Machine Translated by Google

European Journal of Medicinal Chemistry 246 (2023) 114962

Liste de conținut disponibile la ScienceDirect

Jurnalul European de Chimie Medicinală

pagina de pornire a jurnalului: www.elsevier.com/locate/ejmech

Lucrare de cercetare

Derivați de resveratrol: Sinteză și activitățile lor biologice

*
Laura Grau, Richard Soucek, M. Dolors Pujol
` ´
Laboratorul de Chimie Farmaceutică , Facultatea de Farmacie și Științe Alimentare, Universitatea din Barcelona, Av. Joan XXIII, 27-31, E-08028, Barcelona, Spania

INFORMATII ARTICOL ABSTRACT

Cuvinte cheie: Resveratrolul, un compus natural cunoscut în special pentru proprietățile sale antioxidante și pentru acțiunea
Resveratrol protectoare, deschide ușa pentru ca atât el, cât și derivații săi structurali, să fie considerați nu numai chimiopreventivi,
Pilotele
ci și agenți chimioterapeutici pentru cancer. Datorită problemelor farmacocinetice ale resveratrolului care
Analogi ciclici
demonstrează biodisponibilitatea sa slabă, studiul noilor derivați prezintă interes. Astfel, în această lucrare au fost
Antitumoral
sintetizate (E)-stilbene derivate direct din resveratrol și alți analogi ciclici care conțin nucleul benzofuran sau indol.
Citotoxicitate
KRas Compușii sintetizați au fost evaluați pentru capacitatea lor de a afecta creșterea tumorii in vitro. Compușii 2, 3, 4
Promedicament
și 5 au arătat o citotoxicitate în cancerul de colon uman (HT-29) și celulele de adenocarcinom pancreatic uman
(MIA PaCa-2) mai mare decât cele ale (E)-resveratrolului. Derivatul indolic 13, un analog ciclic al resveratrolului, a
arătat o activitate citotoxică in vitro de 8 ori mai mare decât resveratrolul împotriva celulelor canceroase HT-29.
Derivații ciclici 8, 9 și 12 au arătat o inhibare ridicată a creșterii celulare în HCT-116 (mutant KRas) la 20 μM, în
timp ce 13 prezintă activitate antiangiogeneză moderată la 10 μM.

1. Introducere marea majoritate a publica iilor se referă la studii cu aplica ii prospective terapeutice.

Studiile farmaceutice au sugerat că polifenol- resveratrolul (3,4′ ,5-trihidroxi-trans- Resveratrolul este un stilben care conține 2 grupări hidroxil pe unul dintre fenili și
stilben) prezent în unele plante este una dintre principalele componente ale strugurilor o altă grupă hidroxil pe al doilea inel benzenic.
roșii de vin care protejează de bolile vasculare, neurode generative, ateroscleroză, În ciuda faptului că resveratrolul și analogii săi sunt în mod normal în configurația E
1
stresul oxidativ și anumite tumori datorită proprietăților antioxidante [1–3]. Capacitatea (grupele fenil legateAnaliza
printr-oRMN
unitate
H J =de etilenă pot
16,0–18,0 Hz,da naștere
protoni configurațiilor
eteni), ambele Z și E.
resveratrolului de a preveni apariția carcinoamelor a fost legată de inhibarea celulelor
tumorale

ciclul și inducerea morții celulelor tumorale [4]. Resveratrolul, ca și alte produse
naturale, poate acționa asupra diferitelor ținte biologice și poate prezenta diferite
efecte biologice și, prin urmare, este considerat un medicament multi-țintă.
Resveratrolul prezintă o solubilitate slabă în apă și, de asemenea, o biodisponibilitate
orală scăzută. Complexarea cu ciclodextrine sau formarea de săruri îmbunătățește
solubilitatea apoasă, dar biodisponibilitatea nu crește [5].
În plus, resveratrolul are un timp de înjumătățire foarte scurt (aproximativ 14
minute când a fost administrat intravenos) datorită metabolismului său rapid. Prezența
grupărilor hidroxil libere facilitează conjugarea cu acidul glucuronic și sulfatarea prin
PAPS (fosfoadenosil fosfosulfat) [6].
Studiul resveratrolului este în creștere, așa cum indică cele 34.144 de referințe și
2.833.781 de citate bibliografice din SciFinder (iulie 2022), dintre care peste 80% sunt din
ultimii 5 ani. Deși beneficiile clinice ale resveratrolului nu au fost suficient demonstrate,
Recent, în domeniul cancerului, resveratrolul și-a demonstrat capacitatea
antimutagenă și de inducere de faza II a enzimelor hepatice de detoxifiere a agenților
cancerigeni (enzimele citocromului P450 (CYPs)) [7]. De asemenea, s-a văzut că stimulează
apoptoza sau moartea celulară programată a celulelor tumorale, contribuind astfel la
reducerea creșterii tumorii [8]. Conform rezultatelor studiilor științifice, proteina
supresoare tumorală P53 ar putea fi considerată ținta procesului de apoptoză, deoarece
ar implica diferite enzime de fosforilare și proteine Bcl [9]. În alte studii, s-a demonstrat
că resveratrolul activează gena supresoare Rad 9 care induce moartea celulelor tumorale.
În acest caz specific, resveratrolul a demonstrat o reducere a cancerului pulmonar și de
sân la concentrația micromolară in vitro și, de asemenea, testul in vivo [10]. Pradhan și
col [11]. raportează că resveratrolul inhibă metastazele și angiogeneza prin reducerea
citokinelor inflamatorii din celulele canceroase orale, atacând în primul rând macrofagele
legate de tumori. Pe scurt, se poate spune că resveratrolul afectează toate cele trei faze
ale dezvoltării cancerului, inițierea, promovarea și progresia,

* Autorul corespunzator.
Adrese de e-mail: lauragrauvalls@gmail.com (L. Degree), soucek.richard@gmail.com (R. Soucek), mdpujol@ub.edu (MD Pujol).

https://doi.org/10.1016/j.ejmech.2022.114962
Primit 6 septembrie 2022; Primit în formă revizuită la 11 noiembrie 2022; Acceptat 23 noiembrie 2022
Disponibil online 26 noiembrie 2022 0223-5234/© 2023 The Authors. (http://creativecommons.org/licenses/by/
4.0/). Publicat de Elsevier Masson SAS. Acesta este un articol cu acces deschis sub licența CC BY
Machine Translated by Google
L. Grau i colab.
și, de asemenea, suprimă etapele finale, cum ar fi angiogeneza și metastaza.
În prezent, resveratrolul continuă să prezinte interes datorită proprietăților sale
multiple de interes terapeutic, în special a capacității sale antitumorale.
Anterior, și datorită naturii sale antioxidante, resveratrolul era considerat preventiv
împotriva dezvoltării cancerului, astăzi, există rezultate ale cercetării care ne permit să
recunoaștem proprietățile citotoxice dependente de doză și pot fi considerat agent
chimiopreventiv și terapeutic [12].
Datorită proprietăților sale antitumorale și a toxicității sale scăzute chiar și la doze
mari, resveratrolul constituie un cap bun pentru proiectarea de noi compuși.
Resveratrolul a fost bine studiat și sunt cunoscute proprietățile sale biologice și
chiar mecanismele de acțiune, dar practic nu există informații despre alte stilbenoide.
Pe de o parte, și ca urmare a biodisponibilității scăzute a resveratrolului atribuită
funcțiilor fenolice, am propus prepararea de derivați cu grupări hidroxil protejate sau
fără aceste grupări polare pentru a îmbunătăți activitatea ca promedicamente prin
compararea acesteia cu resveratrolul însuși (Fig. 1).
Pentru a îmbunătăți biodisponibilitatea și capacitatea sa citotoxică, în această
lucrare, derivații de resveratrol au fost preparați prin alchilarea grupărilor hidroxil
(compușii 2, 4 și 5) sau acilare (compușii 6 și 7). De asemenea, au fost preparați
analogi ciclici ai resveratrolului și vor fi discutate despre prepararea lor și activitățile
biologice. Compușii 2 și 4 au fost deja raportați anterior [referințe bibliografice 1e,
3b, 4c] dar există puține date despre ei și aici au fost importanți pentru a putea face
un studiu comparativ al activităților biologice.
În proiectarea de noi compuși dintr-un model, în cazul nostru resveratrol,
formarea de inele constituie o abordare clasică a farmacodulării modulative. Prepararea
analogilor ciclici ai resveratrolului duce la o creștere a rigidității structurii și constituie
o metodă interesantă pentru determinarea grupului farmacofor de structuri cu un
profil clar al activității biologice. Ne-am concentrat pe sinteza de noi analogi structurali
ai resveratrolului care înlocuiesc legătura dublă centrală cu un furan sau pirol
nesaturat. În această lucrare, prepararea derivaților de tip 2-arilbenzofuran (compușii
8–11) prin introducerea unui atom de oxigen sau a derivaților care conțin nucleul de 2-
arilindoli care diferă de resveratrol prin încorporarea unui –NH–. s-a realizat grupul
care permite formarea inelului heterociclic (compușii 12–15) (Fig. 2).
Conform datelor bibliografice, rolul resveratrolului împotriva proteinei Kras,
precum și proprietățile sale antiangiogeneze sunt necunoscute. Din acest motiv,
interesul nostru ar fi acela de a determina activitatea antitumorală in vitro în liniile
celulare de colon, precum și de a determina participarea Kras la capacitatea citotoxică
a resveratrolului.
Studiile de inhibiție Kras și angiogeneză au fost efectuate pe compușii selectați
și acceptați de programul Eli Lilly Laboratories OIDDs (Open Innovation Drug
Discovery Program). Platforma OIDDs a selectat unii dintre compușii pregătiți în
această lucrare în funcție de structura lor pentru a efectua teste biologice in vitro
împotriva țintelor specifice și concrete. Acesta fiind motivul pentru care activitatea
fiecăruia dintre compuși împotriva diferitelor ținte menționate nu a fost indicată.
Fig. 1. Deriva
European Journal of Medicinal Chemistry 246 (2023) 114962
2. Rezultate și discuții
2.1. Chimie
Căile sintetice pentru prepararea derivaților de resveratrol 2–7, 8–15 sunt
prezentate în Schemele 1–4.
Condensarea dintre 2,4-dimetoxibenzaldehidă (16) și 3,4,5-trimetoxibenzaldehidă
(17) în condițiile de reacție McMurry [13] a condus la trans stilben 2 cu randament
moderat (Schema 1). Cele cinci grupări metoxi ale stilbenului 2 au fost apoi scindate cu
BBr3 pentru a da pentahidroxistilbena 3 cu randament ridicat.
Polialchilarea resveratrolului cu un exces de agenți de alchilare în mediu bazic
permite accesul la derivați alchilați precum 4 [14] și 5. Metilarea folosind iodură de
metil duce la 4 cu randamente cantitative în timp ce reacția cu 2-brometanol duce la
un amestec de monoalchilați. , compu ii dialchila i i compusul dorit 7 trialchilat
fiind o minoritate (Schema 2). Compușii 6 și 7 au fost preparați prin acilarea
resveratrolului. Tratamentul resveratrolului cu un exces de clorură de pivaloil face
posibilă obținerea derivatului triacilat 6 cu un randament de 66%. Studiile de difracție
de raze X au confirmat structura propusă pentru derivata 6 și confirmă, de asemenea,
configurația propusă E. (Fig. 3). În același mod, tratamentul resveratrolului cu clorură
de lauroil în prezența bazei permite accesul la derivatul triacilat 7 cu un randament de
52% (Schema 2).
A fost propusă o abordare în mai multe etape și fără metale pentru prepararea
analogilor resveratrolului . În primul rând, o condensare a aldehidei 18 corespunzătoare
cu acidul fenilacetic corespunzător (19 sau 20) în condiții de tip Perkin folosind Ac2O
și Et3N a condus la arilcumarinele intermediare (21-22) cu randament moderat.
Lactonele corespunzătoare (21-22) au fost hidrolizate separat și implicate într-o
reacție de ciclizare intramoleculară cu HCI 2 N pentru a produce benzofurani (8 sau 10)
cu randament moderat. Grupările metoxil de 8 au fost scindate prin tratament cu BBr3
la 0 ° C dând 9 cu randament satisfăcător (Schema 3). Acest proces prin deschiderea
inelului cumarinic urmat de decarboxilarea în prezența acidului are o selectivitate
trans mare și folosește condiții ecologice.
2-bromo-1-(fenil substituit)etanona (26–28) și anilina corespunzătoare (23–25) au
fost implicate într-o reacție Bischler Mohlau ¨ modificată [15] în N,N-dimetilanilină
producândbenzii
2-arilindoli
de 1212, 14 și
într-o 15 cu randament
hidrogenare moderat.
catalitică prin H2,Deprotejarea grupării
Pd/C în EtOAc și MeOH a
condus la 13 cu randament satisfăcător (Schema 4).
2.2. Rezultate biologice
2.2.1. Determinarea activității citotoxice
Proliferarea celulară in vitro a resveratrolului (1) și a derivaților sintetici de resver
atrol 2–7 a fost evaluată împotriva a două linii de celule canceroase, HT-29
(adenocarcinom de colon uman) și MIA PaCa-2 (celule de adenocarcinom pancreatic
uman) în mod standard. Testul MTT (a se vedea secțiunea experimentală) și valorile
de citotoxicitate ca IC50 sunt prezentate în Tabelul 1.
i de resveratrol .
2
Machine Translated by Google

L. Grau i colab. European Journal of Medicinal Chemistry 246 (2023) 114962

Fig. 2. Derivați de resveratrol .

Schema 1. Reactivi i condi ii: a) Zn (5 echiv.), TiCl4 (2,5 echiv.), THF (30 mL), reflux, 72 h, 38%. b) BBr3 (10 echiv.), 0 C, 30 min, 98%.

compusul 3 poate stabili legături de hidrogen intramoleculare care asigură o

solubilitate mai mare în solvenți organici decât resveratrolul , favorizând trecerea
membranelor. Polifenolul 3 și trialcoolul 5 prezintă practic aceleași valori log P,
totuși valorile IC50 sunt diferite, fiind semnificativ cu 5 mai active decât polifenolul
3 semnificativ în celulele HT-29.
Compusul 2 prezintă cea mai puternică citotoxicitate împotriva liniilor celulare
de carcinom de colon (HT-29) și carcinom pancreatic (MIA PaCa-2) cu valori IC50 de
12 ± 3 și respectiv 28 ± 4 μM, fiind de șase și cinci ori mai activ decât resveratrolul .
liniile celulare respective. Resveratrolul metoxilat 4 prezintă, de asemenea, o

Schema 2. Reactivi și condiții: Pentru 4: a) CH3I (exces), K2CO3 (6 echiv), DMF, rt,
3 zile. Pentru 5: a) Br–(CH2)2–OH (10 echiv.), K2CO3 (6 echiv.), acetonă-etanol, rt.
Pentru 6: a) (CH3)3–CO–Cl (6 echiv.), Et3N (6 echiv.), acetonă, rt. Pentru 7: a) CH3-
(CH2)10–CO–Cl (6 echiv.), Et3N (6 echiv.), acetonă, rt.
Compușii testați arată diferențe în activități în ceea ce privește resveratrolul
față de cele două linii de celule tumorale. Compusul pentahidroxilat 3 prezintă o
activitate comparabilă cu cea a resveratrolului pentru celulele HT-29 și o valoare
IC50 mai mică pentru celulele MIA PaCa-2 (IC50 = 96 ± 5 μM).
Trialcoolul 5 prezintă în mod surprinzător o citotoxicitate mai mare decât era de
așteptat în ambele tipuri de linii celulare. În ceea ce privește celulele tumorale
HT-29 prezintă o citotoxicitate de 3 ori mai mare decât resveratrolul (IC50 = 23 ± 2
μM). Polifenolul 3 are activitate citotoxică comparabilă cu resveratrolul în linia
dovedește
celulară HT-29 și mai mare în celulele canceroase pancreatice. Gruparea 3,4,5-trimetoxifenol a
citotoxicitate semnificativă de 5 și 4 ori mai mare decât resveratrolul pe celulele
HT-29 și MIA PaCa-2, respectiv. Esterul pivaloil 6, în aceste teste, a arătat o
activitate mai mare decât cea a resveratrolului în ambele linii celulare, arătând că
triesterul nu a fost hidrolizat la resveratrol (1) așa cum ar fi de așteptat. Triesterul
7, un compus mai lipofil, are o activitate mai mică decât resveratrolul (1). Scăderea
activității poate fi atribuită solubilității scăzute și stabilității ridicate a acestui
derivat. În cele din urmă, indicați că nu există o relație directă între lipofilitatea și
citotoxicitatea celor șapte compuși evaluați.
Dar rezultatele indică faptul că compușii cu logP între 2,29 și 3,85 sunt cei care
prezintă o citotoxicitate mai mare in vitro în liniile de celule HT-29 și MIA Paca-2.
În ceea ce privește analogii ciclici ai resveratrolului, 2-arilindolul 13 se
a fi cel mai activ împotriva celulelor tumorale de cancer de colon HT-29, aceasta

Schema 3. Reactivi si conditii: a) Et3N (5 echiv.), Ac2O, reflux, 3 h, 47%. b) EtOH/HCI (2N) 8:2, reflux, 16 ore, 29%. c) BBr3 (20 echiv.), DCM, rt, 3 h, 51%.

3
Machine Translated by Google

L. Grau i colab. European Journal of Medicinal Chemistry 246 (2023) 114962

Schema 4. Reactivi si conditii: a) DMA, 165 C, 1 h. b) H2, Pd/C, EtOAc, MeOH, rt, 16 h, 55%.

Fig. 3. ORTEP (A) și structura lui 6.

Tabelul Tabelul
1 Citotoxicitatea resveratrolului (1) și a analogilor 2–7. 2 Citotoxicitatea resveratrolului (1) și a analogilor ciclici 8–15.

Compus Jurnalul P IC50 (μM) IC50 (μM) Compus Jurnalul P IC50 (μM)

HT-29 MIA PaCa-2 HT-29

2 3,59 12 ± 3 28 ± 4 8 2,61 14 ± 3
3 2.28 78 ± 8 96 ± 5 9 1,82 56 ± 4
4 3,85 16 ± 3 35 ± 4 10 2,74 19 ± 1
5 2.29 23 ± 2 79 ± 5 11 2.21 73 ± 2
6 8,76 56 ± 4 39 ± 7 12 5.15 239 ± 5
7 >11.2 134 ± 8 198 ± 9 13 2,66 10 ± 2
Resveratrol (1) 3.06 78 ± 4 132 ± 6 14 2,93 211 ± 4
15 4.15 331 ± 3
IC50: Concentrație care provoacă o inhibare de 50% într-un test MTT. Datele sunt
Resveratrol (1) 3.06 78 ± 4
exprimate ca medie ± SE din curbele doză-răspuns a trei experimente independente. P
< 0,005, diferență semnificativă față de martor. Log P (coeficientul de partiție) a fost IC50: Concentrație care provoacă o inhibare de 50% într-un test MTT. Datele sunt
determinat folosind ChemDraw 20.0. exprimate ca medie ± SE din curbele doză-răspuns a trei experimente independente. P
< 0,005, diferență semnificativă față de martor. Log P (coeficientul de partiție) a fost
determinat folosind ChemDraw 20.0.
compusul prezintă o grupare 6-hidroxil și o grupare 2,5-dimetoxifenil în carbonul
-2. Restul compușilor din seria indolului (compușii 12, 14 și 15) prezintă o
activitate potențială împotriva celulelor canceroase de colon HT-29.
activitate citotoxică foarte slabă. Trebuie remarcat faptul că numai compusul 13
prezintă o grupare hidroxil în mod specific în pozi ia 6, restul nu con in grupări
hidroxil libere în nicio altă pozi ie (Tabelul 2). Derivatul 12, un analog benzilat al 2.3. Determinarea activității KRas
lui 13, are o activitate citotoxică de 24 de ori mai mică decât cea a compusului 13,
confirmând importanța de a avea o grupare hidroxil în structură. Benzofuranii substituiți 8-9 și indolii 12-13 au fost selectați de Laboratorul Eli
Lilly (Indianapolis, SUA) și supuși testării biologice pentru a evalua activitățile lor
În ceea ce privește derivații ciclici cu nucleu benzofuran, cei patru compuși terapeutice.
ai miniseriei (compușii 8–11) prezintă o activitate mai mare decât derivații indolici, Modulul fenotipic letal sintetic KRas măsoară supraviețuirea în celulele
cu excepția compusului 13. De remarcat că toți acești compuși au o grupare canceroase de colon cu mutații care activează atât Wnt, cât și KRas.

hidroxil la C- 6. semnalizare oncogene, bazată pe efectul letalității sintetice, pentru a identifica

În plus, cei mai activi doi compuși 8 și 10 prezintă, de asemenea, 2 grupări
metoxil ca substituenți pe gruparea fenil la poziția nucleului heterociclic, ca
derivatul 13, deși în alte poziții.
În ceea ce privește lipofilitatea, rezultatele indică faptul că cei mai mulți compuși
lipofili (compușii 12 și 15) sunt cei cu cea mai mică capacitate citotoxică împotriva
celulelor HT-29 in vitro. Aceste rezultate sunt de interes pentru proiectarea de noi
compuși pentru a putea optimiza rezultatele. Astfel, în cadrul acestor derivați
ciclici ai resveratrolului, compusul 8 poate fi considerat un succes pentru
proiectarea de noi compuși cu
compușii care inhibă formarea cancerului de colon cu mutații KRas [16]. Mutația
KRas este detectată în 35-42% din carcinomul de colon și, de asemenea, în
adenoamele avansate [17]. Multe lucrări științifice subliniază că dezvoltarea
cancerului de colon se datorează unei activări a celor două căi, KRas și Wnt. De
asemenea, s-a demonstrat că cele două căi anterioare pot participa la reglarea
factorului de creștere endotelial vascular [18,19].
Compușii 8, 9, 12 și 13 au fost testați în teste in vitro și 8, 9 și 12 arată o
inhibare semnificativă a creșterii celulelor canceroase HCT116 colorectale umane
(mutant KRas) la 20 μM (Tabelul 3).

4
Machine Translated by Google

L. Grau i colab. European Journal of Medicinal Chemistry 246 (2023) 114962

Conform rezultatelor, cei patru analogi ai resveratrolului testați au o activitate K-
Ras scăzută până la moderată, în funcție de linia celulară canceroasă. Benzofuranii 8 și
9 au o activitate K-Ras moderată pe linia celulară RKO KRas SL și activitate scăzută sau
deloc pe celelalte linii de celule canceroase (Tabelul 3).
Gruparea trihidroxifenil a lui 9 nu aduce o activitate K-Ras mai bună în comparație cu
grupa trimetoxifenil a lui 8, ceea ce sugerează că nici polaritatea, nici geometria acestui
fragment nu sunt decisive pentru activitatea sa K Ras. Arindolul 12 are o activitate
interesantă K-Ras pe liniile celulare HCT KRas SL, RKO KRasSL și SNU-C1 KRas SL.
Compusul 13 are o activitate K-Ras moderată pe Colo 320 KRas SL și SNU-C1 KRas SL.
Diferența de activitate a 12 și 13 sugerează că gruparea benzii este importantă pentru
selectivitatea acestor compuși între diferitele linii celulare de colon. Aceste rezultate
arată că gruparea benzii produce o creștere a lipofilității și poate modifica
comportamentul. Indolul substituit 12 are aproape aceeași activitate K-Ras pe RKO
Kras SL la concentrație mare și scăzută, ceea ce sugerează că activitatea sa nu este
dependentă de doză.
Resveratrolul testat în aceste condiții arată inhibiții mai mici de
15% (Tabelul 3). Nu a fost găsită nicio corelație între lipofilitate și activitatea biologică
manifestată de acești derivați structurali ai resveratrolului.
2.4. Determinarea activității anti-angiogeneze
Se pare că procesul de angiogeneză este independent de starea genei KRas. Dar
procesul de angiogeneză tumorală precum și rolul KRas trezesc un mare interes în
încercările de îmbunătățire a tratamentului cancerului colorectal. Calea factorului de
creștere endotelial vascular (VEGF) este critică pentru reglarea angiogenezei, iar
cercetările s-au concentrat pe dezvoltarea agenților care o inhibă selectiv [20]. Deci, atât
proteina KRas, cât și VEGF sunt considerate ținte bune pentru dezvoltarea agenților
chimioterapeutici (Tabelul 4).
metionina și supraexprimarea acesteia sunt asociate cu rezistența la chimioterapie și
radioterapie și cu agresivitatea tumorii [21].
2.5. Determinarea activității antagonistelor CGRP
Pe de altă parte, peptida legată de gena calcitoninei (CGRP) este o neuropeptidă
multifuncțională produsă prin splicing alternativă a genei calcitoninei [22]. CGRP este
distribuit pe scară largă în sistemul nervos, în special în structurile anatomice posibil
implicate în patofiziologia migrenei, inclusiv în sistemul trigeminus-vascular. În
ultimele două decenii, corpul de studii clinice și științifice de bază au stabilit rolul
pivot al CGRP în migrenă [23]. CGRP crește sensibilitatea la stimulii senzoriali la mai
multe niveluri, atât în sistemul nervos central, cât și în sistemul periferic. În creier,
distribuția largă a CGRP și a receptorilor săi indică mai multe locuri posibile în care
această peptidă acționează ca un neuromodulator. În prezent, CGRP a apărut ca o țintă
terapeutică pentru noile tratamente ale migrenei. Această peptidă este crescută în
migrenă, iar antagoni tii săi au o aplica ie pentru atacurile de migrenă.
Benzofuranii 8 și 9 prezintă activități inhibitoare CGRP la concentrații de 30 μM,
fără a prezenta o diferență semnificativă între ei. Când scade la 12,5 μM (test secundar)
doar analogul cu grupa trimetoxifenil 8 prezintă o ușoară activitate inhibitorie, astfel
încât acest nucleu este favorizat față de nucleii trihidroxifenil, ceea ce ar putea fi atribuit
creșterii lipofilității (Tabelul 5). În aceste condiții, derivații ciclici 8 și 9 prezintă
rezultate mai bune decât resveratrolul.
2.6. Determinarea inhibării proteinei tau

Rezultatele celor patru analogi ciclici ai resveratrolului au arătat că doar 13 are o
activitate anti-angiogeneză semnificativă. Niciuna dintre ele nu are o activitate
semnificativă a osteoporozei (Tabelul 4).
Conform rezultatelor obținute, este clar că grupările hidroxil libere nu ar fi necesare
pentru a prezenta activitate pe KRas-Wnt, deoarece 8 și 9 arată rezultate foarte
asemănătoare.
Activitatea K-Ras, antiangiogeneză și antiosteoporoză a acestor analogi ai
resveratrolului au fost comparate cu activitățile prezentate de resveratrol (1) în aceleași
condiții testate, care nu au prezentat activitate în niciuna dintre aceste ținte.
În cadrul studiului biologic efectuat de laboratoarele Eli Lilly, compușii 8, 9, 12 și
13 au fost testați și împotriva țintei HNNMT și trebuie menționat că numai compusul
9 a arătat o inhibiție semnificativă a unui metabolic asociat cancerului la enzima
nicotinamida- N metiltransferaza (HNNMT) (Inhibarea HNNMT = 77% la 10 μM, rezultate
neindicate în tabele). Această proteină este o enzimă metabolică care catalizează
transferul grupărilor metil folosind S-adenosil-L
Proteina Tau este abundentă în sistemul nervos central, în timp ce nu este la fel
de comună în alte părți ale corpului. Este exprimat în mare parte în neuroni, dar a
fost detectat și în astrocite și oligodendrocite. Tau be face parte din grupul de
proteine asociate microtubulilor (MAP) și formele lor izomerice sunt rezultatul splicing-
ului alternativ a unei singure gene numită MAPT (Proteina asociată microtubulilor Tau).
Funcția proteinei Tau este de a stabiliza microtubulii prezenți în celule [24,25].
Los benzofuranii 8 și 9 au prezentat o inhibare de 58 și respectiv 55% a proteinei
Tau la concentrații de 40 μM (Tabelul 6). Ca și în cazul precedent, nu există nicio
diferență între compusul fenolic și derivatul metilat în ceea ce privește inhibarea
proteinei Tau. Tau sunt proteine microtubulare prionoide foarte rare în afara sistemului
nervos central.
Funcția lor principală este de a stabiliza microtubulii axonali prin interacțiunea cu
tubulina. Cu toate acestea, atunci când kinesina aderă la benzile de proteine tau, motorul
tinde să se desprindă complet de microtubul. În acest fel, proteina tau ajută la reglarea
echilibrului traficului de celule nervoase,

Tabelul
3 Inhibarea KRas de către resveratrol 1 și analogii 8, 9, 12 și 13.

Teste Compuși

RSV

K-Ras Wnt Sintetic Letal HCT KRasSL %Inh 0,2 μM 0 15.6 0 0 0

%Inh 2 μM 0,5 0,5 6.9 0 0
%Inh 20 μM 0 48,9 6.3
RKO KrRsSL %Inh 0,2 μM 0 0 2.7 77,3 9.4 0 2.3
HCT-116 %Inh 2 μM 6.3 33 45.6 0 7.0
%Inh 20 μM 87,4 85,9 89,7 0 14.6
Colo 320 %Inh 0,2 μM 0 0 0 0 0
KRasSL %Inh 2 μM 4.4 0 0 0 0
%Inh 20 μM 0 0 0 55.3 0
SNU-C1 %Inh 0,2 μM 8.7 5.8 7.4 0 6,6
KRasSL %Inh 2 μM 8.7 3.1 13.9 0 8,0
%Inh 2 μM 14.9 11.2 44,5 30.3 11.2
%Inh 2 μM %Inh 2 μM 2,61 1,82 4,66 2,66 3.06

5
Machine Translated by Google

L. Grau i colab. European Journal of Medicinal Chemistry 246 (2023) 114962

Tabelul
4 Activitatea antiangiogeneză a resveratrolului (1) și a analogilor 8, 9, 12 și 13.

Teste Compuși

RSV

Anti-angiogeneza Tub angio %În 2 μM 0 0 0 45.2 0

Zonă %În 10 μM 15.7 13.8 0 73,7 2
IC50 ACEA ACEA ACEA >10 μM ACEA

Angio Nuc IC50 ACEA ACEA ACEA >10 μM ACEA

Zonă
Wnt Calea Osteo bCat % Stim 2 μM 2 0 14.1 0,7 0
%Stim 10 μM 10.2 5.5 5.4 18.1 0

Zona nucleară de angiogeneză, osteoporoza β-catenină și zona tubului de angiogeneză (zona tubului traheal). NA nu se aplică.

Tabelul 5 hidroliza și ciclizarea ulterioară a lactonei intermediare, în timp ce derivații de

Activitatea de antagonist al receptorului CGRP a compușilor 8 și 9.

indol au fost sintetizați din 2-bromoariletanonă și anilina corespunzătoare în
¨
condiții de reacție Bischler-Mohlau. Problemele farmacocinetice
biodisponibilitatea
care condiționează
slabă a
Antagonist al receptorilor CGRP
resveratrolului limitează posibilele aplicații ale acestuia. Din acest motiv, este de
SP primar CRC primar Secundar interes studiul compușilor analogi care mențin un profil larg al activităților
hCGRP1 hCGRP1 cAMP hCGRP PENTRU terapeutice. Derivații metilați (2, 4), trialcoolul 5 sau triesterul 6 au arătat o scădere
tabără FB semnificativă a creșterii celulelor tumorale canceroase de colon umane (HT-29)

%Inhib @ IC50 Kb (μM) %Inhib @

și, de asemenea, a liniei celulare de carcinom pancreatic (MIA PaCa-2) și mult
30 μM (μM) 12,5 μM mai mare decât cea cauzată de (E)-resveratrol. Derivații de benzofuran 8, 9 și

54.2 2.413 776,1466 16,3

derivatul indolic 12 au prezentat activitate citotoxică marcată împotriva HCT116
29.8 (mutant KRas) la 20 μM in vitro. În timp ce 13 au arătat un caracter antiangiogeneză
ridicat la 10 mM, benzofuranii 8 și 9 au prezentat inhibarea proteinei CGRP și
Tau. Rezultatele activității obținute arată că compușii 8 și 9 prezintă activitate
59,9 2.772 891,7323 27,6 împotriva diferitelor ținte biologice și ar putea fi considerați potențiali candidați
4.0 în descoperirea medicamentelor pentru cancer pentru studiu și optimizare. Cu
rezultatele pe care le avem printre analogii ciclici derivați din resveratrol,
arilbenzofuranul 8 prezintă un profil multițintă și ar putea fi considerat un hit
Resveratrol (1) 2.3 – >1000 – pentru proiectarea de noi compuși cu activitate potențială împotriva cancerului
de colon.
CHO: celule de cancer ovarian. SP: Punct unic. CRC: Curba de răspuns la concentrație.

Tabelul 6
Inhibarea proteinei Tau a compușilor 8 și 9. 4. Secțiunea experimentală

Numărul de proteine

4.1. Sinteză chimică generală

Compuși SP primar

hTau_mRuby2 Huh7 TT Inh. SP Punctele de topire (p.t.) au fost obținute pe un aparat MFB-595010M
%Inh @ 40 μM Gallenkamp cu termometru digital în tuburi capilare deschise și sunt raportate
57,98 fără corecție. Spectrele IR au fost obținute folosind spectrofotometrul în
1
infraroșu FTIR Perkin Elmer 1600. înregistrate pe un Brucker
Spectrele H șisau
13CVarian
RMN au fost
Gemini-300 și 400 (75,5 și respectiv 100,6 MHz). Deplasările chimice sunt
raportate în părți per milion H) și
55,26 1
(ppm) față de vârful central al solventului: CDCl3 (5, 7,26 (77,16 ( 13C)),
CD3OD (5, 3,31 (H) și 49,45 (C)), DMSO-d6 (5, 2,49 (H) și 39.51 (C)) ca standarde
interne. Următoarele abrevieri sunt utilizate pentru multiplicitățile spectrelor de

Resveratrol (1) 21.34
Huh7: linii celulare de hepatocite umane. SP: Punct unic.
ceea ce poate explica de ce tulburările tau sunt asociate cu tulburări
neurodegenerative precum bolile Alzheimer și Parkinson. Resveratrolul are
activitate redusă împotriva proteinei Tau.
Nu avem rezultate de biodisponibilitate a compușilor sintetizați, dar este de
așteptat ca acei compuși care au grupări fenol metoxilate total sau parțial să
aibă o biodisponibilitate mai bună decât resveratrolul.
3. Concluzie
Noi analogi de resveratrol 2-7 și 8-15 au fost pregătiți cu succes.
Arilbenzofuranii au fost preparați prin condensarea aldehidei cu acidul fenilacetic
corespunzător în condiții de reacție Perkin și
protoni: s, singlet, d, doublet, t, triplet, q, quadruplet, m, multiplet. Constantele de
cuplare (J) sunt raportate în Hertz ( Hz). Reacțiile au fost monitorizate prin
cromatografie în strat subțire (TLC) folosind plăci cu silicagel (60 F254,
Merck).Compușii au fost vizualizați prin iradiere UV.Cromatografia pe coloană a
fost efectuată cu silicagel 60 (230–400 mesh, 0,040–). 0,063 mm) și cromatografia
automată pe coloană a fost efectuată cu un sistem CombiFlash Rf cu detector UV-
vis (PN 68-5230-008) și RediSep Rf 4 și coloană cu silicagel de 12 g. Analizele
elementare C, H, N au fost realizate la Serveis Cienti fico-T`ecnics UB pe analizor
organic Thermo EA Flash 2000 (Thermo Scientific Apparatus) Spectrele de masă
de înaltă rezoluție (HRMS) au fost realizate pe un LC/MSD-TOF (2006) ( Tehnologii
Agilent) de către „Secțiunea de spectrometrie a maselor” de la Universitatea din
Barcelona. Toți reactivii au fost de înaltă calitate sau au fost purificați înainte de
utilizare. Solvenții organici au fost de calitate analitică sau au fost purificați prin
proceduri standard.
(E)-[1-(3,4,5-trimetoxifenil)-2-(2,4-dimetoxifenil)]

6
Machine Translated by Google

L. Grau i colab. European Journal of Medicinal Chemistry 246 (2023) 114962

etena (2). Zn (0,8 g, 12 mmoli) i THF anhidru (30 ml) au fost puse într-un derivate din mono sau dialchilare. Faza organică a fost uscată pe sulfat de
balon cu trei gâturi, cu fund rotund, sub argon. Reac ia a fost răcită la 0 sodiu anhidru, care a fost ulterior filtrat i solventul a fost evaporat la sec
°C i s-a adăugat TiCI4 (0,65 mL, 6 mmol) în por iuni. Amestecul de pe un evaporator rotativ, ob inându-se 4 sub formă de solid alb (237 mg,
reac ie a fost lăsat să se încălzească la temperatura camerei timp de 30 randament 100%). Rf = 0,7463 (hexan/EtOAc (5:5). p.t.: 58–59 °C (Bibliografie
1
min i refluxat sub agitare timp de 2,5 ore. Soluția a fost răcită la 0 °C, 57 °C [1e,21]). RMN 5 (ppm): 3,827 (s, 3H, C-4′ -O -CH3); H (CDCl3,
3,833 (s,400
6H,MHz)
C-3-O-
apoi 3,4,5-trimetoxibenzaldehida (471 mg, 2,4 mmol) și 2,4-dimetoxi CH3, C-5-O-CH3); 6,40 (t, J = 2,3 Hz, 1 H, H-4); 6,68 (d, J = 2,3) Hz, 2H, H-2,
benzaldehidă (400 mg, 2,4 mmol) au fost dizolvate în THF anhidru (30 mL) H-6); 6,91 (d, J = 8,6 Hz, 2H, H-3′ H-5′ ); 6,92 (d, J = 16,3 Hz, 1H, –HC=C) 7,06
într-un balon cu fund rotund uscat la flacără și adăugat la soluție. (d, JH-6' ) RMN 13C ,
Amestecul rezultat a fost încălzit la reflux sub agitare timp de 3 zile și = 16,3 Hz, 1H, –HC=C); 7,46 (d, J = 8,6 Hz, 2H, H-2' (CDC13,,
TLC a reacției brute (EtOAc/hexan, 1:1) a indicat formarea unui compus 100,6 MHz) 5 (ppm): 55,27 (CH3, C-4-OCH3); 55,31 (CH3 (x 2), C-3-OCH3) ,
major (Rf 0,65) și consumul complet de material inițial (Rf 0,85, Rf 0,75 ). ). C-5-OCH3); 99,9 (CH, C-4); 104,6 (CH, C-2, C-6); 114,5 (CH, C-3' C-5' ); 127,0
Amestecul brut a fost stins cu NaHC03 (25 ml dintr-o soluție apoasă 10%) (CH,,CH= C);160,0
(C-1); 128,2(C-4'
(CH,);C-2' C-6'((x
161,6 ); 2),
129,1
C-3,(CH, , (C-1' ); 140,2
C-5).CH=C); 130,3
și extras cu CH2CI2 (3 x 20 ml). Fazele organice combinate au fost uscate
(Na2S04) filtrate i concentrate in vacuo. Reziduul a fost purificat prin HMRS-ESI (+) m/z: Calculat pentru C17H18O3: 271,1334 [M+H]+. Găsit:
cromatografie rapidă pe coloană pe silicagel (hexan/EtOAc 7:3) pentru a 271,1323 [M+H]+.
da (E)-[1-(3,4,5-trimetoxifenil)-2-(2' ,4' )dimetoxifenil) etenă (2) (302 mg, (E)-2,2'-((5-(4-(2-hidroxietoxi)stiril)-1,3-fenilen)bis) oxi))bis(etan-1-ol) (5).
randament 38%) sub formă de solid alb. Rf = 0,75 (hexan/EtOAc 1:1). p.t.: Resveratrolul (1 g, 4,381 mmol, 1 echiv) a fost introdus într-un balon cu capacitate
115–117 C: 2933 (Ar–H), 2836 (=C–H), H (Acetonă-d6, 300 MHz) 5 (ppm): de 100 ml echipat cu agitare magnetică și în prealabil flamat în atmosferă de
(hexan/EtOAc) [20]. IR (film) ν cm 1
3,84 argon și dizolvat în 30 ml acetonă, apoi carbonat de potasiu anhidru (3,6 g,
1205 (Ar–O), 1128 (C–O). RMN (s, 1 26,043 mmol, 12 eq). ) a fost adăugat la soluție. Amestecul a fost răcit cu o baie
3H, CH3–O), 3,88 (s, 3H, CH3–O), 3,88 (s, 3H, CH3–O), 3,91 (s, 6H, CH, CH3– de ghea ă externă, apoi a fost adăugat brometanol (3 mL, d = 1,763 g/mL, 42,274
O x 2), 6,49 ( d, J = 2,4 Hz, 1H, H-3), 6,51 (dd, J = 2,4 Hz, J = 8,4 Hz, 1H, H-5), mmol, exces). Amestecul a fost lăsat să reac ioneze la temperatura camerei timp
6,73 (s, 2H, H-2′ H-6′ ) , 6,94 (d, J = 16,4, Hz,
16,4
1 H,
Hz,Ar-CH=CH-Ar),
1 H, Ar-CHCH-Ar),
7,28 7,49
(d, J =(d, de 30 de zile, adăugând 0,3 mL (4,227 mmol) de agent de alchilare la fiecare 3 zile.
J = 8,4 Hz, 1 H, H-6). RMN 13C (Acetonă-d6, 75,5 MHz) 5 (ppm): 55,8 (CH3, Cromatografia în strat subțire arată că după trei zile de reacție a existat încă în
OCH3 (x 2)), 56,4 (CH3, OCH3 (x 2)), 61,2 (CH3, OCH3), 98,8 (CH, C- 3), C-6' ), mare parte produsul de pornire și că s-a format produsul de monoalchilare. Mai
105,3 (CH, C-5), 119,7 (C-1), 123,2 (CH, Ar-CH=CH-Ar), 127,3 (CH, Ar-CH=CH- mult agent de alchilare (0,3 mL, d = 1,763 g/mL, 4,227 mmol) a fost adăugat în
103,7 (CH, C-2′ , Ar) , 127,6 (CH, C-6), 134,5 (C-1' ), 137,8 (C-4' ), 153,6 zilele de reacție 3, 5 și 14. În ziua 14 de reacție, s-au adăugat alți șase echivalenți
(C-3' , C-5'), 158,3 (C-2), 160,9 (C- 4). de carbonat de potasiu și 50 mL de etanol. îmbunătățește solubilitatea
produșilor mono și dialchilați și astfel favorizează reactivitatea acestora.
3,4,5,2′,4′-Pentahidroxistiren (3). (E)-[1-(3,4,5-trimetoxifenil)-2-(2′ , Solventul a fost evaporat la sec pe un evaporator rotativ sub vid i reziduul
4′dimetoxifenil)]etena (2) (200 mg, 0,6 mmol) a fost dizolvată în CH2CI2 ob inut a fost dizolvat în acetat de etil i spălat de trei ori cu o solu ie apoasă
anhidru (5 mL) în un balon cu fund rotund uscat la flacără sub argon. acidă (HCI 1 N). Faza organică a fost uscată pe sulfat de sodiu anhidru, care a fost
Amestecul de reac ie a fost răcit la -30 °C i s-a adăugat BBr3 (0,70 mL ulterior filtrat i solventul a fost evaporat la sec pe un evaporator rotativ. Reziduul
de solu ie 99%, 7,5 mmol). Reacția a fost agitată la -30 °C timp de 10 ob inut a fost purificat prin cromatografie pe coloană cu silicagel utilizând ca
minute și la 0 ° C timp de 50 de minute și TLC a re. eluan i amestecuri de hexan/acetat de etil i acetat de etil/metanol cu polaritate
amestecul de acțiune (hexan/EtOAc 2:1) a indicat formarea unui compus crescătoare. Se ob ine compusul 5 eluat cu o polaritate de 100% acetat de etil i
major și consumul complet de materie primă (Rf 0,40). Amestecul brut s- se ob ine un solid gumos alb (110 mg, randament 7%).
a răcit la 0 °C, s-a adăugat apă (30 mL) prin picurare i solu ia s-a lăsat
să se agite la temperatura camerei timp de 10 min. Apoi, s-a adăugat
NaOH 5N până la pH 14 i amestecul brut a fost spălat cu CH2CI2 (3 x 20
mL). S-a adăugat HCI5N până la pH 1 i faza apoasă a fost extrasă cu Rf: 0,095 (hexan/acetat de etil (3:7)). p.t.: 100–102 C (hexan/acetat de
1
etil). RMN O-CH2-CH2-OH (X3)); 3,96 (s, 3H, O-CH2-CH2-OH);
EtOAc (3 x 30 mL). Fazele organice combinate au fost uscate (Na2S04), H (CDCI3, 400 MHz) 5 (ppm): 3,96 (bs, 6H,4,09 (t, J = 4,8
filtrate i concentrate in vacuo pentru a da 3,4,5,2' ,4'- pentahidroxistiren Hz, 6H, O–CH2–CH2–OH (X3)); 6,42 (t, J = 2,2 Hz, 1 H, H-4); 6,75 (d, J H-5′ );
(3) (188 mg, randament 98%) ca un solid alb. Rf = 0,25 7,01 (d, J =
1
(hexan/EtOAc 1:1). IR (film) ν cm : 2933 (Ar–H), 2836 (=C–H), 1205 = 2,2 Hz, 2H, H-2, H-6); 6,95 (d, J = 8,8 Hz, 2H, H-3′ 16,4 ,
1
(Ar–O), 1128 (C–O). RMN H (CDCl3, 300 MHz) 5 (ppm): 6,40–6,70 (m, Hz, 1H, –HC=C); 7,20 (d, J = 16,4 Hz, 1 H, –HC=C); 7,52 (d, J = H-6′ ). RMN 13C
2H, H-5' H-3' ). 6,73
, H-2, H-6),(s, 2H,(d, J = 12 Hz, 1H, Ar CH– –CH-Ar), 7,78 (d, J = 12
7,62 O–CH2–CH2–OH);, (CDC13,
70,9 (CH2,
100,6
O–CH2–CH2–OH);
MHz) 5(ppm): 61,6101,9
(CH2,
(CH,8,8
C-4);
Hz,106,3
2H, H-2′
(CH,
Hz, 1H, Ar-CH= CH-Ar), 8,37 (s, 1 H, H-6' ). C-2, C-6); 116,1(CH, C-3′ 2′
RMN 13C (CDC13, 75,5 MHz) 5 (ppm): 101,7 (CH, C-3' ), 106,4 (CH, C-5' ), , C-5′ ); 127,9 (CH, CH=C); 129,3 (CH, C
118,2 (CH, Ar-CH=CH-Ar), 123,4 (CH, Ar-CH=CH-Ar), 125,6 (CH, C-2, C-6), , C-6' ); 130,1 (CH, CH=C); 131,6 (C-1' ); 141,4 (C-1); 160,7 (C-4′ ); 162,3 ((x
126,8 (CH, C-6′ ), 128,7 (C–OH), 134,0 (C-1), 137,7 (C– OH), 139,3 (C-1' ), 2), C-3, C-5). EM, ESI (+) m/z: Calculat pentru C20H24O6 = 317,1389 [M+H]
146,5 (2 x C-OH), 152,1 (C-OH). HRMS-ESI (-) m/z: Calculat pentru C14H12O5 +. Găsit: 361,1656 [M+H]+, 383,1430 [M+Na]+.
(M-H)- : 259,0685. Găsit: 259,0663. (E)-5-(4-(Pivaloiloxi)stiril)-1,3-fenilenbis(2,2-dimetil propanoat) (6).
(E)-1,3-dimetoxi-5-(4-metoxistiril)benzen (4). La o soluție de resveratrol Resveratrolul (1) (0,1 g, 0,438 mmol, 1 echiv.) suspendat în 15 mL de
(0,2 g, 0,876 mmol, 1 echiv.) în DMF (4 mL), s-au adăugat carbonat de diclormetan a fost introdus într-un balon de 100 mL echipat cu agitare
potasiu anhidru (0,727 g, 5,258 mmol, 6 echiv.) și 1 mL (16,063 mmol, magnetică. S-a adăugat apoi carbonat de potasiu anhidru (0,302 g, 2,190
exces) de iodură de metil . Amestecul a fost lăsat să reac ioneze la mmol, 5 echiv.) i s-a răcit cu o baie externă de apă i ghea ă. S-a
temperatura camerei i după 6 ore, s-au adăugat suplimentar 0,5 ml adăugat, de asemenea, clorură de pivaloil (0,324 mL, d = 0,979 g/mL, 5,256
(8,032 mmoli) de agent de alchilare. A doua zi s-au adăugat încă 0,5 mL mmol, 12 echiv.) i amestecul a fost lăsat să reac ioneze la temperatura
de iodură de metil. Reac ia a fost oprită după trei zile de când s-a observat camerei timp de 16 ore. După acest timp s-a efectuat un control al reac iei
prin strat sub ire că nu a mai rămas nici un produs ini ial i a fost prin cromatografie în strat sub ire i s-a observat produsul de pornire,
detectat un nou produs cu Rf 0,743 (hexan/EtOAc (5:5)). Apoi s-a adăugat dar nu produsul final. Produsul brut de reacție a prezentat un precipitat
apă (15 mL) la produsul brut de reacție și s-a extras cu dietil eter (3 x 20 alb corespunzător materiei prime nereacționate. Pentru a îmbunătăți
mL). Fazele organice combinate au fost spălate cu o soluție apoasă de solubilitatea resveratrolului, s-au adăugat acetonă anhidră (15 mL) și
NaOH (2 N) (3 × 20 mL) pentru a elimina produsul de pornire și posibilele excesul de trietilamină (5 mL, d = 0,726 g/mL, 35,87 mmol) și au fost
produse secundare formate lăsate să reacționeze timp de 24 de ore. Solventul a fost evaporat la sec pe un evapor

7
Machine Translated by Google

L. Grau i colab. European Journal of Medicinal Chemistry 246 (2023) 114962

cu ajutorul vidului și reziduul rămas s-au extras cu dietil eter (3 x 15 mL) Reac ia a fost extinsă utilizând 660 mg de 7-hidroxi-3-(3,4,5-trim-toxifenil)-
și apă distilată (15 mL). Fazele organice au fost combinate i spălate cu cromen-2-onă pentru a ob ine 8 (174 mg, randament 29%) ca un solid
NaOH 2 N (2 x 15 mL) i apoi uscate pe Na2S04 anhidru, care a fost filtrat alb. Rf = 0,35 (hexan/EtOAc 2:1). p.t.: 230-232 °C (hexan/EtOAc). IR (film) ν
1
i solventul a fost evaporat la sec. Reac ia brută a fost purificată prin cm : 3208 (Ar-OH), 1607, 1510, 1446, 1415 H
1
cromatografie pe coloană pe silicagel în CombiFlash® Rf utilizând ca (=C–H), 1218 (Ar–O), 1121 (C–O). RMN (CDC13, 200 MHz) 5 (ppm):
eluan i amestecuri de hexan i acetat de etil cu polaritate crescătoare. 3,89 (s, 3H, O–CH3), 3,92 (s, 6H, O–CH3 (x 2) )), 6,85 (dd, J = 2 Hz, J = 8 Hz,
Produsul final, un solid alb, a eluat cu o polaritate de hexan/EtOAc (86:14). , Hz, (d,
1H, H-5), 6,91 (s, 2H, H-2′ H-6′ ), 6,93 J =H-4),
1 H, 2 Hz,7,77
1H ,(s,
H-7),
1 H,7,42
H-3).(d, J = 8,0
RMN 13C
(0,289 mmol, 138 mg, randament 66%). Rf: 0,55 (hexan/EtOAc (9:1)). p.t.: (CDC13, 50 MHz) 5 (ppm): 56,4 (CH3, OCH3 (x 2)), 61,2 (CH3, OCH3), 103,1
141-144 °C (hexan/EtOAc). IR (KBr) ν cm (CH, C-3), 106,4 (CH, C-2′ C- 6' ), 114,1 (C, C-4a), 129,4 (CH, C-7), 130,9 (CH,
1
: 2963 (CH); 1757 (C-- O); 1508 (C-- C); 1166 H , 160,7
C-5), 138,8 (C, C-1' ), 140,8 (CH,
(C-2), C-4),(C-7a).
161,9 153,4MS (C-3' C-4'
(ESI , C-5'),
(+)) 155,3
m/z (%): 300 (C-6),
(M+,
1
(Ar–O); 1103 (C–O). RMN (CDC13, 400MHz) 5(ppm): 1,371-1,374 3,12), 285 (M+ -15, 21), 255 (M+ -45, 11,73), 181 ,(M+-C10H13O3, 27,61).
(bs, 27H, CH3 (x 9)); 6,78 (t, J = 2,0 Hz, 1 H, H-4); 6,98 (d, J = 16,4 Hz, 1 H,
-HC=C); 7,07 (d, J = 8,6 Hz, 2H, H-3′ H-5′ ); 7,09 , 7,09
(d, J =(d,16,4 Hz,Hz,
J = 2,1 1 H,2H,
HCC);
H-2,
H-6); 7,49 (d, J = 8,6 Hz, 2H, HH-6' ). RMN 13C (CDCI3, 100,6 MHz) 5 (ppm): 2-(3,4,5-trihidroxifenil)-6-hidroxibenzofuran (9). 6-Hidroxi-2-(3,4,5-
, 26,9
C-2, C-6);(CH3
122,2
(x (CH,
9)); 39,0
C3′C2′-5′(Cq,
) ; 127,5
C–CH3(CH,
(x 3));
CH=C);
114,6127,9
(CH, (CH,
C-4); C-2'
117,0, C6');
(CH, trimetoxifenil) izobenzofuran 9 (60 mg, 0,2 mmol) a fost dizolvat în
123,0 (CH, CH=C); 134,7 (C-1' ); 139,9 (C-1); 151,4 (C-4' ); 152,3 (C-3, C-5); CH2CI2 anhidru (30 mL) într-un balon cu fund rotund uscat la flacără sub
, = 481,2590
177,3 (C=0 (x 2)); 17,7 (CO).
[M+H]+. Găsit: HMRS-ESI
481,2601(+)[M+H]+,
m/z: Calculat
498,2869
503,2426 pentru
[M C29H36O6
[M+Na]+,
+ NH4]+ argon. Reacția a fost răcită la -30 °C și s-a adăugat BBr3 (0,4 mL de
978,5389, [2 M + NH4]+, 983,4948 [2 M + Na]+. soluție 99%, 4,2 mmol). Amestecul rezultat a fost agitat timp de 10 minute
la -30 °C și lăsat să se încălzească la temperatura camerei timp de 3 ore.
Apoi, TLC al amestecului de reac ie (hexan/EtOAc 2:1) a indicat formarea
unui nou compus (Rf 0,10) i consumul complet al materiei prime (Rf
(E)-5-(4-(dodecanoiloxi)stiril-1,3-fenilen didodecanoat (7) Resveratrol 0,35). Amestecul brut a fost răcit la 0 °C i s-a adăugat apă (30 mL) prin
(0,1 g, 0,438 mmol, 1 echiv.) dizolvat în 15 mL de acetonă a fost introdus picurare. Solu ia a fost lăsată să se agite la temperatura camerei timp de 10 min.
într-un balon de 50 mL echipat cu agitare magnetică și în prealabil Apoi, NaOH 5 N a fost adăugat până la pH 10 i spălat cu CH2CI2 (3 x 20 ml). În
flambă sub atmosferă de argon S-a adăugat trietilamină (0,3 mL, d = 0,726 final, s-a adăugat HCI5N până la pH 1 i faza apoasă a fost extrasă cu EtOAc (3 x
g/mL, 2,190 mmol, 5 echiv.) și s-a lăsat să reacționeze la temperatura 30 mL). Fazele organice combinate au fost uscate (Na2S04), filtrate i concentrate
camerei timp de 10 min.A fost apoi răcită cu apă externă și gheață s-a in vacuo pentru a da compusul dorit 9 (32 mg, randament 62%) ca un solid galben.
adăugat o baie și clorură de dodecanoil (0,625 mL, d = 0,92 g/mL, 2,628 Rf = 0,10 (hexan/EtOAc 2:1). p.t.: 292-295° C (hexan/EtOAc). IR (film) ν cm 3389,
mmol, 6 echiv.) Amestecul a fost lăsat să reacționeze la temperatura 3339, 3197 (Ar-OH), 2922 (Ar-H), 2852 (Ar-H), 1237 (Ar-O). 1 RMN 1:

camerei timp de patru zile.Precipitatul alb format a fost filtrat prin

gravitație și solventul a fost evaporat până la uscare până se obține un H (Acetonă-d6, 200 MHz) 5 (ppm): 6,72 (dd, J = 2 Hz, J = 8 Hz, 1H,
ulei galben.Spectrul RMN- 1H a arătat că reziduul conține produsul final H-5), 6,73 (s, 2H, H-2′ H-6′ ) , 6,74
1 H, H-4),
(d, J =7,77
2 Hz,(s,11H,H,H-7),
H-3).7,43
RMN (d,13C
J = 8,0
(Acetonă-
Hz,
dar și clorură de dodecanoil.Pentru a-l îndepărta s-a spălat cu apă și d6, 100 MHz) 5 (ppm): 102,8 (CH, C-3), 108,7 (CH, C-2' C-6' ), 113,9 (CH,
NaOH 2N, dar produsul nu a fost complet Clorura acidă nu a putut fi C-7), 124,4 (C , C-3a), 130,39 (CH, C-5), 134,3 , (C-3')
(C-1' ), 139,7 (CH, C-4), 146,3
îndepărtată prin hidroliză, deoarece esterul produsului final a fost, de ,
asemenea, neînjunghiat. le in aceste conditii. C-4' , C-5'), 156,0 (C-6), 160,9 (C-2), 161,5 (C-7a). HRMS-ESI (-) m/z (%):
Esterul 7 a fost purificat prin cromatografie pe coloană cu silicagel, Calculat pentru C14H10O5-H (M-H)- : 257,0528. Găsit: 257,0468.
produsul a fost eluat cu o polaritate hexan/acetat de etil (98:2) i a fost 2-(3,5-dimetoxifenil)benzofuran-6-ol (10). Compusul 22 (0,113 g, 0,38
ob inut sub formă de cauciuc alb (176 mg, randament 52%). Rf: 0,83 H mmol, 1,0 echiv.) a fost dizolvat în etanol într-un balon de 100 mL i s-
1 au adăugat 90 mL de HCI 2 N. Amestecul a fost lăsat să reac ioneze sub
(hexan/EtOAc (9:1)). p.t.: 43-45 °C (hexan/EtOAc). RMN (CDC13,
400 MHz) 5 (ppm): 0,88 (t, J = 6,7 Hz, 9H, CH3 (x 3)); 1,25-1,29 (m, 48H, CH2 agitare constantă la 120° C timp de 16 ore. Solventul a fost evaporat pe
(x 24)); 1,71-1,79 (m, 6H, CO-CH2-CH2-); 2,55 (t, J = 7,6 Hz, 6H, CO–CH2– un evaporator rotativ, gheață a fost adăugată la reziduul brut și extras
CH2-); 6,80 (t, J = 2,0 Hz, 1 H, H-4); 6,97 (d, J = 16,3 Hz, 1 H, -HC=C); 7,06 (d, cu diclormetan (3 x 20 mL). Faza organică a fost uscată pe sulfat de sodiu
J = 16,3 Hz, 1 H, -HC=C); 7,08 (d, J = 8,6 Hz, 2H, H-3′ 2′ anhidru, care a fost apoi filtrat i solventul este evaporat la sec.
, H-5′ ); 7,10 (d, J = 2,1 Hz, 2H, H-2, H-6); 7,48 (d, J = 8,7 Hz, 2H, HH-6' ). Benzofuranul 10 ob inut a fost un solid violet (102,2 mg, randament
, RMN 13C (CDCI3, 100,6 MHz) 5(ppm): 14,2 (CH3 (x 9)); 22,8 (CH2 (x 3), 100%). Rf: 0,4 (hexan/acetat de etil (5:5)). Punct de topire: 163–164 C
1
-CH2-CH2-CH3); 25,0 (CH2 (x 3), -CO-CH2-CH2); 29,3 (CH2); 29,4 (CH2); 29,5 (acetat de etil). RMN H ((CD3)2CO, 400 MHz) 52)); (ppm):
6,513,82
(t, J =(s,2 6H,
Hz, CH3-0
1 H, H-4
(x
(CH2); 29,6 (CH2); 29,8 (CH2 (x 2)); 32,1 (CH2 (x 3), -CH2-CH2-CH3); 34,6 = 2 Hz, 1 H, H-7); 6,88 (dd, J1 = 2 Hz, J2 = 8 Hz, 1 H, H-5); 6,93 (d, ′ ); J6,80 (d, J);
= 2H-6'
(CH2 (x 3), -CO-CH2-CH2); 112,6 (CH, C-3'5 ' ); 115,1 (CH, C-4); 117,5 (CH,, C 7,57 (d, J = 8 Hz, 1 H, H-4); 8,07 (s, 1 H, H-3); 9,77 Hz, 2H, H-2 (bs, 1 H, OH).
C-2, C-6); 127,9 (CH, CH=C); 128,3 (CH, C-2' , C6'); 130,3 (CH, CH=C); 135,1 RMN 13C
2)); 101,2 (CH, C-4C-6' ((CD3)2CO,
); 114,4); 131,3100,6 MHz)138,8
(CH, C-4); 5 (ppm): 55,8
(C-3a); (CH3-0
142,1 (xC-3);
(CH,
′,
(C, C-1' ); 140,3
(C=0).(C-1); 151,4(+)
HMRS-ESI (C-4' ); 152,3
m/z: (C-3,
Calculat C-5); 172,8
pentru (C=0 (x
C50H78O6 2)); 173,2
= 797,5696
[M+Na]+. Găsit: 797,5731 [M+Na]+, 792,6151 [M + NH4]+, 1568,1999 [2 M ′ ); 103,2 (CH, C-7); 107,9 (CH, C-2 ′,

+ NH4]+, 1573,1593 [2 M + Na]+. (CH, C-5); 124,7 (C-1 ′

6-hidroxi-2-(3,4,5-trimetoxifenil)izobenzofuran (8). S-a dizolvat 7-
hidroxi-3-(3,4,5-trimetoxifenil)cromen-2-onă (150 mg, 0,46 mmol) în
etanol (30 mL) i s-a adăugat HCI2N (120 mL). Reac ia a fost refluxată
sub agitare timp de 16 ore i TLC al amestecului brut (hexan/EtOAc 2:1)
a indicat formarea unui nou compus (Rf 0,35) i consumul complet de
materie primă (Rf 0,20). Etanolul a fost evaporat în vid i faza apoasă a
fost extrasă cu CH2CI2 (3 x 30 ml). Fazele organice combinate au fost
uscate (Na2S04), filtrate i concentrate in vacuo. Reziduul brut a fost
purificat prin cromatografie rapidă pe coloană cu silicagel (hexan/EtOAc
2:1) pentru a se ob ine compusul 8 dorit (25 mg, randament 18%) sub
forma unui solid alb.
157,0 (C-6); 161,4 (C-7a); 162,2 (C-3' și C-5' ); 162,6 (C-2). HMRS-ESI (+) m/
z: Calculat pentru C16H14O4 = 271,0970 [M + H]+, Găsit: 271,0618 [M + H]
+.
5-(6-hidroxibenzofuran-2-il)benzen-1,3-diol (11). Compusul 10 (0,081
g, 0,230 mmol, 1 echiv.) a fost dizolvat în 5 ml de diclormetan anhidru
într-un balon cu capacitate de 50 ml, în prealabil arsat cu argon și răcit
extern la -20 °C. S-a adăugat apoi BBr3 (0,144 mL, 1,50 mmol, d = 2,60 g/
mL, 5,0 echiv.) iar amestecul rezultat a fost agitat la temperatura camerei,
agitând constant timp de 16 ore, la reziduul brut s-au adăugat 15 mL de
apă distilată și s-a extras cu acetat de etil (3 x 20 ml). Faza organică a fost
uscată pe sulfat de sodiu anhidru, care a fost apoi filtrat i solventul a
fost evaporat la sec. Reziduul ob inut a fost purificat prin cromatografie
pe silicagel. Cel așteptat

8
Machine Translated by Google
L. Grau i colab.
benzofuranul 11 eluează cu o polaritate hexan/EtOAc (54:46). (31,5 mg, randament
41%). Rf: 0,125 (hexan/EtOAc (5:5)). p.t.: 43-45 °C (hexan/EtOAc). RMN 4
1
H ((CD3)2CO, 400 MHz) 5 (ppm): 6,51 (t, J = 2 Hz, 1H, H
′ ); 6,73 (d, J = 2 Hz, 2 H, H-2 ′ , H-6′ ); 6,76 (d, J = 2 Hz, 1 H, H-7); 6,83 (dd, J1
= 2 Hz, J2 = 8,5 Hz, 1 H, H-5); 7,56 (d, J = 8,5 Hz, 1 H, H-4); 7,94 (s, 1 H, H-3). RMN
13C ((CD3)2CO, 100,6 MHz) 5 (ppm): 102,7 (CH, C-7); C-6′ ); 114,1 (CH, C-3); 124,2
138,2 (C-1) ′ ); 107,8 (CH, C-2 ′, (C-4a); 103,3 (CH, C-4 136,7 (CH, C-5);
′ ); 141,0 (C-4); 156,3 (C-6); 159,1 (C-3' i C-5' );
160,8 (C-7a); 162,3 (C-2). Anal. Calcd. pentru C14H1004: C, 69,42; H, 4,16. Găsit: C,
69,56; H, 4,11.
6-(Benzil)-2-(2,5-dimetoxifenil)indol (12). Linia de 3-benzoxiani (2,3 g, 6,95
mmoli) a fost dizolvată în N,N-dimetilanilină (25 ml) într-un balon cu fund rotund
uscat la flacără sub argon. Amestecul a fost încălzit la 150 °C, s-a adăugat 2' -
bromo-2,5-dimetoxiacetofenonă (113) (1 g, 2,32 mmol) i amestecul a fost încălzit
la 165 °C timp de 1 oră.
Apoi, TLC al amestecului brut (hexan/EtOAc 8:2) a indicat formarea unui nou
compus (Rf 0,45) și consumul complet de materii prime (Rf 0,25, Rf 0,10).
Amestecul brut a fost dizolvat în EtOAc (50 mL), spălat cu HCI 2 N (4 x 50 mL)
faza apoasă a fost extrasă cu EtOAc (3 x 30 mL). Fazele organice combinate au fost
uscate (Na2S04), filtrate i concentrate in vacuo. Reziduul brut a fost purificat
prin cromatografie rapidă pe coloană cu oxid de aluminiu (hex an/EtOAc 8:2).
Reziduul a fost recristalizat (hexan/EtOAc 8:2) pentru a da (6-benzil)-2-(2,5-
dimetoxifenil)indol (12) (740 mg, randament 53%) ca un solid alb. Produsul este
instabil si trebuie pus la frigider si ferit de lumina. Rf = 0,45 (hexan/EtOAc 8:2). p.t.:
114-117 °C (hexan/EtOAc). IR (film) ν cm 1624, 1484, 1461 (Ar–H, C– –C–H), 1213,
1182 (Ar–O), 1040, 1023 (C–O). RMN
1
: 3436 (NH), 2923 (C–H),
1
H (CDCl3, 400 MHz) 5 (ppm): 3,81 (s, 3H, CH3–O, 3,91 (s, 3H, CH3–
O), 5,10 (s, 2H, CH2–O), 6,75 (dd, J = 3,2 Hz, J = 9,2 Hz, 1H, H-4′ ), 6,81 (d, J = 2 Hz,
0,8 Hz, 1H, H-6′ ), 6,86 (dd, J = 2 Hz J = 8,4 Hz, 1H , H-5), 6,91 (d, J = 8,4 Hz, 1H, H-4),
6,94 (d, J = 2,4 Hz, 1H, H-7), 7,34–7,37 (m, 2H, H-3, H-3′ ), 7,39–7,44 (t, J = 6,8 Hz, 2H,
H-3′′, H-5′′), 7,48–7,55 (m, 3H, H-2′′, H-4′′ ′, H-6′′). RMN 13C (CDC13, 100 MHz) 5
(ppm): 56,2 (CH3, OCH3), 56,8 (CH3, OCH3), 70,9 (CH2, CH2-OBn), 96,0 (CH, C) -7),
100,3 (CH, C-3), 111,3 (CH, C-6' ), 113,3 (CH, C-5), 113,5 (CH, C-3' ), 113,6 (CH, C-4') ),
121,3 (CH, C-4), 121,9 (C, C-3a), 123,0 (C1 ′ ), 127,8 (CH, C-2′′, C-6′′), 128,1 (CH, C- 3′
′, C-5′′), 128,9 (CH, C-4′′), 135,2 (C-7a), 137,2 (C-1′′)*, 137,9 (C-2)*, 150,4 (C -6), 154,5
(C-2' ), 155,9 (C, C-5' ).* Interschimbabil. MS-EI m/z (%): 359 (M+, 24), 268 (100).
Calculat anal. pentru C23H21N02: C, 80,44, H, 5,15, Găsit: C, 80,56, H, 5,45.
6-hidroxi-2-(2,5-dimetoxifenil)indol (13). 6-(Benzil)-2-(2,5-dimetoxifenil)indol
(80 mg, 0,22 mmol) a fost dizolvat în metanol (30 mL) i acetat de etil (5 mL). S-a
adăugat paladiu 10% pe cărbune catalizator (8 mg, 10% g/g) în EtOAc (5 mL)
amestecul de reac ie a fost pus sub atmosferă de hidrogen sub agitare timp de
2 zile.
Apoi, TLC al amestecului brut (hexan/EtOAc 8:2) a indicat formarea unui nou
compus (Rf 0,10) și consumul complet de materie primă (Rf 0,45). Amestecul brut
a fost filtrat i concentrat in vacuo pentru a se ob ine 81 mg dintr-un solid alb.
Reziduul a fost purificat prin cromatografie rapidă pe coloană cu oxid de aluminiu
(hexan/EtOAc 6:4) pentru a se ob ine compusul dorit 13 (33 mg, randament 55%)
sub forma unui solid alb. Produsul a fost instabil, trebuie pus la frigider și ferit
de lumină. Rf = 0,10 (hexan/EtOAc 8:2). p.t.: 50-52 °C (hexan/EtOAc). IR: 3433 (Ar-
OH, NH), 2922 (C–H), 1624, 1498, 1450 (Ar–H,
1
(film) ν cm
1
C– –C–H), 1211, 1164 (Ar–O), 1041, 1020 (C–O). RMN 300 MHz) 5 H (acetonă-d6,
(ppm): 3,83 (s, 3H, OCH3), 3,94 (s, 3H, OCH3), 5,19 (bs, 1H, OH), 6,69 (dd, J = 2,2 Hz,
J = 8,4 Hz, 1 H, H-5), 6,79 (s, 1 H, H-3), 6,80 (dd, J = 3 Hz, J = 9 Hz, 1 H, H-6′ ), 6,85 (d,
J = 2,2 Hz, 1 H) , H-7), 6,92 (d, J = 9 Hz, 1H, H-4) 7,31 (d, J = 3 Hz, 1 H, H-4′ ), 7,45 (d,
J = 9 Hz 1H, H3 ′ ). RMN 13C (Acetonă-d6, 75,5 MHz) 5 (ppm): 55,6 (CH3, CH3–O),
56,1 (CH, C-6' ), CH3, CH3–O), 96,9 (CH, C-7), 101,5 (CH, C-3), 110,5 (CH, C6' ), 113,2
(CH, C-5), 113,6 (CH, C-3' ), 113,7 (CH, C-4' ), 120,9 (CH, C4), 122,5 (C-3a), 122,8
(C-1' ), 134,2 (C-7a), 138,4 (C-2), 150,7 (C-6), 154,1 (C-2' ), 154,5 ( C-5'). MS-EI m/z
(%): 269 (M+, 100), 254 (M + -
European Journal of Medicinal Chemistry 246 (2023) 114962
CH3, 77), 239 (M+ -C2H6, 45). Anal. Calcd. pentru C16H15N03: C, 71,36; H, 5,61.
Găsit: C, 71,01; H, 5,31.
5,7-dimetoxi-2-(4-metoxifenil)-1 H-indol (14). Anilina inițială (0,802 g, 5,2
mmol, 3 echiv.) dizolvată în 20 mL de DMA și 2-bromo-1-(4-metoxifenil)etanonă
(0,4 g, 1,7 mmol, 1 echiv.) au fost introduse într-un balon de 100 mL preîncălzit
la 150 C. Amestecul a fost menținut sub agitare constantă și încălzit la 165 °C
timp de 1 oră. După acest timp, reacția a fost oprită. Într-o a doua încercare
reacția a fost menținută timp de 2 ore, dar performanța nu s-a îmbunătățit. S-au
adăugat 50 mL de HCI (2 N) la produsul brut de reacție și s-au extras cu acetat
de etil (3 x 20 mL). Fazele organice au fost combinate i uscate pe Na2S04
anhidru, care a fost filtrat i solventul a fost evaporat la sec.
Reacția brută a fost purificată prin cromatografie pe coloană cu silicagel.
Produsul final a fost eluat cu o polaritate de hexan/acetat de etil (86:14) i s- a
ob inut un produs 14 asemănător cauciucului ro u. (24,7 mg, randament 5%).
1
HCH3-OAr);
Rf = 0,194 (hexan/acetat de etil (8:2)). RMN 400 MHz) 5(ppm): 3,81 (s, 3H, (CDCl3,
i 3,87 (s, 3H, CH3-OAr); 3,89 (s, 3H, CH3-OAr); 6,51 (s, 1 H, H-3); 6,65 (d, J = 9 Hz, 1 H,
H-6); 6,93–6,98 H-6′ ); 8,26 (bs, 1 H, NH). RMN 13C (CDCI3, 100,6 MHz) 5(ppm): 55,5
(m, 3H, H-4, H-3′ , H-5' ); 7,84 (d, J = 9 Hz, 2H, H-2′ , (CH3, Ar-OCH3); 55,6
(CH3, Ar-OCH3); 55,9 (CH3, Ar-OCH3); 98,9 (CH, C-6); 104,1 (CH, C-3); 111,2 (CH,
C-4); 114,2 (CH, C-3' C-5' ); 121,4 (C-7a); 127,2 (C-3a); 128,1 (C-2); 129,28 (CH, C-2'4
,
' ). HMRS-ESI (-) m/z: Calculat pentru C17H16NO3 = 282,1136 [M-H]- .
, C-6′ ); 150,0 (C-7); 156,9 (C-5); 162,9 (C
Găsit: 282,1159 [M-H]- . Anal. Calcd. pentru C17H17N03: C, 72,07; H, 6,05. Găsit: C,
72,22; H, 5,89.
2-(4-metoxifenil)-5,7-dimetil-1 H-indol (15). Anilina inițială (0,403 g, 3,3 mmol,
3 echiv.) și bromoacetofenona (0,25 g, 1,1 mmol, 1 echiv.) dizolvate în 10 mL de
DMA au fost adăugate într-un balon de 100 mL preîncălzit la 150 °C. Amestecul
rezultat a fost încălzit la 165 °C timp de 1 oră.
După acest timp, reacția a fost oprită. Într-o a doua încercare, reacția a fost
menținută timp de 2 ore, dar randamentul a scăzut de la 21% la 14%. S-au adăugat
50 mL de HCI (2 N) la produsul brut de reacție și s-au extras cu acetat de etil (3 x
20 mL). Fazele organice au fost combinate i uscate pe Na2S04 anhidru, care a
fost filtrat i solventul a fost evaporat la sec. Reac ia brută a fost purificată prin
cromatografie pe coloană cu silicagel. Compusul dorit 15 a fost eluat cu o
polaritate de hexan/acetat de etil 9,8:0,2. (57 mg, randament 21%). Rf = 0,763 H
(CDCI3, 400 MHz) 5 (ppm): 2,39 (s, 3H, CH3-Ar); 2,50 (s, 3H, CH3-Ar); 3,87 (s, 3H,
1
(hexan/acetat de etil (8:2)). p.t.: 88–90 C. RMN OCH3); 6,23 (s, 1 H,
H-3); 6,73 (d, J = 7,9 Hz, 1 H, H-6); 6,99 (d, J = 9,1 Hz, 2H, H-3′ H-5′ ); 7,04 (d, J = 7,9
Hz, 1 H, H-4); 7,13 (s, 1 H, NH); 8,50 (d, J = H-6' ). RMN 13C (CDC13, 100,6 MHz) 5
(ppm):
, 15,7 (CH3,
9,1 Hz, 2H, H-2′ ,
i Ar-CH3); 17,7 (CH3, Ar-CH3); 55,4 (CH3, Ar-OCH3); 114,2 (CH, C-3'5 ' ); 117,0 , C
(CH, C-3); 122,4 (C-7); 124,1 (CH, C-4); 126,1 (C-3a); 126,6 C-6′ ); 135,1 (C-7a);
(C-5); 127,5 (CH, C-6); 130,6 (C-1' ); 132,1 (CH, C-2' 136,4 ,
(C-2); 162,3 (C-4' ). Calculat analitic pentru C17H17NO: C, 81,24; H, 6,28.
Găsit: C, 81,61; H, 6,18.
7-hidroxi-3-(3,4,5-trimetoxifenil)-cromen-2-onă (21).
2,4-Dihidroxi benzaldehida (305 mg, 2,21 mmol), acid 2-(3,4,5-trimetoxifenil)-
acetic (500 mg, 2,21 mmol) și Et3N (1,7 mL, 12,1 mmol) au fost dizolvate în
anhidridă acetică (3 mL, 32 mmol) într-un balon cu fund rotund uscat la flacără
sub argon. Reac ia a fost refluxată sub agitare timp de 3 ore i TLC al amestecului
brut (hexan/EtOAc 1:1) a indicat formarea unui compus fluorescent verde (Rf 0,65)
i consumul complet de materie primă (Rf 0,80). S-a adăugat CH2CI2 (20 mL) i
amestecul brut a fost stins cu apă (30 mL). Faza apoasă a fost extrasă cu CH2CI2
(3 x 30 mL) i fazele organice combinate au fost uscate (Na2S04) i concentrate
in vacuo. Produsul brut de reacție a fost microdistilat la 150 °C și purificat prin
cromatografie rapidă pe coloană cu silicagel (hexan/EtOAc 8:2) pentru a da 7-
hidroxi-3-(3,4,5-trimetoxifenil)-cromen-2-onă ( 360 mg, randament 47%) sub formă
de solid alb. Rf = 0,80 (hexan/EtOAc 8:2). p.t.: 141-143 °C (hexan/ 1 EtOAc). IR (film)
ν cm : 3210 (Ar-OH), 2919 (CH), 2848 (=C–H), 1719 H (CDCl3, 300 MHz) 5 (ppm):
1
(C ––O), 1225 (Ar–O), 1103 (C–O). RMN
9
Machine Translated by Google
L. Grau i colab.
3,86 (s, 3H, O–CH3), 3,89 (s, 6H, O–CH3 (x 2)), 6,93 (s, 2H, H-2′ 7,06 (dd, , H-5′ ),
J = 2 Hz, J = 8 Hz, 1 H, H-6), 7,14 (d, J = 2 Hz, 1 H, H-8), 7,54 (d, J = 8,0 Hz, 1 H,
H-5), 7,78 (s, 1 H, H-4). RMN 13C (CDC13, 75,5 MHz) 5 (ppm): 57,3 (CH3, OCH3
C-6′ ),
(x 2)), 61,5 (CH3, OCH3), 103,8 (CH, C-2' 107,5 (CH, C-8), 110,0 ( CH, C-6), 126,1
,
(C, C-4a), 129,3 (CH, C-5), 130,94 (C, C-3), 139,1 (CH, C-4), 152,4 (C-4′ ) , 153,0
(C-3' , C-5'), 154,6 (C-7), 160,1 (C-8a), 169,3 (C-2) MS EI m/z (%): 327 (M+, 92) .
3-(3,5-Dimetoxifenil)-7-hidroxi-2H-croma-2-ona (22). Aldehida 18 (0,200 g,
1,45 mmol, 1,0 echiv.) i acidul 20 (0,284 g, 1,45 mmol, 1,0 echiv.) au fost
dizolvate în 2 mL de anhidridă acetică i adăugate într-un balon de 100 mL.
Apoi s-a adăugat trietilamină (1,12 mL, d = 0,726 g/mL, 0,813 g, 7,94 mmol, d
= 0,726 g/mL, 5,55 echiv) și amestecul rezultat a fost încălzit la reflux (150
°C) timp de 16 ore. S-a adăugat gheață la produsul brut de reacție și s-a
extras cu diclormetan (3 x 20 mL). Faza organică a fost uscată pe sulfat de
sodiu anhidru, care a fost apoi filtrat i solventul a fost evaporat la sec.
Reziduul ob inut a fost purificat prin cromatografie pe coloană cu silicagel
i produsul a teptat a fost eluat cu o polaritate de hexan/acetat de etil
(60:40) i s-a ob inut un solid maro (431 mg, randament 100%). Rf: 0,49
(hexan/acetat de etil (5:5)). p.t.: 150–152 C (hexan/acetat de etil). RMN H
1 doi.org/10.3390/ ijms19030792; d) N. Elmali, O. Baysal, A. Harma, I. Esenkaya, B. Mizrak,
(CDCI3, 400 MHz) 5(ppm): 3,83 (s, 6H, CH3-0 (x 2)); 6,526,83 (t, J =(d,2 JHz,
H-6'
1 );
H,7,07
H-4' );
(dd, J1 = 2 Hz, J2 = 8 Hz, 1 H, H-6); 7,15 (d, J = 2 Hz, 1 H, H-8); 7,53 (d, J = 8 Hz, 1
= 2 Hz, 2H, H-2′ , H, H-5); 7,79 (s, 1 H, H-4). RMN 13C (CDCI3, 100,6 MHz)
5(ppm): 55,4 (CH3, CH3-0 (x 2)); 101,3 (CH, C4 ' ); 107,0 (CH, C-2' , C-6' ); 110,2
(CH, C-8); 117,7 (C, C-4a); 118,8 (CH, C-6); 127,9 (C, C-3); 129,1 (CH, C-5); 136,7
(C, C-1' ); 139,9 (CH, C-4); C-5′ ); 169,4 (C, C– –O).
153,5 (C, C-8a); 160,6 (C, C-7); 161,3 (C, C-3′ HMRS-
,
ESI (+) m/z: Calculat pentru C17H13O5 = 297,0763 [M-H]- .
Găsit: 297,0778 [M-H]- .
4.2. Farmacologie
4.2.1. Testul MTT și inhibarea creșterii [26]
Supraviețuirea celulelor a fost determinată prin test colorimetric cu
bromură de 3-(4,5-dimetiltiazol 2-il)-2,5-difeniltetrazoliu (MTT) care măsoară
activitatea mitocondrială în celulele viabile. Celulele (1,5 x 105) au fost placate
în fiecare godeu al unei plăci cu 6 godeuri, au fost lăsate să adere peste
noapte și apoi mediul de cultură a fost înlocuit cu mediu proaspăt. Celulele
au fost tratate cu resveratrol sau alți compuși la concentrații de 10, 50 și
100 μM timp de 24 de ore. Grupurile de control au fost tratate cu DMSO egal
cu cel mai mare procent de (<0,1%) solvent utilizat în condiții experimentale
pentru testul MTT. După 72 de ore, mediul a fost înlocuit cu mediu proaspăt.
MTT a fost preparat proaspăt la 5 mg/mL în PBS și trecut printr-un filtru
(dimensiunea porilor, 0,2 μM). O alicotă de 2 ml de soluție stoc MTT a fost
adăugată în fiecare godeu și placa a fost incubată la 37 °C timp de 3 ore
într-un incubator umidificat cu 5% CO2 . După 3 ore, mediile au fost
îndepărtate și cristalele de formazan au fost dizolvate în 1 mL de DMSO
timp de 15 minute cu agitare ușoară. Densitatea optică a fiecărui godeu a
fost măsurată cu un spectrofotometru echipat cu un filtru de 550 nm.
4.2.2. Testele OIDD Lilly
Testele Lilly (activități de inhibiție a KRas și antiangiogeneză) au fost
efectuate conform procedurilor indicate în programul OIDD-Lilly (Open
Innovation Drug Discovery - Eli Lilly) (https://openinnovati on.lilly.com) [27].
Declarație de interese concurente
Autorii declară că nu au interese financiare concurente cunoscute sau
relații personale care ar fi putut părea să influențeze munca raportată în
această lucrare.
Disponibilitatea datelor
Datele care au fost utilizate sunt confidențiale.
10
European Journal of Medicinal Chemistry 246 (2023) 114962
Mulțumiri
Datele de screening OIDD furnizate prin amabilitatea lui Eli Lilly and
Company — utilizate cu permisiunea lui Lilly. SGR (2017–2021) Generalitat de
Catalunya (Spania) sunt recunoscători pentru sprijinul financiar acordat.
Anexa A. Date suplimentare
Date suplimentare la acest articol pot fi găsite online la https://doi. org/
10.1016/j.ejmech.2022.114962.
Referințe
[1] a) P. Langcake, RJ Pryce, The production of resveratrol by vitis vinifera and
alți membri ai vitaceae ca răspuns la infecție sau rănire, Physiol. Plant Pathol. 9 (1976)
77–86, https://doi.org/10.1016/0048-4059(76)90077-1;
´ b) M. Lopez, F. Martínez, C. Del
Valle, C. Orte, M.
wines
Miro,
byAnalysis
high-performance
of phenolic liquid
constituents ´ 922 (2001)
chromatography,
of biological
J. Chromatogr.
interest in redA
359–363,
https://doi.org/10.1016/ S0021-9673(01)00913-X; c) BC Akinwumi, KAM Bordun, HD
Anderson, Activitățile biologice ale stilbenoidelor, Int. J. Mol. Sci. 19 (2018) 792, https://
Efectele resveratrolului în artrita inflamatorie, Inflamație 30 (2007) 1–6. https://
link.springer. com/article/10.1007/s10753-006-9012-0; e) SH Tsai, SY Lin-Shiau, JK Lin,
Suprimarea sintetazei de oxid nitric și reglarea în jos a activării NFkappaB în
macrofage de către resveratrol, Br.
J. Pharmacol. 126 (1999) 673–680, https://doi.org/10.1038/sj.bjp.0702357; f) F.
Orsini, L. Verotta, M. Lecchi, R. Restano, G. Curia, E. Redaelli, E. Wanke, Derivații de
resveratrol și rolul lor ca modulatori ai canalelor de potasiu, J. Nat.
Prod. 67 (2004) 421–426, https://doi.org/10.1021/np0303153.
[2] A. Koeberle, O. Werz, Multitarget approach for natural products in inflammation, Drug
Discov. Astăzi 19 (2014) 1871–1882, https://doi.org/10.1016/j. drudis.2014.08.006. [3]
a) M. Larrosa, J. Tom´e-Carneiro, MJ Y´ anez-Gascon, D. Alcantara, MV Selam, D. Beltran,
´
MT Garcia-Conesa, C. Urb´an, R. Lucas, F. Tomas-Barber J. an, C.oralMorales,
treatment
JC Espin,
with Preventive
´
resveratrol pro-prodrogs reduce drastic inflammation colon in rozătoare,7365–7376,
´J. Med.
53 (2010)
Chim.
https://doi.org/10.1021/jm1007006; b) MAE Reza-Ahmadi, Resveratrol-O revizuire
cuprinzătoare a progreselor recente în proiectarea și dezvoltarea medicamentelor
anticancer, Eur. J. Med. Chim. 200 (2020), 112356, https://doi.org/10.1016/
j.ejmech.2020.112356. [4] a) P. Penalver, ˜ E. Belmonte-Reches, N. Adan, M. Caro, ML
Mateos-Martin, M. Delgado, E. Gonzalez-Rey, JC Morales, Promedicamente și
metaboliți cu resveratrol alchilat ca potențiali terapeutici pentru boli neurodegenerative,
Eur. J. Med.
´
Chim. 146 (2018) 123–138, https://doi.org/10.1016/j.ejmech.2018.01.037; b) V.
Cardilea, R. Chillemib, L. Lambardoa, S. Sciutob, C. Spataforab, C. Tringalib, Activitatea
antiproliferativă a analogilor metilati ai E- și Z-resveratrolului, Z. Naturforsch. 62c
(2007) 189–195, https://doi.org/10.1515/znc-2007-3-406; c) B. De Filippis, A.
Ammazzalorso, M. Fantacuzzi, L. Giampietro, C. Maccallini, R. Amoroso, Anticancer
activity of stilbene-based derivatives, ChemMedChem 12 (2017) 558–5570, https://doi.
org/10.1002/cmdc.201700045; d) E. Gianchecchi, A. Fierabracci, Insights on the effects
of resveratrol and some of its derivatives in cancer and autoimmunity: a molecule with
a dual activity, Antioxidants 9 (2020) 91, https://doi.org/10.3390/ antiox9020091; e) M.
Ang, L. Cai, GO Udeani, KV Slowing, CF Thomas, CW Beecher, H.
H. Fong, NR Farnsworth, AD Kinghorn, RG Mehta, Cancer chemopreventive activity
of resveratrol, a natural product derived from struguri, Science 275 (1997) 218–220.
https://www.science.org/doi/10.1126/science.275.5297.218; f) BB Aggarwal, A.
Bhardwaj, RS Aggarwal, NP Seeram, S. Shishodia, Y. Takada, Rolul resveratrolului în
prevenirea și terapia cancerului: studii preclinice și clinice, Anticancer Res. 24 (2004)
2783–2840; g) VP Androutsopoulos, L. Fragiadaki, DA Spandidos, A. Tosca, Analogul
resveratrolului, 3,4,5,4’-trans-tetrametoxistilben, inhibă creșterea celulelor
melanomului A375 prin multiple moduri de acțiune anticanceroase, Int. J. Oncol. 49
(2016) 1305–1314, https://doi.org/10.3892/ijo.2016.3635; h) X. Zheng, LY Yu, X. Yao, B.
Ly, ZH Yang, QT Zheng, HY Duan, C. Song, H.
L. Xie, Sinteza și activitățile anticanceroase ale derivaților de resveratrol, Open J. Med.
Chim. 6 (2016) 51–57, https://doi.org/10.4236/ojmc.2016.63005; i) S.
Sale, RD Verschoyle, D. Boocock, DJ Jones, N. Wilsher, KC Ruparelia, Farmacocinetica
la șoareci și proprietățile inhibitoare de creștere ale agentului chimiopreventiv
presupus al cancerului resveratrol și analogul sintetic trans 3,4,5,4 ′ - tetrametoxistilben,
Br. J. Cancer 90 (2004) 736–744.
[5] a) S. Das, HS Lin, PC Ho, KY Ng, The impact of aqueous solubility and dose on the
pharmacokinetic profiles of resveratrol, Pharm. Res. (NY) 25 (2008) 2593–2600, https://
doi.org/10.1007/s11095-008-9677-1; b) F. Silva, A. Figueiras, E. Gallardo, C. Nerín, FC
Domingues, Strategii pentru a îmbunătăți solubilitatea și stabilitatea antioxidanților
stilbeni: un studiu comparativ între ciclodextrine și acizi biliari, Food Chem. 145
(2014) 115–125, https:// doi.org/10.1016/j.foodchem.2013.08.034.
Machine Translated by Google
L. Grau i colab.
[6] a) LX Wang, A. Heredia, H. Song, Resveratrol glucuronides as the metabolites of resveratrol
in humans: characterization, synthesis, and anti-HIV activity, J. Pharmaceut. Sci. 93
(2004) 2448–2457, https://doi.org/10.1002/jps.20156; b) RW Dellinger, AM Garcia, FL
Meyskens, Diferențele în glucuronidarea resveratrolului și pterostilbenului:
specificitatea enzimei modificate și diferențele potențiale de gen, Metabolul
medicamentului. Farmacokineta. 29 (2014) 112–119, https://doi.org/ 10.2133/
dmpk.DMPK-13-RG-012.
[7] HHS Chow, LL Garland, CH Hsu, DR Vining, WM Chew, JA Miller,
M. Perloff, JA Crowell, DS Alberts, Resveratrolul modulează enzimele de metabolizare a
medicamentelor și cancerigene într-un studiu voluntar sănătos, Cancer Prev. Res. 3
(2010) 1168–1175, https://doi.org/10.1158/1940-6207.CAPR-09-0155.
[8] DC Ferraz da Costa, FA Casanova, J. Quarti, MS Malheiros, D. Sanches, PS dos Santos, E.
Fialho, JL Silva, Transient transfection of a wild-type p53 gene triggers resveratrol-
induced apoptosis in cancer cells , PLoS One 7 (2012), e48746, https:// doi.org/10.1371/
journal.pone.0048746 P53.
[9] HY Lin, HY Tang, FB Davis, PJ Davis, Resveratrol și apoptoză, Ann. NOU
Acad. Sci. 1215 (2011) 79–88, https://doi.org/10.1111/j.1749-6632.2010.05846.
[10] KY Chen, CC Chen, YC Chang, MC Chang, resveratrolul a indus senescența prematură
și a inhibat tranziția epitelial-mezenchimală a celulelor canceroase prin inducerea
supresoarelor tumorale Rad9, PLoS One 14 (2019), e0219317, https://doi. org/
10.1371/2Fjournal.pone.0219317.
[11] R. Pradhan, S. Chatterjee, KC Hembram, C. Sethy, M. Mandal, CN Kundu, Nano
resveratrolul formulat inhibă metastazele și angiogeneza prin reducerea
citokinelor infamatorii din celulele canceroase orale prin țintirea macrofagelor
asociate tumorii, J. Nutr. Biochim. 92 (2021), 108624.
[12] A. Bishayee, Prevenirea cancerului și tratamentul cu resveratrol: de la studiile la
rozătoare la studiile clinice, Cancer Prev. Res. 2 (2009) 409–418, https://doi.org/10.1158/
1940-6207.capr-08-0160.
[13] JE McMurry, MP Fleming, New method for the reductive coupling of carbonyls to olefines.
Sinteza p-carotenului, J. Am. Chim. Soc. 96 (1974) 4708–4709, https://doi.org/10.1021/
ja00821a076. [14] a) M. Lu, B. Liu, H. Xiong, F. Wu, C. Hu, P. Liu, Trans-3,5,4’-
trimetoxistilben a redus rezistența la gefitinib în NSCLC prin suprimarea MAPK/Akt/ Calea
Bcl-2 prin reglarea în sus a miR-345 și miR-498, J. Cell Mol. Med. 23 (2019) 2431–2441,
https://doi.org/10.1111/jcmm.14086; b) FS Aldawsari, CA Velazquez-Martinez, 3,4′ ,5-
trans-Trimetoxistilben; un analog natural al resveratrolului cu potență anticanceroasă
îmbunătățită, Invest. N. Drugs 33 (2015) 775–786, https://doi.org/10.1007/
s10637-015-0222-x; c) D. Alex, EC Leong, ZJ Zhang, derivat de resveratrol, trans-3,5,4′ -
trimetoxistilben, exercită efecte antiangiogenice și de perturbare vasculară la peștele-
zebra prin reglarea în jos a VEGFR2 și modularea ciclului celular, J. Cell. Biochim. 109
(2010) 339–346, https://doi.org/10.1002/jcb.22405; d) MH Pan, JH Gao, Activitatea
antitumorală a 3,5,4′- trimetoxistilbenului în celulele COLO 205 și xenogrefe la
șoarecii SCID, Mol. Carcinog. 47 (2008) 184–196, https:// doi.org/10.1002/mc.20352; e)
JH Tsai, LS Hsu, CL Lin, 3,5,4′ -Trimetoxistilben , un analog metoxilat natural al
resveratrolului, inhibă invaziva celulelor canceroase de sân prin reglarea în jos a
cascadelor de semnalizare PI3K/Akt și Wnt/beta-catenina și inversarea epiteliului.
tranziție mezenchimală, Toxicol. Aplic. Pharmacol. 272 (2013) 746–756, https:// doi.org/
10.1016/j.taap.2013.07.019; f) YT Yang, CJ Weng, CT Ho, GC Yen, analogul de
resveratrol-3,5,4′- trimetoxi trans-stilben inhibă invazia celulelor de adenocarcinom
pulmonar uman prin suprimarea căii MAPK și scăderea expresiei matricei
metaloproteinaze-2, Mol. Nutr. Alimentare Res. 53 (2009) 407–416, https://doi.org/
10.1002/ mnfr.200800123.
11
European Journal of Medicinal Chemistry 246 (2023) 114962
[15] K. Pchalek, AW Jones, MMT Wekking, DSC Black, Synthesis of activated 3- substituted
indoles: an optimizated one-pot procedure, Tetrahedron 61 (2005) 77–82, https://
doi.org/10.1016/ j.tet.2004.10.060.
[16] J. Li, Y. Mizukami, X. Zhang, WS Jo, DC Chung, Gastroenterology 128 (2005) 1907–1918,
https://doi.org/10.1053/j.gastro.2005.02.067.
[17] L. Kriegl, Analize in situ ale mecanismelor moleculare ale carcinogenezei
colorectale [Analiza in situ ale mecanismelor moleculare ale carcinogenezei
colorectale, Pathologe 34 (Suppl 2) (2013) 269-273, https://doi.org/10.1007 /
s00292-013-1821-y. Limba germana.
[18] F. Okada, JW Rak, BS Crois, B. Lieubeau, M. Kaya, L. Roncari, S. Shirasawa,
T. Sasazuki, RS Kerbel, Impact on oncogenes in tumor angiogenesis: mutant K-Ras up-
regulation of vascular endothelial growth actor/vascular permeability factor este
necesar, dar nu suficient pentru tumorigenitatea celulelor umane de carcinom
colorectal, Proc. Natl. Acad. Sci. SUA 95 (1998) 3609–3614, https://doi.org/10.1073/
pnas.95.7.3609.
[19] X. Zhang, JP Gaspard, DC Chung, Reglarea creșterii endoteliale vasculare
factor de către căile Wnt și K-ras în neoplazia colonică, Cancer Res. 61 (2001)
6050–6054.
[20] (a) P. Garcia-Alfonso, E. Grande, E.
´ Polo, R. Afonso, JJ Reina, M. Jorge, J.S.
M. Campos, V. Martínez, C. Angeles, C. Montagut, Rolul agenților antiangiogenici
în tratamentul pacienților cu cancer colorectal avansat conform statutului K RAS,
Angiogenesis 17 (2014) 805–821, https://doi .org/10.1007/s10456- 014-9433-6; b) V.
Trapp, B. Parmakhtiar, V. Papazian, L. Willmott, JP Fruehauf, Efectele anti angiogenice
ale resveratrolului mediate de scăderea VEGF și creșterea expresiei TSP1 în co-
cultura melanom-celule endoteliale, Angiogenesis 13 (2010) 305– 315, https://doi.org/
10.1007/s10456-010-9187-8. [21] a) Y. Gao, MJ van Haren, N. Buijs, P. Innocenti, Y.
Zhang, D. Sartini,
R. Campagna, M. Emanuelli, RB Parsons, W. Jespers, H. Guti´errez-de-Ter´an, GJ
P. van Westen, NI Martin, Inhibarea puternică a nicotinamidei N-metiltransferazei prin
bisubstratul legat de alchenă care mimează cu aromatice cu deficit de electroni, J. Med.
Chim. 64 (2021) 12938–12963, https://doi.org/10.1007/s00292-013-1821-y; b) W.
Wang, C. Yang, T. Wang, Roluri complexe ale nicotinamidei N metiltransferazei în
progresia cancerului, Cell Death Dis. 267 (2022), https://doi. org/10.1038/
s41419-022-04713-z. Acces deschis.
[22] PR Holland, PJ Goadsby, Antagoniști de molecule mici CGRP vizați pentru terapia
migrenei acute, Neurotherapeutics 15 (2018) 304–312, https://doi.org/ 10.1007/
s13311-018-0617-4.
[23] H. Sun, DW Dodick, S. Silberstein, PJ Goadsby, U. Reuter, M. Ashina, Siguranța și
eficacitatea AMG-334 pentru prevenirea migrenei episodice: o fază 2 randomizată,
dublu orb, controlată cu placebo studiu, Lancet Neurol. 15 (2016) 382–390, https://
doi.org/10.1016/S1474-4422(16)00019-3.
[24] M. Morris, S. Maeda, K. Vossel, L. Mucke, The many faces of tau, Neuron 70 (2011)
410–426, https://doi.org/10.1016/j.neuron.2011.04.009.
[25] Mueller LR, Combs B, Alhadidy MM, Brady ST, Morphini GA, Canaan MN,
Tau: o proteină hub de semnalizare, Front. Mol. Neurosci. 14 (2021), 647054, https://
doi. org/10.3389/fnmol.2021.647054.
[26] T. Mosman, Test colorimetric rapid pentru creșterea și supraviețuirea celulară, aplicare
la testele de proliferare și citotoxicitate, J. Immunol. Metode 65 (1983) 55–63, https://
doi.org/10.1016/0022-1759(83)90303-4. ˜
[27] GP Carroll, S. Srivastava, AS Volini, MM Pineiro-Nú˜nez, T. Vetman, Măsurarea
eficacității și impactului unei platforme de inovare deschisă, Drug Discov. Astăzi 22
(2017) 776–785, https://doi.org/10.1016/j.drudis.2017.01.009.