAM POZITIVE inserția se face predominant în vecinătatea septului
de diviziune.
Interes medical
- Sensibilitatea la lizozim
- Interferarea sintezei de către peniciline
- Antigenitatea
- Proprietatea de adjuvant imunologic
STRUCTURILE SPECIALE ale peretelui bacterian
- Peretele bacterian condiționează colorabilitatea protoplastului în colorațiile
GRAM și ZIEHL-NEELSEN
- Peretele bacterian de tip GRAM POZITIV
Peptidoglicanul este organizat într-o rețea tridimensională, cu ochiuri strânse,
groasă și omogenă.

Structurile speciale asociate:

 - Acizi teichoici (teichos-perete) 50% din greutatea uscată a peretelui bacterian,
polimeri hidrosolubili de ribiol sau glicerol fosfați;
Diferențiem :
-acizi teichoici de perete (legați covalent la peptidoglican)
-acizi teichoici de membrană (lipoteichoici) (legați covalent de glicolipidele
membranei citoplasmatice.
Funcții:
-stabilizează și întăresc peretele
-leagă Mg2+ și asigură mediul ionic necesar activităților enzimatice în membrana
celulară
-sunt antigene majore de suprafață utile subtipării serologice a bacteriilor GRAM
POZITIVE.

- Acizii teichuronici
Acid Uric + polizaharide neutre
Permit subtiparea lactobacililor, streptococilor.

- Glicolipide

NUTRIȚ IA, METABOLISMUL Ș I CREȘ TEREA

BACTERIILOR
Nutriț ia – asimilarea substanțelor nutritive din mediul extern
Nutrienț ii - substanțe ale caror soluții pot traversa membrana citoplasmatică
- Participă la reacțiile metabolice
-prin simplă solvire (CO2, O2, săruri minerale)
- prin digestie extracelulară (proteaze, lipaze, amilaze)

Proteine Polizaharide Lipide Acizi nucleici

Aa, Monozaharide AG Nucleozide

Fragmente scurte Glicerol Fosfați anorganici
Polipeptidice

-în citoplasmă traversând membrana citoplasmatică:

o Fie prin difuziune simplă sau cu participarea unui carrier
o Fie prin transport activ contragradient – necesară energie, participarea
unor permeaze

Principalele elemente necesare majorității bacteriilor sunt:

- C, N, O2
- Săruri minerale
Surse de Carbon
- Elementul cel mai bine reprezentat
- Autotrofe – CO2 drept unică sursă de carbon
- Heterotrofe – compuși organici drept sursă de carbon (în special carbohidrați) și
sursă de energie în același timp
Unele heterotrofe – capnofile sau carboxifile

Surse de Azot
- pentru sinteza proteinelor pot utiliza azot din sursă organică (peptide, aa) sau
anorganică (săruri de amoniu)

Surse de Oxigen
- aa, nucleotide, gliceride – ajung in celule prin nutrienți
- O2 necesar respirației aerobe

Elementele minerale
- Sulful - aa sub forma grupării tiol (-SH)

- vitamine (tiamina, biotina)

-coenzima A

- Fosforul –asimilat sub forma fosfaților anorganici

-necesar pentru sinteza acizilor nucleici, fosfolipidelor membranare,

ATP

- Na, K, Mg, Cl – asigură echilibrul fizico-chimic al celulei

- Fe, Se – intră în structura chimică a citocromilor, peroxidazelor, hidrogenazelor
- Ca + acidul picolinic = dipicolinat de calciu
- Co, Cu, Zn – oligoelemente prezente ca impurificatori ai unor nutrienţi

-activatori enzimatici

Factori de creştere
Metaboliţi esenţiali a căror prezenţă este obligatorie în mediu (aa, baze purinice,
pirimidinice, vitamine)

Bacterii fastidioase – bacteriile dependente de numeroși factori de creștere

Sintrofie – o specie bacteriană utilizează factori de creștere sintetizați de o altă specie

Mutant auxotrof – prin mutație pierde o enzimă oprind sinteza unui metabolit esențial

Auxotrofia oferă avantaj selectiv – bacteria auxotrofă se multiplică mult mai rapid decât
tulpina prototrofă (parenterală)

Importanța cunoașterii necesităților nutritive:

- Utilizarea unor medii de cultură adecvate pentru izolarea de produse

Metabolismul bacterian

Importanț a cunoaș terii

- înțelegerea modului de viață și a habitatului diverselor specii, cât și a probabilității de a
veni în contact cu omul
- definirea caracterelor fiziologice importante în identificarea speciei
- înțelegerea mecanismului patogenic în raport cu posibilitatea unei bacterii de a se
localiza și multiplica intr-un anumit țesut sau organ

Catabolismul – energie conservată în moleculele de ATP și apoi eliberată prin fosforilare

pentru anabolism, transport activ transmembranar, mobilitate, 45%pierdută prin căldură.

Chemoorganotrofe – donor de electroni o substanță organică (bacterii de interes

medical)

Catabolismul hidraț ilor de carbon

Glucoza – cea mai folosită dintre moleculele organice
Bacteriile pot elibera energia din glucoză prinȘ
-respirație
-fermentație

Respiraț ia
- Aerobă – acceptorul final este O2
- Anaerobă –altul decât O2 – ionul nitrat, sulfat

Presupune 3 etape:
- Glicoliza – calea Embden – Meyerhof –Parnas – 2ATP + 2NADH
-căi alternative – pentozo fosfaților - 1ATP
- Entner-Doudoroff – 1ATP

- Ciclul Krebs – 2ATP

 Enzimele glicolizei și ciclului Krebs sunt localizate în citoplasmă

- Lanț ul transportorilor de electroni (LTE) – energia

stocată în moleculele NADH și FADH este trasnportată în molecula de ATP,
proces care se desfășoară la bacterii în membrana citoplasmatică.

Sunt incluse 3 clase de molecule transport:

 Flavoproteine (flavina, coenzimă derivată din vit B12)

 Citocromi
 Ubiquinone sau Coenzima Q (molecule neproteice)

În respiraț ia aerobă la procariote:

1 moleculă glucoză = 38 molecule ATP ( 34 ATP din LTE + 2ATP glicoliză +
2 ATP ciclul Krebs)

În respiraț ia anaerobă
- Cantitatea ATP variază
- Numai o parte a ciclului Krebs funcționează în condiții anaerobe
- Numai unele molecule de transport participă în LTE
Fermentaț ia
- obținerea energiei prin reacții de oxido-reducere în care atât donorii cât și
acceptorii sunt compuși organici.
- Cantitatea de ATP este mică = 2 molecule
Bacterii:
- Strict aerobe – folosesc exclusiv respirația aerobă (superoxid dismutază,
catalază)
- Strict anaerobe – folosesc exclusiv procesele fermentative
- Aerotolerante – metabolism de tip fermentativ, dar rămân viabile și în prezența
oxigenului
- Facultativ anaerobe- respirație + fermentație
- Microaerofile – concentrații reduse O2 (5-6%)

Creș terea bacteriilor. Dinamica multiplică rii

Creșterea celulelor – sporirea mărimii și masei acestora.
La bacterii se referă la creșterea nr de celule dintr-o populație, prin diviziune realizată în
progresie geometrică cu rația 2 (1...2n).
Culturile bacteriene
- Continue – chemostatul
-turbidostatul

- Discontinue – în volum limitat de mediu

Timp de generație = timpul necesar dublării populației

Rata de creștere = nr generații / unitatea de timp

Faza de lag
 - Număr bacterii staționar/scade
- Durata variază cu proveniența și numărul bacteriilor inoculate, compoziția
mediului
- Bacteriile sunt active metabolic
- Cresc in dimensiune
- Nu se divid
- Sensibilitatea la agenți antimicrobieni crescută
Faza de accelerare
- Începe multiplicarea cu scurtarea progresivă a timpului de generație până la o
valoare constantă
Faza de multiplicare exponenț ială sau logaritmică
- Timp de generație, rata de creștere – constante (curba evoluează exponențial
până în momentul în care unul sau mai mulți nutrienți sunt consumați și/sau se
acumulează produși toxici.
- Bacteriile au dimensiuni constante, ușor mai mari
- Sensibilitatea bacteriilor la agenții antimicrobieni rămâne crescută
Faza de încetinire
- Cultura în faza expnențială
- Doar cateva generații
Faza staț ionară
- Rata de creștere nulă
- Număr bacterii vii constant mai multe ore
- Număr bacterii vii / nr total bacterii – variabil
- Bacteriile au morfologia tipică – dimensiuni, incluzii, endospori
- Sensibilitatea bacteriilor la agenți antimicrobieni scade
Faza de declin
- Bacteriile mor progresiv
- Dacă se însoțește de liză - scade nr total de bacterii
- Moroflogic- forme aberante

În laborator
- Pentru identificarea bacteriilor – culturi in F.staț ionară
– 18-24 h
- Testarea sensibilităț i la antibiotice – F.logaritmică
Genetica bacteriană
Genomul bacterian este format din:
- Cromosom
- Plasmide
- Episomi
- +Genomul profagilor la bacteriile lizogene
 Cromosomul bacterian
- 16 x 106 perechi nucleotide organizate în 6000 gene
 Plasmidele
- Elemente genetice extracromosomale
- Se replică autonom
- Sunt circulare sau lineare
- 5%din greutatea cromosomului, Sunt atașate unui situs membranar de replicare
 - Elemente genetice accesorii, pot lipsi
- Când există, asigură supraviețuirea bacteriilor în condiții modificate de mediu,
dar prelungesc timpul de generație
- Caracterele modificate sunt caractere de tulpină, nu de specie
- Structura :
 Determinanți genetici esențiali pentru autonomia replicativă
 Determinanți ce codifică structuri exprimate în fenotipul bacterian
 Conjugoni –determinanți ce codifică structuri implicate în conjugarea
bacteriană
- În aceeași celulă un plasmid poate fi prezent în una sau mai multe copii
Clasificarea în raport de caracterele exprimate fenotipic
- Plasmide de virulență
- Plasmide care codifică enzime imlicate în căi metabolice particulare
- Plasmide care codifică sinteza unor agenți antimicrobieni (bacteriocine, unele
antibiotice)
- Plasmide de rezistență la agenți antimicrobieni
- Plasmide criptice
 Episomii
- Plasmide sau genoame profagice integrate linear în cromosom

Variabilitatea bacteriilor

- Fenotipică
 Indusă de interacțiunea genomului cu factori de mediu
 Reversibilă
 Nu se transmite ereditar
 Adaptează o populație bacteriană cu același genotip la condiții modificate
de mediu
- Genotipică
 Modificare bruscă
 Se transmite ereditar
 Interesează unul sau mai multe caractere
 Generată de mutații și transferul de ADN urmat sau nu de recombinare
genetică

Mutaț iile
Mutația = modificare în secvența nucleotidică a unei gene, o eroare de autoreplicare a
ADN
Mutaț ia eveniment rar

Factori favorizanț i ai prezenț ei ș i manifestă rii mutaț iilor

- Mărimea populațiilor bacteriene – in vitro la sfârșitul fazei exponențiale,
populația unei bacterii ajunge la 1010 – 1012 celule/mL
- Caracterul haploid al bacteriilor – expresia mutației este imediată

Recombinările pot fi:

- Legitime
 recombinarea generalizată
 --- se face prin ruperea și reunirea moleculelor de ADN după substituirea
uneia sau mai multor alele.
--- Controlată de genele rec care codifică enzimele implicate în
ruperea și reunirea ADN
--- Mutații ale acestor gene scad eficiența recombinării generalizate

 recombinarea situs specifică

--- integrarea în cromosomi a unor episomi – zonă de homologie restrânsă
la câteva perechi de baze
- Nelegitimă sau transpoziț ia
 excizia copiilor monocatenare ale unor secvențe specifice de ADN urmată
de inserția lor aleatorie în același replicon sau într-unul diferit.

Transferuri genetice
La bacterii – 3 mecanisme:
1. Transformarea (transformanț i)
Când o bacterie acceptă ADN liber provenit de la bacteria donor.
Are rol redus în evoluția naturală a bacteriilor.
În medii naturale ADN-ul transformant rezultă din liza spontană a bacteriilor
donatoare.
Transformarea a fost descrisă la câteva bacterii GRAM POZITIVE (pneumococi,
Bacillus spp.) și GRAM NEGATIVE (Haemophilus, Neisseria, Moraxella-Branhamella)
2. Conjugarea
- Transfer genetic realizat prin contact fizic între 2 bacterii cu polarizare sexuală,
intra și interspecific
- Se face în sens unic – de la bacteria donator la cea receptor; după transfer
bacteria donor rămâne viabilă
- Capacitatea de donator conferită de plasmide conjugative
- La bacteriile GRAM NEGATIVE conjugarea se face prin pili sexuali, iar la
enterococi prin feromoni – hormoni sexuali primitivi
Factorul F și conjugarea prin pili sexuali
Fiziologia conjugării între bacterii Hfr și bacterii F-
3. Transducț ia

Relaț iile microorganism – gazdă umană

“Simbionț ii nu sunt altruiș ti” M. Alexander

- Condiț ii de gă zduire
- Capacitatea microorganismelor de a le asimila
Relaț ii simbiotice

• FOREZIA
- Relație nesistematizată
- Musca domestica
 • COMENSALISM
- Adăpost și hrană oferite de gazdă unui organism mai mic
- Gazda rămâne indiferentă
• MUTUALISMUL
- Beneficiul reciproc al consorților
• PARAZITISMUL
- Beneficiul unilateral
• OPORTUNISMUL
- Comensal sau mutualist devine parazit

Dinamica relaț iilor microorganism – gazdă . Afectarea gazdei

Patogene – microorganismele patogene
Nepatogene – comensale și mutualiste
Condiționat patogene – oportuniste

Colonizarea microbiană a omului. Microbiota indigenă

În evoluția colonizării microbiene a învelișurilor și a unor cavități sunt implicate:
 Specii pionier
Primele care asimilează condițiile de găzduire și care proliferează mai
repede decât sunt eliminate.
Modificările fizico-chimice pe care le produc în biotopul învelișurilor le
limitează creșterea.

 Specii de tranziț ie
Profită de modificarea condițiilor de găzduire de către speciile pionier și se
înmulțesc la rândul lor.

 Comunitatea climax – microbiota indigenă, unitate ecologică în echilibru

dinamic cu condițiile de găzduire și cu noii contaminanți.

Barierele antimicrobiene stabilesc limitele colonizării cu zonarea organismului în raport

cu condiția microbiologică:
1. Zone normal sterile – mediul intern, țesuturi, cavități seroase
2. Zone ocazional contaminate, dar necolonizate – sinusurile paranazale,
urechea medie, etajul infraglotic al căilor respiratorii, căile biliare, căile
urinare de la rinichi și până la uretra proximală, căile genitale interne
3. Zone periodic contaminate, dar necolonizate sau abortiv colonizate –
stomacul, duodenul, jejunul
4. Zone normal colonizate – tegumentul, conjunctiva, nările, naso și
orofaringele, vaginul, uretra distală, ileonul terminal și colonul
Diferenț ierea microbiocenozelor organismului uman prin condiț iile de gă zduire

1. Sectorul 1, colonul și crevasele gingivale, oferă cele mai mari cantități de nutrienți
în condițiile de pH și umiditae optime pentru dezvoltarea microbiană variată și
luxuriantă – 1011-12 UFC/g de conținut în colon sau 109 UFC/mg de conținut în
crevasele gingivale
2. Sectorul 2, căile aero-digestive superioare, vaginul, vulva – 104-7 UFC/cm2 în nări,
109 UFC/g conținut oral sau intestinal
3. Sectorul 3, tegumentul
4. Sectorul 4, al zonelor de tranziție: esofag, duoden, jejun, conjunctiva.

Caracterizarea generală a microbiotei indigene

- Bacteriile, fungii – majoritatea microbiotei indigene. Bacteriile anaerobe le
domină pe cele aerobe sau facultative (10:1 pe tegument și mucoasele în
contact direct cu aerul, pînă la 1000:1 în diferite cavități)
- Protozoarele apar în tractusul digestiv, mai ales în condiții de promiscuitate

Semnificaț iile biologice ale microbiotei anaerobe

Speciile aerobe și facultativ anaerobe care consumă oxigenul scad potențialul de oxido-
reducere până la valori optime dezvoltării bacteriilor strict anaerobe.
Bacteriile anaerobe nesporulate sunt selectate de gazdă deoarece:
-sunt bacterii cu echipament de patogenitate redus
-după translocarea prin epiteliile mucoaselor nu supraviețuiesc în mediul intern sau
țesuturi
-antagonizează eficient microorganismele aerobe și facultative cu potențial patogen mai
mare

Rolul fiziologic al microbiotei indigene

- Nutritiv
- Stimulent al competenț ei imune
- Barieră ecologică antimicrobiană

Efectele negative ale microbiotei indigene

Bacteriile colonului
1.favorizează aparitia sau dezvoltarea tumorilor maligne
2.Sindrom de malabsorbție

Disbiozele
Colonizări anormale, tranzitorii sau de durată, clinic mute sau manifestate ca boli
ecologice, pot altera microbiota unor suprafețe anterior colonizate sau extind colonizarea
la suprafețe normal necolonizate
- Pot crește receptivitatea la boli infecțioase
- Pot fi cauzate de:
 Alterarea unor bariere antimicrobiene
 Modificări ale condițiilor de găzduire
 Modificarea receptorilor epiteliali
 Medicația antibacteriană cu spectru larg administrată per os
Apă rarea antiinfecț ioasă
a) Apă rarea antiinfecț ioasă nespecifică
1. Bariere externe de apă rare nespecifică
• Mecanisme de apărare la nivelul
tegumentului
• Mecanisme de apărare la nivelul
mucoaselor
-Conjunctivă
-Tractus respirator
-Tractus digestiv
-Tractus urinar
-Tractus genital la femeie

2. Barierele antibacteriene nespecifice ale

mediului intern
• Mecanice : țesut conjunctiv dens
organizat în fascii, teci tendinoase
• Chimice
-constitutive: complement și lizozim
-ca răspuns la infecție: interferoni și
proteine de fază acută

• Celulare : fagocite ”profesionale” (PMN

și macrofage)

b) Apă rarea antiinfecț ioasă specifică

(imunitatea)
Clasificarea imunității după modul de obținere
1. Imunitate activă
 Naturală post-infecție
 Artificială –dupa vaccinări
2. Imunitate pasivă
 Naturală –Ac materni transmiși la nou-născut transplacentar (IgG), prin
lapte(IgA)
  Artificială – seroterapie sau seroprofilaxie

Statusul imun al nou-născutului:

- Particularități în diagnosticul infecției neonatale
- Calendarul vaccinărilor la nn,sugar, gravidă
- Importanța hrăniri la sân

PATOGENITATEA MICROORGANISMELOR
- Patogenitatea – un microorganism este patogen cțnd are sau poate dovțndi
structuri și funcții prin care
 Penetrează
 Se menține
 Se înmulțește
 Invadează țesuturile
 Supraviețuiește răspunsului imun
 Supraviețuiește între 2 gazde succesive
 Determină leziuni

- Clasificarea bacteriilor în raport de patogenitate

Virulenț a
- Măsoară patogenitatea unui microorganism
- Este exprimată în doze letale minime sau doze letale 50% (DLM; DL50)
- Codificare cromosomală și frecvent extracromosomală
- Condiții majore pentru recunoașterea unui constituent celular ca factor de
virulență (postulatele moleculae ale lui Koch, Falkow)

- Fenotipul (proprietatea, structura, funcția) investigat trebuie să fie asociat

tulpinilor patofene ale unei specii sau speciilor patogene ale unui gen.

- Inactivarea prin mutație a genei care-l codifică duce la pierderea virulenței

- Reversia/substituția genei mutante trebuie să restaureze patogenitatea

Lezarea structurilor gazdei poate fi directă sau indirectă.

Lezarea directă – proprietăți comparative

Exotoxine Endotoxine
- În general termolabile - Termostabile
- Intens antigenice - Slab antigenice
- Pot fi transformate în anatoxine - Nu pot fi transformate
- DLM ng/Kg corp - DLM µg/Kg corp
- Acțiune specifică - Acțiune nespecifică (febră,
 leucopenie urmată de leucocitoză,
CID, șoc endotoxinic)

Clasificarea endotoxinelor
- Citolitice
- Constituite din 2 subunități
 Subunitatea B permite legarea toxinei la u nreceptor celular
 Subunitatea A. Cu proprietăți enzimatice, pătrunde în celulă acționând
asupra unor ținte moleculare
Antigenitate/toxicitate
Doza toxică < doza imunogenă
Anatoxinele (toxoizi)
Efecte biologice ale endotoxinelor
- Lezarea indirectă a structurilor gazdei
Efecte biologice ale endotoxinelor
- Activarea complementului pe cale alternativă
- Fixarea pe suprafața macrofagelor, cu eliberare de citokine ( IL-1, IL-6, IL-8, FNT
etc), mediatori ai inflamației și șocului endotoxinic
- Activarea unor factori ai coagulării (CID)
- Fixarea pe celule endoteliale cu creșterea permeabilități vasculare
În infecții cu bacterii GRAM POZITIVE sau a.a.r, peptidoglicanul, acizii teichoici și respectiv
arabinogalactanul pot determina efecte endotoxină-like.

Lezarea indirectă a structurilor gazdei

- Reacț ii de tip I, anafilactice
- Reacț ii de tip II, citolitic-citotoxice
- Reacț ii de tip III, prin complexe imune cu participarea complementului
- Reacț ii de tip IV, sensibilizare întârziată (de tip tuberculinic)
Patogenitatea prin sinergism microbian
1. Sinergism viro-bacterian (e.g., gripa – suprainfecție cu
Staphylococcus aureus)
2. Sinergismul bacteriilor aerobe cu cele anaerobe (e.g., Bacteroides
spp.-bacili coliformi)

INFECȚ IA

Infecția= interacțiunea gazdei cu un endoparazit pe care îl numim agent infecțios

Infestare
În raport cu forma de manifestare
- Infecț ii aparente (simptomatice) : se manifestă prin semne sau simptome;
Boala infecţioasă
- Infecţii inaparente (asimptomatice sau subclinice): singura manifestare
este răspunsul imun
Raportul boală infecțioasă/infecție = câți din cei infectați fac forma minifestată clinic
În raport cu gradul de virulență al agentului cauzal:
- Infecț ii primare, determinate de microorganisme înalt patogene la gazda
normoreactivă
- Infecț ii secundare, determinate de microorganisme oportuniste, dupa infecții
primare care alterează apărarea antiinfecțioasă a gazdei
În raport cu rezervorul agenț ilor infecț ioș i
- Infecț ii endogene = determinate de microorganisme ale microbiotei indigene,
c are au suficient potențial patogen pentru a trece de la relația de comensalism
la cea de parazitism.
- Infecț ii exogene = microorganismele provin dintr-o sursă exterioară; presupun
existența unui rezervor al agentului infecțios, o cale de transmitere și o gazdă
receptivă.

Infecții exogene
1. Rezervorul de agenț i infecț ioș i
Omul
- Bolnav cu forma acută sau cronică de infecție
- Purtător sănătos

- Convalescenți (eliminatori în perioada de convalescență a infecției); cronici

(persistența eliminării > 1 an)
- Contacți (cu pacienți cu boli transmisibile)
 Cu infecții inaparente
 În perioada de incubație
- Non contacți (colonizați prin conviețuire în colectivități închise)

Animale (domestice sau sălbatice) cu

- Manifestări clinice de boală
- Infecții inaparente

Elemente din mediul extern

- Solul (C.tetani, pseudomonade, etc)
- Apa ( specii Legionella, specii Vibrio, pseudomonade)
- Alimente (Salmonele, B.cereus)

2. Că i de transmitere ale infecț iei

a. Infecț ii deschise
Propagarea agenților infecțioși
- Directă: prin contaminare aeropurtată (picături Flugge), manupurtată (mâini
contaminate cu urină, fecale) sau prin contact direct (BTS); variante ale
contactului direct: transmitere transplacentară sau în canalul de naștere.
- Indirectă : agentul infecțios persistă virulent lungi perioade de timp în mediul
extern: pulberi contaminate, alimente, apa de băut, apa piscinelor.
b. Infecț ii închise
- Agentul infecțios este prezent în sânge pentru un timp
- Transmiterea infecției poate fi realizată prin vectori biologici
Boli infecț ioase transmisibile/contagioase vs. Nontransmisibile
3. Gazda receptivă
- Poate fi normoreactivă sau imunologic compromisă
 - Accesul agentului infecțios poate se poate face prin diferite porți de intrare
(mucoasa tractusului respirator, mucoasa tractusului digestiv, mucoasa
tractusului urinar, mucoasa tractusului genital, mucoasa conjunctivală,
inoculare directă)
Modele patogenetice ale infecției
- infecț ii localizate la poarta de intrare; infecț ii propagate în suprafață
(din aproape în aproape)
- extinderea infecției
 pe cale limfatică
 pe cale sangvină (bacteriemie, septicemie)
 pe cale nervoasă
- reacții de sensibilizare

Etapele evolutive ale bolilor infecțioase

- perioada de incubație (de la pătrunderea microorganismului care determină
infecția până la apariția primelor manifestări clinice de boală)
- perioada de debut (manifestări nespecifice de infecție)
- perioada de stare ( manifestări clinice caracteristice diferitelor boli infecțioase)
- perioada terminală
 vindecarea clinica +/- vindecare microbiologică
 cronicizarea infecției
 deces

 Infecție latentă
- Bacterii facultativ/obligat intracelulare care supraviețuiesc latente (dormante) în
sistemul monocito – macrofagic
- Virusuri care det infecții persistent integrate
- Importanța:
 Pacienții NU sunt rezervor de infecție; ei devin rezervor de infecție când
infecția se reactivează;
 Bacteriile dormante sunt REZISTENTE la antibiotice
 Bacteriile dormante NU pot fi depistate prin metode directe
 Bacteriile dormante întrețin imunitatea gazdei (imunitate de infecție)

Principalele tipuri de boli infecțioase

- Infecți datorate multiplicării unei bacterii invazive netoxigene
- Boli infecțioase cauzate de bacterii invazive și toxigene
- Boli datorate toxigenezei bacteriei
 Toxiinfecții – C.tetani
 Intoxicații – C.botulinum
Aspecte ale difuziunii bolilor infecțioase în populațiile umane

- Manifestare sporadică – nr redus de îmbolnăviri, diseminate teritorial și fără

filație între ele
- Manifestare endemică – prezența constantă a unei boli infecțioase într-un
teritoriu, cu o frecvență redusă ce variază puțin de la un an la altul
- Manifestare epidemică – creșterea bruscă a nr de îmbolnăviri, cu filiație între ele
  Izbucnire epidemică – infecție epidemică într-o colectivitate redusă
numeric (familie, grădiniță, școală, unitate militară etc.)
 Pandemia – infecție epidemică la scară internațională

Infecț ia nosocomială
- Infecții localizate sau sistemice care apar în cursul spitalizării, consecutiv
condițiilor de viețuire în acest ambient și/sau actului medical sau chirurgical,
explorator sau terapeutic
- Reactivitatea antiinfecțioasă scăzută a bolnavilor, fragilizați de afecțiunea care a
det spitalizarea sau terapii imunosupresive reprezintă un factor de risc
suplimentar
- Pot evolua ca infecți sporadice sau izbucniri epidemice
- Sursa de infecție poate fi exogenă (de la un pacient, de la personalul de spital
sau din mediul ambiant – fondul microbian de spital ) sau endogenă.
- Tulpinile periculoase de spital sunt multirezistente la antibiotice și cu capacități
de colonizare și de virulență crescute.

Infectii emergente si reemergente

Infecția emergentă = infecție apărută pe glob sau într-un teritoriu datorită unui
microorganism necunoscut până în urmă cu aproximativ 20 ani sau cauzată de un
microorganism binecunoscut dar care prezintă un nou fenotip (ex: infecția HIV,
enterocolita hemoragică cu E.coli O157H7, infecția holerică cu serotipul O139, infecția cu
S.pneumoniae multirezistent la antibiotice etc.)

Infecție reemergentă = boală infecțioasă a cărei incidență crește semnificativ într-un

teritoriu unde era considerată a fi menținută sub control (ex. Tuberculoza)

Controlul infecț iei:

a. Măsuri preventive
b. Terapia etiotropă a infecției

A. Bazele microbiologice ale profilaxiei infecț iei

- Măsurile de prevenție reprezintă dezideratul medicinii moderne
- Prevenția include măsuri care anulează una din cele 3 componente ale lanțului
epidemic

1. Controlul rezervorului de agenț i infecț ioș i

- Izolarea și tratarea bolnavilor cu boli transmisibile
- Măsuri particulare de carantinare privind diferitele categorii de purtători sănătoși
- Diluarea sursei
- Distrugerea surselor animale (zoonoze)
2. Întreruperea căilor de transmitere a infecț iei
 Infecții cu poartă de intrare digestivă
- Amenajarea și funcționarea corectă a unui sistem de colectare și evacuare a
excretelor
- Controlul apei potabile
- Controlul alimentelor
- Spălarea cu apă și săpun și apoi uscarea mâinilor are un rol major în prevența
infecțiilor cu transmitere fecal-orală
  Infecții cu poartă de intrare respiratorie
- Reducerea densității microbilor din aer
- Evitarea aglomerațiilor în conjunctură epidemică
- Măsuri de igienă individuală: folosirea batistelor dispozabile în timpul tusei și
strănutului și spălarea mâinilor după utilizarea batistei
- Folosirea măștii de tifon în conjunctură epidemică
 Infecții cu transmitere sexuală
- Contact sexual protejat
- Educație sexuală

 Întreruperea transmiterii infecțiilor închise

- Dezinsecția vizând vectorii biologici
- Triajul donatorilor de sânge
- Utilizarea de instrumentar medical de unică folosință sau sterilizarea celui
reutilizabil

Gazda receptivă

i. Imunizarea artificială activă prin vaccinare

- Vaccinurile sunt produse de natură microbiană care induc rezistența specifică
față de infecții
- Tipuri de vaccinuri
 Vaccinuri vii atenuate (vaccinul BCG, antipoliomielitic, antirujeolic,
antirubeolic, antivariolic etc.)
 Vaccinuri corpusculare incactivate (anti-pertussis, anti-holeric, antigripal,
antipoliomielitic etc.)
 Componente microbiene purificate: anatoxine (tetanică, difterică etc.)
polizaharide capsulare(meningococ, pneumococ), componente ale
peretelui bacterian (anti-pertussis purificat), subunități antigenice virale
 Vaccinuri clonate: clonarea în celule bacteriene sau fungice a genelor care
codifică Ag vaccinante (anti-hep B)
 Vaccinuri sintetice: polipeptide sau oligopeptide reprezentând epitopi ai
antigenelor de virulență

• Condiț iile eficienț ei unui vaccin

- Să fie imunogen
- Organismul vaccinat să posede capacitatea de a elavora efectorii imunitîții
umorqale sau celulare
- Să existe un interval de timp suficient pentru montarea răspunsului imun
• Calea de administrare
- Parenterală
- Orală (stimulează IgA secretor)
• Indicaț iile vaccină rilor
- Vaccinări generale
- Vaccinări selective
- Vaccinări elective
• Complicaț iile vaccină rilor
- Boală infecțioasă indusă prin vaccinuri vii atenuate la persoane cu deficiențe ale
apărării imune (ex. Cei infectați cu HIV)
 - Reacții alergice mediate umoral sau celular la persoane sensibilizate la antigene
vaccinale sau din impurități ale mediului de cultivare (ou embrionat, creier de
animal etc)
• Contraindicaț iile vaccină rilor
-temporare: sarcina sau tratamente imunodepresive (vaccinuri vii atenuate), boli
febrile, sugari sub protecția Ac materni
- permanente: persoane cu teren atopic (astm bronșic, urticarie, eczeme etc),
infecția cu HIV (pentru vaccinuri vii atenuate)

ii. Imunizarea artificială pasivă prin seroprofilaxie

- Administrare de Ac preformați de la un donor
 Animal (seruri heterologe brute sau purificate)
 Om (Ig standard sau specifice)
- Asigură imediat protecție specifică
- Eficiență limitată în tip
- Indicații:
- Manifestări secundare dupa administrare de seruri heterologe

3. Chimioprofilaxie
- Prevenirea unei infecții sau a unor complicații postinfecțioase prin administrare
de agenți terapeutici antimicrobieni
- Eficiență imediată dar numai pe durata administrării
- Indicații:
 Individuale
 Coelctive
- Dezavantaje
 Individuale – fenomene de disbioză
 Colective – amplificarea fondului genetic de rezistență la antibiotice
Prevenția infecțiilor nosocomiale
- Include m[suri care reduc riscul câștigării și transmiterii infecției la pacienții
spitalizați prin (?)