EDA - Editura - Vlad Ciprian

Ciprian VLAD
ETICĂ ȘI DEONTOLOGIE ACADEMICĂ

BIBLIOTECA NAŢIONALĂ
A CIP nr. 01013/ 04.01.2019
ROMÂNIEI
Către
EDITURA Galaţi University Press
Vă trimitem :
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Etică şi deontologie academică / coord.: Ciprian Vlad. - Galaţi : Galaţi
University Press, 2018
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-696-147-9
I. Vlad, Ciprian (coord.)
37
Birou CIP,
Mihai Ganciu
Notă :
Caseta conţinând descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a

României va fireprodusă conform originalului pe verso paginii de
titlu a cărţii respective.
Redactarea descrierii CIP în afara Bibliotecii Naţionale a

României intră sub incidenţa Legii dreptului de autor
Ciprian VLAD
Etică și deontologie academică

Coordonator Ciprian VLAD
Etică și deontologie academică
GUP
2018
PREFAȚĂ
După publicarea Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea

ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare și a Legii Educației Naționale
nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare, au apărut neplăceri în
punerea în aplicare a acestora. Nu de multe ori, cercetători cu renume
internațional au întâmpinat dificultăți în valorificarea rezultatelor cercetării
datorită cadrului legislativ diferit de la o țară la alta.
Lucrarea de față prezintă în cele opt capitole materiale și idei ale

coordonatorului, adunate încă din anul 2012, an în care am fost ales președinte
al Comisiei de Etică Universitară din cadrul Universității „Dunărea de Jos”
din Galați. Totodată, un pas important a constat și în apariția Ordinului nr.
3131/2018 privind includerea în planurile de învățământ, pentru toate
programele de studii universitare organizate în instituțiile de învățământ
superior din sistemul național de învățământ, a cursurilor de etică și integritate
academică.
S-a constatat de multe ori, că este mai bine să previi o abatere de la

normele de etică și deontologie profesională universitară. Acesta este și unul
din scopurile acestui material, acela de a preveni prin cunoaștere și
exemplificare.
La realizarea prezentei lucrări au participat atât cadre didactice de

valoare cât și personal didactic auxiliar cu atribuții specifice în domeniu.
Fiecare capitol este bine structurat și conține bibliografie.
5
În primul capitol se evidențiază Cadrul legislativ și standardele etice
aplicabile deontologiei profesionale specifice mediului academic și bunei
conduite în cercetarea științifică. S-au abordat subiecte privind proprietatea
intelectuală şi deontologia valorificării rezultatelor cercetării științifice văzute
la nivel internațional, național și intern, în cadrul Universității „Dunărea de
Jos” din Galați.
Cel de-al doilea capitol, intitulat Plagiatul, autoplagiatul și alte abateri

de la normele de bună conduită în cercetare știintifică, dezvoltare
tehnologică și inovare, prezintă clarificări legate de plagiat, autoplagiat și
sancțiunile aplicabile.
În capitolul III, intitulat Bune practici în activitatea de brevetare, se

prezintă pașii necesari protejării cercetării prin brevetare dar și aspecte
adiacente acestei teme.
Capitolul IV - Principii generale de evaluare. Etapele evaluării

evidențiază aspecte privind evaluarea calității educaționale și instituționale.
Sunt prezentate aspecte din punctul de vedere al Agenţiei Române de
Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) pentru a arăta
studenților elementele definitorii pentru finalizarea unor studii universitare de
licență, masterat și doctorat de calitatea educațională și instituțională, în
cadrul unei universități evaluată de către ARACIS cu grad de încredere
ridicat.
În capitolul V, intitulat Bazele de date științifice. Accesul mobil la

bazele de date abonate, se aduce lămuriri privind căutarea informațiilor în
baza de date științifice, clasificarea revistelor și bazelor de date, indicele
Hirsch și managementul referințelor bibliografice.
6
Capitolul VI ne oferă informații privind Protecția datelor cu caracter
personal – elemente de noutate în contextul adoptării regulamentului (UE)
2016/679.
Penultimul capitol aduce completări suplimentare și se constituie într-

un Ghid de bune practici în cercetare/inovare și în redactarea/publicarea
lucrărilor științifice.
Capitolul final abordează aspecte de Etică și deontologie academică în

domeniului medical.
Prezenta carte se dorește a fi un material care să vină în ajutorul cadrelor

didactice, cercetătorilor, studenților și tuturor celor interesați de temele
abordate.
Doresc să mulțumesc pe această cale colaboratorilor care m-au sprijinit

în realizarea acestui demers, celor care au crezut că voi putea aduce licăriri
pe teritoriul eticii universitare și în special colegilor din Comisia de Etică
Universitară.
Decembrie 2018
Coordonatorul
7
8
LISTA AUTORILOR
Jurist BRATOVEANU, Dumitrache Bogdan

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați
Prof.univ.dr.ing. FRANGU, Laurențiu

Facultatea de Automatică, Calculatoare, Inginerie Electrică și
Electronică
Prof.univ.dr. MATEI, Mădălina Nicoleta

Decan al Facultății de Medicină și Farmacie
Conf.univ.dr. MATIC, Andreea Elena

Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice
Prof.univ.dr.habil. MEREUȚĂ, Claudiu

Facultatea de Educație Fizică și Sport
Prof.univ.dr.ing. MEREUȚĂ, Elena

Prorector cu Activitatea Didactică
9
Ș.l.univ.dr.ing. RUS, Mădălina
Facultatea de Inginerie
Prof.univ.dr.ing.dr.ec.habil. STANCIU, Silvius

Director al Departamentului de Formare Continuă și Transfer
Tehnologic
Drd. URSACHI, Lenuța

Serviciul Bibliotecă și Editura Universității
Prof.univ.dr.ing. VASILESCU, Elisabeta

Facultatea de Inginerie
Conf.univ.dr.ing. VLAD, Ciprian

Președinte al Comisiei de Etică Universitară
10
CUPRINS
Prefață 5
Lista autorilor 9
I CADRUL LEGISLATIV ȘI STANDARDE ETICE 15
APLICABILE DEONTOLOGIEI PROFESIONALE
SPECIFICE MEDIULUI ACADEMIC ȘI BUNEI
CONDUITE ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ
I.1 Aspecte generale privind morala, etica și deontologia 15
profesională
I.2 Reglementări internaționale referitoare la proprietatea 18
intelectuală şi deontologia valorificării rezultatelor
cercetării științifice
I.3 Cadrul intern (din dreptul românesc) de reglementare a 27
standardelor și normelor specifice deontologiei academice
I.4 Reglementarea standardelor și normelor specifice 45
deontologiei academice în cadrul Universității „Dunărea
de Jos” din Galați
II PLAGIATUL, AUTOPLAGIATUL ȘI ALTE ABATERI 59
DE LA NORMELE DE BUNĂ CONDUITĂ ÎN
CERCETARE ȘTIINTIFICĂ, DEZVOLTARE
TEHNOLOGICĂ ȘI INOVARE
II.1 Buna conduită în cercetarea științifică 59
II.2 Plagiatul și autoplagiatul 66
II.2.1 Cadrul legal și definiții 66
II.2.2 Aspecte specifice autoplagiatului 74
II.2.3 Autorii faptelor de plagiat și autoplagiat 78
II.2.4 Procedura de cercetare disciplinară și sancțiunile 81
aplicabile pentru săvârșirea plagiatului, autoplagiatului și
a celorlalte abateri de la buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltare tehnologică și inovare
11
II.2.5 Sancțiunile aplicabile pentru încălcarea normelor de 92
bună conduită în cercetarea științifică, dezvoltare
tehnologică și inovare
II.3 Alte abateri de la buna conduită în cercetarea științifică, 104
dezvoltarea tehnologică și inovare
II.4 Concluzii 112
III BUNE PRACTICI ÎN ACTIVITATEA DE 119
BREVETARE
III.1 Introducere 119
III.2 Obținerea brevetului de invenție 126
III.3 Date statistice privitoare la activitatea de brevetare din 144
România
III.4 Brevetarea internațională 147
IV PRINCIPII GENERALE DE EVALUARE. ETAPELE 155
EVALUĂRII
IV.1 Introducere 155
IV.2 Principii generale de evaluare a calităţii 162
IV.3 Etapele evaluării externe a calităţii instituţiilor de 166
învăţământ superior
V BAZELE DE DATE ȘTIINȚIFICE. ACCESUL MOBIL 171
LA BAZELE DE DATE ABONATE
V.1 Introducere 171
V.2 Căutarea informațiilor în bazele de date științifice 179
V.2.1 Căutarea de referințe bibliografice pentru tema de 180
cercetare
V.2.2 Căutarea unei reviste indexate ISI 182
V.2.3 Căutarea unei reviste cotate ISI 184
V.2.4 Căutarea revistelor cotate ISI dintr-un anumit 186
domeniu de interes
V.2.5 Căutarea revistelor indexate BDI 187
V.2.6 Căutarea revistelor clasificate de UEFISCDI pe 189
zone de culoare
V.3 Impactul rezultatelor cercetării. Numărul de citări, 190
indicele Hirsch
V.3.1 Analiza bibliometrică în Web of Science 190
V.3.2 Analiza bibliometrică în Scopus 194
12
V.3.3 Analiza bibliometrică în Google Scholar (Google 195
Academic)
V.4 Managementul referințelor bibliografice 202
V.4.1 Cazul salvării referințelor din Web of Science în 202
Endnote
V.4.2 Cazul salvării referințelor din Scopus în Mendeley 205
V.4.3 Cazul salvării referințelor din Google Scholar în 206
Zotero
VI PROTECȚIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL 213
– ELEMENTE DE NOUTATE ÎN CONTEXTUL
ADOPTĂRII REGULAMENTULUI (UE) 2016/679
VI.1 Noțiuni generale. Reglementări internaționale în domeniul 213
protecției datelor personale
VI.2 Protecția datelor personale în România 234
VI.3 O nouă calificare la nivel național și european - 238
Responsabil cu protecția datelor
VII GHID DE BUNE PRACTICI ÎN 247
CERCETARE/INOVARE ȘI ÎN
REDACTAREA/PUBLICAREA LUCRĂRILOR
ȘTIINȚIFICE
VII.1 Introducere 247
VII.2 Bune practici în redactarea lucrărilor ştiinţifice 249
VII.3 Citarea unei lucrări din care am preluat text ad literam 250
VII.4 Parafrazarea 253
VII.5 Menţionarea sursei unor idei (soluţii, metode, teorii...) 256
publicate anterior
VII.6 Menţionarea sursei pentru idei nerevendicate sau din 257
patrimoniul public
VII.7 Dreptul de proprietate, preluarea de fotografii, grafice, 259
tabele etc. din alte lucrări
VII.8 Colectivul de autori al unei lucrări propuse 259
VII.9 Lista lucrărilor citate (referinţe bibliografice sau 261
„references”)
VII.10 Obligaţiile evaluatorului unei lucrări (reviewer) 262
VII.11 Utilizarea corectă a datelor reale, obţinute în experimente 262
VII.12 Utilizarea datelor care privesc subiecţi umani 263
13
VII.13 Evitarea pericolelor unui experiment 265
VII.14 Acţiuni corective, în cazul încălcării involuntare a 265
regulilor de comportare corectă
VIII ETICA ŞI DEONTOLOGIA ACADEMICĂ ÎN 269
DOMENIUL MEDICAL
VIII.1 Noțiuni generale de etică și deontologie medicală 269
VIII.2 Scurt istoric al eticii medicale 272
VIII.3 Jurământul lui Hipocrate 281
VIII.4 Organizații internaționale cu atribuții în domeniul eticii și 288
bioeticii medicale
VIII.5 Consimțământul informat al pacientului și etica medicală 295
VIII.6 Legislația națională relevantă cu referințe la etica 300
medicală
14
I
CADRUL LEGISLATIV ȘI STANDARDE ETICE
APLICABILE DEONTOLOGIEI PROFESIONALE
SPECIFICE MEDIULUI ACADEMIC ȘI BUNEI
CONDUITE ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ
Andreea Elena MATIC
I.1 Aspecte generale privind morala, etica și deontologia profesională 15

I.2 Reglementări internaționale referitoare la proprietatea intelectuală 18
şi deontologia valorificării rezultatelor cercetării științifice
I.3 Cadrul intern (din dreptul românesc) de reglementare a 27
I.4 Reglementarea standardelor și normelor specifice deontologiei 45
academice în cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați
Bibliografie 54
I.1 Aspecte generale privind morala, etica și deontologia

profesională
În ultimii ani, deontologia profesională a căpătat o amploare
deosebită, atât în plan intern cât și în plan internațional, fiind reglementată
în detaliu și constituind obiectul unei analize profunde și atenții speciale.
Inevitabil, acest lucru se reflectă și în mediul universitar unde, „etica
cercetării științifice și deontologia academică constituie veritabile obiecte de
studiu și reglementare”1.
Deși nu ne putem închipui viața în societate în absența normelor
morale și „orice activitate umană (inclusiv sfera afacerilor și viața publică)
1
Avram, Andrei; Berlic, Cătălin; Murgescu, Bogdan; Murgescu, Mirela-Luminița;
Popescu, Marian; Rughiniș, Cosima; Sandu, Dumitru; Socaciu, Emanuel; Șercan, Emilia;
Ștefănescu, Bogdan; Tănăsescu, Simina Elen; Voinea, Sanda - Deontologie academică.
Curriculum cadru, Curs Universitar, Coordonator: Liviu Papadima, prof. univ. dr. Simina
Tănăsescu, cap. Standarde și reglementări, p. 38.
15
solicită un element de moralitate”2, de multe ori există diferențe și
dezacorduri în legătură cu conținutul efectiv al acestora.
În limbajul cotidian termenii de etică și morală sunt adesea
considerați sinonimi, fiind folosiți pentru a desemna unul și același lucru. În
realitate, etica este o ramură a filosofiei și are are drept obiect de studiu
știința despre morală, iar morala este constituită din „ansamblul normelor
care reglementează comportamentul oamenilor în societate”3.
Normele morale care reglementează comportamentul social și
interacțiunile dintre persoane sunt extrem de variate și complexe putând
diferi de la o comunitate la alta (totuși, rareori în mod esențial cu privire la
aspectele fundamentale). Atunci când comunitățile umane își desfășoară
activitatea și existența relativ izolat, normele morale ale grupului sunt bine
cunoscute (și, în general, respectate) de membrii acelui grup. Prin urmare nu
există necesitatea unei reglementări scrise în care normele și sancțiunile
aferente pentru încălcarea lor să fie expres prevăzute.
La momentul actual, interacțiunile dintre grupuri și indivizi au
devenit extrem de complexe, iar diferențele dintre normele grupurilor
sociale pot crea neînțelegeri sau facilita încălcări care atrag consecințe
negative, fiind afectate colaborările viitoare, încrederea reciprocă, prestigiul
profesional al indivizilor, imaginea instituțiilor etc. De aici apare nevoia de
reglementare expresă a acestor norme, numai în acest mod fiind posibilă
cunoașterea și respectarea valorilor morale/etice/deontologice protejate și
acceptate de comunitățile academice.
O altă dificultate care apare în momentul în care se încearcă
standardizarea și uniformizarea normelor de deontologie profesională (în
2
Morar,Vasile - Etica în afaceri și în politică, Editura Universității din București,
București, 2006, p. 7.
3
Coman Kund, Liviu - Deontologia și statutul funcționarilor publici, Curs Universitar,
2013, p. 2.
16
afară de numărul mare de comunități și diferențele morale, etnice, culturale
dintre acestea) se referă la particularitățile fiecărui domeniu de activitate
profesională și cercetare științifică. Din acest motiv, există norme
deontologice specifice fiecărei profesii (cadre didactice, funcționari publici,
avocați, medici, contabili etc.) și există coduri deontologice pentru fiecare
dintre acestea atât la nivel de stat cât și la nivel internațional, european etc..
În mediul academic varietatea și complexitatea interacțiunilor dintre
persoane și grupuri este mare. Studiul și cercetarea pot fi strict disciplinare
(vizând teorii/ obiecte/ noțiuni/ instituții specifice unei singure discipline sau
unui domeniu unic) dar cel mai adesea sunt interdisciplinare sau
transdisciplinare. Astfel, reglementarea standardizată a comportamentelor
aferente acestor activități este dificilă deoarece trebuie respectat specificul
fiecărui domeniu. Normele care reglementează aceste comportamente
trebuie să aibă un anumit grad de generalitate și caracter impersonal, iar
aspectele specifice ale domeniilor (științele naturii, științe sociale, științe
umane, medicină etc.) sunt dificil de încorporat pentru a se ajunge la o
reglementare generică comună. Pe cale de consecință, s-a formulat ideea că
„în materie de etică și deontologie academică standardele ori bunele practici
și cutumele sunt preferate normelor scrise și/sau juridice”4.
Așa cum am menționat anterior, există diferențe între normele
morale și deontologice general acceptate ale diferitelor comunități, dar
aspectele esențiale trebuie totuși să fie comune, și este preferabil să fie
reglementate expres pentru a putea fi cunoscute, a se menține ordinea
socială și a fi armonizate activitățile profesionale. O atare reglementare
expresă a normelor de comportament, a drepturilor și obligațiilor celor
implicați în acele activități profesionale și a sancțiunilor aplicabile în caz de
4
Deontologie academică. Curriculum cadru, Curs Universitar, prof. univ. dr. Simina
17
încălcare face posibilă buna desfășurare a activității profesionale și a
interacțiunilor dintre profesioniști (între ei sau în relațiile cu terții).
Deontologia profesională aferentă domeniului academic și cercetării
științifice este reglementată atât în plan internațional și european cât și în
plan național.
De asemenea, instituțiile de învățământ superior din România, care
funcționează în baza principiului autonomiei universitare, au propriile lor
reglementări sub formă de coduri, regulamente etc. În perioada scursă de la
intrarea în vigoare a acestor norme, prin aplicarea lor s-a creat, atât la nivel
național cât și instituțional, un set de bune practici sau jurisprudențe care au
rolul de a îmbunătăți înțelegerea conținutului lor și aplicarea corectă și
unitară a acestora.
În cele ce urmează ne vom referi la dispozițiile internaționale,
interne și celelalte reglementări care vizează deontologia profesională
specifică mediului academic.
I.2 Reglementări internaționale referitoare la proprietatea

intelectuală şi deontologia valorificării rezultatelor cercetării
științifice
În ceea ce privește normele internaționale, trebuie să începem prin a
menționa faptul că principalele tratate internaționale care consacră și
protejează drepturile fundamentale ale omului, cuprind dispoziții referitoare
la dreptul de proprietate intelectuală, conferind titularilor acestor drepturi
prerogativele aferente utilizării și recunoașterii lor.
Proprietatea intelectuală reprezintă „o formă de titlu legal care

permite posesorului să controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi
18
idei sau expresii.”5 Protecția juridică a proprietății intelectuale include
dreptul de autor, dreptul la marcă, brevetele de invenții etc. și considerăm că
este absolut necesară atât în plan internațional cât și intern. Dreptul de
proprietate intelectuală este definit în literatura de specialitate astfel:
„ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile privind
protecția creației intelectuale în domeniile industrial, științific, literar și
artistic, precum și semnele distinctive ale activității de comerț”.6
Dreptul de proprietate intelectuală îi conferă titularului său atât

beneficii de ordin material cât și moral, beneficii care pot fi protejate, la
nevoie, prin forța de constrângere a statului.
În primul rând se impune să menționăm faptul că Declarația

Universală a Drepturilor Omului7 (1948) prevede, în cadrul art. 27 alin
(2), faptul că „orice persoană are dreptul la protecţia intereselor sale morale
şi materiale decurgând din orice creaţie ştiinţifică, literară sau artistică al
cărei autor este”.
Un alt tratat internațional care face referire directă la drepturile
persoanelor asupra creațiilor proprii este Pactul internaţional referitor la
drepturile economice, sociale şi culturale8 (1966). Acesta, în cuprinsul art.
15-1 lit. c) prevede că „statele părţi la prezentul Pact recunosc fiecărei
persoane dreptul de a beneficia de protecţia intereselor morale şi materiale
decurgând din orice creaţie ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor
este”.
5
https://ro.wikipedia.org/wiki/Proprietate_intelectual%C4%83.
6
Macovei, Ioan – Dreptul proprietății intelectuale, Editura Universității „Al. I. Cuza”Iași,
Iași, 2002, p.9.
7
https://lege5.ro/Gratuit/g42doobx/declaratia-universala-a-drepturilor-omului-din-
10121948, accesat la data de 20.08.2018.
8
http://www.hotararicedo.ro, accesat la data de 20.08.2018.
19
La nivelul Uniunii Europene, au fost adoptate mai multe acte
normative care au fost ulterior transpuse în legislațiile statelor membre.
Dintre acestea amintim:
 Directiva 93/83/CEE privind coordonarea anumitor reglementări
privind dreptul de autor şi drepturile conexe aplicabile radiodifuzării
prin satelit şi retransmiterii prin cablu9.
 Directiva 93/98/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind
armonizarea duratei de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor
drepturi conexe10.
 Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și Consiliului din 11
martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date11.
 Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și Consiliului din 13
octombrie 1998 privind protecţia juridică a desenelor și modelelor
industriale12.
 Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de
autor și a drepturilor conexe în societatea informațională13.
În conținutul acestei directive se regăsesc rațiunile instituirii acestui
act normativ. Astfel, în cadrul art. (2) teza ultimă se arată faptul că „dreptul
de autor și drepturile conexe joacă un rol important în acest context, al
elaborării unui cadru juridic general și flexibil care să sprijine dezvoltarea
9
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A31993L0083, accesat
la data de 20.08.2018.
10
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A31993L0098, accesat
la data de 20.08.2018.
11
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=celex:31996L0009, accesat la data
de 20.08.2018.
12
la data de 20.08.2018.
13
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A02001L0029-
20
societății informaționale în Europa, întrucât protejează și stimulează
dezvoltarea și comercializarea de noi produse și servicii, precum și crearea
și exploatarea conținutului lor creativ.” Mai departe, la punctul (9) se arată
că „orice armonizare a dreptului de autor și a drepturilor conexe trebuie să
aibă la bază un nivel ridicat de protecție, deoarece aceste drepturi sunt
esențiale pentru creația intelectuală. Protecția lor contribuie la menținerea și
dezvoltarea creativității în interesul autorilor, artiștilor interpreți sau
executanți, producătorilor, consumatorilor, culturii, industriei și publicului
larg. În consecință, proprietatea intelectuală a fost recunoscută ca parte
integrantă a proprietății.”
Art. 2 și 3 din Capitolul II – Drepturi și excepții al Directivei
2001/09 prevăd expres că dreptul de autorizare sau interzicere a reproducerii
unei opere aparține în mod exclusiv autorului acelei opere iar statele
membre trebuie să asigure respectarea acestui drept. Conținutul acestei
Directive a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu
ocazia soluționării unor spețe.
Spre exemplu, în speța CJUE. C-161/17 având ca obiect
„interpretarea articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind
armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în
societatea informațională, [...] invocată în cadrul unui litigiu între landul
Renania de Nord-Westfalia din Republica Federală Germania și dl. Dirk
Renckhoff, fotograf, relativ la utilizarea fără autorizație, de către un elev al
unei școli situată în circumscripția acestui land, a unei fotografii realizate de
dl. Renckhoff disponibilă pe internet, pentru a ilustra o expunere ce ulterior
a fost publicată de către respectiva instituție de învățământ pe o altă pagină
de internet. În interpretarea noțiunii de «comunicare publică», prevăzută la
articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE, CJUE a statuat că
21
această noțiune include publicarea pe un site internet a unei fotografii
publicate în prealabil, fără vreo măsură de restricționare care să împiedice
descărcarea sa și cu autorizația titularului dreptului de autor, pe un alt site
internet”.14
În speța CJUE C-5/08, Infopaq International A/S c./ Danske
Dagblades Forening) Curtea a statuat că „un act efectuat în cursul unui
procedeu de captare de date, care constă în stocarea informatică a unui
extras compus din 11 cuvinte dintr-o operă protejată, precum și în
imprimarea acestui extras se poate încadra în sfera noțiunii de reproducere
în parte în sensul articolului 2 din Directiva 2001/29 privind armonizarea
anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea
informațională, dacă – aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere –
elementele preluate astfel sunt expresia creației intelectuale proprii a
autorului lor. În schimb, același act nu îndeplinește condiția referitoare la
caracterul tranzitoriu prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Directiva
2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și
drepturilor conexe în societatea informațională și, prin urmare, acest
procedeu nu poate fi realizat fără consimțământul titularilor drepturilor de
autor vizați”.15
Astfel, „jurisprudența în materie, fără a fi abundentă, sprijină mai
buna înțelegere a conceptelor utilizate”.16
14
https://www.juridice.ro/596396/cjue-c-161-17-renckhoff-drept-de-autor-si-drepturi-
conexe-in-societatea-informationala-prof-dr-camelia-toader-membru-al-completului.html.
15
CJUE C-5/08, Infopaq International A/S c./ Danske Dagblades Forening, Deontologie
academică. Curriculum cadru, Curs Universitar, prof. univ. dr. Simina Tănăsescu, cap.
Standarde și reglementări.
16
Deontologie academică. Curriculum cadru, Curs Universitar, prof. univ. dr. Simina
22
27 septembrie 2001, privind dreptul de suită în beneficiul autorului
unei opere de artă originale;17
29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate
intelectuală;18
 Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și împrumut și
anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății
intelectuale;19
 Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 12 decembrie 2006 privind durata de protecția a dreptului de
autor și a anumitor drepturi conexe;20
22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu
privire la mărci;21
 Directiva 2009/24/ CE a Parlamentului European și a Consiliului din
23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru
calculator.22
17
la data de 20.08.2018.
18
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32004L0048 , accessat la
data de 20.08.2018.
19
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32006L0115 , accesat
la data de 20.08.2018.
20
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32006L0116 , accesat la
data de 20.08.2018.
21
https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32008L0095&from=RO accesat la data de 17.08.2018.
22
http://www.orda.ro/fisiere/directive/Directiva%2024_2009%20progr%20de%20calcu%20
codific%20a%20Direct%20250_91.pdf accesat la data de 17.08.2018.
23
Totodată, dreptul de proprietate intelectuală precum și modalitatea
de exercitare legală a acestuia au fost transpuse şi într-o serie de
Regulamente ale Uniunii Europene dintre care amintim Regulamentul
Consiliului (CE) nr. 40/1994 din 20 decembrie 1993 privind marca
comunitară.23
***
Un alt aspect supus reglementării în plan internațional se referă la
activitatea academică, comportamentul deontologic corect al membrilor
acestei comunități atât în ceea ce privește relațiile dintre ei cât și (în mod
special) referitor la buna conduită în cercetare. Atât în plan intern cât și
internațional, universitățile funcționează în baza principiului autonomiei
universitare ceea ce le permite să își stabilească (desigur cu respectarea
legilor) propriile norme și standarde deontologice. Un document important
în acest context este Declarația de la Bologna (1999)24 care și-a propus
realizarea unei Europe a Cunoașterii „ca o componentă indispensabilă
pentru consolidarea și îmbogățirea calității de cetățean al Europei”.25
De asemenea, comunitățile științifice internaționale au adoptat
coduri și au instituit reguli de bune practici în cercetarea științifică și inovare
urmărind prin acestea dezvoltarea cunoașterii, domeniilor științifice, buna
colaborare în cadrul echipelor de cercetători, recunoașterea meritelor și
contribuțiilor fiecăruia etc.
În acest sens amintim: The European Code of Conduct for Research
Integrity. Revisited Edition.26 În Preambul, la alineatul 2 se arată că
23
http://www.osim.ro/relatii/regulamente/31994R0040.pdf, accesat la data de 20.08.2018.
24
http://www.upt.ro/pdf/calitate/Proces_Bologna_Conventii_Declaratii_Comunicate.pdf
accesat la data de 15 august 2018.
25
http://www.upt.ro/pdf/calitate/Proces_Bologna_Conventii_Declaratii_Comunicate.pdf, p.
23.
26
http://www.allea.org/wp-content/uploads/2017/04/ALLEA-European-Code-of-Conduct-
for-Research-Integrity-2017.pdf, accesat la data de 20.07.2018.
24
„cercetarea științifică este o acțiune comună care se desfășoară în mediul
academic, industrie și în alte domenii de activitate. Cercetarea științifică
implică colaborarea directă sau indirectă care, în multe situații transcende
limitele sociale, culturale și politice”).
În primul capitol al Codului, intitulat Principii sunt enumerate și
definite principiile care trebuie să guverneze bunele practici în cercetarea
științifică: reliability (siguranță și autenticitatea rezultatelor obținute,
metodelor folosite etc.), honesty (transparența și corectitudinea comunicării
rezultatelor cercetării), respect („respect față de colegi, participanții la
studiile științifice, societate, ecosisteme, moștenirea culturală și mediul
înconjurător”27) și accountability (responsabilitate pentru rezultatele
publicate, modul de organizare al cercetării etc.)
În Capitolul 2 sunt descrise bunele practici în cercetare, făcându-se
referire la mediul în care se realizează cercetarea, instruirea necesară pentru
cercetare, supervizarea cercetării, metodele de cercetare, asigurarea
cunoașterii normelor care reglementează bunele practici în cercetare
aferente domeniului științific vizat, modul de obținere și prelucrare a datelor
în cadrul cercetării, colaborarea între cercetători, publicarea și diseminarea
rezultatelor, precum și analiza și controlul articolelor anterior publicării.
Capitolul 3 al Codului cuprinde enumerare și definițiile încălcărilor
aduse bunelor practici în cercetarea științifică subliniindu-se caracterul
esențial al cunoașterii și încălcării normelor care reglementează bunele
practici în cercetarea științifică. Dintre încălcări ale bunelor practici în
cercetarea științifică prevăzute de Cod amintim: fabricarea și falsificarea
rezultatelor cercetării, plagiatul, autoplagiatul etc.
27
http://www.allea.org/wp-content/uploads/2017/04/ALLEA-European-Code-of-Conduct-
for-Research-Integrity-2017.pdf, accesat la data de 20.08.2018.
25
Alte Coduri adoptate în cadrul diferitelor univesități sau asociații
internaționale:
 Bunele maniere în Știință. Un set de principii și norme (Good
Manners in Science. A set of Principles and Guidelines) adoptat de
Academia de Științe a Poloniei;
 Codul de Bune Practici în Cercetarea Științifică. Promovarea bunelor
practici și prevenirea încălcărilor normelor de etică și deontologie în
cadrul cercetării științifice (Code of Good Practice for Research.
Promoting good practice and preventing misconduct) adoptat de UK
Research Integrity Office28 în 2009;
 Codul de Etică Științifică al Academiei de Științe a Ungariei
(Science Ethics Code of the Hungarian Academy of Sciences)29
adoptat în 2010;
 Codul Olandez de bună conduită în cercetarea științifică. Principiile
bunelor practice în predare și cercetare (The Netherlands Code of
Conduct for Scientific Practice. Principles of good scientific
teaching and research) adoptat de Asociația Universităților din
Olanda) Association of Universities in the Netherlands în 2004 și
modificat în 2012;30
 Codul de etică - Code of Ethics31 adoptat de World Economic Forum
în anul 2018.
28
http://ukrio.org/wp-content/uploads/UKRIO-Code-of-Practice-for-Research.pdf, accesat
la data de 22.08.2018.
29
http://mta.hu/data/dokumentumok/english/background/Science_Ethics_Code_English.pdf,
accesat la data de 22.08.2018.
30
https://www.vsnu.nl/files/documenten/Domeinen/Onderzoek/The_Netherlands_Code_of_
Conduct_for_Scientific_Practice_2012.pdf , accesat la data de 22.08.2018.
31
http://www3.weforum.org/docs/WEF_Code_of_Ethics.pdf, accesat la data de
22.08.2018.
26
Codurile menționate în paragraful anterior sunt exemplificative.
Numărul acestor coduri este de fapt mult mai mare. Cu mici diferențe de
nuanță toate au în comun faptul că cercetarea științifică trebuie să se
realizeze în mod responsabil și onest, cercetătorii trebuie să folosească
metode validate și să indice modul în care au fost obținute rezultatele, să dea
dovadă de respect față de colegi, de subiectul și obiectele cercetării (mai
ales atunci când vorbim de studii realizate pe ființe vii) etc. De asemenea,
un aspect important este constituit din operațiunea de prevenție a
eventualelor fraude prin recenzarea și verificarea atentă a lucrărilor anterior
publicării.
I.3 Cadrul intern (din dreptul românesc) de reglementare a

I. Constituția României reglementează în cuprinsul art. 32 dreptul
la învățătură care este asigurat prin învățământul de stat gratuit. Aceasta
înseamnă că învățământul universitar gratuit este accesibil tuturor
persoanelor o singură dată pentru fiecare ciclu de învățământ: licență,
master, doctorat. A doua sau a treia specializare în oricare din cele trei se
poate face la taxă. De asemenea, dacă studentul urmează cursurile unei
specializări la buget un an sau doi după care se răzgândește și alege o altă
specializare, va avea dreptul să o urmeze pe a doua parțial la buget (în limita
numărului de ani în care nu a beneficiat de învățământ gratuit). Desigur că
posibilitatea de a ocupa un loc la buget depinde și de alte aspecte sau
circumstanțe (cum ar fi performanțele individuale, numărul de locuri
bugetate scoase la concurs etc.).
În cuprinsul art. 32 alineatul (6) din Constituție este garantată
autonomia universitară, fără ca această prevedere să fie însoțită și de alte
27
precizări. În cursul anului 2013, o Comisie de revizuire a Constituției a
propus completarea acestui alineat cu următoarea definiție a autonomiei
universitare care ar consta din „capacitatea recunoscută prin lege instituţiilor
de învăţământ superior de a-şi gestiona direct şi nemijlocit patrimoniul, de
a-şi alege ori, după caz, desemna în mod liber organele de conducere, de a-şi
executa în mod neîngrădit un buget de venituri şi de cheltuieli, de a hotărî în
mod independent cu privire la politica de personal însuşită şi de a decide
fără nicio constrângere exterioară cu privire la misiunile educaţionale şi de
cercetare asumate”.32 Totuși, aspectele menționate în definiția de mai sus se
regăsesc reglementate în diferite forme, și în Legea educației naționale nr.
1/2011, cartele universitare etc. astfel încât considerăm că este suficientă
garantarea constituțională a autonomiei universitare și reglementarea ei
detaliată prin lege organică.
Totodată, Constituția consfințește și dreptul persoanelor la libertatea
conștiinței. Art. 29 alin. (1) – (6) din Constituție garantează dreptul la
libertatea gândirii și a opiniilor (alin. 1), dreptul la libertatea conștiinței „în
spirit de toleranță și respect reciproc”33 (alin. 2), dreptul părinților și al
tutorilor de a asigura educația copiilor minori de care răspund „potrivit
propriilor convingeri”34 (alin. 6).
În cadrul art. 30 alin. (1) – (8) este garantată libertatea de exprimare
a persoanelor, adică „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a
credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin
imagini, prin sunete sau prin orice alte mijloace de comunicare” (alin 1)35.
Alineatul (2) interzice în mod expres cenzura, iar prevederile alineatelor (6)
32
http://www.mediafax.ro/social/noua-constitutie-defineste-explicit-autonomia-
universitara-10963233, articol publicat la data de 13 iunie 2013, accesat la data de
29.07.2018.
33
Constituția României, www.cdep.ro, accesat la data de 25 iulie 2018.
34
Ibidem.
35
Constituția României, www.cdep.ro, accesat la data de 25 iulie 2018.
28
(libertatea de exprimare nu se realizează în mod legal dacă prejudiciază
onoarea, demnitatea, dreptul la imagine și viața particulară a unei persoane),
(7)36 și (8)37 sunt incidente și în cadrul exprimării ideilor, concepțiilor și
opiniilor membrilor comunității academice.
Toate acestea sunt esențiale în mediul academic în cadrul căruia, atât
activitatea didactică cât și activitatea de cercetare științifică încurajează
libera exprimare a ideilor, discuțiile constructive, argumentarea propriilor
opinii, lucrul în echipe de cercetare etc.
Educația pe care o primește copilul din partea familiei și a școlii
(mediul preuniversitar) constituie fundamentul de cunoștințe morale, etice,
teoretice și practice cu care studentul intră în mediul academic. Cu cât
aceste prime etape ale educației sunt realizate mai temeinic prin cultivarea
respectului reciproc, toleranței, încurajarea originalității și a schimbului de
idei, cu atât mai ușor tânărul se va integra în mediul academic, va manifesta
interes către cercetare în domeniul ales, colaborări științifice și profesionale,
dezvoltare personală și a carierei, toate aceste constituind componente
esențiale ale unei integrări ulterioare eficiente și de succes pe piața muncii.
II. Legea Educației Naționale nr. 1/2011 cu modificările și
completările ulterioare constituie cadrul normativ care reglementează
învățământul în România.
În cuprinsul art. 118 alin (1) din Legea nr. 1/2011 sunt enumerate
principiile care stau la baza învățământului superior din România:
36
Conținutul art. 30 alin. (7) este următorul: „sunt interzise de lege defăimarea țării și a
națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și
manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.” www.cdep.ro.
37
Conținutul art. 30 alin (8) „răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă
la cunostința publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului
manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de
televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.” www.cdep.ro.
29
„a) principiul autonomiei universitare;
b) principiul libertăţii academice;
c) principiul răspunderii publice;
d) principiul asigurării calităţii;
e) principiul echităţii;
f) principiul eficienţei manageriale şi financiare;
g) principiul transparenţei;
h) principiul respectării drepturilor şi libertăţilor studenţilor şi ale
personalului academic;
i) principiul independenţei de ideologii, religii şi doctrine politice;
j) principiul libertăţii de mobilitate naţională şi internaţională a
studenţilor, a cadrelor didactice şi a cercetătorilor;
k) principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor;
l) principiul centrării educaţiei pe student”.38
Alineatul (2) al aceluiași articol prevede în mod expres faptul că „în
învăţământul superior nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă,
etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală
sau alte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de
lege”39, fiind astfel interzisă în mod expres orice formă de discriminare și
asigurându-se astfel respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
De asemenea, pentru a se asigura urmarea cursurilor univesitare și
desfășurarea tuturor activităților în condiții optime de către persoanele cu
dizabilități, se instituie în sarcina universităților obligația de a asigura pentru
aceste persoane „căi de acces adaptate [acestora] în totalitatea spaţiilor
universitare, precum şi condiţii pentru desfăşurarea normală a activităţilor
38
https://legeaz.net/legea-educatiei-nationale-1-2011, accesat la data de 22.08.2018.
39
Ibidem.
30
academice, sociale şi culturale în cadrul instituţiilor de învăţământ
superior”40 (art. 118 alin (3) din Legea nr. 1/2011).
Articolul 130 alineatul (1) prevede obligativitatea fiecărei instituții

de învățământ superior de a adopta un cod de etică și deontologie
profesională universitară care trebuie să cuprindă reglementări ale
următoarelor aspecte:
a) situaţiile de conflicte de interese şi incompatibilităţi;
b) faptul că „persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude
până la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel
încât unul sau una să se afle faţă de celălalt sau cealaltă într-o poziţie de
conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în
aceeaşi universitate şi nu pot fi numiţi în comisii de doctorat, comisii de
evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soţii, rudele sau
afinii până la gradul al III-lea inclusiv”41 (art. 130 alin. 1 lit.b din Legea
1/2011);
c) „măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau
pentru garantarea originalităţii lucrărilor de licenţă, master, doctorat,
articolelor ştiinţifice sau a altor asemenea lucrări, precum şi sancţiunile
aferente”42 (art. 130 alin. 1 lit.c din Legea 1/2011).
Legea educației naționale nr.1/2011 reglementează, în Capitolul II
Statutul personalului didactic şi de cercetare din învăţământul superior,
Secțiunea 5 Etica universitară principalele aspecte privind activitatea
Comisiilor de Etică universitară. Astfel, conform art. 306 din Legea nr.
1/2011 în cadrul fiecărei universități trebuie să existe o Comisie de etică
universitară.
40
Ibidem.
41
Ibidem.
42
Ibidem.
31
În continuare sunt reglementate în linii generale structura,
componența și atribuțiile Comisiei. Conform legii, din Comisia de Etică
Universitară pot face parte numai „persoane cu prestigiu profesional şi
autoritate morală”43 (art. 306). De asemenea, legiuitorul a indicat expres
persoanele care nu pot face parte din Comisie și anume persoanele care
ocupă vreuna dintre următoarele funcţii: rector, prorector, decan, prodecan,
director administrativ, director de departament sau de unitate de cercetare -
dezvoltare, proiectare, microproducţie. Din punctul nostru de vedere
instituirea acestor reglementări are în vedere asigurarea obiectivității și
imparțialității membrilor Comisiei, evitarea unor posibile conflicte de
interese și a cumulului de funcții.
Atribuțiile Comisiei de Etică Universitară, prevăzute de art. 306 alin.
(3) din Legea nr. 1/2011 sunt următoarele:
a) analizarea şi soluţionarea abaterilor de la etica universitară, aduse
la cunoștința Comisiei prin sesizare sau autosesizare, conform Codului de
etică şi deontologie universitară;
b) realizarea raportului anual referitor la situaţia respectării eticii
universitare şi a eticii activităţilor de cercetare în Universitate, care se
prezintă rectorului, senatului universitar şi constituie un document public;
c) elaborarea Codului de etică şi deontologie universitară;
propunerile CEU sunt analizate și adoptate de Senat, iar Codul de Etică și
deontologie universitară este parte integrantă din Carta Universității;
d) exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 206/2004, cu
modificările şi completările ulterioare (le vom analiza în secțiunea
următoare).
43
Ibidem.
32
Este important să menționăm faptul că aceste atribuții nu sunt
prevăzute în mod limitativ, fiind posibilă extinderea lor prin lege sau prin
Carta Universității. În ceea ce privește Carta Universității „Dunărea de Jos”
din Galați vom analiza conținutul acesteia în cadrul secțiunilor următoare.
Așa cum am arătat anterior, Comisia de Etică Universitară (CEU)
are competență specială, și anume, de a soluționa sesizările și autosesizările
privind abaterile de la etica universitară. În cadrul art. 308 alin (1) din Legea
nr. 1/2011 se specifică expres faptul că orice persoană (din universitate sau
din afara ei) poate sesiza CEU cu privire la eventuala săvârșire a unor
abateri de la etica universitară (prevăzute de Codul de etică și deontologie
universitară sau de Legea nr. 206/2004). Cu ocazia soluționării sesizării,
CEU are obligația de a păstra confidențialitatea cu privire la autorul
sesizării.
Sesizările sau autosesizările privind săvârșirea de abateri de la
normele de etică și deontologie profesională sunt soluționate de către CEU
prin emiterea de hotărâri motivate care sunt avizate de consilierul juridic al
Universității, aspect prin care este atestată legalitatea acestora. Rațiunea
acestei prevederi este explicitată în cuprinsul art. 307 teza 2 din Legea nr.
1/2011 care prevede că răspunderea juridică referitoare la activitatea și
hotărârile Comisiei de Etică revine universității.
Legea nr. 1/2011 instituie, în cadrul art. 310 o serie de abateri grave
de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea universitară:
plagiatul, confecționarea de rezultate, falsificarea datelor, introducerea de
informații false în solicitările de granturi sau de finanțare.
Secțiunea 7 - Sancţiuni disciplinare și Secțiunea 8 - Sancţiuni
referitoare la încălcarea eticii universitare şi a bunei conduite în cercetare
din Capitolul II - Statutul personalului didactic şi de cercetare din
învăţământul superior reglementează sancțiunile disciplinare aplicabile
33
persoanelor care au încălcat obligațiile instituite prin contractul individual
de muncă, normele de comportament care aduc atingere interesului
învățământului și prestigiului instituției, normele de etică și deontologie
profesională etc. și procedura disciplinară aplicabilă acestora.
În ceea ce privește sancțiunile aplicabile abaterilor de la etica și
deontologia profesională săvârșite de personalul didactic și de cercetare și
personalul didactic și de cercetare auxiliar acestea sunt prevăzute de art. 318
din Legea nr. 1/2011 și le vom enumera în ordinea gravității lor, începând
cu cea mai ușoară: avertismentul, diminuarea salariului, suspendarea
dreptului de a participa la concursuri de avansare sau de ocupare a unor
funcții de conducere (pe o perioadă limitată de timp), destituirea din funcție
și desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Acest regim sancționator se completează cu prevederile celorlalte
acte normative, coduri, reglementări interne etc. care trebuie să se
circumscrie cadrului legislativ general.
Din comunitatea academică fac parte și studenții de la toate
programele de studii (licență, master, doctorat) care au drepturi și obligații
specifice calității și activității lor. Normele deontologice – ansamblul
drepturilor și obligațiilor - care reglementează activitatea studenților sunt
prevăzute prin Legea nr. 1/2011, Codul de etică și deontologie profesională
universitară, regulamentul privind activitatea universitară a studenților
(RAUS) etc. Conținutul acestor norme va fi analizat în detaliu într-unul din
capitolele următoare, dedicat special acestui subiect. Vom menționa aici
doar faptul că sancțiunile aplicabile studenților care săvârșeșc abateri de la
normele deontologice sunt prevăzute de art. 319 din Legea nr. 1/2011 cu
modificările și completările ulterioare: avertisment scris, exmatriculare și
alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și deontologie universitară.
34
III. Un act normativ foarte important care reglementează
deontologia profesională în mediul academic în ceea ce privește activitatea
de cercetare științifică este Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare. În cuprinsul
acestei legi sunt reglementate următoarele aspecte:
1. Categoriile de norme de bună conduită în activitatea de cercetare-
dezvoltare (art. 2 lit. a– e):
a) normele privind buna conduită în activitatea științifică;
b) „norme de bună conduită în activitatea de comunicare,
publicare, diseminare și popularizare științifică, inclusiv în
cadrul cererilor de finanțare depuse în cadrul competițiilor de
proiecte organizate din fonduri publice;
c) norme de bună conduită în activitatea de evaluare și
monitorizare instituțională a cercetării-dezvoltării, de
evaluare și monitorizare de proiecte de cercetare-dezvoltare
obținute prin acțiuni din cadrul Planului Național de
Cercetare, Dezvoltare și Inovare și de evaluare de persoane în
vederea acordării de grade, titluri, funcții, premii, distincții,
sporuri, atestate sau certificate în activitatea de cercetare-
dezvoltare;
d) norme de bună conduită în funcțiile de conducere în
activitatea de cercetare-dezvoltare;
e) normele de bună conduită privind respectarea ființei și
demnității umane, evitarea suferinței animalelor și ocrotirea
și refacerea mediului natural și a echilibrului ecologic”.44
44
Art. 2 lit. b) – e) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare cu modificările și completările ulterioare, publicată în
35
Abaterile de la buna conduită pentru fiecare dintre categoriile de
norme prevăzute la art. 2 lit. a) – e) sunt expres incriminate în
cuprinsul art. 21 din Legea nr. 206/2004 cu modificările și
completările ulterioare. Acestea constituie abateri disciplinare și sunt
sancționate ca atare în măsura în care, datorită gravității lor, a
pericolului mare și a consecințelor produse nu constituie înfracțiuni.
Încălcarea normelor de conduită prevăzute la art. 2 litera a) din
Legea nr. 206/2004:
„a) confecționarea de rezultate sau date și prezentarea lor ca date
experimentale, ca date obținute prin calcule sau simulări numerice pe
calculator ori ca date sau rezultate obținute prin calcule analitice ori
raționamente deductive;
b) falsificarea de date experimentale, de date obținute prin calcule
sau simulări numerice pe calculator ori de date sau rezultate obținute prin
calcule analitice ori raționamente deductive;
c) îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activității de
cercetare-dezvoltare a altor persoane, inclusiv prin blocarea nejustificată a
accesului la spațiile de cercetare dezvoltare, prin avarierea, distrugerea ori
manipularea aparaturii experimentale, a echipamentului, a documentelor, a
programelor de calculator, a datelor în format electronic, a substanțelor
organice sau anorganice ori a materiei vii necesare altor persoane pentru
derularea, realizarea sau finalizarea activităților de cercetare-dezvoltare”.45
Încălcarea normelor de conduită prevăzute la art. 2 litera b) din
Legea nr. 206/2004:
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 04.06.2004. Ultima modificare a Legii
s-a realizat prin OG nr. 2/2016.
45
Art. 21 alin. (1) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
36
a) „plagiatul;
b) autoplagiatul;
c) includerea în lista de autori a unei publicații științifice a unuia
sau mai multor coautori care nu au contribuit semnificativ la publicație ori
excluderea unor coautori care au contribuit semnificativ la publicație;
d) includerea în lista de autori a unei publicații științifice a unei
persoane fără acordul acesteia;
e) publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor
rezultate, ipoteze, teorii ori metode științifice nepublicate;
f) introducerea de informații false în solicitările de granturi sau de
finanțare, în dosarele de candidatură pentru abilitare, pentru posturi
didactice universitare ori pentru posturi de cercetare-dezvoltare”.46
Încălcarea normelor de conduită prevăzute la art. 2 litera c) din
Legea nr. 206/2004:
„a) nedezvăluirea situațiilor de conflicte de interese în realizarea sau
participarea la evaluări;
b) nerespectarea confidențialității în evaluare;
c) discriminarea, în cadrul evaluărilor, pe criterii de vârstă, etnie,
sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală ori
alte tipuri de discriminare, cu excepția măsurilor afirmative prevăzute de
lege”.47
46
47
37
Încălcarea normelor de conduită prevăzute la art. 2 litera d) din
Legea nr. 206/2004:
„a) abuzul de autoritate pentru a obține calitatea de autor sau coautor
al publicațiilor persoanelor din subordine;
b) abuzul de autoritate pentru a obține salarizare, remunerare sau alte
beneficii materiale din proiectele de cercetare-dezvoltare conduse ori
coordonate de persoane din subordine;
c) abuzul de autoritate pentru a obține calitatea de autor sau coautor
al publicațiilor persoanelor din subordine ori pentru a obține salarizare,
remunerare sau alte beneficii materiale pentru soți, afini ori rude până la
gradul al III-lea inclusiv;
d) abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii,
concepte sau rezultate asupra persoanelor din subordine;
e) obstrucționarea activității unei comisii de etică, a unei comisii de
analiză sau a Consiliului Național de Etică48, în cursul unei analize a unor
abateri de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare din
subordine;
f) nerespectarea prevederilor și procedurilor legale destinate
respectării normelor de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare
prevăzute în prezenta lege, în Legea nr. 1/2011, în Codul de etică, în
codurile de etică pe domenii, în regulamentele de organizare și funcționare a
instituțiilor de cercetare - dezvoltare, respectiv în cartele universitare, după
caz, inclusiv nepunerea în aplicare a sancțiunilor stabilite de către comisiile
48
Actualmente Consiliul Național de Etică are denumirea de Consiliul de Etică și
Management Universitar acordată prin Ordinul ministrului Educației Naționale și Cercetării
Științifice nr. 6.085/14.12.2016.
38
de etică conform art. 11 alin. (6) din prezenta lege sau de către Consiliul
Național de Etică, conform art. 326 din Legea nr. 1/2011”.49
Încălcarea normelor de conduită prevăzute la art. 2 litera e) din
Legea nr. 206/2004 este reglementată în Codurile de etică ale
instituțiilor de învățământ superior.
Legea nr. 206/2004 cu modificările și completările ulterioare mai
prevede o serie de abateri de la normele deontologice aplicabile
activității de cercetare științifică în cuprinsul art. 21 alin. (6):
„a) participarea activă în abateri săvârșite de alții;
b) cunoașterea abaterilor săvârșite de alții și nesesizarea comisiei de
etică prevăzute la art. 9 sau a Consiliului Național de Etică;
c) coautoratul publicațiilor conținând date falsificate sau
confecționate;
d) neîndeplinirea obligațiilor legale și contractuale, inclusiv a celor
aferente contractului de mandat sau contractelor de finanțare, în exercitarea
funcțiilor de conducere ori de coordonare a activităților de cercetare-
dezvoltare”.50
În continuare, legiuitorul indică o serie de fapte care nu constituie
abateri de la buna conduită în cercetare și dezvoltare, precizări,
terminologie51 (definirea termenilor utilizați în această lege pentru a facilita
49
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 04.06.2004.
50
Art. 21 pct. (6) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 04.06.2004.
51
De exemplu, art. 4 prevede: alin. „(1) În sensul prezentei legi, următorii termeni sunt
definiţi după cum urmează : […] d) plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o
comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii,
date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în
format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la
sursele originale; e) autoplagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală,
39
aplicare corectă și uniformă a normei juridice), conflictele de interese,
competența de soluționare a sesizărilor privind încălcarea normelor de bună
conduită în cercetare și inovare, activitatea, componența și competența
Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării
Tehnologice și Inovării și a comisiilor de etică din cadrul instituțiilor de
învățământ superior și cercetare, sancțiunile care pot fi aplicate de cele două
foruri atunci când se constată săvârșirea unor abateri de la buna conduită în
cercetare și dezvoltare.
IV. Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de
cercetare-dezvoltare prevede, în cuprinsul art. 1 alin. (1), faptul că acest
act normativ „constituie cadrul prin care se promovează formarea continuă,
dezvoltarea și motivarea resurselor umane, pentru asigurarea competenței și
eticii profesionale în activitățile de cercetare-dezvoltare, a libertății
demersurilor științifice și pentru participarea personalului din domeniu la
promovarea și evaluarea activităților ce îi revin”.52
În ceea ce privește etica și deontologia profesională, Statutul
personalului de cercetare – dezvoltare instituie în conformitate cu art. 24,
următoarele obligații:
„a) să respecte etica și deontologia activității de cercetare-dezvoltare;
„b) să respecte drepturile de proprietate intelectuală și
confidențialitatea convenită cu colaboratorii și cu finanțatorii cercetării;
inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii,
rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale
aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele
originale.”
52
Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu modificările
și completările ulterioare publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din
23 iulie 2003. Cea mai recentă modificare a acestei legi s-a realizat prin Legea nr. 69/2018.
40
„c) să nu creeze conflict de interese sau concurență neloială în cazul
cumulului de activități, efectuat în condițiile legii”.53
Încălcarea acestor obligații constituie abateri disciplinare și se
sancționează ca atare în măsura în care nu constituie infracțiuni. Dacă
faptele săvârșite întrunesc conținutul legal al unor infracțiuni atunci, față de
persoana sau persoanele vinovate, este atrasă răspunderea penală. În cazul în
care prin săvârșirea faptelor incriminate se cauzează un prejudiciu material
sau moral/ de imagine unei persoane sau instituții poate fi angajată și
răspunderea patrimonială a autorului / autorilor faptei respective.
V. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
cu modificările și completările ulterioare instituie o protecție specială cu
privire la dreptul de autor și celelalte drepturi conexe precizând subiectele
acestor drepturi, conținutul specific al fiecăruia, modalitățile de protecție
precum și sancțiunile aplicabile în caz de încălcare. În primul rând se
impune să menționăm faptul că „în România, dreptul de autor asupra unei
opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile
legislaţiei în vigoare. Acest drept este legat de persoana autorului şi nu
depinde de valoarea ştiinţifică, artistică sau culturală a operei pe care a
creat-o autorul respectiv. De asemenea, nu depinde nici de modalitatea de
creaţie, de modul sau forma de exprimare ori de destinaţia operei”.54 De
asemenea, art. 1 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 6/1996 statuează „acest drept
este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și
patrimonial”.55
53
Ibidem.
54
Dumitrache, Ioan; Iovu, Horia (coordonatori) – Manual de autorat științific,
http://www.ecs-
univ.ro/UserFiles/File/Manual%20de%20autorat%20stiintific%2026.09.2011.pdf, 2011,
accesat la data de 23.07.2018, p. 44.
55
Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996.
41
Pentru a fi respectat și garantat prin forța coercitivă a legii opera
unui autor nu trebuie să fie nici finalizată și nici publicată sau comunicată
vreunei audiențe în orice fel. Este suficient ca autorul să lucreze la o operă
care este proprie pentru ca dreptul său să fie recunoscut și protejat (art. 1
alin. (2) din Legea nr. 8/1996). De altfel, acesta este cazul cu diverse opere
(scrise sau de altă natură) publicate sau cunoscute postum.
În sensul Legii nr. 8/1996 cu modificările şi completările autorul este
persoana fizică ce a creat o anumită operă de unde se poate concluziona că
„dreptul de autor asupra operei respective decurge din simplul fapt al
realizării ei”.56 De asemenea, legea prevede că autori ai unei opere pot fi
mai multe persoane fizice. În absenţa unei probe contrare, se prezumă că
autorul este persoana sub numele căreia a fost adusă opera la cunoştinţă
publică, pentru prima dată. Din punctul de vedere teoretic „dreptul de autor
reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile
juridice privind crearea unei opere literare, artistice și științifice”.57
Sfera creațiilor care pot constitui obiectul dreptului de autor este
foarte vastă ea cuprizând opere științifice, literare, programe pentru
calculator, fotografii, artă plastică etc. Articolul 94 precizează care sunt
titularii drepturilor conexe dreptului de autor: „artiștii interpreți sau
executanți, pentru propriile interpretări ori execuții, producătorii de
înregistrări sonore și producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru
56
Dumitrache, Ioan; Iovu, Horia (coordonatori) – Manual de autorat științific,
http://www.ecs-
univ.ro/UserFiles/File/Manual%20de%20autorat%20stiintific%2026.09.2011.pdf, 2011,
accesat la data de 23.07.2018, p. 45.
57
Dominte, Nicoleta Rodica – Dreptul de autor. Mărci. Desene și modele. Brevete de
invenție. Jurisprudență comentată, Editura C. H. Beck. București, 2012, p. 15.
42
propriile înregistrări, și organismele de radiodifuziune și de televiziune,
pentru propriile emisiuni și servicii de programe”.58
Conform art. 1387 din Legea nr. 8/1996 încălcarea drepturilor
instituite și protejate prin această lege (inclusiv a dreptului de autor) poate
„atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, potrivit
legii”.59
Din punctul nostru de vedere, în anumite situații, plagiatul operei
altei persoane poate constitui, după caz (în funcție de gravitate și de
consecințele produse) abatere disciplinară sau infracțiune. Astfel, în cadrul
art. 141 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor care
reglementează infracțiunea de contrafacere, conform căruia „constituie
infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă
fapta persoanei care își însușește, fără drept, în întregime sau în parte, opera
unui alt autor și o prezintă ca o creație intelectuală proprie”60, dacă este
săvârșită de una din persoanele prevăzute de art. 1 alin. (4) din Legea nr.
206/2004, include și plagiatul. Astfel, nu ne raliem la opinia doamnei
Florea61 conform căreia, în nicio situație plagiatul nu poate fi o modalitate
de săvârșire a contrafacerii. Este adevărat că prin incriminarea acestei
infracțiuni legiuitorul protejează dreptul de autor și există situații în care
deși este citat autorul unei opere preluate, cel care a preluat nu avea dreptul
să folosească opera respectivă și a încălcat dreptul de autor. Dar, din punctul
nostru de vedere, uneori, prin plagierea operei altei persoane, faptă care în
mod evident se realizează fără drept, i se pot produce acesteia prejudicii atât
de imagine cât și patrimoniale, respectivul fiind îndreptățit să formuleze și o
58
59
60
Ibidem.
61
Florea, Sonia - Plagiatul și încălcarea drepturilor de autor, juridice.ro, septembrie 2016.
43
plângere penală și să obțină repararea prejudiciului moral și material suferit
și pe această cale.
Mai mult decât atât, în Legea nr. 206/2004 sunt enumerate abaterile
de la buna conduită în cercetare specificându-se că aceste fapte sunt abateri
„în măsura în care nu constituie infracțiuni potrivit legii penale”.62 Din
punctul nostru de vedere această sintagmă include și infracțiunea de
contrafacere.
Definiția plagiatului o regăsim, detaliată, în cadrul art. 4 alin. (1) lit.
din Legea nr. 206/2004 conform căruia acesta este „expunerea într-o operă
scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte,
expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor
autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele
originale”.
Din punctul nostru de vedere, dacă fapta de plagiat a operei unei alte
persoane are o gravitate scăzută atunci aceasta constituie abatere
disciplinară și se aplică doar sancțiunea disciplinară proporțională cu
circumstanțele individuale și reale, consecințe, atitudinea persoanei vinovate
etc. Pe de altă parte, condamnarea penală pentru infracțiunea de
contrafacere, poate atrage și răspunderea disciplinară cu aplicarea celei mai
grave sancțiuni disciplinare – desfacerea contractului de muncă sau
pierderea gradului didactic obținut ca urmare a folosirii lucrării plagiate la
concursul de ocupare a postului respectiv.
62
Art. 21 din Legea nr. 206/2004.
44
I.4 Reglementarea standardelor și normelor specifice
deontologiei academice în cadrul Universității „Dunărea de
Jos” din Galați
La nivelul Universității „Dunărea de Jos” din Galați a fost adoptată
în anul 2011 (și modificată în 2012) Carta Universității, iar în anul 2012 a
fost adoptat Codul de etică și deontologie profesională universitară al
Universității „Dunărea de Jos” din Galați, parte integrantă a Cartei.
Activitatea, drepturile și obligațiile studenților sunt reglementate, la
nivel instituțional, prin Regulamentul activității universitare a studenților,
dar și în Carta Universității și în Codul de etică.
Componența și atribuțiile Comisiei de Etică Universitară (CEU) sunt
prevăzute prin lege, Carta Universității, Codul de Etică și deontologie
profesională universitară și Regulamentul privind organizarea și
funcționarea Comisiei de Etică Universitară
I. Carta Universității „Dunărea de Jos” din Galați este, conform

art. 2 alineatul (1) „documentul care stabileşte misiunea Universităţii,
principiile academice, obiectivele, structura şi organizarea acesteia. Ea
respectă principiile înscrise în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
exprimă aderarea la Magna Charta a Universităţilor Europene semnată la
Bologna, precum şi la principiile ce definesc Spaţiul European al Educaţiei
şi al Cercetării. Carta este elaborată în concordanţă cu Constituţia României
şi legislaţia în vigoare.”63
Articolul 5 din Carta Universității reglementează principiile în baza
cărora se desfășoară activitatea didactică și de cercetare științifică în cadrul
63
Carta Universității „Dunărea de Jos” din Galați,
http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/carta-universitatii, accesat la data de
26.07.2018.
45
Universității „Dunărea de Jos” din Galați. În continuare le vom enumera pe
cele care vizează direct etica și deontologia profesională: autonomia
universitară (lit.a), principiul libertății academice (lit. b), principiul
răspunderii publice (lit. d), principiul echității (lit. f), principiul transparenţei
(lit.h), principiul respectării drepturilor şi libertăţilor studenţilor şi ale
personalului academic (lit. i) și principiul independenţei de ideologii, religii
şi doctrine politice (lit. j).
Autonomia universitară este reglementată special în cadrul art. 6 din
Cartă. Conform definiției (art.6 alin. (1) teza întâi), autonomia universitară
constă din „dreptul comunităţii universitare de a se conduce, de a-şi exercita
libertăţile academice fără niciun fel de ingerinţe ideologice, politice sau
religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe şi obligaţii în
concordanţă cu opţiunile şi orientările naţionale ale dezvoltării
învăţământului superior stabilite prin lege”.64 În continuare se specifică
faptul că „autonomia universitară este garantată prin Constituţie, iar
libertatea academică este garantată prin lege”.65
Articolul 11 alin. (1) lit. a) – d) – (2) explicitează conținutul noțiunii
de libertate academică, care constă din dreptul membrilor comunității
academice de a produce, transmite, preda, disemina cunoștințe prin
cercetare, fără îngrădiri de ordin politic, religios sau de orice altă natură
(alin 1 lit a), dreptul de a participa, în condițiile legii, la activitățile de
învățământ și cercetare și de a le conduce sau coordona (alin. 1 lit. b),
dreptul de a alege subiectele de cercetare (alin 1 lit.c) și „libertatea cercetării
64
26.07.2018.
65
26.07.2018.
46
în ceea ce priveşte stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor şi
valorificarea rezultatelor, conform legii”66 (alin. 2).
Întreaga Cartă reglementează și orientează activitățile specifice
mediului academic în așa fel încât acestea să se desfășoare în condițiile
respectării și promovării normelor de etică și deontologie profesională.
Carta acordă o atenție deosebită incompatibilităților și conflictelor de
interese (art. 33 și 34), relațiile cu studenții (art. 68), principiile care
guvernează activitatea studenților în mediul academic (art. 69, 70 și 71) etc.
II. Codul de etică și deontologie profesională universitară
reglementează normele deontologice aferente mediului academic, instituind
drepturi și obligații pentru toți membrii comunității academice (personal
didactic și de cercetare, personal didactic și de cercetare auxiliar și studenți).
De asemenea, în cuprinsul acestui cod sunt prevăzute și sancțiunile
aplicabile celor care încalcă aceste norme. Totodată, se regăsesc și normele
aplicabile tuturor tipurilor de cercetare științifică realizate în universități.
Încă de la început se precizează faptul că „normele şi principiile de
etică şi deontologie universitară promovate prin actualul Cod sunt parte a
sistemului de valori universal-acceptate de comunităţile academice”.67
Prin specificul prevederilor sale, Codul promovează valori precum
„dreptatea, echitatea, egalitatea de şanse, demnitatea, libertatea individuală
şi academică, proprietatea intelectuală, integritatea profesională şi morală,
cinstea, onestitatea, corectitudinea, datoria, responsabilitatea publică ş.a.”68
66
Ibidem.
67
Art. 2 alin. (1) din Codul de etică și deontologie profesională universitară al Universității
„Dunărea de Jos” din Galați, http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/codul-de-
etica-si-deontologie-profesionala-universitara.
68
Art. 3 alin. (1) din Codul de etică și deontologie profesională universitară al Universității
„Dunărea de Jos” din Galați, http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/codul-de-
etica-si-deontologie-profesionala-universitara.
47
În cadrul Codului sunt instituite următoarele principii specifice eticii
universitare: libertatea academică (art. 4-8), autonomia personală (art. 9-12),
dreptatea, echitatea și onestitatea intelectuală în activitatea didactică (art.
13-22), activitatea de cercetare științifică (art. 23- 26), activitatea
administrativă (art. 27 – 28), meritul (art. 29 -34), onestitatea academică și
corectitudinea intelectuală (art. 35-36), transparența (art. 37 – 38),
responsabilitatea personală și profesională (art. 39 și 40), respectul și
toleranța (art. 41și 42), colegialitatea (art. 43 – 45), loialitatea (art. 46 și 47),
confidențialitatea (art. 48).
În continuare, Codul cuprinde în Capitolul III (art. 49-54)
reglementarea incompatibilităților și a conflictelor de interese, în Capitolul
IV (art. 55-58) descrie componența și activitatea Comisiei de Etică
Universitare, iar în Capitolul V (art. 59-65) enumeră sancțiunile aplicabile
membrilor comunității academice care nu respectă normele de etică și
deontologie profesională.
III. Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei
de Etică Universitară din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din
Galați 69
, stabilește modul de desfășurare al activității acestei comisii,
dispunând cu privire la: baza legală a înființării și funcționării, structura,
organizarea activității, atribuțiile, competențele și atribuțiile președintelui și
vicepreședintelui, analiza și soluționarea sesizărilor, modul de funcționare și
rapoartele comisiei de analiză, căile de atac care pot fi formulate împotriva
hotărârilor CEU, sancțiunile care pot fi aplicate pentru încălcarea normelor
de etică și deontologie profesională etc.
IV. Regulamentul activității universitare a studenților are drept
obiect explicitarea normelor specifice aplicabile persoanelor care au
69
http://www.ugal.ro/files/site/comisie_etica/Regulament_etica_brosura_ianuarie_2014.pdf.
48
calitatea de student în cadrul Universității. În cuprinsul art. 4 alin. (1) din
Regulament „candidatul admis la unul din programele de studii în urma unui
concurs de admitere dobândeşte calitatea de student al Universităţii
“Dunărea de Jos” din Galaţi după parcurgerea procedurilor de
înmatriculare”.70
Pe lângă dispoziții privind frecvența la cursuri, promovabilitatea,
transferul de credite, continuarea studiilor, finalizarea studiilor, statutul
financiar, statutul academic etc. sunt reglementate, în cuprinsul Capitolului
3. Drepturi, obligații, sancțiuni anumite aspecte de ordin deontologic
specifice calității de student. Astfel, conform art. 8 pct. (11) studentul are
dreptul „să semnaleze aspectele pe care le consideră neadecvate în
activitatea universitară”. Acest drept include și formularea de sesizări cu
privire la eventuale încălcări ale normelor de etică și deontologie
profesională săvârșite de un cadru didactic, cadru didactic auxiliar sau coleg
student. Totodată, dispozițiile prevederilor de mai sus se completează cu
drepturile prevăzute la art. 8 pct. (30) conform căruia studentul are dreptul
„să ceară verificarea şi evaluarea abuzurilor şi neregulilor de către
organisme specializate prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi dreptul
la protecţia celor care sesizează, potrivit Legii nr. 571/2004 privind protecţia
personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi
care semnalează încălcări ale legii” și pct. (31) care stipulează expres faptul
că studentului trebuie „să-i fie înregistrate toate cererile scrise şi semnate
sau transmise la adresele oficiale de e-mail ale universităţii şi să primească
răspuns scris, respectiv prin mijloace electronice la aceste cereri, în
condiţiile stabilite de lege şi de regulamentele universitare. Această ultimă
70
Art. 4 alin. (1) din Regulamentul Activității Universitare a Studenților.
49
prevedere garantează faptul că toate sesizările formulate de către studenți
sunt înregistrate și analizate corespunzător.
***
În altă ordine de idei, conform art. 8 pct. (12) studentul are dreptul
„să participe la activitatea ştiinţifică, la activitatea formaţiilor artistice din
facultate sau universitate, a cenaclurilor literare, a cluburilor sau a Casei de
Cultură a Studenţilor, precum şi la activitatea sportivă universitară – de
masă şi de performanţă – din cadrul universităţii”. Desigur că această
activitate trebuie să se desfășoare cu respectarea normelor privind buna
conduită în cercetarea științifică, în caz contrar autorul abaterilor urmând a
fi sancționat corespunzător.
Art. 8 pct. (21) prevede că studentul are dreptul „să i se recunoască
drepturile de autor şi de proprietate intelectuală pentru rezultatele obţinute
prin activităţile de cercetare, dezvoltare, creaţie artistică şi inovare, conform
legislaţiei în vigoare, Cartei universitare şi eventualelor contracte între
părţi”. Astfel, activitatea de cercetare științifică a studenților trebuie să fie
încurajată și promovată conform legii, dreptul de autor sau brevetul pentru
descoperirile sau invențiile creatorului să fie acordate și recunoscute în
condițiile legii. Însușirea meritelor de către alte persoane decât autorul sau
autorii operei trebuie sancționată și descurajată.
De asemenea, conform pct. (26) al art. 8 din Regulament, studentul
trebuie „să aibă parte de o evaluare obiectivă şi nediscriminatorie a
competenţelor dobândite după parcurgerea unui curs, cu respectarea
programei şi dreptul de a cunoaşte baremul după care a fost evaluat”.
Acestui drept al studentului îi corespunde obligația deontologică corelativă a
cadrului didactic de a realiza evaluarea în mod corect, echitabil,
nediscriminator și transparent.
50
Tot pentru a se acorda egalitate de șanse și a nu se proceda
discriminator, studentul are dreptul „să fie examinat printr-o metodă
alternativă atunci când suferă de o dizabilitate temporară sau permanentă,
certificată medical, care face imposibilă prezentarea cunoştinţelor învăţate
în maniera prestabilită de către titularul de curs, astfel încât metoda
alternativă indicată să nu limiteze atingerea standardelor examinării” (art. 8
pct. 27).
V. Regulamentul instituțional privind organizarea şi
funcţionarea studiilor universitare de doctorat în şcolile doctorale din
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi71 „constituie cadrul normativ
privind organizarea şi desfăşurarea programelor de studii universitare de
doctorat în şcolile doctorale din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din
Galaţi, numită în continuare UDJG, fiind elaborat în conformitate cu
prevederile Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, dispoziţiile HG
681/3.08.2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat,
precum şi Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4843/01.08.2006
privind domeniile pentru studii universitare de doctorat” (art. 1.1).
În articolul 3.9 sunt enumerate principalele atribuții ale Consiliul
pentru Studiile Universitare de Doctorat (CSUD). Dintre acestea amintim
aici atribuția înstituită la litera l) conform căreia Consiliul pentru Studiile
Universitare de Doctorat trebuie să medieze şi să soluţioneze „conflictele
care îi sunt aduse la cunoştinţă: dintre doctorand şi şcoala doctorală, dintre
doctorand şi conducătorul de doctorat, dintre conducătorul de doctorat şi
şcoala doctorală. Înaintea unei eventuale analize din partea Comisiei de
etică a UDJG, medierea se face în ordinea: coordonator de domeniu de
doctorat, Consiliul şcolii doctorale (CSD), Consiliul pentru Studiile
71
http://www.ugal.ro/studii/doctorat/regulamentul-privind-organizarea-studiilor-
universitare-de-doctorat.
51
Universitare de Doctorat (CSUD-UDJG)”. De asemenea, Consiliul Școlii
doctorale are, conform art. 3.17 litera m) atribuția de a media și soluționa
„conflictele dintre doctorand şi conducătorul de doctorat”. Aceste conflicte
pot viza diferite aspecte: diferențe de opinii cu privire la obiectul de
cercetare sau metodele abordate, termenele de realizare a diferitelor
obiective fixate, aspecte de ordin deontologic, încălcări ale bunei conduite în
cercetarea științifică etc.
Conform art. 3.20 punctul (1) „IOSUD-UDJG garantează
transparenţa organizării şi desfăşurării programelor de studii universitare de
doctorat la nivelul şcolilor doctorale ale UDJG.” Îndeplinirea acestei
obligații de desfășurare a activității în mod transparent constituie o
componentă a deontologiei academice. La punctul (2) al aceluiași articol
sunt detaliate informațiile care sunt făcute publice pe site-ul instituției, în
așa fel încât să poată fi cunoscute de către toți cei interesați.
Articolul 3.21 este dedicat integral asigurării bunei conduite în
cercetarea științifică. Astfel, la alineatul (1) se prevede faptul că „școala
doctorală împreună cu conducătorul de doctorat au obligaţia de a informa
studentul-doctorand cu privire la etica ştiinţifică, profesională şi universitară
şi de a verifica respectarea acesteia” atât „pe parcursul realizării cercetării
de doctorat şi în redactarea tezei de doctorat”.
Următorul alineat prevede obligația Consiliilor școlilor doctorale și a
CSUD de a lua măsuri pentru „prevenirea şi sancţionarea abaterilor de la
normele eticii ştiinţifice, profesionale şi universitare, conform Codului de
etică şi deontologie profesională al UDJG”.
În situația în care sunt constatate încălcări ale bunei conduite în
cercetarea științifică sau ale eticii academice (inclusiv plagiat) „studentul-
doctorand şi/sau conducătorul de doctorat răspund/răspunde în condiţiile
legii”.
52
Referitor la conținutul tezei de doctorat, în cadrul art. 7.10 pct. (5) se
arată că „teza de doctorat este o lucrare originală, fiind obligatorie
menţionarea sursei pentru orice material preluat”. De asemenea la pct. (6) se
prevede că „studentul-doctorand este autorul tezei de doctorat şi îşi asumă,
printr-o declaraţie scrisă, corectitudinea datelor şi informaţiilor prezentate în
teză, precum şi a opiniilor şi demonstraţiilor exprimate în aceasta”. Nu în
ultimul rând, pct. (7) instituie obligația conducătorului de doctorat de a
„răspunde împreună cu autorul tezei de respectarea standardelor de calitate
sau de etică profesională, inclusiv de asigurarea originalităţii conţinutului”.
Conform articolului 7.12 anterior susținerii publice originalitatea tezei de
doctorat și veridicitatea datelor cuprinse în aceasta sunt verificate de către
comisia de susținere publică. Dacă în cadrul acestei verificări se constată că
teza cuprinde elemente de plagiat sau alte aspecte necorespunzătoare ea nu
va primi acceptul comisiei pentru susținerea publică. Într-un termen
rezonabil doctorandul va trebui să remedieze aspectele indicate în caz
contrar neputând finaliza cercetarea doctorală.
Dat fiind faptul că prin conținutul său, teza de doctorat aduce
elemente de noutate în domeniul studiat și este o operă originală, dreptul de
autor este protejat conform art 7.11.72
VI. Regulamentul de organizare și funcționare73 cuprinde
descrierea structurilor universității, a funcțiilor didactice, funcțiilor
72
Art. 7.11. (1) Tezele de doctorat împreună cu anexele acestora sunt documente publice şi
se redactează şi în format digital.
(2) Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală asupra tezei de doctorat se
asigură în conformitate cu prevederile legii.
(3) Valorificarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor de proprietate industrială
asupra produsului sau creaţiei originale realizate în cadrul programului de studii
universitare de doctorat se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniu.
73
http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/regulamentul-de-organizare-si-
functionare , accesat la data de 26.07.2018.
53
academice de conducere, structura administrativă a universității și atribuțiile
specifice fiecăruia. În măsura în care, cu ocazia îndeplinirii
necorespunzătoarea sau neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, persoanele
prevăzute în acest regulament încalcă obligații de ordin deontologic
urmează să fie cercetați disciplinar, civil, contravențional sau penal și
sancționați corespunzător.
Bibliografie
1. Avram, Andrei; Berlic, Cătălin; Murgescu, Bogdan; Murgescu, Mirela-
Luminița; Popescu, Marian; Rughiniș, Cosima; Sandu, Dumitru;
Socaciu, Emanuel; Șercan, Emilia; Ștefănescu, Bogdan; Tănăsescu,
Simina Elena; Voinea, Sanda - Deontologie academică. Curriculum
cadru, Curs Universitar, Coordonator: Liviu Papadima, București,
2017.
2. Coman Kund, Liviu - Deontologia și statutul funcționarului public,
Curs Universitar, 2013.
3. Dominte, Nicoleta Rodica – Dreptul de autor. Mărci. Desene și modele.
Brevete de invenție. Juridsprudență comentată, Editura C. H. Beck.
București, 2012.
4. Dumitrache, Ioan; Iovu, Horia (coordonatori) – Manual de autorat
științific,
http://www.ecsuniv.ro/UserFiles/File/Manual%20de%20autorat%20stii
ntific%2026.09.2011.pdf , 2011, accesat la data de 23.07.2018.
5. Florea, Sonia – Plagiatul si incalcarea drepturilor de autor, juridice.ro,
septembrie 2016.
6. Macovei, Ioan – Dreptul proprietății intelectuale, Editura Universității
„Al. I. Cuza” Iași, Iași, 2002.
54
7. Morar, Vasile - Etica în afaceri și în politică, Editura Universității
București, București. 2006.
Directive și Regulamente ale Uniunii Europene
1. Directiva 93/83/CEE privind coordonarea anumitor reglementări
privind dreptul de autor şi drepturile conexe aplicabile radiodifuzării
prin satelit şi retransmiterii prin cablu, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A31993L0083, accesat la data de
20.08.2018.
2. Directiva 93/98/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind
armonizarea duratei de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor
drepturi conexe, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A31993L0098, accesat la data de
20.08.2018.
3. Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și Consiliului din 11
martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date, https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=celex:31996L0009, accesat
la data de 20.08.2018.
4. Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și Consiliului din 13
octombrie 1998 privind protecţia juridică a desenelor și modelelor
industriale, https://eur-lex.europa.eu/legal-
20.08.2018.
5. Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22
mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și
a drepturilor conexe în societatea informațională, https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A02001L0029-
55
septembrie 2001, privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei
opere de artă originale, https://eur-lex.europa.eu/legal-
20.08.2018.
7. Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate
intelectuală, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=celex%3A32004L0048, accessat la data de
20.08.2018.
12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și împrumut și anumite
drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale,
https://eur-lex.europa.eu/legal-
20.08.2018.
12 decembrie 2006 privind durata de protecția a dreptului de autor și a
anumitor drepturi conexe, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=celex%3A32006L0116, accesat la data de
20.08.2018.
octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la
mărci, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32008L0095&from=RO, accesat
la data de 17.08.2018.
11. Directiva 2009/24/ CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23
aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru calculator,
56
http://www.orda.ro/fisiere/directive/Directiva%2024_2009%20progr%2
0de%20calcu%20codific%20a%20Direct%20250_91.pdf, accesat la
data de 17.08.2018.
12. Regulamentul Consiliului (CE) nr. 40/1994 din 20 decembrie 1993
privind marca comunitară,
http://www.osim.ro/relatii/regulamente/31994R0040.pdf, accesat la
data de 20.08.2018.
Legislație națională relevantă
1. Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, https://legeaz.net/legea-educatiei-
nationale-1-2011/, accesat la data de 20.08.2018.
2. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare,
http://www.uav.ro/files/documente/legislatie/15.%20Legislatie%20acti
vitate%20de%20cercetare/LEGE%20nr%20206%20din%202004%20b
una%20conduita%20in%20cercer%20st%20dezv%20tehn%20si%20in
ovare.pdf, accesat la data de 20.08.2018.
3. Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-
dezvoltare, https://lege5.ro/Gratuit/gq3dcmrz/legea-nr-319-2003-
privind-statutul-personalului-de-cercetare-dezvoltare, accesat la data de
20.08.2018.
4. Hotărârea de Guvern nr. 681/2011 cu privind aprobarea Codului
studiilor universitare de doctorat, modificată și completată prin H.G. nr.
134/2016,
http://www.uav.ro/files/documente/legislatie/5.%20Legislatie%20studii
%20universitare%20de%20doctorat/HG%20nr%20681%20din%2029%
20iunie%202011.pdf, accesat la data de 30.10.2018.
5. Ordinul nr. 6085/2016 privind constituirea Consiliului de etică şi
management universitar şi aprobarea Regulamentului de organizare şi
57
funcţionare a Consiliului de etică şi management universitar,
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/184976, accesat la data
de 20.08.2018.
6. Ordinul nr. 211/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare
şi funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,
Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, precum şi a componenţei nominale
a acestuia, https://lege5.ro/Gratuit/ge2tqmrthe3a/ordinul-nr-211-2017-
privind-aprobarea-regulamentului-de-organizare-si-functionare-al-
consiliului-national-de-etica-a-cercetarii-stiintifice-dezvoltarii-
tehnologice-si-inovarii-precum-si-a-componentei, accesat la data de
20.08.2018.
Standarde instituționale ale Universității „Dunărea de Jos” din Galați
1. Carta Universității „Dunărea de Jos” din Galați,
http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/carta-universitatii,
2. Etică și Deontologie profesională universitară a Universității „Dunărea
de Jos” din Galați,
http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/codul-de-etica-si-
deontologie-profesionala-universitara, accesat la data de 26.07.2018.
3. Regulamentul de organizare și funcționare,
http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/regulamentul-de-
organizare-si-functionare, accesat la data de 26.07.2018.
4. Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei de Etică
Universitară,
http://www.ugal.ro/files/site/comisie_etica/Regulament_etica_brosura
ianuarie_2014.pdf.
5. Regulamentul activității universitare a studenților 2018, accesat la data
de 26.07.2018.
58
II
PLAGIATUL, AUTOPLAGIATUL ȘI ALTE
ABATERI DE LA NORMELE DE BUNĂ
CONDUITĂ ÎN CERCETARE ȘTIINTIFICĂ,
DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ ȘI INOVARE
Andreea Elena MATIC, Ciprian VLAD
II.1 Buna conduită în cercetarea științifică 59

II.2 Plagiatul și autoplagiatul 66
II.2.1 Cadrul legal și definiții 66
II.2.2 Aspecte specifice autoplagiatului 74
II.2.3 Autorii faptelor de plagiat și autoplagiat 78
II.2.4 Procedura de cercetare disciplinară și sancțiunile aplicabile 81
pentru săvârșirea plagiatului, autoplagiatului și a celorlalte abateri
de la buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltare tehnologică
și inovare
II.2.5 Sancțiunile aplicabile pentru încălcarea normelor de bună 92
conduită în cercetarea științifică, dezvoltare tehnologică și inovare
II.3 Alte abateri de la buna conduită în cercetarea științifică, 104
II.4 Concluzii 112
Bibliografie 114
II.1 Buna conduită în cercetarea științifică

Etica cercetării științifice este un domeniu care „se referă la o mare
varietate de valori, norme, reguli instituționale, […] ajută la crearea și
reglementarea activității științifice.”1 În cadrul eticii cercetării sunt codificate
normele morale care trebuie să guverneze activitatea științifică.2 Se impune
să menționăm faptul că aceste norme nu instituie numai conduita aferentă
1
Guidelines for Research Ethics in the Social Sciences, Humanities, Law and Theology,
https://www.etikkom.no/en/ethical-guidelines-for-research/guidelines-for-research-ethics-
in-the-social-sciences--humanities-law-and-theology, p. 5.
2
Ibidem.
59
bunei desfășurări a cercetării științifice, ci cuprind și prevederi referitoare la
modul de predare, la conținutul și forma lucrărilor realizate de studenți,
responsabilitățile celor care supervizează activitatea studenților etc.
Din cele mai vechi timpuri și până astăzi cercetarea științifică a avut
și are ca scop principal descoperirea adevărului. În funcție de specificul
fiecărui domeniu în parte cercetătorii își pun întrebări și caută să obțină
răspunsuri legitime, testate și testabile cu privire la modul de funcționare al
universului, corpului uman, grupurilor sociale etc. Dacă avem în vedere
științele aplicate precum dreptul, cei care studiază ramurile dreptului,
legislația, jurisprudența etc. urmăresc să înțeleagă modul pragmatic de
menținere a ordinii în societate și exercitarea corectă a drepturilor fiecăruia
dintre noi. În numele acestui adevăr sau pentru căutarea lui necontenită s-au
făcut sacrificii, s-au născut rivalități și, uneori, pentru obținerea gloriei
proprii, s-a trișat.
Evoluția științelor nu a fost niciodată constantă sau liniară. Thomas
Kuhn, autorul unei celebre lucrări despre revoluțiile științifice3 analizând
istoria științelor a descoperit că perioadele de revoluție (de impunere a noilor
teorii) au alternat cu lungi perioade de dominanță a anumitor paradigme (de
exemplu teoria geocentristă, deși complet greșită, a dominat în Europa mai
mult de 12 secole) care apoi au fost înlocuite cu teorii noi, uneori radical
opuse (heliocentrismul). Schimbarea paradigmei științifice este de multe ori
un proces dificil, acceptat cu greu de către savanții conservatori, dar după o
vreme noua teorie reușește să se impună, devine la rândul ei paradigma
dominantă și așa mai departe, ciclul continuă la nesfârșit (sau până la
dispariția rasei noastre). Filosoful Karl Popper4 scria că singurul lucru de care
3
Kuhn, Thomas – Structura revoluțiilor științifice, Editura Humanitas, București, 2008.
4
Popper, Karl – Logica cercetării, Editura Științifică și Pedagogică, București, 1981.
60
putem fi siguri în ceea ce privește o teorie științifică este failiblitatea ei.
Atunci când o teorie nouă este demonstrată și acceptată în câmpul unei științe
ea are caracter provizoriu. Oricând poate apărea o altă teorie mai
cuprinzătoare, mai generală, care să dovedească că vechea teorie nu
corespunde adevărului sau reprezintă doar un caz particular al acesteia. Prin
urmare, atunci când o teorie este eliminată, în principiu, putem fi siguri de
failiblitate ei.
Deși la modul ideal, cercetarea științifică se realizează de dragul
adevărului însuși, nu putem nega că, într-o anumită măsură, cercetătorii
urmăresc și recunoașterea meritelor proprii, avansări, câștigarea unor sume
de bani etc. În acest context, pentru a evita impostura și frauda, este necesară
reglementarea activității științifice și a modului de diseminare a rezultatelor
obținute.
Astfel, în orice domeniu științific vom regăsi norme referitoare la
modul efectiv în care trebuie să se realizeze cercetarea, metodele științifice
recunoscute, la lucrul în echipă, revistele sau editurile unde este bine să fie
publicate lucrările, munca editorilor care corectează acele lucrări,
recunoașterea contribuțiilor tuturor celor care au participat la cercetare,
impactul lucrărilor publicate (numărul de citări) etc..
În acest moment se scrie și se publică mai mult decât oricând în istoria
științelor. „Presiunea de a publica este foarte mare datorită creșterii
competiției pentru resurse în cercetare și a premiilor acordate pentru
promovarea academică. În același timp, capacitatea de a căuta pe internet un
număr imens de date constituie un instrument puternic prin intermediul căruia
putem compara noile manuscrise cu articolele deja publicate”5. În acest mod
5
Wallace, Michael; Siersema, Peter – Ethics in Publications, Gastrointestinal Endoscopy,
2015, numărul 5, volumul 82, pp. 439.
61
plagiatul a devenit mult mai dificil de realizat deoarece poate fi depistat foarte
ușor. Avantajele programelor care identifică plagiatul constă din faptul că
ajută de fapt la prevenirea acestuia dacă textul este verificat anterior
publicării. În același timp, accesul extrem de facil la infromații de pe internet
face ca preluarea textelor sau ideilor altor autori să fie fără precedent de
ușoară.
Majoritatea celor care desfășoară activități în lumea academică sunt
presați să scrie și să publice cât mai mult, iar revistele de specialitate indexate
în baze de date recunoscute sunt din ce în ce mai multe. De multe ori, au
observat Wallace și Siersema, cercetătorii reiau teme sau subiecte analizate
anterior și este dificil să nu te repeți sau să nu publici același lucru de mai
multe ori.
Cercetarea științifică, pe lângă normele specifice domeniului în cadrul
căruia se realizează, trebuie să respecte și „standardele etice recunoscute
oficial”6.
Astfel, cercetarea științifică implică, alături de o bună cunoaștere a
domeniului cercetat, și o doză importantă de respect față de ceilalți cercetători
și rezultatele științifice obținute de aceștia și, indiferent de domeniul în care
se realizează, are la bază o serie de principii general valabile care vizează
conduita corectă a celui care cercetează și respectul față de contribuțiile
celorlalți cercetători: cinstea, onestitatea, rigoarea, calitatea rezultatelor
obținute, actualitatea acestora, capacitatea și spiritul de a lucra în echipă,
progresul adus domeniului cercetat etc. Considerăm că respectarea și
transmiterea principiului cinstei, studenţilor şi tinerilor cercetători reprezintă
una dintre misiunile principale ale universităţilor și institutelor de cercetare.
6
in-the-social-sciences--humanities-law-and-theology, p.7.
62
În acest sens, autorii Ghidului practic privind cercetarea științifică7
au arătat că „primul dintre aceste principii îl constituie cinstea faţă de sine şi
faţă de ceilalţi. Cinstea este atât un principiu etic cât şi baza tuturor regulilor
ale căror detalii diferă în funcţie de disciplină, de comportamentul profesional
în ştiinţă şi anume de buna practică ştiinţifică.”8
Conform Dicționarului explicativ al limbii române, prin cinste se
înțelege onestitate, probitate, corectitudine9, această calitate fiind
indispensabilă celui care cercetează serios, profund și cu bună credință. Deși
aceste calități au o puternică conotație morală, din motive practice, pentru a
se evita frauda, a apărut necesitatea de a reglementa și impune standarde ale
bunei conduite în cercetarea științifică sau bune practici în cercetarea
științifică și de a fi aplicate sancțiuni în caz de încălcare a acestora.
Este aproape imposibil de conceput o lucrare științifică complet nouă,
care să nu facă apel sau să nu se bazeze, într-un fel sau altul, pe ceea ce a fost
descoperit în trecut. Întreaga evoluție a științei, tehnicii și artei omenești are
la bază acumularea constantă și graduală de informații, de teorii etc. Însă
nimănui nu îi place ca propriile idei să îi fie „furate” și atunci, în primul rând
din punct de vedere moral și colegial se impune ca ideile celorlalți să fie
recunoscute ca atare. Isaac Newton însuși a recunoscut faptul că descoperirile
sale ar fi fost imposibil de realizat fără contribuțiile valoroase ale
7
Ghidul a fost realizat în cadrul Proiectului cofinanțat din Fondul Social European, prin
Programul Operațional ”Dezvoltarea capacității administrative”, în perioada 2007-2013,
http://datecdi.ro/sites/default/files//uploads/1.%20ghid%20privind%20etica%20%C3%AEn
%20cercetarea%20%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83%20.pdf , accesat la data de
01.10.2018.
8
Ghid practic privind cercetarea științifică, p. 6-7, http://date-
cdi.ro/sites/default/files//uploads/1.%20ghid%20privind%20etica%20%C3%AEn%20cerce
tarea%20%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83%20.pdf , accesat la data de 01.10.2018.
9
https://dexonline.ro/definitie/cinste, accesat la 15 octombrie 2018.
63
predecesorilor săi: „dacă am fost capabil să văd mai departe, aceasta s-a
întâmplat pentru că m-am suit pe umerii unor giganți.”10
La modul cel mai general, „bunele practici [în cercetarea științifică]
reprezintă un set de reguli etice şi profesionale care trebuie aplicate în scopul
realizării unei acţiuni”11. Normele privind bunele practici în cercetarea
științifică și activitatea universitară au fost prezentate în capitolul I12. În cele
ce urmează ne vom referi la principalele forme de încălcare ale normelor privind
bunele practici în cercetarea științifică și vom analiza modalitățile de sancționare
a abaterilor săvârșite de către cei care, cu rea credință sau din neglijență, încalcă
legile, regulamentele interioare, codurile de etică etc.
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, cu modificările și
completările ulterioare, prevede că „buna conduită în activitățile de cercetare
știintifică, dezvoltare tehnologică și inovare, denumite în continuare activități
de cercetare-dezvoltare, se bazează pe un ansambu de norme de bună conduită
și de proceduri destinate respectării acestora.”13
Mai departe, din cuprinsul textului legal se desprinde concluzia că
aceste norme sunt adresate cercetătorilor și cadrelor didactice, adică
persoanelor care își desfășoară activitatea profesională în cadrul institutelor
de cercetare sau universităților, precum și altor categorii de personal, din
mediul public sau privat, ce beneficiază de fonduri publice de cercetare-
dezvoltare.14 Prin urmare, abaterile prevăzute de Legea nr. 206/2004 nu pot
10
Newton, Isaac, op. cit. Arthur Koestler, Lunaticii, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, p.
275.
11
Ibidem 1, p. 7.
12
Cadrul legislativ și standardele etice aplicabile deontologiei profesionale specifice
mediului academic și bunei conduite în cercetarea științifică.
13
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică
și inovare, cu modificările și completările ulterioare, www.lege5.ro.
14
Art. 1 alin. (4) din Legea nr. 206/2004.
64
fi săvârșite de orice persoane, ci doar de către cele specificate în mod expres
de textul legal. La aceste categorii deja menționate se mai adaugă și studenții
doctoranzi, conform H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor
universitare de doctorat, modificată și completată prin H.G. nr. 134/2016,
după cum vom vedea în cele ce urmează.
Conform art. 2 din Legea nr. 206/2004 „normele de bună conduită în
activitatea de cercetare-dezvoltare includ:
a) norme de bună conduită în activitatea ştiinţifică;
b) norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare,
diseminare şi popularizare ştiinţifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanţare
depuse în cadrul competiţiilor de proiecte organizate din fonduri publice;
c) norme de bună conduită în activitatea de evaluare şi monitorizare
instituţională a cercetării-dezvoltării, de evaluare şi monitorizare de proiecte
de cercetare-dezvoltare obţinute prin acţiuni din cadrul Planului Naţional de
Cercetare, Dezvoltare şi Inovare şi de evaluare de persoane în vederea
acordării de grade, titluri, funcţii, premii, distincţii, sporuri, atestate sau
certificate în activitatea de cercetare-dezvoltare;
d) norme de bună conduită în funcţiile de conducere în activitatea de
cercetare-dezvoltare;
e) normele de bună conduită privind respectarea fiinţei şi demnităţii
umane, evitarea suferinţei animalelor şi ocrotirea şi refacerea mediului natural
şi a echilibrului ecologic.”
Încălcarea acestor norme de conduită se materializează prin acțiuni
sau inacțiuni reprobabile care, după caz (în funcție de gravitate) pot întruni
elementele constitutive ale unor infracțiuni sau abateri disciplinare. Legea nr.
206/2004 privind buna conduită în cercetare, dezvoltare tehnologică și
inovare, enumeră, în cuprinsul art. 21 abaterile disciplinare. În măsura în care,
datorită gravității lor și prin prisma consecințelor produse faptele constituie
65
infracțiuni, față de persoanele vinovate se va antrena, alături de răspunderea
disciplinară și civilă (dacă au existat prejudicii morale și materiale) și
răspunderea penală.
Principalele abateri de la normele de bună conduită în cercetare sunt
plagiatul, autoplagiatul, falsificarea de date și diferite inadvertențe legate de
persoanele care colaborează la realizarea cercetărilor științifice și publicarea
rezultatelor (menționarea ca autori a celor care au avut o contribuție minoră
la elaborarea unei lucrări sau chiar nu au contribuit deloc și nemenționarea
celor care au contribuit etc.).
II.2 Plagiatul și autoplagiatul

II.2.1 Cadrul legal și definiții
Plagiatul constituie o încălcare gravă a normelor de etică a cercetării,
mai precis a bunei conduite în cercetarea științifică, iar gravitatea sa provine
din faptul că pune sub semnul întrebării atât rezultatul cercetării cât și pe
autorul acesteia.15 Mai mult, plagiatul afectează grav credibilitatea și
prestigiul instituției în cadrul căreia își desfăsoară activitatea cercetătorul
vinovat de o asemenea faptă.
Conform dicționarului explicativ al limbii române, plagiatul reprezintă
însușirea totală sau parțială a operei artistice sau științifice a altcuiva și
prezentată drept creație personală.16
Plagiatul și sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestei abateri sunt
prevăzute, în legislația românească, de următoarele acte normative: Legea nr.
206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
15
in-the-social-sciences--humanities-law-and-theology, p. 29.
16
Dicționarul explicativ al limbii române, Ediția a II a revăzută și adăugită, Academia
Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009.
66
tehnologică şi inovare, Legea nr. 1/2011 privind educaţia naţională, Legea nr.
319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare și Hotărârea
Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de
doctorat, modificată și completată prin H. G. nr. 134/2016.
Alături de celelalte abateri prevăzute de art. 21 alin. (2) și anume
autoplagiatul (lit. b), introducerea în lista autorilor a unor persoane care nu au
contribuit semnificativ la elaborarea unei lucrări științifice sau excluderea
unor persoane care au contribuit semnificativ la descoperirea
rezultatelor/elaborarea lucrării etc. (lit. c), includerea unei persoane în lista de
autori ai unei lucrări științifice fără acordul acesteia (lit. d), publicarea sau
diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, metode etc. noi care
nu au mai fost publicate anterior (lit. e) și introducerea de informații false în
solicitările de granturi sau dosare de habilitare, dosare de avansare în funcții
didactice sau de cercetare (lit. f), plagiatul constituie o încălcare gravă a
normelor privind „buna conduită în activitatea de comunicare, publicare,
diseminare şi popularizare ştiinţifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanţare
depuse în cadrul competiţiilor de proiecte organizate din fonduri publice” (art.
2 lit. b) din Legea nr. 206/2004).
Deși aspecte privind sancționarea plagiatului se regăsesc în mai multe
acte normative, definiția legală a plagiatului apare numai în cuprinsul art. 4
alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004. Conform acestui text de lege, plagiatul
reprezintă „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în
format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze,
teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în
format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face
trimitere la sursele originale (s.n.)”.
Conform altei definiții din literatura de specialitate „plagiatul este
înțeles în general ca o formă de furt intelectual prin care se obțin, printr-o
67
înșelăciune, calificative, grade și titluri, precum și avantaje financiare ori
sociale, adesea cu încălcarea drepturilor de autor ale altora.”17
Sau „a plagia în sens academic înseamnă să pretind că sunt autor de un
nivel mai complicat, care necesită mai multe competențe, când în realitate
sunt un autor de nivel mai simplu, mai puțin pregătit să produc o cunoaștere
academică de nivel înalt.”18 Mai departe, același autor arată că „ plagiatorul
în sens academic nu este un hoț (pentru că nu există un păgubaș), ci un
impostor, sau în funcție de fapte, chiar un șarlatan, care are beneficii materiale
sau emoționale de pe urma imposturii”.19
Prin urmare, desi plagiatul așa cum este definit de legiuitorul român
apare ca o formă de încălcare a bunei conduite în cercetare, o atitudine lipsită
de etică și onestitate intelectuală, trebuie avut în vedere faptul că, prin
consecințele pe care le poate produce indirect, fapta de plagiat este mult mai
mult decât atât. De cele mai multe ori, plagiatul nu este pur și simplu fapta de
a prelua ideile altcuiva fără a indica sursa, scopul final urmărit constă din
utilizarea lucrărilor „originale” publicate pentru a obține foloase materiale,
funcții, grade profesionale etc.
La art. 4 alin. (1) lit. e) din aceeași lege, autoplagiatul este definit ca
„expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate
ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic,
ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face
trimitere la sursele originale (s.n.)”.
17
Prof.dr. Popescu Marian, Prof. dr. Sandu Dumitru, Prof. dr. Bogdan Ștefănescu - Plagiatul,
în lucrarea Deontologie academică. Curriculum cadru, Curs Universitar, cap. 9,
Coordonator: Liviu Papadima, București, 2017, p. 43.
18
Iordache, Virgil – Ce inseamnă a plagia, http://www.contributors.ro/cultura/ce-inseamna-
a-plagia, 2014.
19
Ibidem.
68
În toate celelalte acte normative, se face referire la plagiat și la celelalte
abateri grave de la buna conduită în cercetare, la modul de sancționare a
acestor abateri, sunt descrise procedurile de sancționare și comisiile care au
competența de a investiga sau sancționa abaterile, dar nu apar și alte definiții.
Din conținutul definițiilor legale se poate observa că atât definiția
plagiatului cât și a autoplagiatului au un caracter foarte general, incluzând
orice formă nelegitimă de preluare a ideilor altcuiva sau ideilor proprii fără a
menționa sursa. Din acest motiv unii autori consideră că „definiția din legea
206/2004 este mult prea generală pentru a fi eficientă în absența unor
specificări detaliate în regulamente universitare. Spre exemplu, se pot lua zeci
de pagini dintr-un autor și dacă a fost menționat o dată în text și este la
bibliografie prin prisma legii nu va fi considerat plagiat fapta celui care a
copiat acele zeci de pagini.”20
Într-adevăr atât timp cât legea prevede că fapta de plagiat sau
autoplagiat există numai în măsura în care nu este indicată în mod expres
sursa (prin citare corectă) se poate concluziona că prezența citărilor, chiar
într-un număr mare, deși afectează originalitatea cercetării, nu constituie
plagiat sau autoplagiat.
Fapta incriminată de legiuitor sub forma unei abateri disciplinare
vizează actul de a prelua „orice text, expresie, idee, demonstraţie, dată,
ipoteză, teorie, rezultat ori metodă ştiinţifică” din „opere scrise, inclusiv în
format electronic, ale altor autori”. Sintagma „autor” folosită în textul de lege
are sensul dat de legiuitorul român în cuprinsul art. 3 alin. (1) din Legea nr.
20
Iordache, Virgil – Ce inseamnă a plagia, http://www.contributors.ro/cultura/ce-inseamna-
a-plagia, 2014.
69
8/1996 privind dreptul de autor21 și anume: „persoana fizică sau persoanele
fizice care au creat opera”.
Preluarea nelegitimă a operei altui autor poate viza o paleta diversă de
elemente, ea putându-se referi la: fragmente de text, expresii, idei,
demonstrații, date, teorii, rezultate, metode științifice etc. Practic legislația
românească, aliniată la legislațiile celorlalte state nu interzice preluarea
acestor elemente din operele altor autori ci doar preluarea fără să fie
menționată și indicată sursa. Astfel, se recunoaște importanța cooperării în
materie de cercetare, folosirea studiilor altor autori fiind necesară, dar cu
respectarea firească și meritorie a contribuției acestora.
Pentru a se evita plagiatul este necesară îndeplinirea a două condiții:
menționarea sursei originale (autorul ideii, textului, demonstrației etc.) și
indicarea completă a sursei originale (autor, titlul lucrării, editura, anul și
locul apariției, pagina). Neîndeplinirea uneia din cele două condiții indică
faptul că ne aflăm în prezența unui plagiat sau autoplagiat.
Formularea alternativă a diverselor elemente ale operelor științifice care
pot fi obiect al plagiatului are menirea să includă toate formele în care un
autor își prezintă opera și orice fel de informații cuprinse în aceasta, raportat
la domeniul și activitatea sa specifică.
Definiția legală a plagiatului constituie obiectul unor critici
argumentate din partea autorului Florescu Marian22. Astfel, în opinia acestuia,
actuala definiție a plagiatului, care a modificat prin O.G. nr. 28/2011, definiția
legală inițială, este mai puțin potrivită pentru descrierea acestui fenomen și
cuprinde anumite hibe analizate în cadrul articolului. Definiția inițială a
plagiatului din art. 4 lit. d) din Legea nr. 206/2004 avea următorul conținut:
21
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor, forma consolidată, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea 1, nr. 60 din 26.03.1996, www.lege5.ro.
22
Florescu, Marian – Plagiatul. Scurte considerații.
70
„însușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau
textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obținute,
prezentându-le drept creație personală.”
Din cuprinsul actualei definiții legale rezultă că lipsa citării elementelor
indicate instituie prezumția de plagiat asupra operei. Din punctul de vedere al
domnului Florescu vechea formulare a legiuitorului „indiferent de calea prin
care acestea au fost obținute” era mai potrivită. Astfel, de exemplu, într-o
operă altminteri originală, dacă s-au strecurat omisiuni ale unor citări se
instituie prezumția de plagiat a întregii lucrări. Din punctul de vedere al
validității cercetării științifice, dacă lucrarea are elemente importante de
originalitate acestea trebuie recunoscute. Apoi, unele citări pot fi greșite, ce
se întâmplă atunci? Citarea greșită echivalează cu lipsa citării? Citarea greșită
poate fi sancționată ca plagiat? Prin citare greșită este posibil să fie indicat un
alt autor sau deși autorul ideii originale sau a textului original este indicat
corect, lucrarea este indicată greșit etc.
Regulile de citare sunt stabilite de cercetători, editori etc. și diferă de la
o publicație la alta sau de la un domeniu la altul (deși elementele de bază sunt
aceleași). Prin urmare, argumentarea domnului Florescu privind reducerea
identificării plagiatului la lipsa citărilor nu răspunde tuturor aspectelor și
situațiilor concrete care se pot ivi și naște controverse.
De altfel, în majoritatea domeniilor științifice de cercetare, vizibilitatea
și valoarea operelor autorilor se stabilește și raportat la numărul de citări al
respectivelor lucrări, iar plagiatul produce prejudicii și din acest punct de
vedere.
Un alt argument demn de luat în considerație este acela că, prin actuala
definiție plagiatul constituie preluarea fără citare a oricărui „text, expresie,
idee, demonstraţie, dată, ipoteză, teorie, rezultat ori metodă ştiinţifică” și nu
doar idei, metode, proceduri, tehnologii, rezultate sau texte cum prevedea
71
definiția inițială. Marian Florecu a observat că prin extinderea elementelor
care pot face obiectul plagiatului se încalcă dispozițiile art. 9 lit. a) din Legea
nr. 8/1996 privind dreptul de autor, conform căruia nu pot beneficia de
protecția legală a drepului de autor „ideile, teoriile, conceptele, descoperirile
științifice, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele matematice ca
atare și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de
scriere, de explicare sau de exprimare.”
Astfel, chiar și în lipsa citării acestor elemente nu ne aflăm propriu-zis
în prezența unei preluări fără drept, a unei încălcări a dreptului de autor. Deși
acest punct de vedere este cât se poate de pertinent, totuși buna conduită în
cercetarea științifică impune citarea, menționarea sursei ori de câte ori acest
lucru este posibil. Sunt situații speciale, în care prezentarea ideilor sau
noțiunilor se referă la lucruri atât de bine cunoscute încât simpla menționare
a autorului și a teoriei (de exemplu teoria relativității restrânse a lui Albert
Einstein într-o lucrare de filosofia științei) este suficientă, nefiind necesară și
indicarea exactă a lucrării în care aceasta e fost publicată inițial.
În fine, deși nu se poate afirma că procedura de citare este perfectă,
totuși ea reprezintă cea mai elegantă metodă de recunoaștere a meritelor
autorilor și este oportun să fie utilizată ca dovadă împotriva actelor de plagiat,
dar cu analiza atentă a fiecărui caz în parte pentru a se evita aplicarea greșită
sau incorectă a sancțiunilor.
Pe de altă parte, vechea reglementare legală, includea în definiția
plagiatului elementul intențional adică, pentru a exista fapta de plagiat era
necesar ca însușirea elementelor originale din opera altei persoane să se facă
cu intenția de a prezenta lucrarea ca fiind o contribuție proprie. Conform
actualei reglementări plagiatul există indiferent dacă a fost săvârșit cu intenție
sau fără, iar lipsa citării, datorată oricărui concurs de împrejurări, chiar total
neintenționate, instituie prezumția de plagiat.
72
Un alt aspect foarte important sesizat de domnul Florescu se referă la
faptul că plagiatul trebuie să conste din preluarea fără drept și însușirea unei
opere originale. Cu alte cuvinte la nivel de jurisprudență, prin Decizia nr. 8
din 11 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de
proprietate intelectuală, s-a statuat că „o lucrare care nu este predominant
originală, novatoare, fundamentală (s.n.), ci e doar la nivel de compilație nu
poate fi sursa unui plagiat”.23 În contiunare, în cuprinsul aceleiași Decizii,
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „originalitatea reprezintă un
criteriu ce trebuie luat în considerare atât la stabilirea caracterului de operă
protejabilă a unei lucrări scrise, cât și la analizarea caracterului licit al
reproducerii, ea fiind determinată de forma de exprimare a ideilor. Cu cât
ideea este mai tehnică, cu atât originalitatea este mai redusă și protecția
juridică acordată mai slabă.”
Mai mult chiar, tot în cadrul Deciziei nr. 8/2011, Înalta Curte a
concluzionat că în domenii foarte tehnice, acolo unde schimbarea formulării
poate altera sensul informațiilor transmise în procesul didactic (de predare)
„originalitatea este atenuată de forma de exprimare a ideilor sau de redare a
informațiilor, ce conțin un limbaj de specialitate, aproape standardizat.”
Acesta este cazul și pentru domeniul juridic care impune folosirea termenilor
de specialitate și a formulărilor standard pentru a se transmite exact sensul
informațiilor, în caz contrar, înțelesul însuși al celor afirmate fiind serios
afectat.
***
În cadrul cercetării științifice sunt obligatorii atât respectarea dreptului
de proprietate intelectuală, dreptului de autor și cât și a normelor de bună
23
Decizia nr. 8 din 11 ianuarie 2011 a ÎCCJ secția civilă și de propietate intelectuală,
https://legeaz.net/spete-civil-iccj-2011/decizia-8-2011.
73
conduită în cercetare. Această distincție constituie unul din motivele pentru
care, în opinia unor autori24, nu este posibil ca plagiatul să constituie una din
formele de săvârșire a infracțiunii de contrafacere prevăzută de art. 141 din
Legea nr.8/1996. Insituirea infracțiunii de contrafacere protejează dreptul de
autor, iar abaterile precum plagiatul și autoplagiatul vizează sancționarea
nerespectării bunei conduite în cercetare.
Din punctul nostru de vedere, plagiatul, ca și autoplagiatul, prin starea
de pericol și consecințele pe care le produc, afectează valori precum
onestitatea, creativitatea, integritatea și prestanța celui care preia texte, idei,
expresii, demonstrații, etc. fără a menționa sursa, validitatea rezultatului
cercetării, prestigiul instituției din care provine acel cercetător, încrederea în
colaborarea științifică dintre specialiști, dar și drepturile patrimoniale ale
autorului unei opere originale.
Astfel considerăm că protecția împotriva plagiatului se poate realiza
atât prin apelul la normele de bună conduită în cercetarea științifică cât și prin
aplicarea prevederilor Legii nr. 8/1996 care instituie norme de protecție atât
civilă cât și penală a dreptului de autor.
II.2.2 Aspecte specifice autoplagiatului

În ceea ce privește autoplagiatul, conform unei definiții din literatura de
specialitate, acesta „apare atunci când pretindem că o contribuție a noastră
este originală, dar de fapt ea nu este – deoarece tot noi am publicat-o anterior,
în altă lucrare. Deși autorul este același, în prima lucrare contribuția era
originală, iar în cea de-a doua, este auto-plagiată, redundantă, repetitivă – deci
nu mai este originală.”25
24
De exemplu, Florea, Sonia – Plagiatul și încălcarea drepturilor de autor, juridice.ro,
septembrie 2016.
25
Rughiniș Cosima – Autoplagiatul, în lucrarea Deontologie academică. Curriculum cadru,
Curs Universitar, cap. 10, Coordonator: Liviu Papadima, București, 2017, p. 64.
74
Aspectul cel mai reprobabil al autoplagiatului se referă la faptul că
autorul unei idei originale, folosește aceeași idee în repetate rânduri (cel puțin
de două ori), de fiecare dată ca și când ideea ar fi nouă și originală sau
publicată pentru prima dată. Interesul urmărit prin fapta de autoplagiat este
de a obține un punctaj cât mai mare la autoevaluări, recompense financiare
etc. Desigur că folosirea propriei opere și a propriilor idei este permisă atât
timp cât autorul menționează, de fiecare dată faptul că o anumită idee sau un
studiu a fost publicat anterior într-o lucrare, cu toate detaliile (titlu, editura,
anul apariției etc.).
Modalitățile legitime în care un autor își poate folosi operele anterioare
sunt descrise de Nancy Lin în articolul Copying Yourself. How to Avoid Self-
Plagiarism26 unde subliniază că este necesară de fiecare dată menționarea
lucrării în care au fost publicate inițial tezele, ideile sau metodele originale
precum și respectarea dreptului de proprietate intelectuală sau copyright în
cazul în care acesta a fost cesionat sau vândut anterior unei edituri.
Deci pentru a se evita autoplagiatul este necesară menționarea clară a
lucrării în care a fost publicată pentru prima dată ideea/teza originală. Prin
urmare, auto-plagiatul constituie „o re-utilizare nelegitimă a propriilor
contribuții științifice”27.
Așa cum am arătat în secțiunea anterioară, art. 4 lit. e) din Legea nr.
206/2004 prevede că autoplagiatul constă din „expunerea într-o operă scrisă
sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii,
demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din
26
Lin, Nancy - Copying Yourself. How to Avoid Self-Plagiarism,2014, apud Rughiniș,
Cosima – Autoplagiatul, în lucrarea Deontologie academică. Curriculum cadru, Curs
Universitar, cap. 10, Coordonator: Liviu Papadima, București, 2017, p. 65.
27
Rughiniș, Cosima – Autoplagiatul, în lucrarea Deontologie academică. Curriculum cadru,
Curs Universitar, cap. 10, Coordonator: Liviu Papadima, București, 2017, p. 64.
75
opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori,
fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale”.
Într-un articol publicat în 2012, autorul Bogdan Olaru realizează o
critică virulentă și justificată la adresa autoplagiatului identificând și
combătând toate argumentele folosite de cei care au preluat părți din lucrări
anterioare și le-au republicat fără să menționeze lucrările în care le-au
formulat inițial.
Argumentele folosite de către autorii unor fapte de autoplagiat pentru
a-și justifica conduita și criticate de autor se referă la28:
 argumentul perfecțiunii (adică modificarea unei exprimări
foarte potrivite afectează însuși sensul informațiilor) - acest
argument nu este valabil deoarece prin menționarea lucrării
unde a apărut pentru prima dată ideea respectivă nu este afectat
sensul inițial);
 tehnica îmbinării cărămizilor (utilizarea unui argument mai
vechi într-o argumentare nouă în scopul de a întări concluzia)
– această tehnică nu poate constitui o scuză pentru autoplagiat;
 argumentul publish or perish (adică presiunea de a publica
mult, dublată de lipsa unui număr corespunzător de idei
originale) – totuși, un autor care se respectă nu ar trebui să
publice decât atunci când are ceva nou de adus la cunoștința
publicului;
 argumentul diseminării rezultatelor (publicarea în repetate
rânduri a acelorași idei, în diverse forme și reviste în scopul de
a le face cunoscute) - și acest argument este slab, cu ocazia
28
Olaru, Bogdan - Ideologia redundanței sau despre autoplagiat. Să ducem dezbaterea un
pas mai departe, 2012, http://www.contributors.ro/cultura/ideologia-redundan%c8%9bei/
76
diferitelor comunicări se poate face trimitere la revista/ cartea
unde s-a publicat inițial respectiva idee, teorie etc.;
 argumentul relaxării preferențiale a standardelor (care se
referă mai ales la manuale, acestea cuprinzând informații
specifice unor domenii, iar formulările standard sunt preluate
fără a fi indicată sursa, de exemplu un manual mai vechi al
acelui autor);
 argumentul autorității (aducerea în discuție a unor autori
consacrați care au preluat în lucrări ulterioare fragmente
importante din lucrări mai vechi, fără a specifica expres că au
făcut acest lucru);
 argumentul cercetătorului distrat (preluarea unor idei mai
vechi în opere noi fără a menționa sursa inițială din eroare).
Toate aceste argumente menite să justifice autoplagiatul sunt
superficiale și nu pot conduce la ideea că autoplagiatul nu trebuie sancționat.
Singura metodă cinstită de a reda idei sau teze publicate anterior este citarea,
de fiecare dată, a operei în care ideea respectivă a fost formulată pentru prima
dată și explicarea noului context în care ea este folosită. Este absolut normal
să fie folosite ideile mai vechi, să fie completate și actualizate, dar este
incorect ca, de fiecare dată când sunt folosite să fie prezentate ca noutăți, ca
lucruri care nu s-au mai spus sau nu au mai fost prezentate până atunci nicăieri
în altă parte.
În cadrul articolului autorul B. Olaru arată că „orice contribuție
științifică trebuie să fie originală, altfel spus, să fie o creație proprie a
autorului, să respecte standardele curente în domeniu, să fie ușor de identificat
pe fondul contribuțiilor trecute, să fie astfel concepută încât să permită o
77
evaluare prin contrast cu contribuțiile existente, să declare toate sursele
utilizate și, pe cât posibil, să aducă un element de noutate.”29
În concluzie, autoplagiatul, deși nu este la fel de grav ca plagiatul
constituie totuși o abatere gravă deoarece induce în eroare publicul și
comunitatea științifică cu privire la substanțialitatea și consistența operei unui
autor.
II.2.3 Autorii faptelor de plagiat și autoplagiat

Așa cum am menționat anterior, cadrul legal al abaterilor de la buna
conduită în cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare este stabilit prin:
 Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare:
 Legea Educatiei Naționale nr. 1/2011;
 Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-
dezvoltare;
 Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea
Codului studiilor universitare de doctorat, modificată și
completată prin H. G. nr. 134/2016.
Din analiza acestor texte normative se poate deduce că subiectul
calificat al faptelor de plagiat și autoplagiat, adică persoanele care pot săvârși
aceste fapte sunt cele prevăzute expres de art. 1 alin. (4) din Legea nr.
206/2004 menționate în subcapitolul introductiv și anume:
1. categoriile de personal ce desfășoară activități de cercetare-
dezvoltare prevăzute în Legea nr. 319/2003. Analizând conținutul
29
Ibidem.
78
dispozițiilor Legii nr. 319/200330 cu modificările și completările
ulterioare observăm că, în cuprinsul disp. art. 6 sunt specificate
următoarele categorii de personal care desfașoară activități de
cercetare-dezvoltare:
a) personalul de cercetare-dezvoltare;
b) cadrele didactice universitare;
c) personalul auxiliar din activitatea de cercetare-
dezvoltare;
d) personalul din aparatul funcţional.
2. alte categorii de personal din mediul public sau privat, ce
beneficiază de fonduri publice de cercetare-dezvoltare.
Alături de categoriile de persoane menționate mai sus, mai putem
adăuga și studenții doctoranzi care, conform art. 20 alin. (3) din H. G. nr.
681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat,
modificată și completată prin HG nr. 134/201631 răspund în condițiile legii
pentru „săvârșirea de fraude academice, încălcări ale eticii universitare sau a
unor abateri de la buna conduită în cercetarea științifică, inclusiv al
plagiatului”, singuri și/sau împreună cu conducătorul de doctorat.
De asemenea, în cuprinsul art. 17 alin. (5) din HG nr. 681/2011 sunt
enumerate aspectele care trebuie să se regăsească în cuprinsul regulamentelor
școlilor doctorale, iar la alineatul e) sunt menționate „modalitățile de
prevenire a fraudei în cercetarea științifică, inclusiv a plagiatului”.
30
Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare în vigoare de la
23 iulie 2003, Consolidarea din data de 20 iulie 2018 are la bază publicarea din Monitorul
Oficial, Partea I nr. 530 din 23 iulie 2003, www.lege5.ro, accesat la data de 15 august 2018.
31
www.lege5.ro, Anexa privind Codul studiilor universitare de doctorat din 29.06.2011,
consolidarea din 02.06.2016 are la baza publicarea HG nr. 681/2011 in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 551 , din 03.10.2011.
79
Din aceste prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că
studentul doctorand poate fi autorul abaterilor grave de plagiat sau
autoplagiat. Totuși, în opinia noastră, principalul scop al legiuitorului este
acela de a preveni săvârșirea eventualelor fraude, nu de a le sancționa ulterior
săvârșirii lor. Astfel, legea se completează cu regulamentele școlilor
doctorale, care prevăd o procedură obligatorie anterioară susținerii publice a
tezei de doctorat: verificarea conținutului acesteia printr-un soft de
antiplagiat. Dacă în urma verificării se constată că teza este opera originală a
doctorandului, ea poate fi susținută public. În caz contrar, nu se poate proceda
la susținerea publică decât după remedierea aspectelor de plagiat sau
autoplagiat. În cazul în care prin aceasta procedură prealabilă, din diferite
motive, nu sunt sesizate aspectele de fraudă dintr-o teză de doctorat dar,
ulterior, cu ocazia susținerii publice a tezei sunt depistate și indicate de
membrii Comisiei de doctorat, doctorandul și/sau conducătorul de doctorat
vor răspunde pentru săvârșirea acestor abateri conform prevederilor legale.
Este evident că doctorandul nu poate obține titlul de doctor în aceste condiții.
În concluzie, singurele categorii de membri ai comunității academice
care nu pot săvârși abaterea de plagiat sau autoplagiat sunt studenții de la
programele de studii de licență și studenții masteranzi32, ceea ce din punctul
nostru de vedere este firesc deoarece în aceste etape ale pregătirii lor
academice, se învață propriu-zis regulile eticii cercetării, iar cei care le
coordonează activitatea de cercetare științifică pot cenzura, corecta, impune
modificări și completări ale textelor care cuprind elemente de plagiat.
32
Avram, Andrei; Berlic, Cătălin; Murgescu, Bogdan; Murgescu, Mirela-Luminița; Popescu,
Marian; Rughiniș, Cosima; Sandu, Dumitru; Socaciu, Emanuel; Șercan, Emilia; Ștefănescu,
Bogdan; Tănăsescu, Simina Elena; Voinea, Sanda - Deontologie academică. Curriculum
cadru, Curs Universitar, Coordonator: Liviu Papadima, București, 2017 - Prof.dr. Popescu
Marian, Prof. dr. Sandu Dumitru, Prof. dr. Bogdan Stefanescu - Plagiatul, Deontologie
academica, cap. 9, p. 43.
80
II.2.4 Procedura de cercetare disciplinară și sancțiunile aplicabile
pentru săvârșirea plagiatului, autoplagiatului și a celorlalte abateri
de la buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltare tehnologică
și inovare
Analiza sesizărilor care se referă la săvârșirea abaterilor prevăzute de
Legea nr. 206/2004 se realizează în două etape: la nivel de instituție, conform
legii, codurilor de etică și deontologie prefesională și regulamentelor de
organizare și funcționare a Comisiilor de Etică și la nivel național în condițiile
prevăzute de disp. art. 42 alin. (2) - (7) din Legea nr. 206/2004 și a celorlalte
acte normative care reglementează activitatea Consiliului Național de Etică.
Sesizările pot fi formulate de orice persoană din cadrul instituției sau
din afara acesteia. Întreaga activitate a comisiilor de analiză și de etică
presupune un grad mare de discreție și asigurarea confidențialității cu privire
la autorul sesizării și faptele descrise în sesizare. Abia din momentul în care
raportul comisiei de analiză rămâne definitiv și se publică pe site-ul instituției
întreaga chestiune pierde caracterul secret și devine publică.
Prevederile Legii nr. 206/2004 fiind foarte generale, este necesară
completarea lor cu dispozițiile Codurilor de Etică Universitară și a
regulamentelor. Regulamentul Comisiei de Etică a Universității „Dunărea de
jos” din Galați prevede, în cadrul art. 10 alin, (1) ca sesizarea să fie formulată
în maxim 30 de zile de la data săvârșirii faptei incriminate sau de la data când
autorul sesizării a aflat despre săvârșirea acesteia.
Pentru ca analiza sesizării să se poată desfășura în mod eficient, se
recomandă ca sesizarea să cuprindă o descriere cât se poate de detaliată a
faptelor sesizate și atunci când este posibil să fie însoțită de materiale
probatorii relevante (înscrisuri, indicarea martorilor etc.).
În cursul procesului de analiză a sesizării comisia de analiză poate
solicita și administra orice alte probe utile și concludente care conduc la
81
soluționarea corectă a cauzei. De asemenea, este obligatorie citarea părților
implicate (autorul sesizării și persoana acuzată) aceștia nefiind obligați să se
prezinte dar pot depune înscrisuri doveditoare, memorii etc. care au drept
scop clarificarea celor cuprinse în sesizare și dovedirea
vinovăției/nevinovăției, după caz.
Comisiile de etică
Datorită specificului activităților desfășurate în cadrul universităților și
institutelor de cercetare, în cadrul fiecărei instituții de acest tip trebuie să
existe și să funcționeze o comisie de etică ale cărei principale atribuții constă
din monitorizarea respectării normelor de etică și deontologie profesională și
a bunei conduite în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare.
Obligativitatea existenței acestor comisii este prevăzută de art. 306 alin.
(1) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 și art. 9 alin. (2) din Legea nr.
206/2004.
În cadrul art. 306 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 se prevede că, în cadrul
universităților, „structura comisiilor de etică este propusă de consiliul de
administrație, avizată de senatul universitar și aprobată de rector.” În cadrul
institutelor de cercetare, comisiile de etică se înființează pe lângă consiliile
științifice, componența lor fiind propusă de acestea și aprobată prin ordin al
conducătorului instituției.
Pot fi membri ai comisiilor de etică universitară persoane cu prestigiu
profesional și autoritate morală care nu dețin alte funcții (director de
departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, microproducție, decan,
prodecan, rector, prorector sau director administrativ (art. 306 alin. (2) din
Legea nr. 1/2011.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 206/2004 atribuțiile comisiilor
de etică implică monitorizarea respectării codurilor de etică și deontologie
82
profesională și numirea comisiilor de analiză care examinează abaterile de la
buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare.
Comisiile de etică universitară, au conform art. 306 alin. (3) din Legea
nr. 1/2011 următoarele atribuții, pe lângă cele stabilite în Legea nr. 206/2004:
analizează și soluționează sesizările privind abaterile prevăzute în codurile de
etică și deontologie universitară, realizează rapoarte anuale privind activitatea
proprie, „situația respectării eticii, universitare și a eticii activităților de
cercetare, care se prezintă rectorului și senatului universitar și constituie
document public” (art. 306 alin. (3) lit. b), contribuie la elaborarea Codului
de etică universitară, alte atribuții prevăzute de lege sau de Carta Universității,
conform legii.
Principala activitate a comisiilor de etică universitară constă din
soluționarea sesizărilor referitoare la eventuale abateri de la normele de etică
și deontologie profesională și buna conduită în cercetare ținând cont de
următoarele aspecte: sesizările să se refere la persoane care își desfășoară
activitatea în cadrul universității respective (personal didactic, didactic
auxiliar, studenți la licență, master sau doctorat) și să vizeze încălcarea
normelor de deontologie profesională sau buna conduită în cercetare.
Art. 308 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 și art. 11 alin (2) din Legea nr.
206/2004 prevăd obligativitatea comisiilor de etică de a păstra
confidențialitatea cu privire la identitatea autorului sesizării dar, din punctul
nostru de vedere, aceasta nu echivalează cu acceptarea sesizărilor anonime,
adică a acelor sesizări care nu respectă prevederile O.G. nr. 27/2002 privind
activitatea de soluționare a petițiilor cu modificările și completările
ulterioare33. Conform art. 7 din O.G. nr. 27/2002 „petițiile anonime sau cele
33
O.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor cu modificările și
completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din
01.02.2002.
83
în care nu sunt trecute datele de identificare ale petiționarului nu se iau în
considerare și se clasează”. Cu alte cuvinte, sesizarea privind săvârșirea unor
abateri de la normele de etică și deontologie profesională sau de bună
conduită în cercetare științifică pot fi formulate de orice persoană (din
universitate sau din afara ei), persoanei respective i se asigură
confidențialitatea, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie să își decline datele
de identificare cu ocazia formulării sesizării.
De asemenea, comisiile de etică universitară pot analiza săvârșirea de
abateri de la normele de etică, deontologie profesională și buna conduită în
cercetare și pe baza autosesizării, dacă află, în orice mod, despre săvârșirea
vreuneia dintre abaterile de la normele respective. Implicit, acest lucru
înseamnă că, dacă se primește o sesizare în care nu apar datele de identificare
ale autorului, dar din cuprinsul acesteia rezultă elemente și indicii clare că s-
ar fi săvârșit astfel de abateri, comisia se poate autosesiza (date fiind valorile
etice și academice puse în pericol) și poate proceda la examinarea presupusei
abateri, dar nu ca urmare a petiției anonime, ci în baza autosesizării.
În cazul în care abaterile cu privire la care s-a formulat sesizarea sau s-
a autosesizat comisia sunt cele prevăzute de Legea nr. 206/2004, comisia de
etică, procedează la înființarea unei comisii de analiză.
La fel ca și Comisia de etică universitară, comisia de analiză trebuie să
fie formată din persoane cu înalt prestigiu profesional și autoritate morală.
Această comisie, formată dintr-un număr impar de membri (de obicei trei –
un președinte și doi membri), specialiști în domeniul de cercetare vizat prin
sesizare, analizează întreaga documentație, audiază părțile, administrează
probe și întocmește un raport final care este prezentat comisiei de etică
universitară și aprobat de aceasta. Totodată, raportul final este avizat de către
unul dintre consilierii juridici ai universității.
84
Aspecte detaliate privind componența și activitatea comisiilor de
analiză sunt prevăzute de normele interne ale universităților. Astfel, în ceea
ce privește Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, în cadrul
Regulamentului de organizare și funcționare al Comisiei de Etică
Universitară în cadrul UDJG, în Capitolul III - Analiza sesizărilor referitoare
la abaterile de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare (art.
21- art. 35) este descrisă în detaliu activitatea comisiilor de analiză.
În Regulamentul de organizare și funcționare al CEU din cadrul UDJG
se precizează următoarele:
 CEU numește membrii comisiei de analiză și pe președintele
acesteia (art. 22 și 26 alin. (1) din Regulament);
 mandatul de membru al comisiei de analiză încetează în
momentul avizării de către CEU a raportului final al acestei
comisii (art. 24 alin. (2));
 condițiile în care pot fi revocați de către CEU (adică, conform
art. 25 alin. (1) și (2) „în cazul exercitării necorespunzătoare a
atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei
sancţiuni disciplinare ori a unei sancţiuni referitoare la
încălcarea bunei conduite în activitatea de cercetare-
dezvoltare”);
 procedura efectivă de lucru care impune citarea obligatorie a
părților în vederea audierii și depunerii de înscrisuri utile
soluționării cauzei, întocmirea unui proces verbal de constare
a faptului că părțile deși citate, nu s-au prezentat (art. 28 alin.
(1) - (3) din Regulament), solicitarea de relații de la orice
persoană fizică, instituție (inclusiv UDJG) care ar putea deține
85
informații în legătură cu obiectul sesizării (art. 28 alin. (4),
(6)), consultarea de experți (art. 28 alin. (5)):
 soluționarea sesizării în termenul specificat de CEU (art. 28
alin. (7));
 raportul comisiei de analiză trebuie să conțină următoarele
elemente: „a) o sinteză a conţinutului sesizării; b) o analiză a
informaţiilor, datelor, documentelor şi probelor din conţinutul
sesizării, precum şi a oricăror altor elemente semnificative
obţinute în cursul analizei, inclusiv în cursul audierilor; c)
constatarea argumentată a existenţei sau, după caz, a absenţei
uneia ori a unor abateri de la buna conduită, etica şi
deontologia în activitatea de cercetare-dezvoltare; d) în cazul
în care o abatere a fost constatată, identificarea argumentată a
persoanei/persoanelor vinovate, precum şi sancţiunile care se
aplică acestora; persoanele vinovate pot fi diferite de cele
vizate de sesizare” (art. 29 din Regulament);
 fiecare membru al comisiei de analiză întocmește un raport
individual, iar rapoartele individuale sunt apoi centralizate în
raportul final de către președintele comisiei;
 după finalizarea raportului, acesta este prezentat Comisiei de
Etică Universitară care îl aprobă prin hotărâre (în cazul în care
analiza s-a realizat corect și complet) comform art. 30 din
Regulament;
 ulterior aprobării de către CEU, raportul comisiei de analiză
este avizat de consilierul juridic al instituției și se comunică
părților (autorului sesizării și persoanei/persoanelor vizate prin
sesizare) conform disp.art. 32 din Regulament.
86
Din analiza conținutului acestor prevederi putem desprinde o serie de
concluzii. Astfel, comisia de analiză, în situația în care constată că s-a săvârșit
o abatere de la normele de bună-conduită în cercetarea științifică, trebuie să
propună aplicarea unei sancțiuni, din cele prevăzute de Legea nr. 206/2004,
Legea nr. 1/2011, Carta Universității și Codul de Etică, iar sancțiunea trebuie
să fie proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, împrejurările concrete în
care a fost săvârșită și circumstanțele individuale ale autorului. Aprobarea
raportului comisiei de analiză de către CEU implică și aprobarea aplicării
sancțiunilor propuse de comisia de analiză, sancțiuni care vor fi aplicate
ulterior de conducerea instituției.
Nici în regulament și nici în Legea nr. 206/2004 nu se specifică expres
ce se întâmplă dacă raportul comisiei de analiză nu este aprobat de către CEU.
Coroborând însă cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Regulament conform
căruia mandatul membrilor din comisia de analiză încetează de drept după
aprobarea raportului de către CEU, putem concluziona că, în caz de
neaprobare, acceași comisie va trebui să refacă sau să completeze raportul
ținând cont de neregulile sau lipsurile sesizate de membrii Comisiei de Etică
Universitară.
Prin urmare, per a contrario, dacă raportul nu este complet, dacă se
constată că pentru soluționarea sesizării nu s-a respectat procedura, nu s-a
avut în vedere întregul probatoriu, s-a propus vreo altă sancțiune decât cele
prevăzute în mod expres de normele legale sau orice alte nereguli, CEU nu
va aproba raportul și comisia de analiză va trebui să îl completeze sau refacă,
după caz.
În cazul indisponibilității sau revocării unui membru al comisiei de
analiză, acesta va fi înlocuit cu un membru supleant. Dacă întreaga comisie
este revocată, CEU va relua procedura și va numi o nouă comisie de analiză
în locul celei inițiale.
87
Dacă vreunul din membrii comisiei de analiză sau Comisiei de etică
universitară (CEU) constată că se află într-o poziție de conflict de interese,
trebuie să aducă acest fapt la cunoștința președintelui comisiei de etică
universitară (art. 37 alin. (1) din Regulament), iar președintele CEU dacă se
află într-o asemenea situație trebuie să informeze președintele Senatului
Universității.
De asemenea, membrii comisiilor de analiză sau ai comisiei de etică au
obligația de a păstra confidențialitatea cu privire la identitatea autorilor
sesizărilor și conținutul celor investigate, cu excepția situațiilor în care
informațiile respective sunt publice (art. 38 din Regulament).
În ceea ce privește termenul de soluționare al sesizării, art. 11 alin. (3)
din Legea nr. 206/2004 și art. 32 din Regulament prevăd că soluția trebuie
comunicată părților în termen de 5 zile de la aprobarea și avizarea raportului
comisiei de analiză dar nu mai târziu de 45 de la data primirii sesizării. Astfel,
ar fi un termen de 40 de zile de la data primirii sesizării, dar comisia de analiză
este numită în momentul primirii sesizării, iar procedura de numire durează
și ea minim 5 zile. Prin urmare, în medie, comisia de analiză are la dispoziție
30 de zile calendaristice pentru a cerceta abaterea sesizată și întocmi raportul.
Considerăm totuși că acesta este un termen de recomandare și nu de decădere,
deoarece, pentru motive justificate (așteptarea unor expertize sau documente
necesare soluționării cauzei etc.) acest termen poate fi prelungit în mod
justificat, în caz contrar fiind încălcate dreptul la apărare și la o cercetare
echitabilă a celui cercetat.
Din momentul comunicării raportului comisiei de analiză, partea
nemulțumită (fie cel care a formulat sesizare, fie cel sancționat) poate depune
contestație în termen de 15 zile. Contestația se depune la secretariatul
88
Universității34 (art. 11 alin. (5) din Legea nr. 206/2004 și art. 33 din
Regulament). Contestația trebuie să fie însoțită de o copie a sesizării inițiale
și de o copie a raportului comisiei de analiză. Întregul dosar al cauzei, va fi
apoi expediat, prin intermediul instituției, la Consiliul Național de Etică, forul
competent să analizeze contestația.
Dacă nu se formulează contestație, raportul comisiei de analiză, care
este parte integrantă a hotărârii Comisiei de Etică Universitară se comunică
decanului facultății din care face parte persoana cercetată și Rectorului
Universității. În termen de 45 de zile calendaristice de la data comunicării
raportului care nu a fost contestat la Consiliul Național de Etică, sancțiunea
dispusă prin raportul Comisiei de analiză este pusă în aplicare de către
conducătorul instituției sau consiliul de administrație (art. 11 alin. (6) din
Legea nr. 206/2004). În cazul Universității „Dunărea de Jos” din Galați,
sancțiunea este pusă în aplicare de Decanul facultății în cadrul căreia își
desfășoară activitatea persoana sancționată sau de către Rector, prin
intermediul serviciului de resurse umane (art. 33 din Regulament).
34
Deși, mai corect, din punctul nostru de vedere ar fi să se depună la registratura instituției,
nu la secretariat, mai ales că CEU are propria sa structură de secretariat în acest moment.
89
Consiliul Național de Etică
Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării
Tehnologice și Inovării reprezintă, conform art. 5 alin.(1) din Legea nr.
206/2004 „un organism consultativ, fără personalitate juridică” care
funcționează pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, mai
precis, Ministerul Educației și Cercetării35. În alineatele următoare se
precizează că membrii Consiliului sunt persoane de prestigiu și cu activitate
recunoscută în domeniul cercetării-dezvoltării, ei fiind numiți de către
autoritatea pe lângă care își desfășoară activitatea.
Conform Legii nr. 206/2006 prevede că acest consiliu are următoarele
atribuții:
1. propune modificări ale Codului de Etică (art. 7 lit. a);
2. elaborează coduri de etică aferente domeniilor de cercetare
științifică, coduri aprobate de către autoritatea de stat pentru
cercetare-dezvoltare (art. 7 lit. c);
3. urmărește aplicarea și respectarea normelor de bună conduită în
cadrul institutelor de cercetare (art. 7 lit. d);
4. formulează opinii și recomandări în legătură cu problemele de
natură etică ridicate de evoluția științei și a cunoașterii (art. 7 lit.
e);
5. analizează abaterile de la buna conduită în cercetarea științifică,
pe baza sesizărilor primite sau a autosesizării (art 7 lit f);
6. emite hotărâri prin care se constată săvârșirea unor abateri de la
buna conduită în cercetarea științifică și, dacă din cercetare rezultă
existența acelor abateri, indică autorii și stabilesc sancțiunile
aplicabile acestora (art. 7 lit.f1);
35
La nivelul anului 2004 fiind vorba despre Ministerul Educației și Cercetării.
90
7. alte atribuții stabilite de autoritatea de stat pentru cercetare (art 7
lit. g).
Pentru îndeplinirea corectă și completă a sarcinilor sale, Consiliul

poate apela și la opiniile experților care nu sunt membri ai acestor structuri.
De-a lungul anilor, Consiliul a avut componențe și denumiri diferite36.
Activitatea sa poate fi urmărită accesând site-ul
http://cnecsdti.research.gov.ro unde se regăsesc publicate toate hotărârile
sale, cadrul legal, date de contact etc.
Contestațiile formulate împotriva rapoartelor comisiilor de analiză din
cadrul institutelor de cercetare sau universități se analizează și soluționează
în maxim 90 de zile de la data primirii lor. Dacă se constată că într-adevăr s-
au săvârșit abaterile cu privire la care s-a formulat sesizarea/contestația,
trebuie să indice persoanele vinovate și sancțiunile aplicabile acestora (cele
prevăzute de art. 14 din Legea nr. 206/2004, pe care le vom analiza detaliat
în cele ce urmează.
Activitatea, componența și competențele Consiliului sunt
reglementate detaliat în cuprinsul Ordinului privind aprobarea
Regulamentului de Organizare și Funcționare al Consiliului Național de Etică
a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, precum și a
componenței nominale a acestuia nr. 211 din 19 aprilie 2017.
36
Ordinul nr. 6085/2016 privind constituirea Consiliului de etică şi management universitar
şi aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de etică şi
management universitar, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/184976, Ordinul
nr. 211/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului
Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, precum şi a
componenţei nominale a acestuia, https://lege5.ro/Gratuit/ge2tqmrthe3a/ordinul-nr-211-
2017-privind-aprobarea-regulamentului-de-organizare-si-functionare-al-consiliului-
national-de-etica-a-cercetarii-stiintifice-dezvoltarii-tehnologice-si-inovarii-precum-si-a-
componentei.
91
Totodată, prin Ordinul nr. 6085 din 14 decembrie 201637 s-a decis
înființarea Consiliului de Etică și Management Universitar și a fost aprobat
Regulamentul de organizare și funcționare al acestuia. Consiliul de Etică și
Management Universitar este un organism consultativ al Ministerului
Educației Naționale, fără personalitate juridică, întemeiat în baza art. 125 și
217 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
Conform art. 3 al Ordinului nr. 6085/2016, principala misiune a
acestui Consiliu este „de a determina și sprijini universitățile să realizeze și
să pună în practică, în mod organizat, transparent și eficient, politicile de etică
și de integritate universitară, în conformitate cu prevederile legislației
universitare și ale cadrului legislativ privind instituțiile publice de învățământ
superior din România”.
II.2.5 Sancțiunile aplicabile pentru încălcarea normelor de bună
conduită în cercetarea științifică, dezvoltare tehnologică și inovare
Sancțiunile aplicabile pentru abaterile de la buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare sunt prevăzute de Legea nr.
206/2004 (care distinge între abaterile care pot fi aplicate în cadrul
universităților și institutelor de cercetare ca urmare a cercetării disciplinare și
aprobării rapoartelor finale ale comisiilor de analiză și sancțiunile care pot fi
aplicate prin intermediul Consiliului Național de Etică), Legea nr. 1/2011,
cartele universităților și codurile de etică, regulamente etc.
În primul rând trebuie să remarcăm scindarea realizată de către
legiuitor, care a stabilit că la nivel instituțional se pot aplica anumite sancțiuni,
iar la nivelul Consiliului Național de Etică altele (cu mențiunea că există și
sancțiuni care se pot propune atât la nivel instituțional cât și la nivel de for
național).
37
http://legisplus.ro.
92
Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute de Legea nr.
206/2004 enumerate în cadrul art. 21 constituie abateri disciplinare în măsura
în care, datorită modului de săvârșire și consecințelor produse nu sunt
infracțiuni. Astfel, din punctul nostru de vedere aceste abateri se încadrează
în spectrul mai larg al abaterilor disciplinare și, în măsura în care norma
specială nu prevede altceva, au regimul juridic al acestora38. Desigur că, dacă
faptele întrunesc și conținutul material al unei infracțiuni, față de autorul sau
autorii acestora urmează să fie antrenată și răspunderea penală, în condițiile
legii.
La modul cel mai general, răspunderea disciplinară „intervine în
cazurile în care un salariat săvârșește cu vinovăție o abatere disciplinară”.39
Din această definiție rezultă clar că numai celui care se află într-un raport de
muncă i se poate angaja răspunderea disciplinară. În cazul abaterilor de la
buna conduită, așa cum am analizat în subcapitolul 2.2 Autorii faptelor de
plagiat și autoplagiat, acestea pot fi săvârșite de către persoanele care
desfășoară activități de cercetare și predare în cadrul universităților și
institutelor de cercetare și de către studenții doctoranzi (care sunt vizați mai
ales în legătură cu plagiatul).
Al doilea element necesar pentru antrenarea răspunderii disciplinare
este săvârșirea unei fapte ilicite adică, conform art. 247 alin. (2) din Codul
muncii „încălcarea normelor legale, regulamentului intern, contractului
individual sau contractului colectiv de muncă aplicabil, ordinelor și
38
Am argumentat pe larg aceste aspecte în lucrarea Legal and Ethical aspects of the
consequences of imposing the disciplinary sanctions provided in Law No. 206/2004 on fair
practices in scientific research, technological development and innovation, with later
completions and amendments in the context of the provisions in art. 316 in the Law of
National Education NO. 1/2011, Andreea Elena Matic, Perspectives of Business Law
Journal, vol. 4, issue 1, 2015.
http://www.businesslawconference.ro/revista/anul4nr1.html
39
Țiclea, Alexandru – Tratat de dreptul muncii, Ediția a VII-a revizuită și adăugită, Editura
Universul Juridic, București 2013, p. 803.
93
dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici”40. În ceea ce privește conduita
profesională care face obiectul prezentei analize, abaterile de la normele de
bună conduită sunt prevăzute expres în Legea nr. 206/2004, Legea nr. 1/2011,
carte, coduri de etică, regulamente etc.
Pentru a fi legitimă sancționarea, fapta ilicită trebuie să fie prevăzută
expres ca abatere disciplinară într-un act normativ sau o normă internă. De
asemenea, este necesar ca fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție (formele
vinovăției fiind aceleași din dreptul penal: intenția directă și indirectă și culpa,
cu sau fără prevedere) și să fi produs un rezultat vătămător sau o stare de
pericol pentru valorile protejate de legiuitor. În măsura în care prin săvârșirea
faptei interzise de lege s-au produs și prejudicii de natură materială și/sau
morală, autorul faptei va fi obligat, în baza răspunderii civile (sau penale, pe
latură civilă) la plata despăgubirilor aferente.
Sancțiuni care pot fi aplicate de conducerea instituției de cercetare-

dezvoltare
Conform art. 111 din Legea nr. 204/2006, sancțiunile care pot fi aplicate
pentru abateri de la buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea
tehnologică și inovare de către conducătorii institutelor de cercetare sau ai
universităților, sunt (în ordinea gravității lor):
a) avertismentul scris;
b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin
încălcarea normelor de bună conduită;
c) diminuarea salariului de bază cumulat, când este cazul cu
indemnizația de conducere, de îndrumare și control;
40
Codul muncii, http://legisplus.ro.
94
d) suspendarea pe o perioadă determinată de timp între 1 și 10 ani, a
dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții
superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de
control sau ca membru al unei comisii de concurs;
e) Destituirea din funcția de conducere din instituția de cercetare-
dezvoltare;
f) Desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
I. Avertismentul scris
Prima sancțiune care este și cea mai ușoară, avertismentul scris
constituie „o sancțiune cu caracter precumpănitor moral”41.
În literatura de specialitate, avertismentul a fost definit astfel: „o
comunicare scrisă pe care angajatorul o adresează salariatului, prin care
acesta din urmă este atenționat în legătură cu fapta săvârșită, arătându-i-se
totodată că săvârșirea pe viitor a unor fapte similare va atrage consecințe mai
grave”42.
De regulă, această sancțiune se aplică celor care nu au mai săvârșit
alte abateri, regretă cele întâmplate, pentru încălcări puțin grave care nu au
produs consecințe deosebite în cadrul instituției etc. Avertismentul are
caracter general și se poate aplica pentru aproape toate abaterile disciplinare,
inclusiv cele de la buna conduită în cercetare. Conform prevederilor exprese
din Codul muncii (art. 267) avertismentul este singura sancțiune care se poate
aplica fără realizarea unei cercetări disciplinare prealabile. Totuși, în ceea ce
privește abaterile de la etică, considerăm că este necesară efectuarea cercetării
disciplinare conform legii deoarece comisiile de analiză nu pot propune
41
Țiclea A., 2013, p. 818.
42
https://www.codulmuncii.ro/titlul_11/capitolul_2/art_248_1.html.
95
sancțiuni fără să fi analizat, în prealabil, în mod corespunzător, situația
sesizată.
II. Retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin
încălcarea normelor de bună conduită
Sancțiunea prevăzută de art. 111 lit.b) și anume „retragerea și/sau
corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de bună
conduită” vizează mai ales faptele de plagiat și autoplagiat, dar și lucrările
prin intermediul cărora au fost diseminate rezultate obținute în cercetarea
științifică, dacă aceste rezultate au fost obținute pe baza unor date fabricate
sau preluate fără drept de la alți autori.
Astfel, dacă se constată de către comisia de analiză săvârșirea unei
fapte de plagiat sau autoplagiat, pentru a fi restabilită situația anterioară, se
impune și retragerea din circuitul public a lucrărilor incriminate. Aplicarea
acestei sancțiuni constituie o măsură justă atât față de societate cât și față de
cel a cărui operă a fost plagiată.
Retragerea implică scoaterea cărților din librării sau din orice loc unde
pot fi achiziționate și din biblioteci, pentru a nu exista pericolul ca pe viitor,
aceste lucrări să fie consultate și citate, creându-se astfel o impresie falsă cu
privire la adevăratul autor.
În ceea ce privește articolele publicate on-line, acestea sunt retrase de
către editorii revistelor în care au apărut și, la o căutare ulterioară retragerii
ele vor apărea cu mențiunea ”retracted”. De asemenea, există site-uri pe
internet unde pot fi găsiți autori ale căror lucrări au fost retrase (de exemplu,
http://retractionwatch.com/the-retraction-watch-leaderboard/), pentru a se
evita citarea acestora pe viitor și, în general, a se lua la cunoștință publică
despre lipsa de onestitate și conduita incorectă a autorului/autorilor
respectiv/i.
96
În măsura în care acest lucru este posibil se poate dispune și corectarea
lucrărilor prin indicarea corectă a autorilor reali și citare corectă. Desigur
pentru a se realiza acest lucru ar trebui să ne aflăm în prezența unor lucrări în
care există erori de citare sau omisiuni neintenționate, iar prin completare nu
s-ar mai aduce niciun prejudiciu autorilor ideilor originale și ar putea fi
păstrată și lucrarea incriminată care, în ciuda omisiunilor la citare, poate avea
elemente proprii de originalitate.
În ambele forme, aplicarea acestei sancțiuni are rolul de a înlătura din
mintea publicului ideea falsă că o anumită persoană (autorul plagiatului) a
prezentat idei, date, metode etc. originale în textul menționat sau că cercetarea
respectivului autor s-a bazat pe date culese și interpretate corect, conform
standardelor științifice.
De asemenea, autorii acestor lucrări nu le vor mai putea folosi pe viitor
pentru a avansa profesional, a obține fonduri pentru cercetare sau orice alte
avantaje morale sau materiale.
III. Diminuarea salariului de bază cumulat, când este cazul, cu
indemnizația de conducere, de îndrumare și control
Următoarea sancțiune, „diminuarea salariului de bază cumulat, când
este cazul cu indemnizația de conducere, de îndrumare și control” este o
sancțiune cu caracter general, fiind prevăzută și de art. 248 alin. (1) din Codul
muncii. Conform art. 248 alin. (1) lit. c) și d) din Codul muncii această
sancțiune pecuniară se poate realiza pe o durată de 1-3 luni, iar diminuarea
veniturilor poate fi între 5 și 10%.
Dat fiind faptul că legea specială (Legea nr. 206/2004) nu prevede nici
durata pentru care poate fi luată această măsură și nici cuantumul diminuării,
considerăm că, în ceea ce privește aceste aspecte devine aplicabilă norma
generală din Codul muncii. Astfel, diminuarea salariului nu poate fi mai mare
de 10% iar durata măsurii sancționatorii nu poate depăși trei luni.
97
Această sancțiune pecuniară „se aplică pentru abateri de o anumită
gravitate prin urmările lor, săvârșite cu intenție, care produc un prejudiciu
material sau dăunează activității angajatorului ori pentru repetarea sistematică
a unor abateri mai ușoare dintre acelea care, atunci când sunt săvârșite pentru
prima dată se sancționează cu avertisment scris”43.
Reducerea indemnizației de conducere, de îndrumare și control vizează,
în mod exclusiv, săvârșirea de abateri de la normele de etică și bună conduită
în cercetare de către persoanele care dețin una din funcțiile enumerate
(conducere, îndrumare sau control). Este posibil ca, în funcție de gravitatea
faptei săvârșite și de consecințele acesteia, persoanei sancționate să i se
reducă corespunzător atât salariului de bază cât și indemnizația aferentă
funcției de conducere, îndrumare sau control, dar este posibilă și aplicarea
sancțiunii de reducere fie a salariului de bază, fie a indemnizației de
conducere, îndrumare sau control.
IV. Suspendarea pe o perioadă determinată de timp între 1 și 10 ani,
a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei
funcții superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare
și de control sau ca membru al unei comisii de concurs
Sancțiunea prevăzută de art. 111 lit. d) din Legea nr. 206/2004 constă
din „suspendarea pe o perioadă determinată de timp între 1 și 10 ani, a
dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții superioare
ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control sau ca membru al
unei comisii de concurs” și afectează dreptul la carieră a persoanei care a
săvârșit o abatere de la normele de bună conduită în cercetarea științifică,
dezvoltarea tehnologică și inovare.
43
Țiclea, A. , 2013, p. 819.
98
Legiuitorul a prevăzut un interval mare de timp, între unu și zece ani,
pentru a se interzice înscrierea la concurs pentru ocuparea unei funcții
superioare, de conducere, de îndrumare și de control sau de membru al unei
comisii de concurs. Prin instituirea acestui interval de zece ani legiuitorul a
urmărit să asigure aplicarea unor sancțiuni cât mai bine dozate și
individualizate în raport de faptele săvârșite de către autor și de consecințele
produse de acestea.
Din punctul nostru de vedere, considerăm că se impune aplicarea
acestei sancțiuni atunci când prin fapta de plagiat/autoplagiat săvârșită s-a
urmărit chiar avansarea într-o funcție superioară, de conducere etc. Totodată,
prin aplicarea unei astfel de sancțiuni (atunci când abaterile sunt grave și
dovedite) se asigură și menținerea integrității celorlalți membri ai comunității
academice și respectarea eforturilor depuse de către cei care muncesc cinstit
pentru a obține respectivele funcții, titluri, calități etc.
V. Destituirea din funcția de conducere din instituția de cercetare-
dezvoltare
Această sancțiune disciplinară are drept consecință faptul că autorul
abaterii disciplinare își pierde funcția de conducere din cadrul instituției de
cercetare-dezvoltare în mod definitiv. Prin luarea acestei măsuri, instituțiile
de cercetare-dezvoltare se asigură că funcțiile de conducere nu sunt ocupate
de persoane a căror ținută morală și integritate profesională nu sunt pătate de
fapte reprobabile. Persoanele care săvârșeșc abateri grave de la buna conduită
în cercetarea științifică, dezvoltare tehnologică și inovare nu pot ocupa funcții
de conducere deoarece nu au autoritatea morală și profesională necesare unei
asemenea activități. Imaginea însăși a instituției este grav afectată dacă
permite ca persoanele ce săvârșesc asemenea abateri să ocupe funcții de
conducere în cadrul lor.
99
Efectul destituirii din funcția de conducere nu se referă la încetarea
raportului de muncă în cadrul instituției ci doar la pierderea funcției
respective. Urmarea aplicării acestei sancțiuni este întoarcerea celui destituit
la funcția sau postul său de bază din cadrul instituției de cercetare-dezvoltare.
VI. Desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este cea mai
gravă sancțiune care i se poate aplica unui salariat și reprezintă încetarea
raportului de muncă dintre angajator și angajat, în mod definitiv și pentru
viitor. Această sancțiune este prevăzută și de art. 61 lit. a) din Codul muncii.
Aplicarea acestei sancțiuni disciplinare implică săvârșirea unei abateri
grave sau a unor abateri repetate care produc o perturbare gravă a instituției
de cercetare-dezvoltare și afectează grav imaginea sau prestigiul acesteia.
Sancțiuni care pot fi aplicate de către Consiliul Național de Etică
Aceste sancțiuni sunt prevăzute în cadrul art. 14 din Legea nr.
206/2004, după cum urmează:
„a) avertismentul scris;
b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin
încălcarea normelor de bună conduită;
c), d) abrogate
e) retragerea titlului universitar sau a gradului de cercetare ori
retrogradarea;
f) destituirea din funcția de conducere din instituția de cercetare–
dezvoltare;
g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
h) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finanțare
din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării;
i) suspendarea pe o perioadă determinată de timp între 1 și 10 ani, a
dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții superioare
100
ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control sau ca membru al
unei comisii de concurs;
j) îndepărtarea persoanei/persoanelor respective din echipa de realizare
a proiectului;
k) oprirea finanțării proiectului;
l) oprirea finanțării proiectului, cu obligativitatea returnării fondurilor.”
În cele ce urmează vom analiza doar acele sanțiuni care pot fi aplicate
numai de către Consiliul Național de Etică, celelalte fiind deja analizate în
secțiunea anterioară.
I. Retragerea titlului universitar sau a gradului de cercetare ori
retrogradarea
Această sancțiune de retragere a titlului universitar sau a gradului de
cercetare ori retrogradarea vizează, din punctul nostru de vedere săvârșirea
unor abateri de la buna conduită în cercetare-dezvoltare tocmai în vederea
îndeplinrii aparente a condițiilor impuse de lege pentru obținerea unui titlu
universitar sau grad de cercetare superior. Dacă, de exemplu se constată că o
anumită persoană a săvârșit fapte de plagiat în cadrul unor lucrări științifice
și fără publicarea acelor lucrări nu ar fi îndeplinit condițiile pentru obținerea
titlului sau gradului de cercetare este absolut firesc să i se retragă un titlu pe
care de altfel nici nu îl merită.
Este evident că această sancțiune vizează și retragerea titlului de doctor
în științe față de persoana care a plagiat sau a săvârșit alte abateri grave de la
buna conduită în cercetarea științifică cu ocazia elaborării tezei de doctorat.
Prin retrogradare se înțelege „a trece pe cineva într-un post inferior celui
avut înainte”44. Retrogradarea intervine atunci când, în urma retragerii
gradului sau titlului universitar, cel sancționat continuă să desfășoare
44
www.dexonline.ro.
101
activități profesionale în cadrul instituției dar de pe un post inferior, remunerat
corespunzător.
Astfel, ca urmare a retragerii titlului universitar sau a gradului de
cercetare, este posibil ca persoana astfel sancționată să nu mai îndeplinească
condițiile necesare pentru desfășurarea activității în instituția de cercetare-
dezvoltare. De exemplu, activitățile didactice în cadrul instituțiilor de
învățământ superior pot fi desfășurate de către persoanele care au obținut titlul
de doctor în științe sau de către doctoranzi în condițiile legii. Prin urmare,
retragerea titlului de doctor are ca efect pierderea calității de cadru didactic în
învățământul superior.
II. Interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la
finanțare din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării
Această sancțiune, ca și următoarele trei, urmărește să sancționeze
conduita reprobabilă a cercetătorilor cu ocazia aplicării pentru obținerea de
proiecte de cercetare (declarații false etc.) și modul incorect de îndeplinire a
obiectivelor asumate prin aceste proiecte.
Se impune să semnalăm faptul că, în ceea ce privește această sancțiune
nu este prevăzut expres un interval temporal pentru care să fie aplicată, acesta
fiind lăsat în totalitate la latitudinea membrilor Consiliului Național de Etică,
raportat la gravitatea faptei și la urmările produse de acestea.
102
III. Îndepărtarea persoanei/persoanelor respective din echipa de
realizare a proiectului
Dacă anumite persoane din echipa de realizarea a proiectului au avut o
conduită reprobabilă și au săvârșit abateri de la buna conduită în cercetarea
științifică, dar faptele lor sunt izolate și le aparțin în totalitate nu este corect
ca întreaga activitate științifică din cadrul proiectului să fie oprită, iar munca
celorlalți cercetători să fie sabotată sau întreruptă, împiedicând astfel
realizarea proiectului.
Astfel, pentru continuarea activității de cercetare și pentru buna
îndeplinire a obiectivelor asumate prin proiect se impune ca persoanele
vinovate de săvârșirea unor abateri de la normele de bună conduită în
cercetare-dezvoltare, se impune îndepărtarea acestora din echipa de realizare
a proiectului.
IV. Oprirea finanțării proiectului
Această sancțiune este aplicată în cazul în care se descoperă că
fondurile primite pentru realizarea proiectului au fost folosite în scopuri
nelegale. Genul de abateri care pot atrage asemenea sancțiuni sunt:
introducerea de informații false în cererile de accesare a granturilor sau
proiectelor de cercetare, abuzul de autoritate pentru a obține salarizare,
remunerare sau alte beneficii în cadrul proiectelor de cercetare (art. 21 alin.
(4) lit. b), neîndeplinirea obligațiilor legale și contractuale în cadrul
proiectelor, falsificarea datelor etc.
V. Oprirea finanțării proiectului, cu obligativitatea returnării
fondurilor.
În cazul în care natura abaterilor săvârșite o impune, iar nerespectarea
obligațiilor asumate prin proiect este gravă și prejudiciază cercetarea
științifică, pe lângă oprirea finanțării proiectului, cei care conduc activitatea
103
în proiect și răspund de aceasta pot fi obligați la returnarea fondurilor folosite
în mod nelegal.
II.3 Alte abateri de la buna conduită în cercetarea științifică,

În funcție de normele de conduită încălcate legiuitorul român a prevăzut
și alte abateri disciplinare care pot fi săvârșite în cadrul activității de cercetare
științifică. Procedura de analiză și sancționare a acestor abateri este aceeași
ca și în cazul plagiatului și autoplagiatului așa că nu le vom mai relua, cei
interesați urmând să revină la informațiile din secțiunile anterioare pentru
detalii.
I. Abaterile de la normele de bună conduită în cercetarea științifică sunt
incriminate în conținutul art. 21 alineatul (1) literele a)-c) din Legea nr.
206/2004:
a) „Confecționarea de rezultate sau date și prezentare lor ca date
experimentale, date obținute din calcule sau simulări numerice pe calculator
ori ca date sau rezultate obținute prin calcule analitice sau raționamente
deductive” constituie o primă abatere. Astfel, legiuitorul sancționează
prezentarea, în cadrul unor lucrări științifice (sau prelegeri de orice tip
deoarece în definiția abaterii nu specifică dacă datele sunt publicate sau
prezentate oral), a unor date sau rezultate false. Cercetarea științifică impune
folosirea unor metode și tehnici testate și testabile prin intermediul cărora s-
au obținut anumite date sau rezultate care ulterior au fost interpretate științific.
Dacă acele date sau rezultate nu au fost prelevate sau obținute corect întreaga
cercetare este compromisă. Termenul de confecționare a datelor sau
rezultatelor semnifică că aceste date nu au fost obținute științific ci au fost
fabricate sau inventate pentru a susține în mod nefondat anumite concluzii
104
prezentate ca originale. Abaterea există și dacă este vorba despre date obținute
experimental în laborator sau calcule sau simulări numerice efectuate pe
calculator.
Gravitatea acestei abateri rezidă din faptul că rezultatele prezentate nu
au nicio bază științifică și nu corespund unei cercetări autentice, fiind cel mai
probabil lipsite de orice consistență sau valoare.
b) „Falsificarea de date experimentale, de date obținute prin calcule
sau simulări numerice pe calculator ori de date sau rezultate obținute prin
calcule analitice sau raționamente deductive”.
Falsificarea înseamnă că prin experimente sau calcule s-au obținut
anumite date sau rezultate, dar din datele astfel obținute nu pot fi derivate sau
argumentate concluziile dorite de cercetător. Conform Dicționarului
explicativ al limbii române a falsifica înseamnă „a confecționa un lucru
asemănător cu altul în scopul de a înșela”45. În atare situații, cercetătorul
procedează la modificarea frauduloasă a acestor rezultate sau calcule,
falsificându-le în așa fel încât să susțină sau să confirme în mod aparent o
anumită ipoteză. Și în acest caz, teza finală este lipsită de fundament științific
sau valoare și se impune, în primul rând retragerea lucrărilor care conțin
asemenea date.
c) „Îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activității de
cercetare-dezvoltare a altor persoane, inclusiv prin blocarea nejustificată a
accesului la spațiile de cercetare-dezvoltare, prin avarierea, distrugerea ori
manipularea aparaturii experimentale, a echipamentului, a documentelor, a
programelor de calculator, a datelor în format electronic, a substanțelor
organice sau anorganice ori a materiei vii necesare altor persoane pentru
derularea, realizarea sau finalizarea activităților de cercetare-dezvoltare”.
45
http://dexonline.ro.
105
Prin intermediul acestei abateri, legiuitorul sancționează actele de
discriminare, lipsa de colegialitate și sabotarea muncii și a rezultatelor
obținute de alți cercetători. Abaterea există indiferent în ce fază a cercetării
este săvârșită: la început sau în timpul cercetării prin împiedicarea accesului
în laboratoare, distrugerea aparaturii, a datelor, a substanțelor, etc. Prin
această formulare laborioasă s-a încercat acoperirea tuturor formelor prin care
s-ar putea împiedica, perturba sau întârzia cercetarea științifică realizată de
colegi, deși dacă avem în vedere distrugerea programelor de calculator,
aceasta poate fi realizată și de la distanță, nu neapărat de către o persoană din
aceeași instituție cu cel sabotat.
II. Pe lângă plagiat și autoplagiat, normele privind buna conduită în
activitatea de comunicare, diseminare și popularizare științifică, inclusiv în
cadrul proiectelor de cercetare din fonduri publice, mai pot fi încălcate prin
săvârșirea următoarelor abateri pe care le vom grupa în două categorii:
1. Abateri care privesc nerespectarea calității de autor a unei lucrări
științifice (art. 21 alin. (2) literele c), d) și e):
 indicarea ca autori a unor persoane care au avut
contribuții nesemnificative sau nu au contribuit
deloc la realizarea cercetării sau interpretarea
rezultatelor obținute,
 nemenționarea ca autori a unor persoane care au
contribuit la cercetare,
 introducerea unei persoane ca autor al unei lucrări
fără acordul acesteia, publicarea unor rezultate noi
(nepublicate anterior) fără acordul
autorului/autorilor.
2. Abateri săvârșite cu ocazia solicitării de granturi, depunerii
dosarelor de candidatură pentru habilitare, posturi didactice
106
universitare sau posturi de cercetători prin introducerea în
cuprinsul acestor documente de date și informații false (art. 21 alin.
(2) lit. f). Așa cum am menționat la începutul acestui capitol
cinstea și onestitatea sunt valori fundamentale în comunitatea
academică, acestea constituind fundamentul unei cariere
onorabile. Pentru obținerea de finanțări în cercetare și pentru
promovare în carieră, legiuitorul a instituit anumite condiții
minimale care trebuie îndeplinite de candidații din fiecare
domeniu al cercetării științifice. Neîndeplinirea acestor criterii
minimale atrage după sine nepromovarea sau neobținerea postului
respectiv sau a finanțării. Pe de altă parte, atunci când există mai
mulți candidați nu este vorba doar de îndeplinirea criteriilor
minimale ci de a fi mai bun, de a avea un punctaj mai mare decât
toți ceilalți. Legiuitorul nu leagă totuși săvârșirea acestei abateri
de obținerea grantului sau a postului dorit, astfel că fapta există și
se sancționează chiar dacă scopul urmărit prin falsificare nu a fost
atins, această conduită constituind o stare de pericol pentru
valorile promovate de comunitatea academică.
III. Abaterile de la normele „de bună conduită în activitatea de evaluare
şi monitorizare instituţională a cercetării-dezvoltării, de evaluare şi
monitorizare de proiecte de cercetare-dezvoltare obţinute prin acţiuni din
cadrul Planului Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare şi de evaluare de
persoane în vederea acordării de grade, titluri, funcţii, premii, distincţii,
sporuri, atestate sau certificate în activitatea de cercetare-dezvoltare” sunt
prevăzute de art. 21 alin. (3) literele a)-c):
a) „nedezvăluirea situaţiilor de conflicte de interese în realizarea sau
participarea la evaluări”. Săvârșirea acestei abateri presupune cunoașterea că
există un conflict de interese la realizarea sau participarea la o evaluare și
107
neaducerea la cunoștință a acestui aspect autorității în cadrul căreia se
realizează respectiva evaluare.
Prin conflict de interese se înțelege „un set de circumstanțe unde există
riscul ca raționamentul profesional sau acțiunile legate de un interes
principal vor fi în mod nejustificat influențate de un interes secundar" 46 sau
„o situație în care o persoană sau organizație este implicată în mai
multe interese, de exemplu interese financiare sau de altă natură, ce pot
corupe sau afecta major luarea deciziilor corecte și imparțiale de către acea
persoană sau organizație.”47
Se consideră că se află în conflict de interese persoana care are un grad
de rudenie apropiat (de regulă I, II sau III, dar se poate merge, în anumite
situații și până la gradul IV) cu o persoană pe care o evaluează (de exemplu
cu ocazia unui concurs) sau a cărei propunere de proiect o evaluează. Cel care
știe că se află într-o atare situație trebuie să aducă acest lucru la conoștința
superiorului ierarhic și să nu participe la activitatea sau concursul respectiv
(să nu facă parte din comisie). Dacă dintr-un motiv sau altul acea persoană nu
poate fi înlocuită în cadrul comisiei, se va proceda la retragerea candidatului.
Fapta de a nu aduce la cunoștință situația de conflict de interese cu
privire la propria persoană sau a celorlalți din comisie constituie abatere
disciplinară și se sancționează ca atare.
b) „nerespectarea confidenţialităţii în evaluare” – prin această faptă se
încalcă dreptul la egalitate de tratament a candidaților și există riscul de a fi
favorizați în mod injust unii dintre candidați și defavorizați ceilalți.
c) „discriminarea, în cadrul evaluărilor, pe criterii de vârstă, etnie, sex,
origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală ori alte
46
Law and Field 2009, https://ro.wikipedia.org/wiki/Conflict_de_interese.
47
https://ro.wikipedia.org/wiki/Conflict_de_interese.
108
tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de lege” –
este o abatere care asigură sancționarea oricărei forme de tratament
discriminatoriu, principiul nediscriminării fiind fundamental în orice
societate democratică.
IV. Abaterile de la norme de bună conduită în funcţiile de conducere în
activitatea de cercetare-dezvoltare (art. 2 lit. d din Legea 204/2006) sunt
prevăzute de art. 21 alin. (4) și vizează
1. Mai multe forme de abuz:
„a) abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor
al publicaţiilor persoanelor din subordine” – care constă în obligarea
subordonaților de a-l trece pe superiorul ierarhic ca și autor al unei lucrări
științifice deși nu a avut nicio contribuție personală la elaborarea acesteia;
b) „abuzul de autoritate pentru a obţine salarizare, remunerare sau
alte beneficii materiale din proiectele de cercetare-dezvoltare conduse ori
coordonate de persoane din subordine” – pe această cale se condiționează
obținerea diferitelor autorizări sau semnături de plata unor sume de bani sub
formă de salariu sau remunerație în proiect deși nu este efectuată activitatea
aferentă acelei remunerări;
c) „abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor
al publicaţiilor persoanelor din subordine ori pentru a obţine salarizare,
remunerare sau alte beneficii materiale pentru soţi, afini ori rude până la
gradul al III-lea inclusiv” – aceleași situații ca la alineatele precedente cu
diferența că avantajul fraudulos nu este obținut pentru sine ci pentru soț, afini
sau anumite rude;
d) „abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii,
concepte sau rezultate asupra persoanelor din subordine” – aceasta
constituie o formă mai subtilă de abuz, dar prin impunerea celor precizate
109
există pericolul de a fi întârziate sau de a nu fi realizate cercetări mai
valoroase sau de actualitate, în detrimentul unora vădit depășite sau false.
2. Alte tipuri de abateri care crează o stare de pericol pentru valorile
etice în cercetare și aduc prejudicii de imagine instituției:
e) „obstrucţionarea activităţii unei comisii de etică, a unei comisii de
analiză sau a Consiliului Naţional de Etică, în cursul unei analize a unor
abateri de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare din
subordine” – adică împiedicarea sau întârzierea nejustificată (culpabilă) a
desfășurării unei cercetări disciplinare care ține de competența comisiilor
menționate, faptă ce atrage perturbarea activității instituției în cadrul căreia
își desfășoară activitatea profesională persoana împotriva căreia s-a formulat
sesizarea. Considerăm că obstrucționarea poate viza atât întârzierea în
aplicarea unei sancțiuni față de persoana a cărei vinovăție este dovedită cât și
menținerea într-o stare de nesiguranță și stres a unei persoane nevinovate prin
împiedicarea soluționării cu celeritate a unei sesizări neîntemeiate sau
șicanatoare;
f) „nerespectarea prevederilor şi procedurilor legale destinate
respectării normelor de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare
prevăzute în prezenta lege, în Legea nr. 1/2011, în Codul de etică, în codurile
de etică pe domenii, în regulamentele de organizare şi funcţionare a
instituţiilor de cercetare-dezvoltare, respectiv în cartele universitare, după
caz, inclusiv nepunerea în aplicare a sancţiunilor stabilite de către comisiile
de etică conform art. 11 alin. (6) din prezenta lege sau de către Consiliul
Naţional de Etică, conform art. 326 din Legea nr. 1/2011” – reprezintă o serie
de fapte grave care pun în pericol respectarea normelor de bună conduită în
cercetare-dezvoltare, afectează prestigiul instituțiilor în cadrul cărora se
desfășoară aceste activități și a învățământului superior din România.
110
V. Abaterile de la normele de bună conduită privind respectarea fiinţei
şi demnităţii umane, evitarea suferinţei animalelor şi ocrotirea şi refacerea
mediului natural şi a echilibrului ecologic sunt prevăzute în Codurile de etică
specifice diferitelor domenii de cercetare.
VI. Ultimele abateri reglementate de legiuitor în cadrul art. 21 alineatul
(6) din Legea nr. 206/2004 sunt:
a) „participarea activă în abateri săvârşite de alţii” – aceasta implică
forme de complicitate (ajutor, acoperirea abaterilor etc.) la săvârșirea
abaterilor prevăzute în alineatele anterioare;
b) „cunoaşterea abaterilor săvârşite de alţii şi nesesizarea comisiei
de etică prevăzute la art. 9 sau a Consiliului Naţional de Etică” – datorită
gravității lor și prejudiciului adus cercetării prin săvârșirea unor abateri grave,
legiuitorul a instituit obligarea sesizării comisiilor de etică sau Consiliului
Național de Etică în cazul în care sunt descoperite asemenea fapte
reprobabile, nesesizarea lor constituind ea însăși o abatere datorită perpetuării
și protejării comportamentului antisocial.
c) „coautoratul publicaţiilor conţinând date falsificate sau
confecţionate” – implică sancționarea tuturor persoanelor care contribuie la
falsificarea sau confecționarea de date;
d) „neîndeplinirea obligaţiilor legale şi contractuale, inclusiv a celor
aferente contractului de mandat sau contractelor de finanţare, în exercitarea
funcţiilor de conducere ori de coordonare a activităţilor de cercetare-
dezvoltare” – este o abatere care vizează o gamă largă de activități ilicite în
cadrul conducerii sau coordonării activității de cercetare-dezvoltare.
111
II.4 Concluzii
Cercetarea științifică este o activitate intelectuală complicată care se
realizează pe durată îndelungată și presupune activități din cele mai diverse.
În domeniul științelor naturii sau al științelor aplicate cercetătorul trebuie să
dea dovadă de inventivitate, să sesizeze aspecte care nu au fost cercetate
anterior, să caute cele mai bune metode de investigare ale problemei pe care
urmărește să o elucideze (materiale necesare, metode etc.), să obțină finanțare
pentru achiziționarea materialelor, întreținerea laboratoarelor etc. și, în final,
să ajungă să identifice răspunsul corect prin interpretarea datelor culese.
În acest proces, procurarea de fonduri pentru cercetare depinde foarte
mult de realizările anterioare, de lucrările publicate, de prestigiul câștigat de
cercetătorul respectiv, motiv pentru care obținerea unor rezultate importante
este absolut necesar. În atare context, presiunea poate deveni foarte mare, iar
tentația de a inventa date sau de a le falsifica pe cele obținute este pe măsură.
Cercetarea este un proces laborios, în cadrul căruia, omul de știință
adaugă propria sa contribuție la dezvoltarea științei pe parcursul a zeci de ani
de carieră. Fiecare mică descoperire constituie un pas ce va fi de folos unui
alt cercetător în viitor. De regulă, totul se construiește din piese mici, de-a
lungul unor intervale uriașe de timp. Din când în când, printre aceste mici
descoperiri se strecoară, câte o idee sau teză extraordinară care revoluționează
întregul domeniu și modifică perspectiva de ansamblu asupra științei.
În alte domenii, precum literele, filosofia sau chiar dreptul, cercetarea
științifică se axează foarte mult pe literatura de specialitate, studiul
documentelor, al legislației, studii de caz, fiind inevitabilă reluarea unor
informații/definiții/explicații furnizate prin lucrările științifice ale acestor
domenii (cu citare corectă, desigur). Acest fapt este absolut inevitabil. Dar
112
aceasta nu poate constitui o scuză valabilă pentru a prelua, fără citare
corespunzătoare, munca și efortul celorlalți autori din domeniu.
Din studiile efectuate pentru a explica apariția fraudelor științifice a
rezultat că persoanele narcisiste, care au o nevoie mai mare de a fi în centrul
atenției și de a primi aprecieri sunt mai tentate să recurgă la plagiat sau la alte
forme de fraudă pentru a obține fonduri, titluri științifice, grade de cercetare
etc.48 Principala explicație pentru acest fenomen constă din faptul că aceste
persoane au o moralitate mai scăzută, respectul față de munca celorlalți
fiindu-le străină. Totuși, nu putem generaliza și nu putem exclude persoane
din comunitatea academică pe motiv că tendințele lor narcisite îi fac mai
vulnerabili la fraudă în domeniul științelor.
Cele mai bune măsuri de prevenire a fraudelor și abaterilor în cercetare
constau din instruirea studenților (viitorii cercetători) și obișnuirea acestora
cu respectul față de colegi, profesori și întreaga comunitate academică.
Însușirea valorilor etice și aplicarea acestora în activitatea științifică
constituie elementele cele mai importante ale creării unei atmosfere în care
cinstea și respectul reciproc predomină și asigură un mediu sănătos pentru
cercetarea științifică.
48
Brunell, Amy B; Staats, Sara; Barden, Jamie; Hupp, Julie M. – Narcissim and Academic
Dishonesty: The Exhibitionism Dimension and the Lack of Guilt, Personality and Individual
Differences 50 (2011), pp. 323-328.
113
Bibliografie
1. Avram, Andrei; Berlic, Cătălin; Murgescu, Bogdan; Murgescu, Mirela-
Luminița; Popescu, Marian; Rughiniș, Cosima; Sandu, Dumitru;
Socaciu, Emanuel; Șercan, Emilia; Ștefănescu, Bogdan; Tănăsescu,
Simina Elena; Voinea, Sanda - Deontologie academică. Curriculum
cadru, Curs Universitar, Coordonator: Liviu Papadima, București, 2017.
2. Brunell, Amy B; Staats, Sara; Barden, Jamie; Hupp, Julie M. – Narcissim
and Academic Dishonesty: The Exhibitionism Dimension and the Lack of
Guilt, Personality and Individual Differences 50 (2011), pp. 323-328.
3. Compton, Josh; Pfau, Michael, Inoculating against Pro-Plagiarism
Justifications: Rational and Affective Strategies, Journal of Applied
Communication Research, vol. 36, No. 1, February 2008, pp. 98-119.
4. Florea, Bujorel – Dicționar de dreptul proprietății intelectuale, Editura
Universul Juridic, București, 2012.
5. Florea, Sonia – Plagiatul și încălcarea drepturilor de autor, juridice.ro,
septembrie 2016.
6. Florescu, Marian – Plagiatul. Scurte considerații, accesat la data de 15
octombrie 2018.
7. Iordache, Virgil – Ce inseamnă a plagia,
http://www.contributors.ro/cultura/ce-inseamna-a-plagia, 2014.
8. Larkham, Peter J.; Manns, Susans – Plagiarism and its Treatment in
Higher Education, Journal of Further and Higher Education, vol. 26, No.
4, 2002, Carfax Publishing, ISSN 1469-9486, pp. 339-349.
9. Matic, Andreea Elena - Legal and Ethical aspects of the consequences of
imposing the disciplinary sanctions provided in Law No. 206/2004 on
fair practices in scientific research, technological development and
innovation, with later completions and amendments in the context of the
114
provisions in art. 316 in the Law of National Education NO. 1/2011,
Perspectives of Business Law Journal, vol. 4, issue 1, 2015,
http://www.businesslawconference.ro/revista/anul4nr1.html.
10. Olaru, Bogdan - Ideologia redundanței sau despre autoplagiat. Să ducem
dezbaterea un pas mai departe. Contributors.ro, disponibil online la
http://www.contributors.ro/cultura/ideologia-redundan%C8%9Bei/.
11. Rughiniș, Cosima - Plagiatul: metafore, confuzii și drame.
Contributors.ro, disponibil online la
http://www.contributors.ro/editorial/plagiatul-metafore-confuzii-
%C8%99i-drame/, 2015.
12. Țiclea, Alexandru – Tratat de dreptul muncii, Ediția a VII-a revizuită și
adăugită, Editura Universul Juridic, București 2013.
13. Wallace, Michael; Sierserma, Peter – Ethics in Publications,
Gastrointestinal Endoscopy, 2015, numărul 5, volumul 82, pp. 439-442.
Coduri
Guidelines for Research Ethics in Social Sciences, Humanities, Law and
Theology, https://www.etikkom.no/globalassets/documents/english-
publications/60127_fek_guidelines_nesh_digital_corr.pdf
Acte normative
1. Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, https://legeaz.net/legea-educatiei-
nationale-1-2011/, accesat la data de 20.08.2018.
2. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare,
http://www.uav.ro/files/documente/legislatie/15.%20Legislatie%20acti
vitate%20de%20cercetare/LEGE%20nr%20206%20din%202004%20b
115
una%20conduita%20in%20cercer%20st%20dezv%20tehn%20si%20in
ovare.pdf, accesat la data de 20.08.2018.
3. Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare,
https://lege5.ro/Gratuit/gq3dcmrz/legea-nr-319-2003-privind-statutul-
personalului-de-cercetare-dezvoltare, accesat la data de 20.08.2018.
4. Codul muncii, www.codulmuncii.ro, accesat la data de 15.11.2018.
5. O.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor cu
modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 84 din 01.02.2002.
6. Hotărârea de Guvern nr. 681/2011 cu privind aprobarea Codului studiilor
universitare de doctorat, modificată și completată prin H. G. nr.
134/2016,
http://www.uav.ro/files/documente/legislatie/5.%20Legislatie%20studii
%20universitare%20de%20doctorat/HG%20nr%20681%20din%2029%
20iunie%202011.pdf , accesat la data de 30.10.2018.
7. Ordinul nr. 6085/2016 privind constituirea Consiliului de etică şi
management universitar şi aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Consiliului de etică şi management universitar,
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/184976, accesat la data
de 20.08.2018.
8. Ordinul nr. 211/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,
Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, precum şi a componenţei nominale
a acestuia, https://lege5.ro/Gratuit/ge2tqmrthe3a/ordinul-nr-211-2017-
privind-aprobarea-regulamentului-de-organizare-si-functionare-al-
consiliului-national-de-etica-a-cercetarii-stiintifice-dezvoltarii-
tehnologice-si-inovarii-precum-si-a-componentei, accesat la data de
20.08.2018.
116
Norme interne ale Universității „Dunărea de Jos” din Galați
1. Carta Universității „Dunărea de Jos” din Galați,
http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/carta-universitatii,
2. Codul de Etică și Deontologie profesională universitară a Universității
„Dunărea de Jos” din Galați, http://www.ugal.ro/informatii/documente-
publice/codul-de-etica-si-deontologie-profesionala-universitara, accesat
la data de 26.07.2018.
3. Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei de Etică
Universitară,
http://www.ugal.ro/files/site/comisie_etica/Regulament_etica_brosura
ianuarie_2014.pdf.
117
118
III
BUNE PRACTICI ÎN ACTIVITATEA DE
BREVETARE
Silvius STANCIU, Claudiu MEREUȚĂ, Bogdan Dumitrache

BRATOVEANU
III.1 Introducere 119

III.2 Obținerea brevetului de invenție 126
III.3 Date statistice privitoare la activitatea de brevetare din România 144
III 4 Brevetarea internațională 147
Bibliografie 151
III.1 Introducere
Inovarea poate reprezenta pentru societatea modernă principala
modalitate de realizare a creșterii economice și de rezolvare a unor
probleme locale și globale legate de amenințarea sănătății populației, a
securității alimentare sau a problemelor de mediu. Strategiile naționale și
europene în domeniul cercetării - dezvoltării- inovării vizează creșterea
rolului și a importanței brevetării și încurajarea protejării și aplicării
descoperirilor științifice.
Statele europene, prin Germania și Franța fac parte din topul
mondial al deținătorilor de brevete. România a înregistrat în ultima perioadă
unele progrese în domeniul înregistrării patentelor, dar înregistrează cote
scăzute la nivel internațional, în special datorită costurilor prohibitive ale
înregistrării brevetelor. Universitățile românești ocupă poziții modeste în
domeniul brevetării, înregistrând în medie 1,4 brevete/an1. Susținerea și
1
Bichescu, CI, Chivu, M, Stanciu, S, (2017), Patent Applications in Romania: Romanian
Innovation in the European Context, Proceedings of the 30th International-Business-
Information-Management-Association Conference Vision 2020: Sustainable Economic
Development, Innovation Management, and Global Growth, (Madrid, SPAIN, Nov. 08-09),
Vols I-IV, Ed. Soliman, K.S., pp. 3041-3051.
119
încurajarea inovării naționale și depunerii cererilor de brevetare trebuie
susținută la nivel guvernamental, prin reducerea formalităților, a duratei de
obținere a brevetului și a costurilor brevetării.
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (1998)2,
brevetul de invenție este actul pe care organismul național competent îl
acordă autorului invenției sau persoanei către care au fost transmise
drepturile sale, act care certifică dreptul subiectiv civil prin care aceste
persoane au dreptul de exploatare exclusiv și absolut asupra obiectului sau
metodei inventate, pentru un timp determinat. Brevetul creează exclusivitate
la valorificarea invenției, asigurând o durată de exploatare îndelungată a
rezultatelor obținute din creația novatoare.
Invenția constituie o rezolvare/realizare tehnică într-un sector al
cunoașterii, cu aspecte care prezintă elemente noi și evoluție prin raportare
la nivelul preexistent. Titlul unic de protecție a invențiilor este brevetul de
invenție. Brevetul de invenție național este înregistrat la oficiul național în
țara în care se solicita înregistrarea, beneficiind de protecție doar la nivelul
țării respective. În România brevetul național are durată de valabilitate 20 de
ani. Termenul începe să curgă de la momentul constituirii depozitului
național reglementat.
Brevetul de invenție cu protecție la nivel european se obține prin
înregistrarea invenției la nivel european, respectiv în urma formulării și
aprobării unei cereri de acordare a brevetului de către forul competent,
respectiv Oficiului European de Brevete (EPO).
Recunoașterea internațională a unui brevet se realizează prin
înregistrarea acestuia la Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale
(WIPO/OMPI).
2
http://dexonline.ro.
120
Autoritatea unică pe teritoriul României competentă în domeniul
protecției proprietății industriale, stabilită în acord cu normativele naționale
și reglementările specifice (în acord cu tratatele și convențiile internaționale
din care România face parte) este Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci
OSIM (OSIM, 2018b).
Funcționarea OSIM se desfășoară în principal pe baza Hotărârii
Guvernului nr. 573/19983, modificată și actualizată prin Hotărârea de
Guvern nr. 63 din 23 februarie 20174. Potrivit normativelor și
reglementărilor în vigoare, în prezent, OSIM este o structură de sine
stătătoare, cu atribuții specifice, ce face parte din aparatul administrației
publice centrale și cu personalitate juridică. OSIM este subordonat
funcțional Ministerului Economiei. Prevederea legislativă emisă de
Guvernul României în 2017 trece OSIM din subordinea Guvernului în cea a
Ministerului Economiei.
OSIM elaborează și prezintă Guvernului României strategii în
direcția creșterii nivelului de protecție în domeniul proprietății industriale în
România, punând în aplicare politica națională în domeniu. OSIM este
abilitat să înregistreze și să examineze solicitările de acordare a brevetelor
din sfera proprietății industriale, eliberând titlurile de protecție ce asigură
persoanelor care le dețin drepturi absolute (în domeniul de interes) pe
teritoriul României, fiind și instituția care are în sfera de atribuții păstrarea
tuturor registrelor interne (la nivelul național) ale solicitărilor de acordare de
brevet depuse. OSIM păstrează totodată și registrele naționale ale brevetelor
sau altor forme de protecție acordate pentru invenții, mărci, indicații
geografice, desene și modele industriale, topografii ale circuitelor integrate,
noi soiuri de plante, răspunzând de colecția națională și de corelarea acesteia
3
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/15658.
4
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/186932.
121
cu bazele de date la nivel extern. Dacă este necesar, OSIM efectuează, la
cerere, servicii de specialitate în domeniul proprietății industriale,
organizează programe de instruire în domeniu și asigură realizarea tuturor
celorlalte funcții specifice domeniului proprietății industriale rezultante din
normativele și prevederile în vigoare dar și din convențiile internaționale la
care România a aderat.
Buletinul Oficial de Proprietate Industrială al României (BOPI) 5 este
un periodic, o publicație OSIM în care sunt făcute publice invențiile și alte
categorii de proprietate industrială brevetate. BOPI cuprinde 6 secțiuni
distincte: Invenții, Cereri de Certificat Suplimentar de Protecție, Mărci,
Desene și Modele, Protecția Noilor Soiuri de Plante, Cereri de Brevete de
Invenții Europene6.
OSIM editează și publică de asemenea fasciculele brevetelor de
invenție, Revista Română de Proprietate Industrială, BOPI Design on-line,
Registrul on-line pentru desene şi modele, Revista Română de Proprietate
Industrială, Raportul anual al OSIM, precum și alte materiale de specialitate
sub egida Editurii OSIM, destinate dezvoltării și promovării obiectului
propriu de activitate.
Brevetarea implică parcurgerea unui ansamblu formalizat și laborios
de etape, care poate avea în România o durată de până la 30 de luni. Prin
brevetare se obține recunoaștere invenției (cu acordarea brevetului/patentei),
iar titularul deține dovada de autenticitate a unei invenții și beneficiază de
drepturile de proprietate intelectuală. Costurile înregistrării și validării
brevetelor în România este destul de ridicat, deși în prezent există o tendință
de reducere a acestora, corelată cu orientarea manifestată la nivel european.
În această direcție, Guvernul României a vizat reducerea formalităților și a
5
https://www.osim.ro/publicatii/.
6
http://www.osim.ro/publicatii/publicont.htm.
122
cheltuielilor cu brevetarea, noua grilă de taxe fiind prezentată în Anexa 1 a
Legii privind taxele în domeniul proprietății intelectuale7.
Reglementarea activității de brevetare la nivel național este realizată în
principal pe baza Legii 64/19918. Punerea în aplicare a dispozițiilor legii
este asigurată prin următoarele prevederi legislative:
 Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de
invenție din 21.05.2008
 Ordonanța de Guvern nr. 41din 1998 care reglementează taxele în
materia proprietății industriale (M.Of. nr. 959/2006)
 Instrucțiunea privind înregistrarea cererilor de brevet prin mijloace
electronice din 21.11.2008
 Instrucțiunile privind sprijinirea brevetării în străinătate a
invențiilor românești din 26.07.2017.
Normativele naționale sunt completate cu dispozițiile tratatelor,
convențiilor și acordurilor asumate.
România face parte dintr-o serie de acorduri și tratate multilaterale în
domeniul brevetelor de invenție, cele mai importante fiind prezentate în
tabelul III.1.
7
http://www.osim.ro/legislatie/Taxe-proprietate-industriala-inventii-Anexa-1.pdf.
8
http://www.osim.ro/legislatie/LegilatiaInDomeniulBreveteInventii.php#Acorduri
SiConventii.
123
Tabelul III.1. Acorduri și tratate internaționale din care face parte România9
Nr. Denumire tratat Ratificare România
crt.
1. Convenția de la Paris (1883). Decretul nr. 1177/
Revizuita la Bruxelles (decembrie 1900), 28.XII.1968
Washington (iunie 1911), Haga (6 noiembrie Buletinul Oficial
1925), Londra (2 iunie 1934), Stockholm (14 numărul 1/06.01.1969
iulie 1967). *Modificată la 2 octombrie 1979
2. Convenția pentru înființarea Organizației Decretul
Mondiale pentru Proprietate Intelectuală nr.1175/28.XII.1968 -
(Stockholm, 1967) B. Of. numărul 1 din
06.01.1969
3. Aranjamentul de la Strasbourg privind Legea 3/1998 –
clasificarea internațională a brevetelor de Monitorul Oficial
invenție (1971), *Modificată la 28 numărul
septembrie 1979. 10/14.01.1998
4. Tratatul de cooperare în domeniul Decretul nr. 81 din 2
brevetelor, adoptat la Conferința diplomatică martie 1979 - B.Of. nr.
de la Washington (1970), 22/08.03.1979
5. Tratatul de la Budapesta privind Legea nr. 75/1999 -
recunoașterea internațională a depozitului de M.Of. nr.
microorganisme în scopul procedurii de 210/13.05.1999
brevetare (1977). *Modificat la 26
septembrie 1980
6. Convenția privind eliberarea brevetului Legea nr. 611/2002 -
european (Munchen, 1973) și Actul de M. Of. nr.
revizuire a acesteia (Munchen, 2000). 844/13.11.2002
7. Acordul european de asociere între România, Legea nr. 20/1993 -
pe de o parte şi Comunitățile Europene și M.Of.nr.73/12.04.1993
statele membre ale acestora (Bruxelles,
1993)
8. Acordul de la Marrakech privind constituirea Legea nr. 133/1994 -
Organizației Mondiale de Comerț. Anexa M.Of. nr.
1C- Acordul privind aspectele drepturilor de 360/27.12.1994
proprietate intelectuală legate de comerț
(Marrakech 1994)
9
Bichescu, CI, Chivu, M, Stanciu, S, (2017), Patent Applications in Romania: Romanian
Innovation in the European Context, Proceedings of the 30th International-Business-
Information-Management-Association Conference Vision 2020: Sustainable Economic
Development, Innovation Management, and Global Growth, (Madrid, SPAIN, Nov. 08-09),
Vols I-IV, Ed. Soliman, K.S., pp. 3041-3051.
124
Din anul 2012, mărcile românești înregistrate sunt disponibile pe
instrumentul de căutare TMview. Platforma oferă gratuit accesul la
informații privind 48.839.023 cereri de înregistrare a mărcilor/mărci
înregistrate la 61 oficii naționale și internaționale reprezentative10 .
Platforma este actualizată zilnic, criteriile de căutare ce pot fi utilizate pe
platformă fiind numele mărcii, numărul cererii sau numărul de înregistrare.
Înregistrarea pe platformă permite informarea, prin intermediul notificărilor
legate de subiectele de interes (evenimente specifice legate de mărcile
selectate).
Începând cu anul 2014 România a aderat prin OSIM la Design View,
fiind al 16-lea oficiu partener din Europa. Site-ul permite accesul online la
peste 41000 desene și modele românești, completând colecția disponibilă de
13.787.868 articole11. DesignView vine în ajutorul utilizatorilor sistemului
oferind posibilitatea efectuării unor cercetări documentare în domeniul
desenelor și al modelelor. Criteriile de căutare utilizate pe interfața
platformei sunt complexe, fiind posibilă obținerea unor informații simple
sau avansate, legate de proiectant, număr proiect, nume proprietar, indicație
produs, data realizării depozitului legal, starea cererii, biroul de proiectare,
teritoriul desemnat sau clasa (figura III.1)12.
10
https://www.tmdn.org/tmview/welcome.
11
https://www.tmdn.org/tmdsview-web/welcome.
12
Ibidem.
125
Figura III.1. Identificarea informațiilor relevante pe platforma13
III.2 Obținerea brevetului de invenție

Pașii de urmat în vederea obținerii brevetului de invenție implică
parcurgerea mai multor etape, reprezentate grafic în figura III.2.
Hotărârea OSIM
Înregistrarea
- Publicarea
Depunerea cererii de Publicarea Examinarea de
hotărârii şi
cererii de brevet și cererii de fond a cererii
eliberarea
invenție examinarea brevet de brevet
brevetului de
preliminară
invenţie
Figura III.2. Etape în obținerea brevetului de invenție14
13
Ibidem.
14
http://www.osim.ro/legislatie/LegilatiaInDomeniulBreveteInventii.php#Acorduri
SiConventii.
126
Înainte de a se efectua un demers în vederea brevetării unei idei
trebuie efectuată în mod temeinic o cercetare documentară, care să reflecte
în mod clar nivelul tehnologic în domeniul de interes și dacă nu există riscul
depunerii unei cereri de brevetare lipsită de elemente de noutate sau
originalitate.
Documentarea de specialitate
Documentarea presupune atât studiul „de bibliotecă” cât mai ales
studiul bazelor de date naționale și internaționale în materie de brevete de
invenție din domeniul de interes. Accesul la aceste baze de date este realizat
de cele mai multe ori contra cost, cheltuiala fiind justificată prin evitarea
cheltuielilor inutile cu o cerere de brevet fără șansă de admitere.
Este util ca înaintea depunerii unei cerere de brevet să fie realizată o
cercetare documentară din baza de date cu brevete existente, pentru a fi
formată o imagine clară privind nivelul de cunoaștere al tehnologiei din
domeniul de interes. Astfel pot fi utilizate ultimele realizări din domeniu și,
în același timp, poate fi redus riscul respingerii cererii de brevet, datorită
lipsei de noutate.
Conform Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM, principalele
surse de informații utile pentru cercetarea bibliografică pot fi bazele de date
interne sau internaționale din domeniul proprietății intelectuale. Site-ul
OSIM15 informează publicul despre posibilitatea documentării cu titlu
gratuit în bazele proprii de date, sau contra cost în unele baze de date
internaționale (figura III.3).
Principalele surse de date interne propuse pe site-ul OSIM sunt:
Catalogul intern-cărți; Catalogul intern-periodice; Periodicele asociate
15
https://screenshotscdn.firefox usercontent.com/images/16781edf-b8ac-444c-83e3-
d29221155f44.png.
127
literaturii de brevet (JOPAL); Traditional Knowledge; Baza de date WIPO
DEMO; Baza de date invenții România (ROPatenTSearch).
JOPAL cuprinde o bază de date considerate relevante de către
Organizația Mondială de Proprietate Intelectuală (OMPI), utile pentru
documentarea în domeniul proprietății intelectuale. În JOPAL sunt incluse
publicații științifice și tehnice, recomandate în Tratatul de Cooperare în
materie de Brevete (semnat de România la Conferința diplomatică de la
Washington/19.07. 1970, ratificat prin Decretul nr. 81/1979), recunoscute de
către Autoritatea Internațională de Documentare, necesare pentru stabilirea
stadiului actual al tehnicii la nivel mondial16. Publicațiile prezintă noutăți în
domeniile proceselor și metodelor industriale, a dispozitivelor,
echipamentelor/reglărilor de echipamente, materiale inovative sau aplicații
ale acestora. Soluțiile tehnice prezentate în JOPAL sunt nebrevetate, fiind
realizate și utilizate de către marile companii, care le publică în jurnalele
proprii. Baza de date invenții România este accesibilă online prin
ROPatenTSearch (figura III.4).
Figura III.3. Surse de documentare OSIM17
16
http://www.osim.ro/bazedate/bazedate.php.
17
Ibidem.
128
Figura III.4. Căutarea în baza de date RoPatenTSearch18
În baza de date RoPatenTSearch sunt incluse datele bibliografice și

descrierile brevetelor de invenție acordate în Romania începând din anul
1906, actualizarea fiind realizată lunar. Sursa online, accesibilă pe internet,
acoperă brevetele emise de la numărul 105544/1989 (Compoziție erbicidă
lichidă, titular Imperial Chemical Industries PLC, Londra, GB) până în
prezent. Căutarea se face în baza de date prin intermediul interfeței
disponibile pe pagina de internet a OSIM, pe baza cuvintelor cheie, la
dispoziția publicului fiind disponibilă Colecția Națională de Brevete. Pentru
domeniul mărcilor, secțiunea OSIM denumită Registre și publicare
electronică oferă informații despre mărcile înregistrate la nivel național sau
internațional (figura III.5).
La nivel internațional OSIM recomandă pentru documentare baze
internaționale de date, în limbi de circulație internațională, cu sau fără taxă
de acces (tabel III.2).
18
Ibidem
129
Figura III.5. Documentare în domeniul mărcilor19
Tabelul III.2. Baze internaționale de date recomandate de OSIM pentru

documentare
Nr Denumire Proprietar Interfața Observații
crt baza de date
1. Espacenet European Engleză, Acces gratuit la 100
https:// Patent Franceză milioane documentații
www.epo.org Office Germană brevete internaționale,
(EPO) disponibilă și în limba
română pe site OSIM
2. DEPATISnet German Engleză, Acces gratuit la
https:// Patent and Germană informații brevete
depatisnet.dpma.de Trade internaționale și din
Mark sistemul german de
Office brevetare
(DPMA) (DEPATISNET)
3. USPTO U.S. Engleză Text integral pentru
https://www.uspto. Departme brevete americane
gov nt of eliberate din anul 1976
19
Ibidem
130
Commerce și imagini PDF pentru
brevete eliberate de la
1790 până în prezent,
Acces gratuit
4. UK Patent Office UK Engleză Ipsum-Online Patent
Database Governme Information and
https://www.gov.uk nt Document Inspection
/ government/ Service,
organisations/ informații brevete
intellectual- britanice; corelată cu
property-office Espacenet, Acces
gratuit
5. PCT Gazette WIPO Engleză, Revista periodică
http://www.wipo.in Franceză 1998-2018
t/ pct/en/ Brevete internaționale
official_notices/ din 152 state membre,
index.html peste 1150000
documentații
Acces gratuit
6. Japan patent office General Engleză Brevete japoneze,
intellectual Affairs Japoneza acces gratuit la baza de
property digital Departme date J-PlatPat cu
library nt informații despre
https://www.jpo.go brevetare din anii 1940
.jp/ index.htm
7. Canadian Governme Engleză Documentații pentru
Intellectual nt of Franceză 2,330,000 patente
Property Office - Canada depuse în ultimii 149
Patent Data Bases ani.
https://www. Acces gratuit
canada.ca/en/intelle
ctual-property-
office.html
8. Canadian Trade Governme Engleză Mărci înregistrate în
Marks Data Base nt of Franceză Canada
https://www. Canada Acces gratuit
ic.gc.ca/app/opic-
cipo/
trdmrks/srch/home
9. Austrian Patent Austrian Engleză Brevete înregistrate în
Data Base Governmn Germană Austria, informații
131
https://www.patent ent corelate cu Espacenet
amt.at și DEPATISNET,
Acces gratuit
10. WIPO International World Engleză, Platformă complexă,
Patent Intelectual Franceză conexiune cu
Classification Property Spaniolă International Patent
http://www.wipo.in Organisati Rusă System, International
t/ on WIPO Arabă Trademark System
classifications/ipc/e Chineză (Madrid); International
n/ Design System
(Hague), International
System of Appellations
of Origin (Lisbon) și
International
Microorganism
Deposit System
(Budapest). Acces
gratuit
11. Orange Book Privat Engleză Acces pe bază de
https://www.access *alte abonament la brevete/
data.fda.gov/scripts limbi, în mărci/desene
/cder/ob funcție de industriale/articole de
AUREKA proprietar specialitate etc.
http://ips.clarivate.c Platforme specializate
om pe anumite domenii
DELPHION industriale sau
https://clarivate.co comerciale
m/product-
category/patent-
research-
intelligence-and-
services
BRIVIT
DATABASE
https://www.proqu
est.com
IFI Claims Patent
Services
https://www.ificlai
ms.com
132
Ce poate face obiectul brevetării?
Conform legislației din România20 o invenție este conformă în vederea
acordării de brevet, dacă vizează obținerea unui bun material sau a unei
metode (procedeu), în diferite arii tehnologice, condiționat de existența
elementului de noutate, de existența activității inventive și de posibilitatea
reală de aplicare în industrie. În domeniul biologiei invențiile din aria
biotehnologiei sunt susceptibile de acordare de brevet dacă interesează la un
material biologic (extras din mediul natural ori produs prin varii metode
tehnice), chiar dacă anterior acesta se producea natural; plante ori animale;
procedee microbiologice; elemente izolate al corpului uman. Există restricții
legale privind brevetarea invențiilor a căror valorificare economică
contravine ordinii publice și/sau bunelor moravuri, dăunează sănătății și
vieții oamenilor, animalelor ori plantelor, sau pot afecta major mediul.
Aplicabilitatea brevetelor este de asemenea limitată, în principal în
domeniul biologiei genetice sau a corpului uman.
Legislația europeană precizează că brevetul reprezintă un titlu legal,
ce poate fi acordat pentru orice invenție cu caracter tehnic, cu condiția ca
aceasta să fie nouă, să implice un "pas inventiv" și să fie susceptibilă la
aplicarea industrială21. Un brevet se poate referi la o modalitate de
funcționare, la ceea ce face, cum și din ce sunt făcute obiecte/lucruri.
Legislația americană precizează că oricine inventează sau descoperă
orice proces nou, util, mașină, modalitate de fabricare sau o compoziție a
materiei/orice nouă îmbunătățire utilă a acestora, poate obține un brevet22
(United States Patent and Trademark Office USPTO, 2018).
20
https://lege5.ro/Gratuit/gezdinzqgq/legea-nr-64-1991-privind-brevetele-de-inventie.
21
http://ec.europa.eu/growth/industry/intellectual-property/patents.
22
https://www.uspto.gov/patents-getting-started/general-information-concerning-
patents#heading-1.
133
Depunerea cererii de brevet de invenție
Cererea de brevet reprezintă transpunerea ideii cu element de noutate
într-un formular predefinit de normative, cu conținut și prescripții de formă
standardizate. Cererea de brevet creează premisele obținerii efective a
brevetului de invenție. Formularele completate se depun direct de solicitant
sau de un mandatar, în format fizic sau electronic. Site-ul OSIM prezintă o
secțiune alocată înregistrării online a cererilor de brevet sau înregistrare
marcă (figura III.6).
Figura III.6. Înregistrare online cerere de brevet23
Cererea de acordare a brevetului de invenție poate fi transmisă și prin

poștă (recomandat sau priori-post), în trei exemplare completate identic.
Formularele vor avea anexate obligatoriu și documentația tehnică
redactată în aceleași condiții precum cererea efectivă (dactilografiată sau
tehnoredactată la calculator, foaie albă A4). Pentru evitarea neclarităților se
impune tipărirea pe o singură parte a paginilor care conțin documentația
23
134
tehnică. Pentru validitate, documentația tehnică va conține fără excepție
următoarele elemente:
 descrierea completă a invenției;
 revendicările solicitate;
 desenele explicative (în condițiile în care acestea sunt necesare);
 rezumatul invenției.
Fiecare din elementele învederate va începe pe o pagină distinctă,
fiind considerat material de sine stătător.
Descrierea completă a invenției presupune, potrivit Regulamentului
din 18 aprilie 2003 de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de
invenție, următoarele elemente:
- titlul invenției – se recomandă ca titlul să conțină precizări
referitoare la majoritatea obiectelor grupului de invenții;
- sfera de aplicare a ideii brevetabile;
- analiza nivelului anterior al tehnicii de analiză;
- problema tehnică pe care o rezolvă invenția;
- toate obiectele prezentate individual cu specificațiile tehnice ale
invenției revendicate;
- beneficiile tehnice ale invenției;
- specificarea cuantumului exemplelor de realizare şi figurilor;
- o analiză completă și complexă a obiectului invenţiei;
- descrierea posibilității concrete de aplicare industrială.
Revendicările unei cereri de brevet
Cererea de brevet trebuie să conțină minim o revendicare (evident pot
fi mai multe) care să evidențieze gradul de noutate, un obiect sau o metodă
care necesită creativitate și cu aplicabilitate industrială. În marea majoritate
a țărilor nu pot fi brevetate programele informatice și metodele de afaceri,
135
singura excepție fiind reprezentată de SUA. Drepturile absolute obținute
prin intermediul brevetului de invenție în marea majoritate a țărilor, au drept
scop prevenția sau excluderea posibilității de fabricare, utilizare,
valorificare, comercializare a produsului sau metodei.
Conform legislației din România, revendicările unui brevet definesc
obiectul protecției solicitate; trebuie să se bazeze în întregime pe descrierea
invenției; cuprind specificații tehnice revendicate care îndeplinesc
cumulativ condițiile de brevetare; caracteristicile tehnice ale revendicărilor
trebuie să aibă aceeași denumire și aceleași semne de referință din descriere
și din figuri; dau întinderea protecției conferite titularului prin brevetul de
invenție; trebuie să fie clare și concise atât individual, cât și în ansamblul
lor.
Forma de prezentare a unei revendicări poate fi într-o singură parte,
sau în două părți despărțite prin sintagma “caracterizat prin aceea că”.
revendicări independente și fiecare dintre acestea poate fi însoțită de un
număr rezonabil de revendicări dependente, care cuprind sintagma “conform
revendicării nr....”
Revendicările nu pot cuprinde avantajele invenției/ invențiilor
grupului de invenții, desene sau grafice, subrutine sau programe de
calculator, respectiv tabele.
Desenele explicative sunt elemente suplimentare, necesare în măsura
în care contribuie la o mai bună înțelegerea invenției. Condițiile generale
impuse desenelor explicative se referă la:
- conținut - semne de referință (numere, litere) regăsite în modelul de
realizare din descriere. Desenele nu pot conține texte (în mod
excepțional este permis un cuvânt sau cuvinte izolate).
136
- forma de realizare – desenele vor fi prezentate în format A4 cu
contrastul necesar copierii, fără chenar sau alte semne care să le
delimiteze;
- categorii - schemele sau diagramele se consideră desene, în timp ce
tabelele nu se consideră desene;
- Semnele de referință pentru elemente similare trebuie să fie identice
în exemplele de realizare din descriere, revendicări și desene.
- Această prevedere este valabilă și în cazul formulării rezumatului.
Rezumatul brevetului va conține maximum 150 de cuvinte și are doar
rolul de a fi mijloc de selecție a datelor și specificațiilor tehnice pentru
persoanele care au competență în materie.
Pe ultima filă a formularului se găsește ghidul complet de completare
a cererii de brevet. Formularul tip poate fi descărcat de pe site-ul Oficiului
de Stat pentru Invenții și Mărci, secțiunea „formulare”
http://www.osim.ro/formulare/Formulare-OSIM.php.
Solicitarea de brevet este supusă condiției de îndeplinire a mai multor
condiții legale. Completarea cererii reprezintă startul procedurii de
brevetare, procedură complexă care implică respectarea cu strictețe a
reglementărilor privitoare la proprietatea industrială.
Completarea „formularului tip” de cerere de brevet este obligatorie în
limba română, dactilografiat sau tehnoredactat la calculator.
Titular al cererii de brevet poate fi o persoană fizică, ce înregistrează
cererea de brevet la OSIM direct sau prin intermediul unui reprezentant
autorizat, sau o persoană juridică pentru care mandatarul autorizat
înregistrează cererea de acordare de brevet la OSIM.
Solicitantul cererii de brevet beneficiază de o prezumție de a avea
dreptul (relativ, supus condițiilor învederate) la acordarea brevetului pe toată
durata procedurilor.
137
Poate fi solicitant al cererii de brevet autorul/inventatorul, dacă acesta
înțelege să urmeze el însuși procedura de brevetare. În cazul pluralității de
autori/inventatori aceștia pot avea toți calitate de solicitanți sau pot desemna
doar o persoană.
Poate avea calitatea de solicitant al cererii de brevet și succesorul
desemnat de autorul invenției, în condițiile în care acesta i-a transmis acest
drept înainte de înregistrarea cererii la OSIM.
Formularele astfel completate constituie documentația completă care
se va depune la OSIM. Depunerea efectivă generează instituția „Datei de
depozit”.
Taxele aferente procedurilor de brevetare sunt reglementate de O.G.
41/1998 și pot fi achitate fie la momentul depunerii cererii de brevet, fie pe
parcursul procesului de brevetare, urmare notificărilor primite de la
examinatorul desemnat de OSIM (în faza de examinare preliminară).
Universitățile de stat având statut de instituții publice beneficiază de
reduceri consistente la plata anumitor taxe aferente brevetării plătind doar
20% din cuantumul total al acestora. Nu fac obiectul reducerilor taxele de
urgență.
Publicarea cererii de brevet
Data de depozit constituie fundamentul dreptului de prioritate și nu
protecția efectivă a ideii brevetabile. Protecția dreptului de proprietate
asupra ideii brevetabile devine efectivă numai după publicarea rezumatului
invenției în BOPI24 (Buletinul Oficial de Proprietate Industrială).
Dacă toate condițiile de formă și conținut nu sunt respectate
solicitantul este notificat pentru a completa sau reformula părțile
neconforme. Dacă cererea este conformă, OSIM transmite solicitantului
24
http://www.osim.ro/publicatii/publicont.htm.
138
notificarea privind înregistrarea cererii de brevet și va indica taxele care
trebuiesc achitate.
Cererile de brevet care urmează procedura standard vor fi publicate
după trecerea termenului de 18 luni de la data de depozit. În condițiile plății
unei taxe speciale, asupra căreia nu se poate aplica reducerea de până la
20%, cererea de brevet poate fi publicată în BOPI și anterior termenului de
18 luni, cu condiția respectării tuturor celorlalte prescripții de formă și
conținut. Și în cazul procedurii de urgență discutăm însă de un termen
minim de 4 luni de la înregistrarea cererii de brevet.
Publicarea în BOPI a cererii de brevet generează instantaneu mai
multe efecte, respectiv:
- dreptul de protecție provizorie;
- aducerea la cunoștința persoanelor interesate despre preexistența
dreptului provizoriu (în viitor potențial drept exclusiv);
- integrarea cererii de brevet în nivelul de dezvoltare al domeniului de
interes;
- atragerea potențialilor susținători externi (în special financiari);
- conștientizarea mediului inovator în scopul evitării demarării unor
demersuri de cercetare identice, evitându-se astfel pierderi
financiare, de timp sau alte resurse.
Examinarea de fond a cererii de brevet
Pentru a fi admisibilă cererea de brevet de invenție trebuie să
îndeplinească anumite condiții de fond, condiții care pot fi sintetizate astfel:
- expunerea invenției cuprinsă în cerere trebuie să fie clară;
- expunerea invenției cuprinsă în cerere trebuie să fie completă;
- invenția trebuie să poată fi pusă în practică în mod repetat fără
pierderea vreunei caracteristici definitorii;
139
- invenția prezintă elementul de noutate, nefiind prezentă în nivelul
tehnic aferent domeniului de interes;
- să fie demonstrată activitatea inventivă astfel încât specialistul din
domeniul de interes să nu o poată identifica în stadiul tehnicii în
momentul analizării;
Condițiile trebuie îndeplinite cumulativ, în așa fel încât un specialist
în domeniul de interes să poată pune în practică invenția descrisă în cererea
de brevet.
Publicarea hotărârii și eliberarea brevetului de invenție
Finalizarea procedurilor de brevetare în România are loc odată cu
publicarea hotărârii OSIM, etapă care urmează analizei de fond a solicitării
de acordare a brevetului.
Prin raportare la cercetarea fondului, OSIM poate emite următoarele:
- acordarea brevetului;
- respingerea cererii de brevet.
În prima ipoteză, după pronunțarea hotărârii și publicarea acesteia în
BOPI putem discuta de o dată certă a acordării brevetului (respectiv data
publicării în BOPI) dată de la care dreptul de protecție provizorie se
transformă în drept absolut și exclusiv.
În situația respingerii cererii de acordare a brevetului, hotărârea
pronunțată poate fi contestată. Termenul de depunere a contestației este de 3
luni, calculat din momentul comunicării hotărârii. Contestația se
soluționează în primă instanță de Comisia de reexaminare invenții din cadrul
OSIM. La rândul ei hotărârea pronunțată de Comisia de reexaminare poate
fi contestată la Tribunalul București în 30 de zile de la comunicare.
Orice persoană care justifică un interes legitim și protejat poate
solicita în scris, cu precizarea motivelor de fapt și de drept, revocarea
140
brevetului de invenție. Termenul de formulare a cererii de revocare este de 6
luni și curge de la data publicării mențiunii de acordare a acestuia.
Protecția intelectuală în domeniul producției vegetale în România
Soiurile de plante noi rezultate în urma activității de cercetare sunt
protejate în România prin Legea nr. 255 din 1998. Institutul de Stat pentru
Testarea și Înregistrarea Soiurilor ISTIS reprezintă autoritatea națională
oficială desemnată ce are competențe în acordarea brevetelor care
garantează protecția juridică a noilor soiuri de plante. Această protecție
rezultă doar după efectuarea anumitor teste specifice care vizează
distinctivitatea, uniformitatea și stabilitatea soiului (Testul DUS), teste care
constau în examinarea științifică a soiurilor de plante în condiții naturale
efectuate în centrele de testare ale ISTIS, respectiv evaluării valoare
agronomică și de utilizare (Testul VAU)25 .
Testul DUS se realizează conform ghidurilor Uniunii Internaționale
pentru Protecția Soiurilor (UPOV), protocoalelor Oficiului Comunitar al
Soiurilor de Plante (CPVO) sau pe baza Ghidurilor naționale ISTIS26.
Valoarea agronomică și de folosire a unui soi poate fi apreciată ca
fiind satisfăcătoare dacă, prin comparare cu alte soiuri preexistente în
Catalogul oficial, particularitățile acestuia oferă, cel puțin în privința
producției, în orice zonă luată în considerare, o creștere valorică evidentă,
fie pentru cultivare, fie pentru modul de folosință a recoltei sau a produselor
derivate din aceasta.
Noile soiuri de plante sunt înregistrate în Catalogul oficial român și
sunt transmise Comisiei Europene (DG SANCO) pentru înscriere în
Cataloagele Comune ale Uniunii Europene. În urma înregistrării europene se
permite comercializarea acestora pe teritoriul european. La nivel
25
http://istis.ro/soiuri-protejate.
26
http://istis.ro/image/data/download/legislatie/ordinul%20nr%2099 %20din-2017.pdf.
141
internațional noile soiuri înregistrate în România sunt transmise către
Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), pentru
înregistrare în Lista Soiurilor Eligibile pentru Certificarea Semințelor.
Procedura privind înregistrarea noilor soiuri de plante la ISTIS
presupune 21 etape, finalizate cu eliberarea unui certificat de înregistrare
(tabel III.3).
Tabel III.3. Etape în brevetarea unui soi de plante27

Etapa Denumire etapă
1. Cererea amelioratorului pentru înscrierea soiului la testare
(descriere morfologică )
2. Comanda de testare a soiului
3. Recepția probei unice de sămânță la ISTIS
4. Codificarea soiurilor (după specie, tip de soi, precocitate etc.)
5. Sortarea soiurilor apropiate (colecția de referință) – martori de
referință
6. Întocmirea planurilor tematice pentru Centrele de testare
7. Transmiterea probelor de sămânță și a planurilor în rețeaua de
testare
8. Încheierea contractelor de testare cu aplicanții
9. Transmiterea fișelor de observații la CTs-uri
10. Observații în câmpul experimental (funcție de test DUS sau VAU)
11. Returnarea la ISTIS a fișelor de observații completate
12. Prelucrarea automată a datelor la Oficiul de calcul al ISTIS
13. Transmiterea rezultatelor aplicantului
14. Pre-notificarea denumirilor propuse pentru soiurile care îndeplinesc
27
Ibidem.
142
condițiile de înregistrare către Comisia Europeană și țările membre
15. Întocmirea documentației în vederea înregistrării descrierea
morfologică însușiri fiziologice însușiri de calitate rezistente la boli
producții
16. Ședința de înregistrare – Comisia aprobată de MAPDR
17. Înregistrarea în Registrul soiurilor
18. Notificarea soiurilor înregistrate către Comisia Europeană pentru
înscrierea în Catalogul Comun
19. Editarea Catalogului oficial naţional
20. Transmiterea soiurilor înregistrate la Organizația pentru Cooperare
și Dezvoltare Economică
21. Eliberarea Certificatului de înregistrare
Cererea de admitere la testare în vederea înregistrării se transmite la
ISTIS într-un exemplar, și poate fi depusă direct de către ameliorator sau de
către un împuternicit al acestuia, cu respectarea legislației în vigoare. Site-ul
ISTIS pune la dispoziția aplicanților Secțiunea Formulare Catalog Oficial,
în care sunt disponibile formularele specifice pentru înregistrarea culturilor
de câmp, pentru legume, plante ornamentale, pomi și viță de vie.
Suplimentar sunt prezente formulare pentru testarea plantelor privind
rezistența la erbicide, atacul la boli și dăunători, respectiv cererea pentru
autorizarea plasării pe piață a noilor semințe.
ISTIS publică Buletinul Oficial de Protecție a Soiurilor (BOPS),
catalog cu apariție o dată la 3 luni, în care sunt înregistrate noile soiuri de
plante protejate. Platforma ISTIS oferă acces gratuit la colecția BOPS, fiind
prezentate publicațiile editate începând cu anul 2011.
143
Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România (Catalogul
ISTIS) este aprobat anual de către MADR prin ordin de ministru. Site-ul
ISTIS prezintă colecția de cataloage începând cu anul 2014.
III.3 Date statistice privitoare la activitatea de brevetare din

România
Evoluția brevetelor validate în România în perioada 2007-2017 este
prezentată în figura III.7.
4000
Brevete europene validate/EP validated in RO
3500 Brevete naţionale/National patents
3000
2500
2000
1500
1000
646
500 461 489 430 430 451
384 320 305 355 416
0
Figura III.7. Brevete înregistrate în România în perioada 2007-201728
Numărul de cereri de brevete înregistrate de universități a înregistrat

un maxim în anul 2010, cu 346 unități, după care a înregistrat o scădere
importantă, ajungând la 92 unități în 2015. Anul trecut a fost înregistrată o
ușoară creștere a cererilor, fiind depuse la OSIM 138 unități. Companiile au
înregistrat între 150 și 200 brevete validate, cu un minim înregistrat în anul
2007 cu 122 unități, și un maxim în 2015, cu 197 cereri brevetate. Unitățile
de cercetare specializate au depus 2366 cereri de brevete.
28
144
Date statistice privitoare la activitatea de brevetare din
universități
Situația prezentată de OSIM, privind cererile de brevete înregistrate în
perioada 2007-2017 de cele 37 universități din România cu contribuții în
acest domeniu este prezentată în tabelul III.4.
Tabelul III.4. Cereri de brevet de invenție înregistrate de universități la

OSIM (2010-2017)29
Nr. Universitatea
crt.
Total
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
1. „Ștefan cel Mare” din 8 46 35 42 5 19 23 53
Suceava 8 8
2. „Transilvania" din Brașov 3 23 37 19 7 10 24 21
1 5
3. „Gheorghe Asachi”' din Iași 2 21 11 7 12 15 37 21
6 5
4. Politehnica din București 2 9 19 14 7 34 26 20
8 0
5. UT Cluj-Napoca 2 18 14 12 10 10 12 15
9 2
6. „Dunărea de Jos” din Galați 1 2 2 5 6 5 12 83
3
7. „Babeș Bolyai” din Cluj- 9 7 4 4 1 6 6 59
Napoca
8. „Politehnica”, Timișoara 3 7 8 2 8 8 6 58
9. „Petru Maior”', Târgu Mureș 1 35 12 2 2 0 0 57
10. „Lucian Blaga” din SIBIU 2 3 19 x 5 1 3 42
11. "Vasile Alecsandri” Bacău 5 8 3 2 x 2 2 37
12. UMF „Carol Davila” din 5 3 4 1 1 3 5 36
București
29
http://www.osim.ro/despre_noi/capitolul_statistici.php.
145
13. „Alexandru Ioan Cuza” din 3 2 6 2 1 3 7 35
Iași
14. USAMV București 6 4 1 x 4 5 9 33
15. Universitatea din Craiova 1 2 1 1 2 3 4 27
16. Petrol – Gaze, Ploiești 3 1 9 5 1 1 1 27
17. Universitatea din București 3 3 4 x 1 6 3 26
18. Universitatea din Pitești 5 2 5 3 1 1 2 24
19. USAMV Cluj-Napoca 1 5 x 2 2 4 5 24
20. UMF „Iuliu Hațieganu” din 1 2 3 3 4 3 2 23
Cluj-Napoca
21. USAMVBT Timișoara 3 0 0 1 2 4 1 20
22. „Vasile Goldiș” din Arad 4 4 5 3 x 0 0 16
23. Universitatea din Oradea 2 3 x 1 1 0 0 15
24. „Ovidius”, Constanța 5 1 1 x 1 0 0 14
25. UMF „Victor Babeș” 0 1 0 0 3 0 2 12
Timișoara
26. Fundația Sapienția/ 1 5 0 1 1 0 0 9
Universitatea Sapienția
27. USAMV „Ion Ionescu de la 1 5 0 0 1 1 1 9
Brad” Iași
28. UTC București 1 0 1 0 0 2 2 8
29. „Constantin Brâncuși” Tg. 2 0 0 3 2 1 0 8
Jiu
30. UMF „Grigore T. Popa” Iași 1 0 0 1 1 4 0 8
31. „Aurel Vlaicu”, Arad 1 1 1 0 0 0 1 7
32. „Valahia”, Târgoviște 0 1 0 4 1 0 1 7
33. Universitatea de Nord, Baia 2 0 0 0 0 0 0 5
Mare
34. Academia Tehnică Militară 0 1 2 0 3
35. UMF Craiova 1 0 0 0 0 1 0 2
36. UMF Târgu Mureș 0 0 0 0 0 0 1 2
146
37. Academia Forțelor Terestre 0 0 1 0 0 0 0 1
„Nicolae Bălcescu"
Total
1344
199
178
171
135
175
98
89
III.4 Brevetarea internațională
Conform Legii nr.64 din 1991 privind brevetele de invenție (R 2007 și
2014) „brevetarea în străinătate a invențiilor create de persoane fizice
române pe teritoriul României se face numai după înregistrarea cererii de
brevet de invenție la OSIM”. Teoretic un solicitant de brevet internațional
poate realiza în nume propriu întreaga procedură, însă discutăm de o
procedură foarte complicată și îndelungată. Solicitarea unui brevet
internațional implică o cunoaștere foarte bună a unei limbi de circulație
internațională, parcurgerea cu mare atenție a termenelor, plata la timp și în
cuantumul corect al tuturor taxelor și încheierea de contracte cu mandatarii
din țările de interes, OSIM recomandând utilizarea serviciilor unui
consultant de specialitate30.
Convenția de la Paris dispune principiul înregistrării cererilor de
brevet de invenție în unul sau mai multe state, poate fi făcută cu, sau fără
revendicarea priorității. Protecția se poate cere pe cale națională, regională
sau internațională.
Protecția pe cale regională poate fi făcută pe baza înregistrării cererii
de brevet la Oficiul unei Organizații Regionale ori la organismul național
(OSIM) ca oficiu ce acționează în numele respectivei organizații.
Organizațiile Regionale la care se poate apela pentru dobândirea protecției
la nivel regional a unei invenții sunt: Oficiul European de Brevete,
30
http://www.osim.ro/brevete/Intrebari-frecvente-domeniu-PI-inventii.php.
147
Organizația Eurasiatică de Brevete, Organizația Regională Africană de
Proprietate Industrială.
Protecția pe cale internațională, cu scopul brevetării invenției în țările
semnatare ale Convenției de la Paris poate fi făcută prin depunerea cererii de
brevet la OSIM, ca oficiu ce acționează în numele PCT ori direct la Biroul
Internațional al OMPI de la Geneva care funcționează ca oficiu receptor
pentru cererile internaționale PCT.
Tratatul de Cooperare în domeniul brevetului de invenție (PCT) din
1970 reprezintă voința internațională de uniformizare a procedurilor statelor
membre, concretizată printr-o procedură unică care să aibă drept rezultat,
protecția dreptului de proprietate industrială la nivelul tuturor statelor
semnatare. Noțiunea de brevet internațional se referă doar noțiunea de
protecție internațională a brevetului, fundamentată pe depunerea aplicației
PCT- The International Patent System.
Brevetarea la nivel european

La nivel european organismul responsabil cu înregistrarea și validarea
cererilor de brevete este European Patent Office (EPO), for al Organizației
Europene de Brevete, asociație interguvernamentală formată din 38 de state
(țări membre și 11 alte țări europene, inclusiv Turcia). Convenția Brevetului
European fundamentează activitate Organizației Europene de Brevete (EPO-
European Patent Organization).
O cerere de brevet european trebuie să conţină: cererea de eliberare a
unui brevet european; descrierea invenţiei; una sau mai multe revendicări;
desenele la care se fac referiri în descriere sau în revendicări; un rezumat și
să îndeplinească condițiile prevăzute de regulamentul de aplicare.
Potrivit art.2 alin.2 din Convenția Brevetului European „În fiecare
stat contractant, pentru care este eliberat, brevetul european are aceleași
148
efecte și este supus aceluiași regim ca și un brevet național eliberat în acel
stat, cu condiția ca prezenta convenție să nu prevadă altfel”.
Avantajele pe care le aduce brevetul european constau în simplificarea
obținerii protecției juridice a drepturilor de proprietate industrială la scară
mai largă prin:
- depunerea efectivă a unei singure cereri de brevet care poate
fundamenta protecție pentru unul sau mai multe state semnatare a convenției
(acest lucru nu implică și nedepunerea la OSIM a cererii de brevet);
- solicitantul brevetului european redactează o singură cerere de brevet
pentru unul sau mai multe state semnatare a convenției făcând doar
mențiunea statelor unde dorește protecție;
- are loc o singură procedură de acordare a brevetului care poate
acoperi protecția dreptului de proprietate industrială la nivelul mai multor
state.
În Europa, OEB (European Patent Office) examinează cererile de
brevete, fiind responsabil de acordarea brevetelor înregistrate la oficiul
european, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare. Depozitul OEB, anterior
eliberării brevetului, analizează îndeplinirea de către cererea de brevet
european a condițiilor necesare acordării datei de depozit; verifică dacă au
fost plătite toate taxele momentului procedurii și dacă traducerea cererii de
brevet european în limba procedurilor a fost depusă la termen. În situația în
care nu sunt îndeplinite toate condițiile acordării datei de depozit, secția de
depozit invită solicitantul să remedieze aspectele neconforme, potrivit
regulamentului de aplicare. Dacă neconformitățile nu sunt remediate în
termenul stabilit procedural, cererea nu va primi tratamentul cererilor de
brevet europene nefiind considerată cerere conformă.
Cererile de brevet europene au termene de calcul pentru validitatea
elementului de noutate, date de depozitul națională. Brevetul european
149
implică costuri mai mari prin raportare la valoarea medie a taxelor plătite
pentru brevetul național. Astfel, dacă pentru un brevet național cuantumul
acestor taxe se ridică la aproximativ 1.000 de euro pentru întreaga procedură
de brevetare și anuitățile aferente primilor 5 ani, pentru aceiași procedură și
perioadă de protecție un brevet european solicită un efort financiar de 5 ori
mai mare, respectiv 5000 de euro (fără serviciile de traducere specializată
sau alte eventuale costuri pentru consilierii specializați).
Validarea cererii de brevet european la nivelul fiecărui stat membru se
face în urma solicitării exprese a titularului. Procesul presupune costuri
administrative și de traducere de până la 32.000 euro când se urmărește
protecția brevetelor în UE-28, sumă din care 23.000 euro reprezintă tarifele
de traducere. Prin comparație, obținerea unui brevet în USA costă în medie
1.850 euro. Pentru păstrarea valabilității brevetelor este necesară plata
anuală a taxelor de prelungire în fiecare țară, iar transferul brevetului sau un
acord de licență pentru folosirea invenției brevetate trebuie înregistrate în
același mod (Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea
Europeană, 2017).
Propunerea privind realizarea unui brevet european cu efect unitar
reprezintă încercarea de realizare a unui brevet unic, acordat de către OEB
în baza regulilor și procedurilor Convenției Brevetului European pentru
care, titularul poate cere efect unitar al protecției pe teritoriul a 25 de state
membre ale Uniunii Europene, în condițiile unor taxe avantajoase. Sistemul
de protecție legislativă este bazat pe trei reglementări europene:
 Regulamentul Parlamentului European și Consiliului nr.
1257/2012 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în
domeniul creării unei protecții unitare prin brevet;
150
 Regulamentul Consiliului nr. 1260/2012 de punere în aplicare a
cooperării consolidate în domeniul creării unei protecții unitare
prin brevet în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie
de traducere (Regulamentul 1260/2012);
 Acordul privind Curtea Unificată în Materie de Brevete (ACUB),
care stabilește o Curte comună pentru mai multe țări membre
UE, cu competență în soluționarea litigiilor civile privind
Brevetul Unitar, brevetul european și certificatele suplimentare
de protecție ale produselor ce fac obiectul acestor brevete
Preconizat a se implementa în 2017, această încercarea de realizare a
unui brevet european cu efect unitar a fost considerată de unii specialiști
drept un proiect nefinalizat până în prezent și un eșec temporar al Uniunii
Europene. Construcția unui brevet de invenție care să aibă un regim uniform
și să producă efecte identice în toate statele membre ale Uniunii Europene
reprezintă o acțiune dificilă, bariera decisivă în finalizarea inițiativei fiind de
ordin lingvistic31.
Bibliografie
1. Bichescu, CI, Chivu, M, Stanciu, S, (2017), Patent Applications in
Romania: Romanian Innovation in the European Context,
Proceedings of the 30th International-Business-Information-
Management-Association Conference Vision 2020: Sustainable
Economic Development, Innovation Management, and Global
Growth, (Madrid, SPAIN, Nov. 08-09), Vols I-IV, Ed. Soliman,
K.S., pp. 3041-3051.
31
Roș, V., Livădaru, A., (2018), Brevetul european cu efect unitar. O „naștere” dificilă și
problemele ei, Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale, 4/2017.
151
2. DesignView, (2018), Welcome to Designview, [online], disponibil
pe https://www.tmdn.org/tmdsview-web/welcome, accesat
23.06.2018.
3. Dexonline, (2018), 15 definiții pentru brevet, [online], disponibil pe
https://dexonline.ro/definitie/brevet, accesat 21.06.2018.
4. European Commission, (2018), Patent protection in the EU, [online],
disponibil pe http://ec.europa.eu/growth/industry/intellectual-
property/patents, accesat 26.06.2018.
5. Guvernul României, (1998), Hotărâre Guvernului nr. 573 din 7
septembrie 1998 privind organizarea și funcționarea Oficiului de Stat
pentru Invenții şi Mărci, [online], disponibil pe
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/15658, accesat
11.06.2018.
6. Guvernul României, (2017), Hotărârea Guvernului nr. 63 din 23
februarie 2017 pentru modificarea și completarea Hotărârii
Guvernului nr. 573/1998 privind organizarea și funcționarea
Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, [online], disponibil pe
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/186932, accesat
11.06.2018.
7. Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor ISTIS,
(2018), Metodologia pentru punerea in aplicare a legii 255/1998
privind protecția noilor soiuri de plante, [online], disponibil pe
http://istis.ro/soiuri-protejate, accesat 02.07.2018.
8. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, (2017), Ordinul
Ministrului nr. 99/2017, [online], disponibil pe
http://istis.ro/image/data/download/legislatie/ordinul%20nr%2099
%20din-2017.pdf, accesat 02.07.2018.
152
9. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM, (2018a), Baze de
date, [online], disponibil pe
http://www.osim.ro/bazedate/bazedate.php, accesat 01.07.2018,
10. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM, (2018b), Legislație
specifică, [online], disponibil pe
http://www.osim.ro/legislatie/LegilatiaInDomeniulBreveteInventii.p
hp#Acorduri SiConventii, accesat 11.06.2018.
11. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM, (2018c), Brevete de
invenții 2006-2017, [online], disponibil pe
http://www.osim.ro/despre_noi/capitolul_statistici.php, accesat
11.06.2018.
12. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM, (2018d), Buletinele
Oficiale de Proprietate Industrială BOPI, [online], disponibil pe
http://www.osim.ro/publicatii/publicont.htm, accesat 23.06.2018.
13. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM, (2018e), Depunere
electronică cereri de înregistrare, [online], disponibil pe
http://www.osim.ro/bazedate/capitolul_depunere _electronica.php,
accesat 22.06.2018.
14. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM, (2018f), BREVETE
DE INVENŢIE - Întrebări frecvente, [online], disponibil pe
http://www.osim.ro/brevete/Intrebari-frecvente-domeniu-PI-
inventii.php, accesat 22.06.2018.
15. Parlamentul României, (1991), Legea nr. 64/1991 privind brevetele
de invenție, [online], disponibil pe
https://lege5.ro/Gratuit/gezdinzqgq/legea-nr-64-1991-privind-
brevetele-de-inventie, accesat 25.06.2018.
16. Parlamentul României, (2015), Lege pentru suspendarea aplicării
prevederilor OG 41/1998 privind taxele în domeniul proprietății
153
intelectuale, Anexa nr. 1. Cuantumul și termenele privind plata
taxelor pentru cererile de brevet de invenție și brevetele de invenție,
[online], disponibil pe http://www.osim.ro/legislatie/Taxe-
proprietate-industriala-inventii-Anexa-1.pdf, accesat 23.06.2018.
17. Roș, V., Livădaru, A., (2018), Brevetul european cu efect unitar. O
„naștere” dificilă și problemele ei, Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale, 4/2017, [online], disponibilă pe
https://asdpi.ro/index.php/ro/anul-2017/59-ro-rrdpi-2017-4/288-
brevetul-european -cu-efect-unitar-o-nastere-dificila-si-problemele-
ei, accesat 23.06.2018.
18. TMview (2018), Home, [online], disponibil pe
https://www.tmdn.org/tmview/welcome, accesat 23.06.2018.
19. United States Patent and Trademark Office USPTO, (2015), General
information concerning patents, [online], disponibil pe
https://www.uspto.gov/patents-getting-started/general-information-
concerning-patents#heading-1, accesat 20.06.2018.
20. Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană,
(2017), Actualitatea europeană. Pentru a impulsiona cercetarea şi
inovarea, Comisia propune protecția unitară a brevetelor, [online],
disponibil pe https://ue.mae.ro/node/719#null, accesat 20.06.2018.
154
IV
PRINCIPII GENERALE DE EVALUARE.
ETAPELE EVALUĂRII
Elena MEREUȚĂ, Mădălina RUS, Ciprian VLAD
IV.1 Introducere 155

IV.2 Principii generale de evaluare a calităţii 162
IV.3 Etapele evaluării externe a calităţii instituţiilor de învăţământ 166
superior
IV.1. Introducere
Asigurarea internă și externă a calității în învățământul superior
reprezintă o prioritate a universităților, prin dezvoltarea de proceduri și
mecanisme menite să asigure furnizarea serviciilor educaţionale de calitate
tuturor părţilor interesate.
Ca urmare a trasformărilor majore din sistemul educaţional, precum:
diversificarea ofertelor educaţionale, apariţia filialelor şi a extensiunilor
universitare, dezvoltarea învăţământului la distanţă şi a celui cu frecvenţă
redusă, cerinţe noi privind performanțele în cercetare, internaționalizarea şi
atragerea studenților străini, mobilitatea studenţilor şi a cadrelor didactice
prin programe internaţionale, de educație sau de cercetare, etc. asigurarea
calității în învăţământul superior a devenit, în egală măsură, un obiectiv al
managementului, dar şi o obligaţie a oricărei instituţii de învăţământ superior.
Se evidenţiază astfel două ipostaze ale asigurării calităţii educaţiei: asigurarea
internă şi externă a calităţii.
Asigurarea internă a calității academice este un proces adaptat fiecărei
instituţii de învăţământ superior şi vizează îmbunătăţirea continuă a
155
sistemului de management al calităţii şi, implicit a tuturor proceselor care au
loc într-o instituţie de învăţământ superior pentru atingerea obiectivelor şi
îndeplinirea misiunii asumate. Acest proces este coordonat de o Comisie
special constituită la nivelul fiecărei instituţii care elaborează, proiectează,
monitorizează, analizează şi actualizează politica de asigurare a calităţii
proprie fiecărei instituţii de învăţământ superior.
Asigurarea externă a calității academice este un proces circumscris unor
reguli şi norme stabilite la nivel național şi european, potrivit cărora orice
furnizor de educaţie din România trebuie să asigure corespondenţa cu
nivelurile de calitate ale învăţământului superior european. Prin asigurarea
externă a calităţii se demonstrează conformitatea şi corespondența
informaţiilor din raportul de autoevaluare cu datele concrete din teren, dar şi
cu standardele şi indicatorii de performanţă stabiliţi de către agenţia naţională
de acreditare în învăţământul superior. Asigurarea calităţii educaţiei
presupune asumarea responsabilităţii fiecărui furnizor de educaţie pentru
asigurarea calităţii şi pentru realizarea misiunilor şi obiectivelor. Sistemul de
management al calităţii, pe lângă procesul de îmbunătăţire continuă a calităţii,
presupune şi orientarea către rezultate, atât către cele din învăţare, cât şi către
cele din activitatea de cercetare, ştiut fiind faptul că astfel se conturează
identitatea şi unicitatea unei universităţi în mediul academic naţional.
Instituţiile de învăţământ superior din România parcurg două etape în
vederea acreditării: autorizarea provizorie de funcţionare, care le conferă
dreptul de a derula programe de studii și de a organiza admitere, urmată de
acreditarea propriu-zisă, prin care se dobândeşte dreptul de a organiza
examene de finalizare studii şi de a emite diplome, certificate și alte acte de
studii recunoscute. Menţinerea acreditării se face prin evaluarea periodică, o
dată la 5 ani. Aceleaşi etape sunt valabile şi în cazul programelor şi
domeniilor de studii, respectiv după autorizarea provizorie de funcţionare,
156
urmată de acreditare şi apoi evaluare periodică în vederea menţinerii
acreditării.
Un program de studii constă în „totalitatea activităților de proiectare,
organizare, conducere și realizare efectivă a predării, învățării, evaluării și
cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări
universitare”
(http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Proceduri/2018/Metodologi
e_Mof_25_2018.pdf).
După nivelul calificării sau ciclul de studii, programele pot fi: de licență
(ciclul I), de masterat (ciclul II), de doctorat (ciclul III), iar după forma de
învăţământ pot fi: cu frecvență, cu frecvență redusă, sau la distanță (figura IV.
1).
Ciclul II
• Licenta • Doctorat
• Masterat
Ciclul I Ciclul III
Figura IV.1 Tipuri de programe de studii
Programele de studii se individualizează şi prin domeniul de studii de

licenţă/masterat/doctorat, prin durata studiilor, prin numărul de credite
transferabile, prin limba de predare, prin locul de desfăşurare.
Fiecărui program de studii îi sunt asociate următoarele elemente:
157
a) obiectivele generale şi specifice ale programului exprimate sub forma
rezultatelor aşteptate ale procesului didactic şi sub forma
competențelor absolvenţilor;
b) planul de învățământ cu disciplinele grupate după criteriul categoriei
formative şi al opţionalităţii, ordonate într-o succesiune logică;
c) fişele disciplinelor cu detalii despre obiectivele generale şi specifice
ale disciplinei raportate la competenţele profesionale specifice şi la
cele transversale, despre distribuţia fondului de timp pe activităţi (ore
de curs, de seminar, de laborator), cu conţinutul cursurilor şi al
activităţilor practice, cu resursele bibliografice recomandate, cu
metodele şi criteriile de evaluare, precum şi cu indicarea standardului
minim de performanţă.
d) resursa umană şi materială implicată în derularea programului de
studii;
e) sistemul de asigurare a calităţii.
Prin acreditarea unei instituţii de învăţământ superior sau a unui
program de studii se certifică respectarea standardelor de calitate în
următoarele domenii:
A. capacitatea instituţională - vizează modul de conducere și
administrație, precum și resursele materiale care pot asigura
îndeplinirea misiunii și a obiectivelor asumate de instituţia de
învăţământ superior;
B. eficacitatea educaţională se referă la calitatea şi eficienţa tuturor
activităţilor în care sunt implicaţi studenţii, începând cu admiterea şi
terminând cu finalizarea studiilor.
C. managementul calității vizează existenţa politicilor, strategiilor și
procedeelor concrete pentru managementul și asigurarea calității
tuturor activităţilor şi pentru formarea unei culturi a calităţii care să
158
valorizeze experienţele şi bunele practici adaptate nevoilor concrete
ale unui furnizor de educaţie.
Evaluarea şi asigurarea calităţii în aceste trei domenii se face prin
implicarea studenţilor, consideraţi a fi parteneri fundamentali în realizarea
acestor procese.
Implementarea proceselor de asigurare a calității și îmbunătățirea
continuă a calității constituie preocupări permanente ale conducerilor
instituțiilor de învățământ superior.
Un sistem de asigurare a calității oferă informații atât instituției de
învățământ superior, cât și mediului socio-economic, despre calitatea
activităților sale, precum și recomandări pentru îmbunătățirea continuă. Prin
sistemul de asigurare a calităţii se dezvoltă o cultură a calității asumată de toți
cei implicați: studenți, cadre didactice şi managementul instituției.
Standardele de calitate urmăresc definirea unui referenţial pentru
aprecierea modului în care se realizează învățarea la nivel european şi
național, permiţând îmbunătățirea continuă a calității serviciilor educaţionale
oferite de instituţiile de învăţământ superior, fiind în acelaşi timp şi un motor
pentru mobilitatea naţională şi internaţională a studenţilor.
Standardele de calitate au la bază următoarele principii privind
asigurarea calității:
1. calitatea activităților și asigurarea calității revin instituțiilor de
învățământ superior care îşi asumă îndeplinirea criteriilor şi
standardelor de calitate, conform reglementărilor în vigoare;
2. asigurarea calității este flexibilă şi adaptată fiecărui tip de instituţie de
învăţământ superior, fiecărui program de studii, precum şi studenţilor;
3. în fiecare instituţie de învăţământ superior care are implementat un
sistem de management al calităţii se dezvoltă o cultură a calităţii
159
bazată pe o acceptare a tuturor schimbărilor care au loc într-o
instituţie;
4. asigurarea calității pleacă de la nevoile și așteptările studenților, dar şi
de la cele ale mediului socio-economic.
Instituțiile de învăţământ superior mizează pe formarea unei culturi a
calităţii, prin următoarele abordări (figura IV.2):
Calitatea ca excelenţă, privită în raport cu îndeplinirea

standardelor existente
Calitatea ca perfecţionare, concept ce implică reorientare

de la standardele de rezultate către standardele de proces;
Calitatea ca aspect potrivit pentru scop, în raport cu

misiunea instituţiei de învăţământ
Calitatea ca valoare pentru bani, apreciată din punctul de

vedere al beneficiarilor săi în termenii recuperării
investiţiilor făcute
Calitatea ca transformare a beneficiarilor, privită ca

întărire a răspunderii studenţilor faţă de procesul de
învăţare;
Figura IV. 2 Abordări instituţionale pentru formarea unei culturi a calităţii
Implementarea unui sistem de management al calităţii în instituțiile de

învăţământ superior presupune abordarea calităţii totale a serviciilor
educaţionale, abordarea sistemică şi procesuală a acestora, care presupune o
implicare a tuturor angajaţilor, în scopul satisfacerii nevoilor părților
interesate, interne şi externe, asigurându-se astfel rezultate şi performanţe
menite să conducă spre succes pe termen lung, contribuind astfel la obţinerea
de beneficii pentru universitate şi pentru societate.
160
Factorii care justifică necesitatea implementării unui sistem de
management al calităţii în instituțiile de învăţământ superior sunt (figura
IV.3):
Figura IV. 3 Necesitatea implementării unui sistem de management al

calităţii - factori
Managementul instituțiilor de învăţământ superior promovează

adoptarea unei abordări bazate pe proces în dezvoltarea, implementarea şi
îmbunătăţirea eficacităţii sistemului de management al calităţii, în scopul
creşterii satisfacţiei clientului prin îndeplinirea cerinţelor acestuia.
Elementul definitoriu al un sistem de management al calităţii este legat
în principal de asumarea responsabilităţii de către conducerea instituţiei de
învăţământ superior, prin formularea strategiei privind politica de calitate,
prin stabilirea obiectivelor şi definirea politicii de calitate, prin gestionarea şi
alocarea resurselor necesare pentru atingerea obiectivelor, prin centrarea
activităţii către satisfacerea nevoilor şi asteptărilor părţilor interesate, printr-
o politică internă de susţinere a performanţei, prin monitorizarea tuturor
proceselor care au loc într-o universitate, prin îmbunătăţirea continuă a
161
proceslor şi prin adoptarea unor măsuri de prevenire a riscurilor şi de
valorificare a oportunităţilor.
Componentele sistemului de management al calităţii sunt prezentate în
figura IV.4.
Figura IV. 4 Componentele sistemului de management al calităţii
IV.2. Principii generale de evaluare a calităţii

Principiile generale de evaluare a calităţii în instituţiile de învăţământ
superior sunt următoarele:
1. Referinţă europeană. La nivel european există un cadru reglementat
pentru asigurarea calităţii în învăţământul superior. Acest cadru cuprinde
stadarde de calitate generale şi linii directoare menite să asigure nivele
calitative superioare ale procesului educaţional şi implementarea corectă
sistemului de management al calităţii. Orice ofertă educaţională trebuie să
facă dovada îndeplinirii acestor standarde, cel puţin la nivel minimal. Pe
lângă standarde şi linii directoare, la nivel european se stabileşte şi un
sistem de bune practici, rezultat din experienţele universităţilor mari, de
162
tradiţie care ar trebui să fie punctul de plecare în implementarea
sistemului de management al calităţii, cu aplicare diferenţiată, în funcţie
de context.
2. Responsabilitate instituţională. Fiecare universitate îşi asumă
responsabilitatea pentru asigurarea calităţii serviciilor educaţionale, în
conformitate cu autonomia universitară. Asigurarea internă a calității
cuprinde politicile și practicile prin care instituțiile de învăţământ superior
își monitorizează și îşi îmbunătățesc calitatea serviciilor educaționale, iar
asigurarea externă a calității se referă la politicile și practicile prin care
este asigurată calitatea furnizorilor de educaţie și a programelor de studii.
3. Adecvarea la scop. Pentru ca activitatea unui furnizor de educaţie să fie
adecvată scopului şi misiunii asumate, insituţiile de învăţământ superior
realizează periodic un audit intern care îşi propune să analizeze modul în
care standardele specifice şi indicatorii asociaţi acestora sunt îndeplinite.
Evaluarea internă este supusă unei evaluări externe, furnizată de un
organism independent, care auditează capacitatea instituţională, eficienţa
educaţională şi managementul calităţii, în concordanţă cu misiunea
asumată a instituţiei de învăţământ.
4. Autonomia și diversitatea instituţională. Nu există modele general
valabile pentru sistemele de management al calităţii în instituţiile de
învăţământ superior. Fiecare instituţie are un specific aparte şi, de aceea,
bunele practici sunt doar un reper pentru implementarea sistemului de
management al calităţii, impunându-se adaptarea acestora la
particularităţile instituţiilor de învăţământ superior. Asigurarea externă a
calității trebuie să fie adecvată atingerii scopurilor și obiectivelor sale,
ținând cont de reglementările existente. Studenţii, cadrele didactice,
mediul socio-economic, precum şi toate părţile interesate trebuie să fie
factorii dinamizatori ai asigurării calităţii şi îmbunătăţirii continue a
163
acesteia. Orice evaluare externă este precedată de o autoevaluare, urmată
de un raport care trebuie să conţină în mod obligatoriu un set de
recomandări, dar şi o monitorizare a modului în care acestea au fost
implementate. Instituțiile de învăţământ superior pun la dispoziția
evaluatorilor externi informațiile de bază pentru asigurarea calității
cuprinse în raportul de autoevaluare, informaţii dovedite cu documente
justificative.
5. Centrare pe rezultate. Managementul calităţii în instituţiile de
învăţământ superior urmăreşte procesul complex al serviciilor
educaţionale oferite de universităţi, de la admiterea studenţilor şi până la
absolvire. În egală măsură sunt importante şi rezultatele în cercetare, dat
fiind faptul că aceasta reprezintă o altă dimensiune a procesului de
învăţământ. Studenţii, în calitate de părţi interesate, participă la formarea
profesională care le asigură asimilarea acelor cunoştinţe şi deprinderi prin
care se dezvoltă competenţele profesionale şi transversale.
6. Identitate instituţională. Pentru a obţine rezultate semnificative şi
performanţe comparabile cu alte altor universităţi, o instituţie de
învăţământ superior aplică acele metode şi practici pe care le consideră
oportune şi conforme cu misiunea asumată. Măsura în care cerinţele
părţilor interesate sunt realizate este analizată periodic, prin evaluarea
internă a proceselor. Pentru atingerea performanţelor în cercetarea
ştiinţifică se încurajează participarea cadrelor didactice şi a cercetătorilor
la programe naţionale şi internaţionale de cercetare, la manifestări
ştiinţifice, la târguri şi expoziţii cu produse inovative.
7. Cooperare cu toate componentele sistemului educaţional. Acest
principiu se referă la faptul că evaluarea externă, abordarea calităţii,
practicile aplicate şi asistenţa tehnică se bazează pe cooperare între
164
instituţiile de învăţământ superior şi organismele de auditare externă şi
certificare implicate în asigurarea calităţii.
8. Îmbunătăţirea calităţii. Instituţiile de învăţământ superior se află într-un
proces continuu de realizarea a rezultatelor şi performanţelor şi, de aceea,
îşi programează activităţi periodice de monitorizare, de măsurare, de
analiză şi îmbunătăţire, scopul fiind acela de a demonstra conformitatea
cu reglementările autorităţilor în domeniu şi de a îmbunătăţi continuu
eficienţa sistemului de management al calităţii. Pentru a realiza
îmbunătăţirea continuă a competenţelor profesionale şi transversale ale
absolvenţilor lor, instituţiile de învăţământ superior adoptă strategii de
îmbunătăţire continuă a tuturor activităţilor, începând cu identificarea
nevoilor părţilor interesate şi terminând cu satisfacerea acestor nevoi. Un
rol extrem de important în procesul de îmbunătăţire continuă îl au toţi
membrii comunităţii academice, a căror preocupare constantă trebuie să
fie legată de îmbunătăţirea tuturor activităţilor şi proceselor în care sunt
implicaţi. Îmbunătăţirea calităţii are la bază strategiile prezentate în figura
IV.5.
9. Independența agenției. Acest principiu se referă la independenţa şi
obiectivitatea organismelor de evaluare externă şi certificare. ARACIS,
în calitate de agenţie naţională pentru asigurarea calităţii în învăţământul
superior respectă acest principiu, fiind la rândul său monitorizată şi
acreditată de alte agenţii europene.
IV.3. Etapele evaluării externe a calităţii instituţiilor de

învăţământ superior
Evaluarea externă în vederea certificării sistemului de management al
calităţii academice se realizează în următoarele scopuri:
165
a) pentru autorizarea provizorie a unui program de studii;
b) pentru autorizarea provizorie a unei instituţii de învăţământ superior;
c) pentru acreditarea unui program de studii sau a unei instituţii de
învăţământ superior;
pentru evaluarea periodică a calităţii, la intervale de 5 ani.
Figura IV.5 Strategii de îmbunăţăţire a calităţii
Etapele evaluării calităţii academice sunt (figura IV.6):

1. Autoevaluarea calităţii de către instituţiile de învăţământ
superior, pe baza unui raport de autoevaluare, elaborat de instituţia de
învăţământ superior care solicită agenţiei autorizarea provizorie/ acreditarea/
evaluarea periodică unui programde studii sau a unei instituţii.
166
Figura IV.6 Etapele evaluării calităţii
Raportul de autoevaluare cuprinde două părţi (figura IV.7):

Partea analitică este de tip descriptiv şi este structurată pe capitole care
se referă la principalele domenii în care este evaluată calitatea, şi anume:
capacitatea instituţională, eficacitatea educaţională şi managementul calităţii.
De asemenea, cuprinde şi analiza SWOT cu privire la punctele tari, punctele
slabe, ameninţările şi oportunităţile identificate, prin raportare la domeniile,
criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă.
Partea justificativă include o colecţie de documente, grafice, tabele,
etc., care sunt considerate documente justificative pentru analiza din partea
narativă.
167
Figura IV.7 Structura raportului de autoevaluare
2. Evaluarea externă a calităţii;

Evaluarea externă include următoarele activităţi succesive:
(a) analiza raportului de autoevaluare prin raportare la domeniile,
criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă;
(b) evaluarea in-situ care presupune vizitarea programului de studii
sau a instituţiei de către o echipă de 3 evaluatori, pentru a verifica dacă există
corespondenţă între datele, informaţiile şi aprecierile din raportul de
autoevaluare şi realitate. Cu ocazia vizitei au loc şi întâlniri ale echipei de
evaluatori cu studenţii, cu angajatorii. Rezultatele vizitei sunt consemnate în
fişa vizitei şi într-un raport de evaluare externă. Acest raport poate conţine şi
recomandări, formulate pe baza constatărilor comisiei de evaluare.
(c) discutarea şi aprobarea raportului de evaluare externă şi a
recomandărilor privind îmbunătăţirea calităţii, în Consiliul ARACIS.
Publicarea raportului de evaluare externă cu rezoluţia aprobată de consiliu.
168
3. Follow-up - monitorizarea activităţilor ca urmare a
recomandărilor formulate de experţi.
169
170
V
BAZELE DE DATE ȘTIINȚIFICE. ACCESUL
MOBIL LA BAZELE DE DATE ABONATE
Lenuța URSACHI
V.1 Introducere 171

V.2 Căutarea informațiilor în bazele de date științifice 179
V.2.1 Căutarea de referințe bibliografice pentru tema de cercetare 180
V.2.2 Căutarea unei reviste indexate ISI 182
V.2.3 Căutarea unei reviste cotate ISI 184
V.2.4 Căutarea revistelor cotate ISI dintr-un anumit domeniu de 186
interes
V.2.5 Căutarea revistelor indexate BDI 187
V.2.6 Căutarea revistelor clasificate de UEFISCDI pe zone de 189
culoare
V.3 Impactul rezultatelor cercetării. Numărul de citări, indicele 190
Hirsch
V.3.1 Analiza bibliometrică în Web of Science 190
V.3.2 Analiza bibliometrică în Scopus 194
V.3.3 Analiza bibliometrică în Google Scholar (Google Academic) 195
V.4 Managementul referințelor bibliografice 202
V.4.1 Cazul salvării referințelor din Web of Science în Endnote 202
V.4.2 Cazul salvării referințelor din Scopus în Mendeley 205
V.4.3 Cazul salvării referințelor din Google Scholar în Zotero 206
Bibliografie 210
V.1 Introducere
În conformitate cu legislația în vigoare, acordarea titlurilor didactice
sau a atestatelor de abilitare în învățământul superior este posibilă dacă sunt
îndeplinite o serie de „standarde minimale necesare și obligatorii”. Aceste
standarde se regăsesc în criteriile de autoevaluare disponibile pe pagina web
a Consiliului de calitate al UDJG.
171
Conform acestora, persoana evaluată trebuie să declare în fișa de
autoevaluare informații referitoare la lucrările pe care le-a publicat în anul
evaluat1:
1. cărți publicate în edituri internaționale de prestigiu, edituri
recunoscute de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor,
Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU);
2. articole publicate în: reviste cotate ISI, reviste indexate în baze de
date internaționale (BDI), reviste de specialitate din țară sau
străinătate, reviste recunoscute CNCS (domeniul științelor
umaniste);
3. lucrări publicate în volume de conferință indexate în ISI Proceedings
sau în volume de conferință internațională (cazul conferințelor
clasificate CORE, pentru domeniul informatică).
Pentru a atinge criteriul legat de publicarea de carte, autorul poate consulta
listele editurilor disponibile pe pagina web a CNATDCU pentru domeniile2:
1. științe sociale: lista A1 - edituri cu prestigiu internațional; lista A2 -
edituri cu prestigiu recunoscut, lista B - edituri clasificate de CNCS
în categoria B și care nu sunt incluse în lista A2;
2. științe militare, informații și ordine publică;
3. arte și științe umaniste.
În anexele la ordinul 6129/20.12.2016 se precizează că nu vor fi luate
în considerare publicațiile pseudoștiințifice (eng. predatory)3. Pe pagina web
a Asociației Bibliotecarilor din România, secțiunea Ghiduri
(http://abr.org.ro/ghiduri/), Mihai Constantinescu, doctorand la
Universitatea din București, publică „Ghid de identificare a publicațiilor
1
http://www.qa.ugal.ro/index.php?page=evaluarecriterii de evaluare.
2
http://www.cnatdcu.ro/metodologie/abilitare/.
3
Ibidem.
172
pseudoștiințifice”, util pentru depistarea și evitarea publicațiilor de calitate
îndoielnică.
În ceea ce privește criteriul legat de publicarea de articole științifice,
anexele la ordinul 6129/2016 furnizează autorilor listele bazelor de date
internaționale recunoscute, grupate pe comisii (care reflectă domeniile
fundamentale). O parte dintre aceste domenii și bazele de date aferente sunt
prezentate în tabelul V.14.
Tabelul V.1 Lista bazelor de date internaționale recunoscute

Domeniul Baza de date
Științele Web of Science, ERIH PLUS, Scopus, EBSCO,
pământului ProQuest, CEEOL, Ulrichsweb, Index Copernicus,
GEOREF, Genamics Journal Seek, Library of Congress
Inginerie civilă Web of Science, Scopus, Wiley, Springer,
și management ScienceDirect, IEEE, Engineering Village, ProQuest,
EBSCO
Ingineria Web of Science, Scopus, ScienceDirect, SpringerLink,
materialelor Wiley, ACM, DBLP, Engineering Village, Cabi,
Emerald, CSA, Compendex, INSPEC, EBSCO ș.a.
Inginerie Web of Science, Scopus, IEEE Xplore, ScienceDirect,
electrică Engineering Village, CSA, Compendex, INSPEC,
EBSCO, Cabi, SpringerLink, Index Copernicus, Ulrichs
ș.a.
Ingineria Web of Science, Scopus, IEEE Xplore, ScienceDirect,
resurselor Engineering Village, CSA, Compendex, INSPEC,
vegetale și SpringerLink, Cabi, DOAJ, AGRICOLA, Wiley, ACM,
animale DBLP, Master Journal List
Calculatoare Web of Science, Scopus, IEEE Xplore, ACM, Wiley ș.a.
Inginerie Web of Science, Scopus
mecanică,
mecatronică și
robotică
Medicină Web of Science, Scopus, IEEE Xplore, ScienceDirect,
Wiley, SpringerLink, ACM, DBLP, Cabi, Emerald ș.a.
4
Ibidem.
173
Științe juridice Web of Science, Scopus, EBSCO, CEEOL,
SpringerLink, ScienceDirect, West Law, Hein Online,
JSTOR, Lexis Nexis, ProQuest, ERIH PLUS, KVK,
WorldCat ș.a.
Publică lista editurilor internaționale de prestigiu
Publică lista editurilor de prestigiu din străinătate
Sociologie, Web of Science, Scopus, EBSCO, ProQuest, CEEOL,
științe politice Ulrich, ERIH, CSA, Sage, Ovid, SpringerLink, DOAJ,
și JSTOR, SSRN, REPEC, Informa, Hein Online, Psychlit,
administrative PubMed, Persée ș.a.
Publică lista editurilor de prestigiu internațional
Științe Web of Science, Scopus, ScienceDirect, SpringerLink,
economice și ProQuest, EBSCO, ProQuest, Cabell’s, EconLit, DOAJ,
administrarea JSTOR, REPEC
afacerilor
Psihologie, Web of Science, Scopus, ProQuest, EBSCO, ERIC,
științe ale ERIH, PsychInfo, PubMed/Medline, ScienceDirect,
educației, SpringerLink, Wiley Online Library, Sage,
educație fizică Ovid/Informa, Educational Research Abstracts Online,
și sport HEDBIB, CrossRef, JSTOR
Publică listele A și B ale editurilor (organizate pe
domenii)
Filologie Web of Science, Scopus, ProQuest Central, EBSCO,
Wiley Online, CEEOL, JSTOR, Oxford Journals,
Ulrischs, ERIH, KVK
Filosofie Web of Science, ERIH PLUS, Scopus, EBSCO, JSTOR,
ProQuest, CEEOL, Project Muse ș.a.
Istorie și studii Web of Science, ERIH PLUS, Scopus, EBSCO, JSTOR,
culturale ProQuest, CEEOL, Persée, DOAJ, Project Muse
Teologie Web of Science, ATLA, ERIH, Scopus, EBSCO,
JSTOR, ProQuest, CEEOL, Project Muse, Refdoc ș.a.
Publică lista editurilor de prestigiu internațional
Publică lista editurilor românești recunoscute CNCS,
precum și a celor neindexate CNCS
Publică listele editurilor prestigioase de teologie
Arte vizuale Web of Science, ERIH PLUS, Scopus, EBSCO, JSTOR,
ProQuest, CEEOL, Project Muse, Google Scholar
Artele Web of Science, ERIH PLUS, Scopus, EBSCO, JSTOR,
spectacolului ProQuest, CEEOL, Project Muse, RILM (Music
Literature)
174
Bazele de date științifice pot fi clasificate după mai multe criterii.
Două dintre acestea fac referire la:
 tipul de conținut furnizat: baze de date bibliografice și bibliometrice
(ex. Web of Science, Scopus) și cu acces la textul integral al
articolelor (Science Direct, SpringerLink, ProQuest etc.);
 tipul de licență: pe bază de abonament sau în acces deschis.
În cazul universităților, accesul la bazele de date abonate se face, de
regulă, prin intermediul paginilor web ale bibliotecilor. Bazele de date pot fi
consultate fie din Intranet (din campusul universitar), fie prin acces mobil
(de la distanță - serviciul a debutat în anul 2012, în cadrul proiectului
Anelis).
La Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați (UDJG), accesul la
bazele de date abonate se face:
1. din Intranet, la adresa
http://www.lib.ugal.ro/Baze_de_date.html#_Baze_de_date_ABONA
TE
2. de la distanță, la adresa
http://www.lib.ugal.ro/acces_mobil_bd_anelis_plus.html.
Pentru accesul mobil la bazele de date abonate este necesară
parcurgerea unei etape preliminare care constă în crearea și activarea unui
cont personal, de pe pagina web a furnizorului acestui serviciu
(enformation). Înregistrarea se face de la distanță (activarea se va face în
urma unei corespondențe cu furnizorul) sau din Intranet (activarea se face
instantaneu). Utilizatorul poate folosi pentru înregistrare orice adresă activă
de e-mail (yahoo, gmail, hotmail etc.).
Algoritmul de lucru privind crearea contului de acces mobil se referă
la următorii pași:
175
1. Se accesează pagina https://www.e-nformation.ro/profil-acces și se
apasă pe link-ul „Înscrie-te acum”.
2. Se completează câmpurile din prima parte a formularului electronic de

înscriere și se apasă pe butonul „Înregistrare”.
3. Sistemul transmite un mesaj de verificare a adresei de e-mail.
4. Se consultă căsuța poștală, se deschide mesajul transmis de furnizorul

enformation. Apoi, se apasă pe link-ul din corpul mesajului.
176
5. Se completează câmpurile din partea a 2-a a formularului electronic:
parola (scrisă și rescrisă), afilierea (selectează din listă Universitatea
Dunărea de Jos Galați), profesia, domeniul de interes.
6. Se bifează „termeni și condiții” și se apasă pe butonul „Submit”.
7. Se consultă căsuța poștală și se citește mesajul care semnalează

finalizarea înscrierii. Acest mesaj conține și informații referitoare la
177
datele de autentificare pentru contul de acces mobil (username-adresa de
e-mail și parola).
Din acest moment, este activat contul privind accesul de la distanță la
bazele de date abonate ale UDJG.
Pentru accesarea bazelor de date, vizitați pagina web www.e-
nformation.ro, apăsați pe „Login”, completați datele de identificare și
apăsați pe link-ul „Profil instituțional” (în partea de sus, în dreapta
ecranului).
Răsfoiți pagina care se deschide și în partea de jos a ecranului veți

vizualiza lista bazelor de date abonate.
Pentru a accesa oricare dintre bazele de date afișate, faceți clic pe baza
de date de interes și apoi pe butonul „Accesează”.
178
Pentru a ieși din contul de acces mobil, faceți clic pe logo.
În continuare, apăsați „Logout”
V.2 Căutarea informațiilor în bazele de date științifice

Căutarea informațiilor în bazele de date științifice se face după mai
multe criterii, în funcție de nevoia de informare. Cele mai frecvente situații
în care utilizatorul (student, doctorand, cadru didactic sau cercetător)
folosește bazele de date sunt:
1. căutarea de referințe bibliografice (articole de revistă, lucrări ale
conferințelor etc.) pentru tema de cercetare;
2. căutarea unei reviste indexate ISI;
3. căutarea unei reviste cotate ISI;
4. căutarea revistelor cotate ISI dintr-un anumit domeniu de interes;
179
5. căutarea revistelor indexate BDI;
6. căutarea revistelor clasificate de UEFISCDI pe zone de culoare;
7. căutarea după autor;
8. aflarea indicatorilor bibliometrici (factor de impact, indice Hirsch,
numărul de citări).
În această secțiune vor fi analizate strategiile de căutare în bazele de
date folosind criteriile subiect și titlu publicație, pentru situațiile semnalate
la pct. 1-6.
V.2.1 Căutarea de referințe bibliografice pentru tema de cercetare

Utilizatorul interoghează bazele de date abonate care permit accesul la
textul integral al articolelor: Oxford Journals, Science Direct Freedom
Collection, SpringerLink.
Exemplu de căutare în Oxford Journals: căutarea după cuvânt cheie de tip

frază „text analysis”
După afișarea rezultatelor se pot aplica în continuare filtre, cum ar fi

tipul documentului și domeniul. Acest lucru va duce la un număr mai mic și
relevant de rezultate.
Urmează etapele de analiză a rezultatelor (selecția) și de salvare a
referințelor cu ajutorul unui instrument dedicat (ex.: Zotero, Mendeley,
EndNote online).
180
Salvarea referințelor
selectate (cazul Zotero
Aplicarea filtrelor
Exemplu de căutare în Science Direct Freedom Collection: căutarea

combinată după cuvinte cheie tip frază legate cu operatorul boolean OR:
„text analysis” OR „textual linguistics” OR „text theory”
Utilizatorul vizualizează rezultatele afișate, aplică opțional filtre (data

de publicare, titlurile publicațiilor de profil, limba etc.), selectează și
salvează referințele bibliografice.
181
Salvarea referințelor selectate
(cazul Mendeley)
V.2.2 Căutarea unei reviste indexate ISI

În conformitate cu Ordinul 4692/29.07.2001, o revistă indexată ISI
este considerată „revista indexată în Science Citation Index Expanded,
Social Sciences Citation Index sau Arts & Humanities Citation Index”5.
Lista titlurilor de reviste indexate ISI poate fi consultată prin intermediul
Master Journals List, http://mjl.clarivate.com/.
Exemplu de căutare în Web of Science Core Collection
Utilizatorul scrie titlul revistei în caseta de căutare din stânga
ecranului și selectează criteriul „Publication name” în caseta din dreapta
ecranului.
5
Ordinul nr. 4692 din 29 iulie 2011. Monitorul Oficial al României, Partea I: Legi,
decrete, hotărâri și alte acte. 2011. Vol. 179 (XXIII, no. 551, p. 14.
182
Rezultatele afișate sunt interpretate ca fiind titlurile de articole
publicate în revista căutată, iar zona de text evidențiată indică titlul căutat și
faptul că revista a fost identificată în baza de date Web of Science. Prin
urmare, revista este indexată ISI.
Exemplu de căutare în Master Journals List

Utilizatorul accesează adresa Internet http://mjl.clarivate.com/, scrie
titlul revistei, selectează criteriul „Full name title” și apasă pe butonul
„Search”.
183
Regăsirea unei reviste în Master Journal List demonstrează faptul că aceasta
este indexată ISI.
V.2.3 Căutarea unei reviste cotate ISI

Potrivit Ordinului 4478/27.06.2011, o revistă cotată ISI este
considerată „revista pentru care [...] se calculează și se publică factorul de
impact în Journal Citation Reports”6.
6
Ordin 4478 din 27 iunie 2011. Monitorul Oficial Al României, Partea I: Legi, Decrete,
Hotărâri Și Alte Acte. 2011. Vol. 179 (XXIII, no. 448, p. 15.
184
Utilizatorul accesează Journal Citation Reports (JCR) din pagina Web
of Science (partea de sus a ecranului)
În continuare, completează ISSN-ul/titlul revistei în caseta de căutare

și apasă pe butonul de căutare.
Obținerea de rezultate atestă faptul că revista căutată este cotată ISI.

Pagina de rezultate oferă informații importante referitoare la revista căutată:
loc de publicare, abreviere, categorii (domenii), limbă, frecvență, indicatori
bibliometrici (factor de impact etc.).
185
V.2.4 Căutarea revistelor cotate ISI dintr-un anumit domeniu de
interes
Din pagina JCR utilizatorul apasă pe „select

categories”, răsfoiește și bifează categoriile
de subiecte din listă, care se încadrează în
domeniul de interes.
186
Opțional, utilizatorul poate selecta ediția JCR,
țara de origine, plaja valorilor factorului de
impact etc.
Dacă obține mai multe rezultate poate selecta

și compara titlurile revistelor care se
încadrează în strategia de căutare folosită.
V.2.5 Căutarea revistelor indexate BDI

Utilizatorul accesează, în principal, bazele de date internaționale
recunoscute (Scopus, ProQuest, EBSCO etc.) și răsfoiește lista revistelor
indexate prin intermediul paginilor web ale acestora:
 revistele indexate în Scopus pot fi consultate la adresa Internet:
https://www.scopus.com/sources.uri?DGCID=Scopus_blog_post_ch
eck2015;
 revistele indexate în bazele de date ProQuest pot fi consultate la
adresa Internet: http://www.proquest.com/customer-care/title-lists/tl-
menu.html;
187
 revistele indexate în bazele de date EBSCO pot fi consultate la
adresa Internet: https://www.ebsco.com/title-lists etc..
Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior
(CNCSIS) a evaluat în perioada 2008-2011 revistele românești,
clasificându-le în trei categorii: A, B+ și B. Categoria A se referă la revistele
indexate sau cotate ISI.
În anul 2011, CNCSIS pune la dispoziția celor interesați lista
revistelor recunoscute de această autoritate după cum urmează7:
 http://cncsis.gov.ro/userfiles/file/CENAPOSS/A_2011_AIS.pdf
(revistele cotate A);
 http://cncsis.gov.ro/userfiles/file/CENAPOSS/Bplus_2011.pdf
(revistele cotate B+);
 http://cncsis.gov.ro/userfiles/file/CENAPOSS/B_partial_2011.pdf
(revistele cotate B).
Un an mai târziu, Consiliul Național al Cercetării Științifice (CNCS)
se va ocupa de procesul de evaluare și monitorizare a revistelor și editurilor
românești cu profil umanist. Astfel, în anul 2012, CNCS clasifică revistele
românești din domeniul artelor și științelor umaniste, acestea putând fi
consultate pe o versiune mai veche a paginii web a CNCS8.
În prezent, lista revistelor din acest domeniu este disponibilă pe
pagina web a CNATDCU, în cadrul secțiunii Pachetul de informații privind
Premierea obținerii atestatului de abilitare9.
7
http://cncsis.gov.ro/articole/1991/Situatia-curenta-a-revistelor-recunoscute-CNCSIS-
2011.html.
8
http://old.cncs-nrc.ro/evaluarea-publicatiilor-stiintifice/rezultate-evaluare-
revisteedituricolectii/clasificare-reviste/clasificare-reviste/.
9
188
V.2.6 Căutarea revistelor clasificate de UEFISCDI pe zone de
culoare
Acest subiect este de interes pentru cercetătorul care dorește să
participe la competiția anuală organizată pentru a premia articolele
științifice publicate în anul competițional (și cele nedeclarate din anul
anterior).
Anual, în cursul lunii iunie, prin intermediul paginii Web of Science
este publicată ediția JCR pe anul precedent. Practic, lista revistelor cotate
ISI este revizuită și actualizată cu o serie de informații legate de factorul de
impact și alți indicatori bibliometrici specifici. Cei mai importanți indicatori
bibliometrici ai JCR (factorul de impact și scorul de influență) sunt în
atenția Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a
Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI) care clasifică pe zone de
culoare revistele științifice:
1. zona roșie (primele 25% din subdomeniu)
2. zona galbenă (primele 50% din subdomeniu, dar nu primele 25%)
3. zona gri.
Lista revistelor pe zone de culoare este actualizată anual și poate fi
consultată pe site-ul UEFISCDI, la adresa: https://uefiscdi.ro/premierea-
rezultatelor-cercetarii-articole.
Pentru a se încadra criteriilor, autorul consultă pachetul de informații și
procesul de depunere a dosarului. În această secțiune se regăsesc și listele
revistelor indexate ISI care sunt încadrate pe subdomenii și ordonate după
factorul de impact sau scorul de influență. Un dosar este declarat câștigător
dacă autorul are responsabilitate principală, documentele publicate sunt
articole sau „review-uri” și sunt indexate în Web of Science (revistele în
189
care au fost publicate articolele trebuie să fie situate în zonele roșie sau
galbenă)10.
Utilizatorul mai poate consulta pagina web a UEFISCDI pentru a urmări

actualizările aduse listei revistelor românești cotate/indexate ISI, la adresa:
https://uefiscdi.ro/scientometrie-reviste.
V.3 Impactul rezultatelor cercetării. Numărul de citări,

indicele Hirsch
Bazele de date Google Scholar, Scopus și Web of Science sunt în
topul interogărilor atunci când se pune problema analizei impactului
rezultatelor cercetării științifice. Aceste baze de date furnizează principalele
date bibliometrice pe care profesorul, cercetătorul etc. trebuie să le raporteze
periodic: numărul de citări și indicele Hirsch.
V.3.1 Analiza bibliometrică în Web of Science

Strategia de căutare se referă la autor. Utilizatorul face clic pe link-ul
„More” din pagina principală a Web of Science:
10
https://goo.gl/nZ1q3Y.
190
În continuare, face clic pe „Author search” și completează numele în
caseta de căutare (după modelul sugerat: nume, inițiala prenumelui).
Dacă autorul are mai mult de un prenume sau apare sub mai multe
forme ale numelui, utilizatorul va apăsa pe link-ul „Add author name
variant”.
191
În continuare, utilizatorul poate selecta domeniul de cercetare.
La pasul următor, poate selecta afilierea pentru autorul căutat și apasă

pe butonul „Finish search”.
În continuare, utilizatorul verifică fiecare din rezultatele afișate și le

selectează pe cele relevante.
Rezultatele verificate și selectate pot fi salvate sub forma unei liste, în

cadrul unei sesiuni de lucru, folosind opțiunea „Marked List”.
192
Utilizatorul face clic pe „Marked list” pentru a vizualiza lista de
rezultate selectate.
În partea de jos a ecranului se află lista de rezultate, iar în partea

dreapta se pot accesa datele bibliometrice prin intermediul „Create citation
report”.
Rezultatele afișate pot fi salvate într-un fișier în format Excel sau text.
193
V.3.2 Analiza bibliometrică în Scopus
Strategia de căutare folosită este aceeași cu cea din Web of Science,
după autor. Utilizatorul completează numele în caseta de căutare după autor
(după modelul sugerat: nume, inițială prenume) și afiliere (pentru o precizie
mai mare a rezultatelor).
Analizează lista de rezultate afișate. Selectează autorul care

corespunde criteriului căutat (face clic pe link-ul dat de numele autorului
căutat).
În prima parte a ecranului sunt informații legate de: afiliere, AuthorID,

indice Hirsch, număr documente indexate și număr total de citări. Primirea
de alerte informează autorul dacă apar modificări în zona citărilor.
194
În partea a 2-a a ecranului, utilizatorul poate vizualiza lista
documentelor indexate în Scopus. Informațiile afișate scot în evidență:
colaboratorii autorului căutat, titlurile publicațiilor și numărul de citări
pentru fiecare document indexat.
V.3.3 Analiza bibliometrică în Google Scholar (Google Academic)

Utilizatorul accesează pagina web https://scholar.google.ro și folosește
aceeași strategie de căutare cu cea din Web of Science sau Scopus: autor și
afiliere.
195
Lista de rezultate va reflecta contribuțiile științifice ale autorului care
sunt indexate în Google Scolar (GS): cărți, articole, lucrări conferințe etc.
Profilul autorului poate fi accesat făcând clic pe link-ul numelui.
Sub fiecare dintre referințele afișate, utilizatorul poate vizualiza

numărul de citări, inclusiv citările din baza de date Web of Science.
Indicele Hirsch din GS poate fi aflat din pagina de profil a autorului.
196
Pentru ca profilul GS al unui autor să fie vizibil utilizatorilor Internet
trebuie bifată această opțiune, din modulul de editare.
Dacă autorul nu are cont în GS, atunci are la dispoziție două

instrumente cu ajutorul cărora poate să extragă datele bibliometrice din
această bază de date:
 Scholarometer
 Publish or Perish
197
Scholarometer se poate instala cu ușurință pentru browser-ul Google
Chrome sub formă de extensie. Iconița se află poziționată în browser, în
dreptul casetei URL.
Interogarea se poate face după id-ul atribuit de GS sau numele autorului și

domeniul de interes.
Publish or Perish (PoP) este o aplicație care se poate descărca gratuit

de pe Internet, în funcție de sistemul de operare, accesând pagina web
https://harzing.com/resources/publish-or-perish.
Acest instrument este de tipul „all-in-one” întrucât, pe lângă datele
bibliometrice din Google Scholar, pot fi analizate și cele din alte baze de
date importante precum Web of Science sau Scopus.
Utilizatorul apasă pe butonul „Google Scholar Profile”.
198
Apasă pe „Find a profile”, completează termenul căutat (autorul) și
apasă pe butonul „Lookup”. Ordonează lista de rezultate afișate după a treia
coloană, afiliere, identifică și selectează autorul căutat și apasă pe butonul
OK.
Automat, PoP va extrage datele legate de profilul GS al autorului

selectat: identificator, domenii de interes, indicatori bibliometrici și lista
publicațiilor indexate (așa cum apar și în baza de date GS).
Pentru a analiza indicatorii bibliometrici din Web of Science (WoS) și

Scopus prin intermediul Publish or Perish este necesară operațiunea de
export-import a rezultatelor afișate în aceste baze de date, într-un format
compatibil.
199
Pentru exportul din WoS, referințele de interes sunt selectate și salvate
cu opțiunea Save to Other File Formats11.
Utilizatorul selectează în continuare opțiunile „Full record” și „Other

Reference Software” și salvează fișierul în calculator.
Pentru importul în PoP, utilizatorul face clic dreapta în spațiul
„Query”, selectează „Import external data”, răsfoiește și deschide fișierul
salvat în computer.
Urmează operațiunea de import, în partea de jos fiind automat afișate

referințele și indicatorii bibliometrici.
11
http://www.rrbsi.ro/index.php/rrbsi/article/view/62.
200
În baza de date Scopus lucrul este similar. Din pagina de rezultate
(autorul căutat), utilizatorul selectează Export all pentru lista de referințe
afișată în partea de jos a ecranului. Alege RIS Format și Citation
information. Apasă pe Export pentru salvarea fișierului în calculator.
Importă fișierul în aceeași manieră ca și în cazul WoS: Query-Import

External Data-Open file.
201
În partea de sus a ecranului din PoP, utilizatorul are acces la o analiză
bibliometrică comparativă a rezultatelor extrase din cele trei baze de date
studiate: GS, WoS și Scopusi.
V.4 Managementul referințelor bibliografice

Rezultatele obținute în etapa de căutare și selectare a informațiilor pot
fi organizate cu ușurință cu ajutorul instrumentelor software dedicate
precum EndNote online, Mendeley sau Zotero.
EndNote online este disponibil doar pentru utilizatorii abonați la
bazele de date Web of Science, în timp ce Zotero și Mendeley se pot
descărca gratuit de pe paginile lor web, lucrul cu acestea fiind foarte
asemănător.
V.4.1 Cazul salvării referințelor din Web of Science în Endnote

Versiunea online a EndNote este disponibilă gratuit abonaților la
bazele de date Web of Science, condiția fiind aceea a creării unui cont
personal. Pagina web poate fi accesată prin intermediul Web of Science.
202
Din pagina cu rezultate, utilizatorul selectează pe cele de interes și
apasă pe „Save to EndNote online”.
Alege forma în care referințele vor fi salvate (numărul de înregistrări,

conținutul înregistrării: autor, titlu și abstract etc.).
În dreptul rezultatului selectat și salvat în EndNote apare un semn

distinctiv care indică acest lucru.
203
În pagina EndNote online, referințele salvate se vor găsi în secțiunea
„Unfilled” din partea stângă a ecranului.
În continuare, utilizatorul selectează referințele din această secțiune

pentru a le grupa sub o denumire sugestivă, făcând clic pe „Add to group”.
204
Utilizatorul denumește „grupul” în care se vor găsi referințele salvate.
Ulterior, acesta va fi identificat în partea stângă a ecranului, în „My
Groups”.
Utilizatorul face clic pe oricare dintre „grupurile” din partea stângă a

ecranului și, în partea dreaptă, are acces la lista de referințe salvate în acel
grup.
111
V.4.2 Cazul salvării referințelor din Scopus în Mendeley

După operațiunea de instalare a versiunii Mendeley Desktop,
utilizatorul instalează plug-inul pentru web, în funcție de browser-ul folosit.
Din pagina de rezultate, utilizatorul face clic pe iconița din dreptul casetei
URL care permite importul referințelor online, selectează referințele și
205
dosarul creat într-o etapă inițială (în care urmează să fie incluse referințele)
și apasă pe butonul „Save all”.
Referințele sunt salvate în versiunea web a bibliotecii Mendeley. După

sincronizarea dintre versiunile web și Desktop a bibliotecii Mendeley,
referințele sunt importate automat și local, în computerul utilizatorului.
V.4.3 Cazul salvării referințelor din Google Scholar în Zotero

După instalarea Zotero, utilizatorul instalează în browser plug-inul
pentru referințele online (ex., extensia Zotero pentru browser-ul Google
Chrome). Creează un dosar, denumit sugestiv, pentru referințele care
206
urmează a fi salvate. În continuare, face clic pe iconița din dreptul casetei
URL și selectează rezultatele de pe pagină.
După încheierea operațiunii de import a referințelor, acestea se vor

găsi în biblioteca Zotero, în dosarul creat pentru această strategie de căutare.
Utilitatea salvării și organizării referințelor bibliografice cu astfel de

instrumente constă în faptul că:
207
 datele gestionate cu aceste softuri, prin operațiuni de export-import,
pot „popula” profiluri științifice, cum ar fi ORCiD;
 lista de publicații poate fi atașată la CV, într-un format profesionist,
bibliografic, direct din Zotero sau Mendeley;
 referințele salvate pot fi folosite la elaborarea unei lucrări științifice,
în etapele de inserare a citărilor și de creare automată a bibliografiei.
Elaborarea listei de publicații din EndNote

Pasul 1: selectarea dosarului, a stilului bibliografic și a formatului fișierului
(html, txt sau rtf).
Pasul 2: salvarea sau vizualizarea/tipărirea în browser a listei de referințe.
208
Elaborarea listei de publicații din Mendeley
Pasul 1: utilizatorul selectează referințele din dosarul creat pentru
organizarea acestora. Face clic dreapta și selectează Copy as-Formatted
citation (conform stilului de citare ales în prealabil).
Pasul 2: utilizatorul apasă simultan pe tastele CTRL+V („paste”) pentru a

insera în document lista bibliografică „copiată” din Mendeley.
Elaborarea bibliografiei în Zotero se realizează la fel ca în Mendeley.
209
Bibliografie
1. Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior.
Evaluare reviste [online], accesat 14 mai 2018. Disponibil:
http://cncsis.gov.ro/articole/1991/Situatia-curenta-a-revistelor-
recunoscute-CNCSIS-2011.html.
2. CNATDCU. Pachetul de informații privind premierea obținerii
atestatului de abilitare [online], accesat 14 mai 2018. Disponibil:
3. CNCS. Clasificare reviste : domeniile arte și științe umaniste [online].
2013, accesat 19 martie 2018. Disponibil: http://old.cncs-
nrc.ro/evaluarea-publicatiilor-stiintifice/rezultate-evaluare-
revisteedituricolectii/clasificare-reviste/clasificare-reviste/.
4. Ordin 4478 din 27 iunie 2011. Monitorul Oficial Al României, Partea
I: Legi, decrete, hotărâri și alte acte. 2011. Vol. 179 (XXIII, no. 448,
p. 6–16.
5. Ordinul nr. 4692 din 29 iulie 2011. Monitorul Oficial al României,
Partea I: Legi, decrete, hotărâri și alte acte. 2011. Vol. 179 (XXIII,
no. 551, p. 2–15.
6. Ordinul nr. 6129/20.12.2016 privind aprobarea standardelor minimale
necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din
învățământul superior [...] [online]. 2016, accesat 14 mai 2018.
Disponibil: http://www.cnatdcu.ro/wp-
content/uploads/2017/10/Ordin-6.129_2016-standarde-minimale.pdf.
7. UEFISCDI. Lista revistelor încadrate pe subdomenii, ordonate
descrescător în funcție de factorul de impact al acestora (IF) Indexate
în Science Citation Index Expanded sau Social Sciences Citation
Index [online]. 2017, accesat 19 martie 2018. Disponibil:
210
https://goo.gl/nZ1q3Y.
8. UEFISCDI. Scientometrie - Reviste [online], accesat 19 martie 2018.
Disponibil: https://uefiscdi.ro/scientometrie-reviste.
9. Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. Asigurarea calității -
Evaluare [online], accesat 19 martie 2018. Disponibil:
http://www.qa.ugal.ro/index.php?page=evaluarecriterii de evaluare.
10. URSACHI, Lenuța. The Reference Librarian Face-to-Face with
Reference Management. Revista Română de Biblioteconomie și
Știința Informării = Romanian Journal of Library and Information
Science [online]. 2018. Vol. 14, no. 2, p. 46–55, accesat 20
septembrie 2018. Disponibil:
http://www.rrbsi.ro/index.php/rrbsi/article/view/62.
211
i
Listele de rezultate din bazele de date Google Scholar, Web of Science și Scopus folosite
cu scopul de a ilustra analiza bibliometrică în Publish or Perish se regăsesc și în: Lenuța
Ursachi. The Reference Librarian Face-to-Face with Reference Management. Revista
Română De Biblioteconomie și Știința Informării = Romanian Journal of Library and
Information Science [online]. 2018. Vol. 14, nr. 2, p. 52-53.
212
VI
PROTECȚIA DATELOR CU CARACTER
PERSONAL – ELEMENTE DE NOUTATE ÎN
CONTEXTUL ADOPTĂRII REGULAMENTULUI
(UE) 2016/679
Silvius STANCIU, Bogdan Dumitrache BRATOVEANU
VI.1 Noțiuni generale. Reglementări internaționale în domeniul 213

protecției datelor personale
VI.2 Protecția datelor personale în România 234
VI.3 O nouă calificare la nivel național și european - Responsabil cu 238
protecția datelor
Bibliografie 244
VI.1. Noțiuni generale. Reglementări internaționale în

domeniul protecției datelor personale
Importanța procesării datelor cu caracter personal pentru organizațiile
internaționale demonstrează necesitatea implementării protecției datelor în
activitatea lor1. În prezent, internetul și noile tehnologii informatice sunt
într-un moment de răscruce, dat pe de o parte de dezvoltarea noilor
tehnologii, iar pe de altă parte de necesitatea reglementării sectorului.
Legislația privind protecția datelor personale a evoluat în ultima perioadă,
fiind înregistrate progrese privind neutralitatea internetului, protecția
datelor, internetul lucrurilor2 .
1
Kuner, C., 2018, International Organizations and the EU General Data Protection
Regulation, University of Cambridge Faculty of Law Research Paper No.
20/2018/International Organisations Law Review.
2
Șandru, D.M, Alexe, I., (ed.), 2018, Legislația Uniunii Europene privind protecția datelor
personale, Editura Universitară, Bucureşti.
213
Aplicarea reglementărilor europene privind protecția datelor va avea
efecte în întreaga lume, inclusiv în Statele Unite și în China, în condițiile în
care orice companie care utilizează date personale ale cetățenilor europeni
este obligată să o aplice. Facebook, Twitter, AirBnb, marile platforme
americane, au început să-și notifice utilizatorii europeni asupra condițiilor
de utilizare, pentru a se conforma legislației europene3. Studiul efectuat de
News.ro4, arăta că 20% dintre companiile din România nu aveau informații
privind aplicarea legislației privind protecția datelor personale, chiar înainte
de implementare. În plus, 21% dintre companiile din România anticipau că
implementarea normelor GDPR va afecta comportamentul de plată al
consumatorului român.
Deși în general publicațiile media au pus în evidență o serie de
neajunsuri provocate companiilor de aplicarea legislației specifice, Comisia
Europeană CE precizează existența unor avantaje aferente noilor
reglementări: facilitatea derulării afacerilor în condițiile existenței unui
singur regulament aplicat la nivel european, o autoritate comună, egalitatea
aplicării legislației pentru companiile europene și non EU5 .
Pentru cetățeni siguranța vieții private constituie prioritatea absolută.
Starea de siguranța generează confortul necesar dezvoltării personale,
reușitei individuale și inserției cu succes în societate. Progresul tehnologic și
multitudinea de facilități oferite de mediul online generează însă
vulnerabilitate în privința siguranței datelor oferite de cele mai multe ori, cu
mare ușurință, fără a face nici cea mai mică analiză preliminară a riscurilor
3
https://www.cotidianul.ro/mai-este-o-zi-sunt-inca-firme-care-n-au-auzit-de-regulamentul-
gdpr.
4
https://www.news.ro/economic/raport-20-dintre-companiile-din-romania-nu-au-auzit-
pana-in-prezent-de-gdpr-desi-a-mai-ramas-doar-o-zi-pana-la-implementare-
1922404224002018051118127739.
5
https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/data-protection-factsheet-sme-
obligations_en.pdf.
214
la care ne expunem. De cele mai multe ori sunt acceptate anumite condiții
prestabilite de ofertant fără a cunoaște de fapt că ceea ce reprezintă gestul în
sine este de fapt o semnătură pe un contract predefinit. Actul de voință
manifestat prin acceptarea condițiilor impuse se traduce în termeni juridici
prin așa numitul contract de adeziune, reglementat prin dispozițiile art. 1175
Cod civil. Textul de lege menționează următoarele „contractul este de
adeziune atunci când clauzele sale esențiale sunt impuse ori sunt redactate
de una dintre părți, pentru aceasta sau ca urmare a instrucțiunilor sale,
cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare”6. Acest aspect nu
înlătură însă consensualitatea raportului certificat, prezumându-se cunoștința
în detaliu a tuturor clauzelor predefinite de autor. Acest lucru nu poate fi
decât un deziderat, o speranță de realizare, practica demonstrând de cele mai
multe ori contrariul.
Cumpărăturile, socializarea, căutarea de informații și divertismentul
oferă furnizorilor baze de date reale, cu informații care sunt folosite de cele
mai multe ori în tranzacții mai mult sau mai puțin cunoscute de către titulari.
Bazele de date reprezintă în prezent un factor de succes pentru multe
companii din mediul de afaceri, o monedă de schimb, de tranzacționare și de
poziționare în ierarhiile din diferite sectoare de activitate.
În multe cazuri ușurința cu care consumatorul obține anumite facilități
este prioritară precauției, creând premisele oferirii liberului acces la multe
aspecte ce țin de viața privată, inclusiv la datele cu caracter personal.
Evident, amploarea luată de viața online a solicitat și solicită în continuare o
monitorizare constată din partea autorităților, monitorizare concretizată în
https://lege5.ro/Search?Search_SectionTypeId=1&Search_Term=Protec%C8%9Bia%20dat
elor&Page=1&Rec=10.
215
reglementări și proceduri privind modurile de acces, colectarea, păstrarea
și/sau valorificarea sub orice formă a acestor date.
Cu toate acestea, normarea și legiferarea cadrului de lucru în domeniul
datelor cu caracter personal nu poate avea nici un efect fără existența unei
instituții abilitate cu competențe delegate la nivel de autoritate de stat.
La nivel internațional, au fost înființate organisme naționale sau
regionale cu atribuții de monitorizare și protecție a datelor cu caracter
personal. Metodele de reglementare divergente în domeniul datelor cu
caracter personal pot conduce la niveluri naționale inegale de protecție.
Conform informațiilor United Nations Conference on Trade and
Development UNCTAD7, aceste aspecte impun necesitatea unor controale
juridice complexe asupra fluxurilor transfrontaliere de date cu caracter
personal, pentru a împiedica eludarea legilor regimului de protecție și pentru
protejarea drepturilor de confidențialitate ale persoanelor fizice. Activitatea
unor organizații internaționale sau semnarea unor acorduri la nivel global în
domeniu poate facilita corelarea informațiilor cu caracter personal,
favorizând schimburile comerciale și de persoane.
Organizația Națiunilor Unite ONU are o tradiție îndelungată în
promovarea dreptului la viața privată, promovate prin tratatele specifice
privind drepturile omului. Articolul 12 din Declarația Universală a
Drepturilor Omului și Articolul 17 din Pactul Internațional privind
Drepturile Civile și Politice sunt documente reprezentative privind activitate
ONU. În perioada 2013-2015, Organizația Națiunilor Unite și-a consolidat
rolul internațional în domeniul protecției vieții private, prin publicarea
Declarației privind drepturile digitale (2013) și desemnarea unui raportor
7
https://unctad.org/en/PublicationsLibrary/dtlstict2016d1_en.pdf.
216
special pentru dreptul la intimitate (2015). Distribuția acestor structuri este
prezentată în figura VI.1.
Figura VI.1. Monitorizarea și protecția datelor cu caracter personal la nivel

internațional8
Datele prezentate arată o concentrare masivă a structurilor specializate

la nivel european și un număr redus de instituții naționale cu atribuții în
domeniu în celelalte zone ale lumii.
La nivel european, este în vigoare Regulamentul9 (UE) 2016/679
privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu
caracter personal și libera circulație a acestor date. Reglementarea
europeană constituie un document esențial pentru consolidarea drepturilor
fundamentale ale cetățenilor în era digitală și simplificarea normelor pentru
companii pe piața unică digitală. Regulamentul a intrat în vigoare la 24 mai
2016 și se aplică de la 25 mai 2018.
8
https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/data-protection-factsheet-sme-
obligations_en.pdf.
9
Ibidem.
217
Țările europene au înființat organisme naționale responsabile de
protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu articolul 8 alineatul
(3) din Carta drepturilor fundamentale a UE. Conform Comisiei Europene
EC (2016), structurile naționale cu rol de protecție a datelor cu caracter
personal sunt prezente în majoritatea statelor din Europa (tabel VI.1).
Autoritățile naționale de supraveghere din UE colaborează în cadrul
Grupului de lucru regional, constituit conform Articolului 29.
Unele state europene, cum ar fi Germania, organizate după principiul
federal, au și instituții localizate la nivelul regional. Spania prezintă o
instituție specializată la nivel național și autorități regionale la nivelul Țării
Bascilor, Catalonia sau Andaluzia.
Tabelul VI1. Structuri specializate în protecția datelor în statele europene10

Nr. Țara Instituție națională Website
crt
State membre Uniunea Europeană
1. Austria Österreichische http://www.dsb.gv.at/
Datenschutzbehörde
2. Belgium Autorité de la protection https://www.autoriteprot
des données (APD-GBA) ectiondonnees.be/
3. Bulgaria Commission for Personal https://www.cpdp.bg/
Data Protection
4. Croatia Croatian Personal Data http://www.azop.hr/
Protection Agency
5. Cipru Commissioner for http://www.dataprotectio
Personal Data Protection n.gov.cy/
6. Cehia Office for Personal Data http://www.uoou.cz/
Protection
7. Danemarca Datatilsynet http://www.datatilsynet.d
k/
8. Estonia Estonian Data Protection http://www.aki.ee/
Inspectorate
(Andmekaitse
10
Ibidem.
218
Inspektsioon)
9. Finlanda Office of the Data http://www.tietosuoja.fi/
Protection Ombudsman en/
10. Franța Commission Nationale de http://www.cnil.fr/
l'Informatique et des
Libertés - CNIL
11. Germania Die Bundesbeauftragte für http://www.bfdi.bund.de/
den Datenschutz und die
Informationsfreiheit
12. Grecia Hellenic Data Protection http://www.dpa.gr/
Authority
13. Ungaria Hungarian National http://www.naih.hu/
Authority for Data
Protection and Freedom
of Information
14. Irlanda Data Protection http://www.dataprotectio
Commissioner n.ie/
15. Italia Garante per la protezione http://www.garantepriva
dei dati personali cy.it/
16. Letonia Data State Inspectorate http://www.dvi.gov.lv/
17. Lituania State Data http://www.ada.lt/
Protection Inspectorate
18. Luxembourg Commission Nationale http://www.cnpd.lu/
pour la Protection des
Données
19. Malta Office of the Information http://www.idpc.org.mt/
and Data Protection
Commissioner
20. Olanda Autoriteit https://autoriteitpersoons
Persoonsgegevens gegevens.nl/nl
21. Polonia Urząd Ochrony Danych https://uodo.gov.pl/
Osobowych (Personal
Data Protection Office)
22. Portugalia Comissão Nacional de http://www.cnpd.pt/
Protecção de Dados -
CNPD
23. Romania Autoritatea Națională de http://www.dataprotectio
Supraveghere a n.ro/
Prelucrării Datelor cu
Caracter Personal
219
24. Slovacia Office for Personal Data http://www.dataprotectio
Protection of the Slovak n.gov.sk/
Republic
25. Slovenia Information https://www.ip-rs.si/
Commissioner of the
Republic of Slovenia
26. Spania Agencia Española de https://www.agpd.es/
Protección de Datos
(AEPD)
27. Sweden Datainspektionen http://www.datainspektio
nen.se/
28. United The Information https://ico.org.uk/
Kingdom Commissioner’s Office
State non UE
29. Albania Information and Data http://www.ceecprivacy.
Protection Commissioner org
30. Andorra Data Protection Agency www.apda.ad
of Andorra
31. Guernsey Data Protection Office https://dataci.org
32. Macedonia Directorate for Personal https://www.dzlp.mk/en/
Data Protection node/46
33. Isle of Man Office of the Data DPO-DfE@gov.im
Protection Supervisor
34. Monaco Commission de contrôle https://www.ccin.mc/fr
des informations
nominatives
35. Russia Federal Service for http://government.ru/en/
Supervision in the Sphere department/58
of Telecom, Information
Technologies and Mass
Communications
36. Serbia Commissioner for www.poverenik.rs/en/o-
Information of Public nama/authority.html
Importance and Personal
Data Protection
37. Elveția Federal Data Protection www.edoeb.admin.ch/ed
and Information oeb/en/home.html
Commissioner
220
Materializarea acestui trend s-a realizat la nivelul Uniunii Europene
prin Regulamentul General Data Protection Regulation (GDPR)11.
Regulamentul general privind protecția datelor a fost realizat în vederea
stabilirii unui cadru normativ unic, valabil pentru toate țările membre ale
Uniunii Europene.
Trebuie remarcat faptul că Regulamentul (UE) 2016/679 păstrează
principiile și obiectivele reglementate de predecesoarea Directivă 95/46 CE
(abrogată), acestea fiind transpuse la situația actuală, cotidiană privitoare la
evoluția tehnologică și a transferului de informații, în special în mediul
economic. Este lipsit de echivoc faptul că deținerea de informații care conțin
date cu caracter personal creează un real avantaj operatorului, fie că vorbim
de societatea economică, de afaceri sau chiar de instituții ale statului, motiv
pentru care a fost impusă rigidizarea accesului și utilizării datelor cu
caracter personal, scopul final fiind acela de respectare a dispozițiilor
fundamentale instituite de art.16 din Tratatul Uniunii Europene și art. 8 al
Cartei Fundamentale a Uniunii Europene.
Specific este și domeniul de aplicare al Regulamentului (UE)
2016/679. Astfel acesta se aplică în mod direct:
- tuturor statelor care sunt membre ale UE;
- asupra tuturor subiectelor de drept, persoane fizice
identificate sau identificabile, aflate pe teritoriul vreunui stat membru al UE;
- operatorilor de date cu caracter personal stabiliți în afara UE
dacă scopul vizat de activitățile desfășurate afectează cetățeni ai UE. Cu alte
cuvinte acești operatori vor trebui să respecte (doar în privința cetățenilor
UE) prevederile Regulamentului (UE) 2016/679.
11
https://ico.org.uk/media/for-organisations/data-protection-reform/overview-of-the-gdpr-
1-13.pdf.
221
Sintetic, Regulamentul (UE) 2016/679 impune măsuri suplimentare
de protecție care vizează:
- asigurarea unei transparențe sporite pentru titularul datelor cu
caracter personal și creșterea răspunderii și atenției operatorului de date în
raport cu modul de lucru privind informațiile care conțin date cu caracter
personal;
- creșterea gradului de protecție al minorilor în vederea asigurării
drepturilor specifice vârstei acestora cu accent pe siguranța și protecția în
mediul on-line;
- majorarea numerică și valorică a nivelului drepturilor titularilor de
date cu caracter personal prin asigurarea dreptului de „a fi uitat”, dreptul de
transfer al datelor personale de la un operator la altul (așa numita portare),
dreptul la intervenție în scopul restricționării sau limitării accesului și
prelucrării datelor personale;
- creșterea nivelului sancționator în domeniul prelucrării datelor cu
caracter personal, până la un cuantum al amenzilor care se încadrează între
10 și 20 de milioane de euro sau procentual, între 2% - 4% din cifra de
afaceri la nivel internațional pentru operatorii de date din sectorul privat.
Având în vedere faptul că prevederile Regulamentului (UE)
2016/679 sunt ample și extrem de stufoase, pentru ca punerea în aplicare a
acestuia să se realizeze uniform și în încercarea de a elimina interpretările
conflictuale, Comisia Europeană a adoptat ghiduri procedurale pentru
articolele de importanță majoră. Cele mai importante documente de referință
sunt „Ghidul privind dreptul la portabilitatea datelor”, raportat la art. 20 și
„Ghidul privind responsabilul pentru protecția datelor”, raportat la art. 37-39
din GDPR, structurându-se mult mai clar fiecare alineat referitor la
elementele de noutate.
222
Noutățile aduse la nivel european de noul regulament privind
protecția datelor sunt sintetizate de NTT Security12 (tabel VI.2).
Tabelul VI.2. Sinteza aspectelor noi din reglementarea europeană

Reglementarea se Operatorii de date pot fi trași direct la răspundere
aplică în cazul în care compania este responsabilă pentru
operatorilor de o încălcare a legii. Înaintea directivei erau trași la
date, nu doar răspundere doar controlorii de date.
pentru controlori
de date
Evidența Controlorii de date trebuie să țină evidența activităților
activităților de de prelucrare
prelucrare date
Responsabilitatea Organizațiile trebuie să demonstreze modul în care
respectă GDPR și să justifice datele personale deținute
și scopul acestora.
Evaluarea Acesta trebuie efectuat pentru a considera viața privată
impactului a unei persoane atunci când o organizație
asupra protecției creează/actualizează un produs/ serviciu ce include
datelor procesarea datelor și care poate avea un risc ridicat
asupra drepturilor și libertăților persoanelor vizate
Standarde mai Consimțământul unei persoane privind utilizarea
ridicate privind datelor personale trebuie să fie dat în mod liber și să se
obținerea bazeze pe informații clare și ușor accesibile cu privire
consimțământului la acordul dat. Retragerea consimțământului trebuie să
de prelucrare fie la fel de facilă ca acordarea acestuia.
date
Drepturi Persoanele fizice au dreptul de a fi informate privind
consolidate prelucrarea, accesarea, rectificarea, restricționarea,
pentru persoanele portabilitatea datelor personale și luarea automată a
fizice (persoane deciziilor.
rezidente și/ sau
cetățeni UE)
Responsabilul cu Nu există obligativitatea angajării unui responsabil cu
protecția datelor protecția datelor în toate organizațiile, dar
12
https://www.nttsecurity.com/docs/librariesprovider3/resources/global_thought_leadership_
gdpr_uea_v4.
223
managementul de vârf al organizației trebuie să fie
responsabil de respectarea reglementării.
Înștiințarea Organizațiile au obligația de a raporta o încălcare a
privind datelor cu caracter personal în decurs de 72 de ore, iar
încălcarea legii nerespectarea acestei prevederi este sancționată cu
amendă.
Nivelul amenzilor Regulamentul ia în considerare creșterea semnificativă
a amenzilor, ce pot ajunge până la 4% din cifra de
afaceri anuală.
Derogări naționale
Articolul 23 permite statelor membre să introducă derogări în cadrul

GDPR în anumite situații13. Astfel, statele membre pot introduce derogări de
la obligațiile de transparență și drepturile individuale ale GDPR, dar numai
în cazul în care restricția respectă esența drepturilor și libertăților
fundamentale ale individului și reprezintă o măsură strict necesară într-o
societate democratică, pentru a proteja:
 securitatea națională;
 apărarea națională;
 securitate publică;
 prevenirea, investigarea, descoperirea sau urmărirea penală a
infracțiunilor;
 alte interese publice importante, în special interese
economice sau financiare, inclusiv cele bugetare;
 impozitarea, sănătatea și securitatea publică;
 protecția independenței și a procedurilor judiciare;
 încălcări ale eticii în profesiile reglementate;
13
https://ico.org.uk/media/for-organisations/data-protection-reform/overview-of-the-gdpr-
1-13.pdf.
224
 monitorizarea, inspecția sau funcțiile de reglementare legate
de exercitarea autorității publice în ceea ce privește
securitatea, apărarea, alte interese publice importante sau
prevenirea criminalității / eticii;
 protecția individului sau drepturile și libertățile celorlalți; sau
 punerea în aplicare a problemelor de drept civil.
Capitolul IX prevede de asemenea că statele membre pot acorda

scutiri, derogări, condiții sau reguli suplimentare în ceea ce privește
activitățile specifice de prelucrare a datelor. Acestea pot include aspecte
legate de procesarea datelor ce se referă la: libertatea de exprimare și de
informare; accesul public la documente oficiale; numere naționale de
identificare; prelucrarea datelor angajatului; prelucrarea în scopuri de
arhivare și pentru cercetări științifice sau istorice și în scopuri statistice;
obligații de confidențialitate; locașuri de cult și asociațiile religioase.
Instituția centrală de monitorizare la nivel european este European
Data Protection Supervisor EDPS, cu sediul la Bruxelles
(http://www.edps.europa.eu/EDPSWEB/). Organismul european specializat
este organizat structural pe mai multe departamente având domenii de
competență diferite. Cele mai importante structuri ale EDPS și atribuțiile
acestora sunt:
- The Supervision and Enforcement Unit - monitorizează și asigură
protecția datelor cu caracter personal și a vieții private atunci când
instituțiile și organismele UE prelucrează date cu caracter personal și oferă
consultanță atunci când sunt consultate de către acestea cu privire la toate
aspectele legate de procesarea acestora;
225
- The Policy and Consultation Unit - analizează propunerile legislative
și consiliază UE cu privire la acestea precum și cu privire la noile evoluții
ale politicilor ce ar putea afecta viața privată a cetățenilor europeni;
- The IT Policy Sector - departament specializat care urmărește ca
activitatea EDPS să analizeze implicațiile progresului tehnologic în
domeniu, cu referire la protecția datelor cu caracter personal;
- The Information and Communication Sector - structură cu rol de
comunicare a diseminare a activității EDPS;
- The Human Resources, Budget and Administration unit - structura de
administrare financiară și de resurse umane.
Australia
Guvernul australian recunoaște existența unor aspecte comune între

GDPR și Australian Privacy Act (1988). Ambele seturi de reglementări se
axează pe încurajarea practicilor transparente de manipulare a informațiilor
și a responsabilității întreprinderilor, pentru a oferi cetățenilor încrederea în
protecția vieții private. Ambele regulamente privind protecția datelor
solicită companiilor să pună în aplicare măsuri suplimentare pentru a
asigura conformitatea cu un set de principii de confidențialitate și să adopte
o abordare a respectării vieții private din proiectare. În plus, în circumstanțe
similare în Australia, sunt așteptate evaluări ale impactului notificării
privind încălcarea legislației în materie de date și a confidențialității,
mandatate în anumite circumstanțe în cadrul GDPR. Conform oficialităților
australiene, corelarea cu GDPR necesită unele măsuri suplimentare,
sugerând că respectarea reglementărilor europene ar putea îmbunătăți
încrederea consumatorilor prin practici sporite de confidențialitate,
226
permițând proceduri și sisteme de confidențialitate interne mai coerente în
cadrul mediului de afaceri14.
Africa de Sud
Reglementarea națională din Africa de Sud privind protecția
informațiilor cu caracter personal PoPI (2013) are multe asemănări cu
GDPR. Conform NNT Security15, companiile sud-africane care au adoptat
PoPI vor asimila ușor respectarea GDPR. Diferența dintre legislația
europeană și cea sud-africană în domeniu este dată de nivelul sancțiunii
aplicate pentru nerespectarea legislației, mult mai mici în cazul PoPI
comparativ cu GDPR. Firmele sud-africane care nu au aplicat PoPI, dar care
vizează derularea afacerilor în spațiul european și prelucrarea datelor cu
caracter personal au avut o perioadă de grație în adoptarea GDPR până în
luna mai 2018.
Statele Unite ale Americii

Negocierile dintre Comisia Europeană și Guvernul Statelor Unite, au
condus la acordul cadru Privacy Shield Framework privind protecția privată,
adoptat în iulie 2016. Acest nou acord privind schimburile transatlantice de
date cu caracter personal în scopuri comerciale a fost necesar după ce
vechiul cadru de reglementare Safe Harbor a fost declarat invalid de către
Curtea Europeană de Justiție. Statele Unite reglementează strict protecția
datelor printr-un ansamblu de legi și printr-o aplicare riguroasă, dar unii
specialiști anticipează existența unor lacune în legislația americană,
14
https://www.nttsecurity.com/docs/librariesprovider3/
resources/global_thought_leadership_gdpr_uea_v4.
15
Ibidem.
227
identificabile de către instanțele europene. Procesele anuale comune de
revizuire a acordului cadru pot lămuri unele aspecte neclare16.
Într-un sondaj efectuat în 2017 de PwC, 92 % din companiile
americane considerau conformitatea cu GDPR drept o prioritate de top în
politica propriilor organizații privind securitatea și confidențialitatea
datelor17. Unele organizații americane au început procesul de armonizare cu
legislația europeană, deși multe companii sunt încă în faza de evaluare a
impactului.
Studiul PwC a vizat peste 200 de persoane din managementul de top
al unor companii americane multinaționale cu peste 500 de angajați. Potrivit
respondenților sondajului, 77% din companii intenționează să aloce peste un
milion de dolari pentru adaptarea activităților proprii la legislația europeană
și refacerea unor contracte în concordanță cu normele europene GDPR.
Rezultatele sondajului au constatat, de asemenea, că îmbunătățirea
securității informațiilor este un aspect prioritar pentru marile companii
americane.
Japonia
Japonia a înregistrat în ultimii ani îmbunătățiri semnificative ale Legii
naționale privind protecția informațiilor personale (APPI), fiind înființată o
nouă Comisie pentru Protecția Datelor cu caracter personal (PPC). Ca și în
cazul GDPR, APPI prezintă o definiție amplă a informațiilor personale sau a
"informațiilor necesare cu caracter personal”. Autoritățile japoneze cu
atribuții în reglementarea domeniului oferă consultanță organizațiilor
interesate în identificarea unor modalități de trecere a informațiilor/bazelor
de date personale în anonimat sau pseudo anonimat, astfel încât acestea să
16
https://www.privacyshield.gov/Program-Overview.
17
Ibidem.
228
poată fi folosite în mod eficient pentru analize de date de mari dimensiuni,
fără o exista o legătură directă cu cetățenii.
Principiul responsabilității organizațiilor, promovat în Europa de
GDPR, este aplicat și în forma îmbunătățită a APPI, care impune ca o
afacere/companie să țină evidența cum, sau de la cine a obținut informațiile
personale și către cine a transferat aceste date. Japonia este una dintre țările
care au prioritate în negocierile de armonizare a legislației de profil cu
Comisia Europeană , deoarece sistemul japonez se apropie suficient de mult
de cel european18 .
China
Reglementările europene, reprezentate de GDPR și legislația chineză
în domeniul protecției datelor personale Personal Information Security
Specifications au multe caracteristici și cerințe comune. Reglementările
chineze prezintă astfel obiective similare, definiții, cerințe și chiar un
calendar al implementării apropiat de cel european, termenul prevăzut în
China fiind mai 2018. Aplicarea și respectarea deplină a fiecărui set de
reguli va acoperi multe dintre obligațiile cheie din ambele jurisdicții, deși în
prezent există lacune notabile și unele diferențe importante.
Nelson și Yuhang19, arată că, deși sunt multe aspecte diferite, există
un potențial semnificativ al adaptării pentru societățile transnaționale din
China afectate de GDPR. Marile companii chinezești au capacitatea de a-și
armoniza politicile proprii cu ambele sisteme, ceea ce poate conduce rapid
la îndeplinirea simultană unor criterii specifice celor mai stricte cadre
legislative de protecție a datelor din lume.
18
19
https://www.ofdigitalinterest.com/about-2.
229
O comparație a celor două sisteme legislative scoate în evidență 10 categorii
de diferențe semnificative (tabel VI.3).
Tabelul VI.3. Comparația primelor zece articole GDPR și legislația

chineză20
Item GDPR Legislația chineză
Principalele Controlor de date Operatorul rețelei
categorii de Operator de date Producător de rețea /
entități Destinatar de date furnizor de servicii
Operatorul infrastructurii
critice de informații
Controlor de informații
personale
Procesator de informații
personale
Vârsta minimă 16 ani 14 ani
pentru protecția
copiilor
Date sensibile În principiu, nu se Este necesar
efectuează o prelucrare consimțământul explicit
decât dacă pentru colectarea,
circumstanțele se procesarea, utilizarea sau
încadrează în excepțiile transferul.
enumerate de lege
Dreptul de a fi Persoanele vizate au Persoanele vizate au
uitat și dreptul de dreptul să obțină de la dreptul să obțină de la
ștergere operator ștergerea operator o ștergere a
informațiilor personale informațiilor personale în
în mai multe mai multe circumstanțe,
circumstanțe, inclusiv în inclusiv în cazul în care: (a)
cazul în care: (a) datele controlorii încalcă
cu caracter personal nu prevederile legilor și
mai sunt necesare în reglementărilor în
raport cu scopurile colectarea sau utilizarea
pentru care au fost informațiilor personale; sau
colectate/ prelucrate în (b) controlorii încalcă
alt mod; sau (b) acordurile cu persoana
persoana vizată își vizată în colectarea sau
20
Ibidem.
230
retrage consimțământul utilizarea informațiilor
acordat și nu există alt personale.
motiv de prelucrare.
Dreptul la Persoana vizată are În urma unei solicitări a
portabilitatea dreptul de a obține persoanei vizate, operatorul
datelor datele personale pe care furnizează persoanei vizate
le-a furnizat unui o metodă de obținere a
controlor într-un format următoarelor tipuri de copii
structurat, utilizat în cu caracter personal/
mod obișnuit și care transmite în mod direct o
poate fi citit de copie a informațiilor cu
computer și să le caracter personal părții terțe
transmită sau să le pe baza premiselor de
transmită altui operator. fezabilitate tehnică:
informații de bază,
informații de identificare
personală, informații
privind sănătatea personală,
educație sau informații de
muncă.
Retragerea Persoana vizată are Controlorii de informații cu
consimțământului dreptul să-și retragă caracter personal ar trebui
consimțământul în orice să furnizeze metoda de
moment. Retragerea retragere a
consimțământului nu consimțământului,
afectează legalitatea informațiile personale
prelucrării datelor pe corespunzătoare nu vor fi
baza consimțământului prelucrate după retragere;
înainte de retragerea iar persoanele vizate au
acestuia. Înainte de a-și dreptul de a refuza să
da consimțământul, primească informații
persoana vizată trebuie personale pentru a împinge
informată cu privire la anunțuri comerciale și de a
aceasta. Este la fel de împărtăși, transfera și
facil retragerea dezvălui informații
consimțământului ca și personale, furnizorii trebuie
acordarea acestuia . să furnizeze o metodă de
retragere a
consimțământului
Prelucrarea Cu excepția situațiilor Dacă deciziile se iau
automată a cu excepții, persoana exclusiv pe baza prelucrării
231
datelor vizată are dreptul de a automate a datelor de către
nu face obiectul unei sistemelor informatice, ce
decizii bazate exclusiv influențează în mod clar
pe prelucrarea automată, drepturile și interesele
inclusiv descrierea, care persoanelor vizate ( de ex.
produce efecte juridice decizii privind nivelul de
care îi privesc sau o credit individual și valoarea
afectează în mod împrumutului pe baza
semnificativ în mod profilului lor de utilizator
similar. sau utilizarea profilurilor în
interviurile de angajare)
sunt necesare modalități de
rezolvare a contestațiilor
sau reclamațiilor.
Ofițer de Entitățile au nevoie de un Organizațiile ce îndeplinesc
protecție / responsabil a cărui oricare din următoarele
persoană activități principale cerințe ar trebui să
responsabilă cu constau în: operațiuni de desemneze o persoană cu
securitatea rețelei prelucrare care, datorită normă întreagă
naturii, scopului și/sau responsabilă cu protecția
obiectivelor necesită informațiilor personale și
periodic și sistematic un organism de protecție a
monitorizarea pe scară informațiilor personale
largă a persoanelor responsabil cu activitatea
vizate; sau există o de securitate a informațiilor
prelucrare pe scară largă personale:
a unor date sau informații 1) operațiunile primare
sensibile în legătură cu implică manipularea
condamnările și informațiilor personale, iar
infracțiunile penale. numărul personalului de
operațiune este mai mare
de 200;
2) gestionează în prezent
informațiile personale a
peste 500000 de
persoane/se așteaptă să se
ocupe de informațiile
personale pentru mai mult
de 500000 de persoane în
următoarele 12 luni.
Încălcări de date Notificarea trebuie Cazurile care sunt deosebit
232
comunicată autorității de de semnificative vor fi
supraveghere fără raportate imediat la biroul
întârzieri nejustificate și, de urgență.
dacă este posibil, nu mai Entitățile trebuie să notifice
târziu de 72 de ore după cu promptitudine subiecții
ce operatorul a luat la datelor vizate prin e-mail,
cunoștință de încălcarea scrisoare, telefon, notificare
datelor. Dacă notificarea prin împingere sau prin alte
adresată autorității de mijloace. În cazul în care
supraveghere nu se face este dificil să se notifice
decât după 72 de ore, fiecare persoană, entitatea
trebuie însoțită de o va emite avertizări către
explicație a motivelor public.
întârzierii. În cazul în
care încălcarea datelor cu
caracter personal este
susceptibilă să genereze
un risc ridicat pentru
drepturile și libertățile
persoanelor fizice,
operatorul va comunica
fără întârziere persoanei
vizate încălcarea datelor
cu caracter personal.
Transferurile Transferurile Aspect nerezolvat în
transfrontaliere transfrontaliere de date prezent pentru majoritatea
de date pot avea loc numai dacă companiilor care operează
transferul este efectuat în China. Restricțiile
într-o jurisdicție adecvată actuale se aplică
sau dacă exportatorul de operatorilor de
date a implementat un infrastructură de informații
mecanism legal de critice și le solicită să
transfer de date cu stocheze informații
aprobările, controalele personale și date
contractuale sau importante în China,
angajamentele necesare. precum și să transmită o
evaluare a securității
înainte de a transfera datele
din China. Sunt în așteptare
norme suplimentare care să
clarifice cerințele pentru
233
alte tipuri de entități.
VI.2. Protecția datelor personale în România

În România urmărirea respectării aplicării normelor și regulilor
privind protecția datelor cu caracter personal a fost instituită prin Legea nr.
102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității
Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal
(modificată și completată prin Legea 129/2018)21.
Analiza detaliată a problematicii datelor cu caracter personal trebuie
inițiată prin definirea și explicarea noțiunii de „date cu caracter personal”,
fiind necesară o prezentare a subiectului de drept (a cărui date fac obiectul
protecției) și înțelegerea corectă a noțiunii de date cu caracter personal.
Evaluarea reglementărilor legale impune explicarea definiției legale
dată de Art. 4 din Regulamentul (UE) 2016/679. Astfel, conform
regulamentului, noțiunea de „date cu caracter personal" cuprinde orice
informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă
("persoana vizată"). O persoană fizică identificabilă este o persoană care
poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un
element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date
de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente
specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice,
economice, culturale sau sociale;22
Definiția legală instituită de Regulamentul (UE) 2016/679 reprezintă
transpunerea mai detaliată a precedentei reglementări, respectiv cea
21
http://www.dataprotection.ro/?page=legislatie_comunitara&lang=ro.
22
http://www.dataprotection.ro/.
234
prevăzută de Art. 2 lit. a) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 24 octombrie 199523.
Aceeași definiție a fost preluată și de cadrul normativ național prin
art.3 alin.1 lit. a) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu
privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a
acestor date. Pentru evidențierea similitudinii aproape perfecte dintre
definiția europeană și cea națională cităm prevederea internă: „date cu
caracter personal - orice informații referitoare la o persoană fizică
identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană
care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire
la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulți factori specifici
identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau
sociale”24. Legea nr. 677/2001 a fost abrogată în Legea nr. 129/2018 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 102/2005 privind înființarea,
organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a
Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
Se observă faptul că definițiile legale au încercat să acopere întreg
ansamblul de termeni care vizează persoana. Prin „persoană” – în contextul
dat de textele de lege citate, se înțelege persoana fizică, subiect de drept
titular al datelor cu caracter personal reglementate prin norme legale.
Termenul de „persoană” în sensul de interes al studiului reprezintă
subiectul de drept care are o identitate certă, titular de drepturi și obligații
fundamentate pe libertatea de a dispune cu privire la propria persoană și pe
liberul arbitru.
23
https://eur-lex.europa.eu.
24
https://lege5.ro/Search?Search_SectionTypeId=1&Search_Term=Protec%C8%9Bia%20dat
elor&Page=1&Rec=10.
235
Un aspect deosebit de important de menționat este acela conform
căruia nu pot face obiectul protecției instituite de Regulamentul (UE)
2016/679 datele și elementele de identificare aparținând persoanelor
juridice, deși sunt opinii potrivit cărora „actualizarea definiției legale în
sensul includerii în sfera beneficiarilor și a persoanei juridice, întrucât
caracteristicile „datelor cu caracter personal” sunt de natură a interesa și
a afecta persoanele juridice, care sunt apte de a-și asuma aceste
drepturi25”. Aspectul necesită studiu amănunțit având în vedere faptul că
prin raportare la prevederile art.206 din Codul Civil persoana juridică poate
fi titulară a oricăror drepturi și obligații civile cu condiția reglementării
acestora prin lege specială. Totodată, în condițiile în care în virtutea
reglementărilor de natură penală poate fi atrasă răspunderea persoanei
juridice apreciem că și în materie de protecție a datelor cu caracter personal
Regulamentul (UE) 2016/679 poate suporta modificări și completări, în
sensul stabilirii și de drepturi nu numai de obligații (situația actuală).
Din însăși definiția legală se remarcă necesitatea explicațiilor
suplimentare cu privire la sintagma „date cu caracter personal” și analiza
acesteia prin raportare la sintagma „date personale”. Datele personale sunt
considerate ca fiind cadrul mai strict, identificabil foarte ușor (spre exemplu
din actele de stare civilă). Pot fi considerate date personale: numele și
prenumele, domiciliul, naționalitatea etc. Cel mai bun exemplu de dată
personală, în sensul diferențierii față de datele cu caracter personal este
Codul Numeric Personal sau CNP-ul. Justificarea afirmației vine din faptul
că CNP-ul nu este un cod numeric care are caracter personal el fiind stricto
sensu un cod numeric personal deci o dată personală.
25
https://www.juridice.ro/576074/cateva-consideratii-asupra-naturii-juridice-a-datelor-cu-
caracter-personal.html#_ftn6.
236
Datele cu caracter personal vin să completeze aria de protecție,
incluzând în sfera de reglementare particularități aparținând unui spectru
mai larg, menite să realizeze identificarea unui anumit subiect de drept,
respectiv persoana fizică identificabilă. Concluzia este că, raportul dintre
cele două sintagme este de tipul parte - întreg, cu specificația faptului că
datele cu caracter personal nu cunosc o cuantificare numerică exactă,
acestea putând fi dezvoltate și amplificate în condițiile progresului
tehnologic.
Sintagma „orice informații” relevă încercarea legiuitorului de a
acoperi în totalitate sfera de protecție a surselor care pot conduce la
expunerea la riscuri a subiectului de drept, titular al datelor cu caracter
personal. Mai mult, se constată o suprapunere a noțiunii de dată cu caracter
personal cu termenul de informație. Însă nu orice informație poate fi dată cu
caracter personal, condiția fiind ca acea informație să poată conduce la
identificarea directă sau indirectă a unei persoane fizice și să aparțină
acesteia. Cu alte cuvinte se cere preexistența dreptului de proprietate asupra
informației, privită acum ca un bun mobil necorporal.
Așa cum rezultă din definiția legală datele cu caracter personal pot
aparține unei persoane fizice identificate sau identificabile. Dacă în cazul
persoanei fizice identificate nu sunt necesare discuții suplimentare, în cazul
persoanei fizice identificabile algoritmii utilizați pot porni de la cei generici
până la crearea de scheme complexe care să utilizeze concomitent mai multe
elemente de identificare (naționalitate, sex, vârstă, apartenență politică,
apartenență la un cult religios, profesie etc.).
România s-a aliniat marii majorități a statelor care au transpus în
legislația internă reglementările internaționale în materie de siguranță a
datelor cu caracter personal. Reglementarea generică, a protecției datelor cu
caracter personal nu își poate găsi locul decât în garanțiile constituționale
237
instituite de art.1 alin.3. Astfel textul constituțional prevede faptul că
„drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității
umane… sunt garantate”. În sfera drepturilor garantate constituțional intră
și dreptul de protecție a datelor cu caracter personal.
Articolul 77 din Codul Civil instituie regula potrivit căreia „Orice
prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau
neautomate, se poate face numai în cazurile și condițiile prevăzute
de legea specială.”26
Aspectele enunțate pe scurt în paragraful anterior reprezintă un trend
la nivel internațional fapt care a generat necesitatea creării ansamblului
normativ care să conducă la rigidizarea și securizarea datelor cu caracter
personal.
VI.3 O nouă calificare la nivel național și european -

Responsabil cu protecția datelor
Unul dintre cele mai importante elemente de noutate aduse de
Regulamentul (UE) 2016/679 este crearea instituției DPO - data protection
officer, responsabilul cu protecția datelor (RPD).
Regulamentul european definește responsabilul cu protecția datelor ca
fiind „persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau alt
organism care prelucrează datele cu caracter personal în numele
operatorului” (art.8 alin.4 din Regulamentul (UE) 2016/679).
Obligativitatea desemnării unui responsabil cu protecția datelor nu
este una general valabilă, aceasta existând doar în cazurile limitativ
prevăzute în regulament (art.37 alin.1). În acest sens, obligativitatea
26
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/175630.
238
desemnării unui responsabil cu protecția datelor cu caracter personal
subzistă în următoarele situații:
„a) atunci când prelucrarea este efectuată de o autoritate publică sau
un organism public;
b) atunci când activitățile principale ale operatorului sau ale
persoanei împuternicite de operator constau în operațiuni de prelucrare
care necesită o monitorizare periodică și sistematică a persoanelor vizate
pe scară largă;
c) atunci când activitățile principale ale operatorului sau ale
persoanei împuternicite de operator constau în prelucrarea pe scară largă
a unor categorii speciale de date sau a unor categorii de date cu caracter
personal privind condamnări penale și infracțiuni”.27 Chiar în condițiile
neîncadrării în situațiile de obligativitate se consideră util ca operatorii să
desemneze un responsabil DPO.
Un alt aspect care trebuie remarcat este faptul că dispozițiile art.37 se
aplică în mod unitar atât operatorilor cât și persoanelor împuternicite de
acesta să efectueze prelucrările de date cu caracter personal în numele și pe
seama lui.
Alineatul 2 al articolului 37 din Regulamentul (UE) 2016/679 permite
existența unui DPO pentru un grup de întreprinderi, situație condiționată de
faptul ca acesta „ușor accesibil din fiecare întreprindere”.28. De asemenea
alineatul 3 al aceluiași articol permite ca mai multe autorități sau instituții
publice să poată desemna un DPO unic, în condițiile în care dimensiune și
structura organizatorică a acestora permite acest lucru.
27
http://www.dataprotection.ro/?page=Regulamentul_nr_679_2016.
28
Ibidem.
239
România s-a adaptat rapid solicitărilor impuse de Regulamentul (UE)
2016/679 în privința reglementării ocupației de responsabil cu protecția
datelor cu caracter personal.
În acest sens prin Ordinul 1786/2017 al ministrului muncii și justiției
sociale și al președintelui Institutului Național de Statistică ocupația de
responsabil cu protecția datelor cu caracter personal a fost introdusă în
Clasificarea Ocupațiilor din România (COR) - nivel de ocupație (șase
caractere), fiind aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei și
protecției sociale și al președintelui Institutului National de Statistică nr.
1.832/856/2011.
Ocupației de responsabil cu protecția datelor cu caracter personal i-a
fost atribuit codul COR 242231. Totodată la inițiativa
PRICEWATERHOUSE COOPERS AUDIT SRL a fost inițiat standardul
ocupațional, standard aprobat prin Decizia Autorității Naționale pentru
Calificări nr. 74 din 19.03.2018.
Câteva aspecte cu privire la nivelul de calificare atribuit ocupației în
forma aprobată a standardului ocupațional trebuie prezentate și analizate.
Astfel ocupația de responsabil cu protecția datelor cu caracter personal are,
potrivit standardului în forma aprobată, nivelul 6 de calificare. Potrivit
Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului național al
calificărilor (modificată și completată prin HG 567/2015 și HG 132/2018)
nivelului 6 de calificare îi corespund studiile universitare de licență,
programele postuniversitare de formare și dezvoltare profesională continuă
și programele postuniversitare de perfecționare.
Într-o traducere simplificată, se poate aprecia că nu pot fi formați
specialiști care să poată fi încadrați contractual cu funcția aferentă COR
242231 decât prin intermediul instituțiilor de învățământ superior,
organizatoare de programe postuniversitare de formare și dezvoltare
240
profesională continuă sau programe postuniversitare de perfecționare cu
durata minimă a pregătirii teoretice și practice de 180 de ore și cu
respectarea integrală a programei de pregătire impusă de standardul
ocupațional.
Într-o altă ordine de idei apreciem că este oportun temporal și material
crearea de organizații profesionale și reglementarea profesiei la nivel
național prin statut specific.
Se poate considera că autorii standardului ocupațional au luat în
considerare la redactarea acestuia rigorile impuse de art. 37 alin. 5 din
Regulamentul (UE) 2016/679 apreciind că doar preexistența studiilor
universitare de licență urmate de cursuri postuniversitare pot garanta
atingerea nivelului de abilitate și expertiză necesar. Citând textul de lege în
cauză se poate observa modul direct de recomandare a unei pregătiri
temeinice a responsabilului. Astfel „Responsabilul cu protecția datelor este
desemnat pe baza calităților profesionale și, în special, a cunoștințelor de
specialitate în dreptul și practicile din domeniul protecției datelor, precum
și pe baza capacității de a îndeplini sarcinile prevăzute la articolul 39”29
Concluzionând, responsabilul cu protecția datelor cu caracter personal
trebuie analizat din perspectiva nivelului de expertiză și a calității
profesionale. Nivelul expertizei necesare nu este definit sau reglementat însă
acesta este recomandat să se ridice la nivelul de complexitate al datelor cu
caracter personal de administrat pentru operator. Nici în privința calității
profesionale care trebuie să fie luată în considerare la desemnarea sau
nominalizarea DPO articolul 37 alin.5 din Regulamentul (UE) 2016/679 nu
detaliază suplimentar. Trebuie însă avut în vedere faptul că atribuirea rolului
de responsabil cu protecția datelor cu caracter personal (cel puțin prin
29
http://www.dataprotection.ro/?page=Regulamentul_nr_679_2016.
241
prisma sancțiunilor substanțiale), implică cunoaștere în amănunt a persoanei
căreia i se încredințează această responsabilitate. Sunt necesare cunoștințe
temeinice de legislație specifică protecției datelor și stăpânirea solidă a
domeniului de activitate al operatorului.
Un alt aspect extrem de important este acela că rolul de responsabil cu
protecția datelor cu caracter personal nu generează în mod obligatoriu raport
de muncă fundamentat în clauze dintr-un contract individual de muncă sau
raport de serviciu. Poate fi responsabil al operatorului și o persoană fizică
sau juridică în baza unui contract de servicii (art.37 alin.6 din Regulamentul
(UE) 2016/679). Ceea ce trebuie reținut este însă că în cazul în care DPO
este desemnată a fi o organizație, atunci toți membrii acesteia trebuie să
îndeplinească condițiile impuse de Secțiunea 4 din regulament. Evident
preluarea directă a prevederilor impuse de Regulamentul (UE) 2016/679
generează și spețe complicate pentru practicieni. Spre exemplu vor fi
discuții de mare amploare cu privire la modalitatea în care o organizație de
stat, finanțată de la bugetul de stat, va putea încheia și plăti onorariul aferent
unei persoane fizice pentru atribuțiile de DPO. Apreciem însă că aceasta
problemă se va rezolva în timp, prin adoptarea unui statut profesional.
Articolul 37 alin. 7 din Regulamentul (UE) 2016/679 prevede totodată
și obligativitatea operatorului față de publicarea și comunicarea datelor de
contact ale DPO. Scopul urmărit prin reglementarea acestei măsuri este
acela de a induce persoanelor vizate o stare de siguranță cu privire la
gestiunea corectă și legală de către operator a datelor cu caracter personal
încredințate spre prelucrare. Un alt rol ar fi acela de a facilita contactul
dintre autoritățile de supraveghere cu competențe în materie și operatorul de
date.
Un alt aspect demn de analizat este cel reglementat de articolul 38 din
regulament. Acesta instituie obligativitatea ca operatorul de date și persoana
242
împuternicită de acesta să se asigure că responsabilul de protecția datelor cu
caracter personal este „implicat în mod corespunzător și în timp util în toate
aspectele legate de protecția datelor cu caracter personal”30. Pentru
realizarea obligațiilor, DPO trebuie sprijinit prin asigurarea tuturor
resurselor specifice obiectului său de activitate.
Regulamentul stabilește o serie de garanții care asigură DPO
activitatea independentă a acestuia. Sintetic aceste garanții sunt:
- operatorul sau persoana împuternicită de acesta nu transmite
instrucțiuni DPO cu privire la modul de îndeplinire al sarcinilor specifice;
- DPO nu poate fi demis ori sancționat de către operator, ci doar
pentru motive ce țin de îndeplinirea sarcinilor de responsabil cu protecția
datelor cu caracter personal. Poate fi însă sancționat disciplinar și poate fi
demis pentru orice alte motive ce țin de raportul juridic de muncă și de
îndeplinirea corespunzătoare a celorlalte sarcini stabilite consensual prin
contractul individual de muncă.
- nu poate fi conflict de interese între atribuțiile angajate ca
responsabil de date cu caracter personal și alte sarcini sau responsabilități
contractuale asumate.
Încă un aspect care trebuie subliniat este acela conform căruia „DPO
nu este personal responsabil în situația în care există un caz de
nerespectare a cerințelor de protecție a datelor. Operatorul sau persoana
împuternicită de operator are obligația de a pune în aplicare măsuri tehnice
și organizatorice adecvate pentru a garanta și a fi în măsură să
demonstreze că prelucrarea se efectuează în conformitate cu prezentul
Regulament. Respectarea normelor de protecției a datelor este o
responsabilitate a operatorului sau a persoanei împuternicite de
30
Ibidem.
243
operator.”31. Aceasta nu înseamnă însă că DPO, în cazul în care
nerespectarea îi este imputabilă nu este tras la răspundere. În caz de
prejudiciu, fie în condițiile răspunderii patrimoniale instituite de Codul
Muncii (în condițiile în care este angajat în baza unui contract individual de
muncă) fie în temeiul răspunderii civile contractuale (în cazul discutatului
contract de servicii), poate fi angajată răspunderea patrimonială a acestuia.
Bibliografie
1. Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu
Caracter Personal, 2018, Informații generale,
http://www.dataprotection.ro/?page=legislatie_comunitara&lang=ro.
2. Inadaco Lege 5.8ro, 2018, Protecția datelor cu caracter personal.
Căutare.
https://lege5.ro/Search?Search_SectionTypeId=1&Search_Term=Pr
otec%C8%9Bia%20datelor&Page=1&Rec=10.
3. Comisia Europeană, 2018, What every business needs to know about
the EU’s General Data Protection Regulation, (online), disponibil pe
https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/data-
protection-factsheet-sme-obligations_en.pdf.
4. Information Commissioner”s Office, 2017, Overview of the General
Data Protection Regulation (GDPR), disponibil pe
https://ico.org.uk/media/for-organisations/data-protection-
reform/overview-of-the-gdpr-1-13.pdf.
5. Kuner, C., 2018, International Organizations and the EU General
Data Protection Regulation, University of Cambridge Faculty of Law
Research Paper No. 20/2018/International Organisations Law
31
http://www.dataprotection.ro/?page=legislatie_comunitara&lang=ro
244
Review. disponibil pe SSRN:
http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.3050675.
6. Lege AZ, 2018, Noul Cod Civil actualizat 2018 - Legea 287/2009,
https://legeaz.net/noul-cod-civil.
7. Matei, P. C., 2018, Mai este o zi. Sunt încă firme care n-au auzit de
regulamentul GDPR, (online), în Cotidianul.ro (24.05.2018),
disponibil pe https://www.cotidianul.ro/mai-este-o-zi-sunt-inca-
firme-care-n-au-auzit-de-regulamentul-gdpr.
8. Nelson, J., Yuhang, S., 2018, The GDPR’s Effects in China:
Comparison with Local Rules and Considerations for
Implementation, McDermott Will & Emery’s Of Digital Interest
blog, disponibil pe https://www.ofdigitalinterest.com/about-2.
9. News.ro. 2018, RAPORT: 20% dintre companiile din România nu
au auzit până în prezent de GDPR, deşi a mai rămas doar o zi până la
implementare, (online), disponibil pe
https://www.news.ro/economic/raport-20-dintre-companiile-din-
romania-nu-au-auzit-pana-in-prezent-de-gdpr-desi-a-mai-ramas-
doar-o-zi-pana-la-implementare-1922404224002018051118127739.
10. NTT Security, 2018, The international impact and opportunity of the
General Data Protection Regulation (GDPR), disponibil pe
11. Privacy Shield Framework, 2016, Privacy Shield Program Overview,
disponibil pe https://www.privacyshield.gov/Program-Overview.
12. PwC, 2017, GDPR Compliance Top Data Protection Priority for
92% of US Organizations in 2017, According to PwC Survey,
disponibil https://www.pwc.com/us/en/press-releases/2017/pwc-
gdpr-compliance-press-release.html.
245
13. Șandru, D.M, Alexe, I., (ed.), 2018, Legislația Uniunii Europene
privind protecția datelor personale, Editura Universitară, Bucureşti.
14. United Nations Conference on Trade and Development UNCTAD,
2016, Data protection regulations and international data flows:
Implications for trade and development.
https://unctad.org/en/PublicationsLibrary/dtlstict2016d1_en.pdf.
246
VII
GHID DE BUNE PRACTICI ÎN
CERCETARE/INOVARE ŞI ÎN
REDACTAREA/PUBLICAREA LUCRĂRILOR
ŞTIINŢIFICE
Laurenţiu FRANGU, Elisabeta VASILESCU
VII.1 Introducere 247

VII.2 Bune practici în redactarea lucrărilor ştiinţifice 249
VII.3 Citarea unei lucrări din care am preluat text ad literam 250
VII.4 Parafrazarea 253
VII.5 Menţionarea sursei unor idei (soluţii, metode, teorii...) 256
publicate anterior
VII.6 Menţionarea sursei pentru idei nerevendicate sau din 257
patrimoniul public
VII.7 Dreptul de proprietate, preluarea de fotografii, grafice, tabele 259
etc. din alte lucrări
VII.8 Colectivul de autori al unei lucrări propuse 259
VII.9 Lista lucrărilor citate (referinţe bibliografice sau „references”) 261
VII.10 Obligaţiile evaluatorului unei lucrări (reviewer) 262
VII.11 Utilizarea corectă a datelor reale, obţinute în experimente 262
VII.12 Utilizarea datelor care privesc subiecţi umani 263
VII.13 Evitarea pericolelor unui experiment 265
VII.14 Acţiuni corective, în cazul încălcării involuntare a regulilor de 265
comportare corectă
Bibliografie 266
VII.1 Introducere
Cercetarea ştiinţifică şi inovarea din România trebuie să se desfăşoare
în conformitate cu exigenţele Spaţiului European al Cunoaşterii şi cu
principiile etice acceptate de comunitatea ştiinţifică internaţională. Codul
General de Etică în Cercetarea Ştiinţifică, adoptat de Consiliul Naţional de
247
Etică1, reglementează buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltare
tehnologică şi inovare din unităţile şi instituţiile care fac parte din sistemul
naţional de cercetare-dezvoltare, din unităţile şi instituţiile care conduc
programe de cercetare-dezvoltare, precum şi din unităţile care asigură
valorificarea rezultatelor cercetării ştiinţifice.
Sistemul de principii morale în cercetarea ştiinţifică defineşte două
noţiuni antonime: „buna conduită” (bunele practici în ştiinţă) şi „conduita
incorectă” (relele practici), în care se include şi frauda. În general, bunele
practici reprezintă un set de reguli etice şi profesionale, care trebuie aplicate
în scopul realizării unei acţiuni. Cinstea este atât un principiu etic, cât şi
baza tuturor regulilor de bună practică ştiinţifică, ale căror detalii diferă în
funcţie de disciplină, de comportamentul profesional în ştiinţă. Iată cum
reflectă Fundaţia Germană pentru Ştiinţă încălcarea acestei valori:
„Necinstea poate submina încrederea publicului în ştiinţă, şi poate distruge
încrederea cercetătorilor unii în alţii, fără de care succesul activităţii
ştiinţifice este imposibil”2. Comunicarea onestă a rezultatelor ştiinţifice
trebuie să permită schimbul de idei, criticile reciproce, verificarea reciprocă
a rezultatelor etc, iar originalitatea şi calitatea produselor ştiinţifice trebuie
să primeze asupra cantităţii la evaluarea rezultatelor cercetării ştiinţifice.
Alte valori morale, specifice muncii ştiinţifice sunt cooperarea şi
transparenţa, în interiorul unui grup.
Pentru ca cercetarea ştiinţifică să fie etic acceptabilă, cercetătorii
trebuie să adere la principiile fundamentale ale eticii şi la practicile etice
recunoscute, corespunzătoare disciplinei lor (disciplinelor lor), precum şi la
1
Codul de Etică, adoptat de Consiliul Naţional de Etică,
http://www.research.gov.ro/uploads/minister/transparenta-institutionala/rapoarte-
periodice/ordin-745_07-12-2017_codul-etic.pdf, accesat 04.02.2019.
2
Deutsche Forschungsgemeinschaft (DFG), Empfehlungen der Kommission
„Selbstkontrolle in der Wissenschaft” Vorschläge zur Sicherung guter wissenschaftlicher
Praxis, Wiley, 1998-2013.
248
standardele de etică, existente în diferitele Coduri de Etică naţionale,
sectoriale sau instituţionale.
Scopul prezentului capitol este acela de a de a instrui viitorii
cercetători, în privinţa bunelor practici în cercetarea ştiinţifică şi
valorificarea rezultatelor. Cîteva exemple tipice ale modului corect de
acţiune îi vor ajuta să evite erorile frecvente şi situaţiile care pot atrage
acuzaţia de fraudă. Capitolul se referă îndeosebi la modul de citare a
surselor, utilizarea datelor şi evaluarea lucrărilor. Respectarea dreptului de
autor şi evitarea pericolelor experimentelor sunt subiecte vaste, care nu au
fost ţinta principală a capitolului.
VII.2 Bune practici în redactarea lucrărilor ştiinţifice

În practica academică apar deseori acţiuni incorecte, în legătură cu
recunoaşterea întâietăţii altor cercetători (a sursei originale), cu utilizarea
datelor experimentale sau cu drepturile de proprietate intelectuală. Aceasta,
în pofida faptului că legea sancţionează respectivele acţiuni. În lucrarea 3,
este citat rezultatul unui studiu publicat anterior (2002), de către cercetătorul
Robert Hauptmann, potrivit căruia: „Cele mai importante abateri, în ordinea
frecvenţei apariţiei în practica academică, sunt: copiatul, fabricarea,
plagiatul, peer review, documentarea, utilizarea subiecţilor umani”4.
Enumerarea este, pe alocuri, eliptică, dar cuprinde cele mai răspîndite cazuri
în care acţiunea cercetătorului nu respectă standardele academice. Mai mult
decât atât, opinia autorilor este că aceste abateri de la comportarea corectă
îşi au originea în comportamentul din timpul educaţiei universitare, rămas
nedescoperit sau nesancţionat (op. citată, subcapitolul 2.6).
3
M. Iorga: Etica universitară. Perspectivă psiho-sociologică, Ed. Timpul, Iaşi, 2011, ISBN
978-973-612-402-0.
4
Ibidem, p. 44.
249
În scopul eliminării abaterilor menţionate, în contextul redactării
lucrărilor ştiinţifice, se prezintă câteva exemple de bună practică şi cîteva
contraexemple, care pot lămuri limitele a ceea ce este permis. Deşi departe
de a epuiza toate cazurile în care o atitudine incorectă (sau neinspirată, dacă
ea a fost neintenţionată) este sancţionabilă, considerăm că am pus în discuţie
şi le-am cuprins pe cele mai frecvente şi mai grave.
Pentru a evita o neînţelegere frecventă, precizăm că obligaţia de a cita
sursa nu depinde de identitatea autorilor lucrării sursă. Indiferent dacă
preluăm text sau idei din lucrarea altor autori sau din lucrare anterioară
proprie, sursa trebuie menţionată.
O altă neînţelegere frecventă se referă la abuzul de citări: este posibil
ca un autor să includă în lucrarea sa fracţiuni foarte mari din alte lucrări, cu
citarea corectă a surselor. În astfel de cazuri, revista poate respinge lucrarea
propusă, din motive de lipsă de originalitate, dar nu există acuzaţia de
plagiat sau autoplagiat, întrucât sursele au fost citate. Rezultatul pe care îl dă
un program antiplagiat („software antiplagiat”), în astfel de situaţii, este
relevant abia după ce un expert verifică dacă sursele au fost citate corect sau
nu.
În fine, o chestiune tehnică: unele programe editoare de text cuprind
funcţii pentru citare şi editarea listei de referinţe bibliografice. Utilizarea lor
neinspirată poate duce la omisiuni sau erori de citare. Întrucât
responsabilitatea citării revine autorilor lucrării (nu programului editor de
text), atunci când se finalizează redactarea lucrării, trebuie verificată
inclusiv prezenţa citărilor şi a referinţelor.
VII.3 Citarea unei lucrări din care am preluat text ad literam

Preluarea ad literam a unui text trebuie marcată în aşa fel, încât
cititorul să înţeleagă că respectivul text provine din altă lucrare şi că nu
250
reprezintă contribuţia autorilor lucrării care citează. Acţiunea este
obligatorie, indiferent dacă autorii lucrării citate (lucrarea sursă) sunt diferiţi
de autorii lucrării care citează sau nu. Ca exemplu, dacă un autor reia text
dintr-o lucrare a sa anterioară, trebuie să citeze acea lucrare. Absenţa citării
corecte constituie plagiat sau antiplagiat, amândouă fiind sancţionate.
Trimiterea la sursă se aplică inclusiv dacă lucrările citate nu au fost încă
publicate (se specifică „în curs de publicare la ..”, „acceptată la ...”).
Stilul de citare depinde de uzanţele fiecărui domeniu5. Indiferent de
stilul de citare, o listă a surselor folosite este necesară, la sfârşitul lucrării
care citează (vezi secţiunea dedicată listei de referinţe bibliografice, în
subcapitolul VII.9). Prezentăm aici cele mai frecvente stiluri, din mediul
ştiinţific şi din cel literar.
I. Includerea textului citat între ghilimele şi menţionarea sursei
imediat lângă text. Aceasta este metoda preferată în textele ştiinţifice, în
particular în cele inginereşti6. Precizarea sursei se poate face înainte sau
după textul preluat, ca în exemplele 1 şi 2. Precizarea paginii poate fi omisă,
dacă lucrarea sursă este de întindere mică, ca în exemplul 3. Referinţa din
aceste exemple, cuprinsă în paranteze, se regăseşte în lista bibliografică de
la sfîrşitul capitolului, ca şi cele din exemplul 7.
Exemplul 1: Autorul J. Fowler consideră că „Plagiarism is one of the
most serious forms of academic misconduct; disappointingly, it is also one
of the most common offenses found on university campuses.”7, vezi
[Fowler, 1989].
5
C. Vică ş.a.: Ghid împotriva plagiatului, Centrul de cercetare în etică aplicată, Univ. din
Bucureşti, p. 14.
6
http://ieeeauthorcenter.ieee.org/create-your-ieee-article/use-authoring-tools-and-ieee-
article-templates/ieee-article-templates/templates-ieee-transactions-industrial-electronics/.
7
J. Fowler: Avoiding Plagiarism: A student survival guide, Mississippi State University,
1998, p. 1.
251
Exemplul 2: În lucrarea [Fowler, 1989] se afirmă că stilul de citare
trebuie aplicat în funcţie de domeniul academic al lucrării care citează: „It is
necessary that you follow the citation rules which are accepted in the
particular academic discipline that applies to your work.”8.
Exemplul 3: „Drug-induced liver injury (DILI) may manifest as a
hepatitis, as a cholestatic process, or as a combination of the two.”9 (Lewis,
2017).
II. Includerea textului citat între ghilimele şi menţionarea sursei în
notă de subsol, ca în cuprinsul acestui volum şi în exemplul 4. Este preferată
de multe reviste, inclusiv din mediul umanist, îndeosebi atunci când citării i
se asociază un comentariu. Acest stil de citare nu trebuie confundat cu alte
destinaţii ale notei de subsol, impuse de revista care publică, spre exemplu
de prezentare a autorilor, de indicare a sursei de finanţare etc. După cum se
observă din exemplul 4, citarea nu exclude obligaţia de a întocmi lista
referinţelor, la sfîrşitul lucrării care citează.
Exemplul 4: „Nu agreăm însă folosirea ambiguă a două forme de
citare în acelaşi text: ghilimelele şi indentarea textului citat fără ghilimele.
Pe lângă ambiguitatea indusă, ea ne interzice să procedăm ca mai sus cu
sublinierea unui text propriu, important, prin indentare. Preferăm citarea la
subsolul paginii (ca şi notele), fiind mai uşor de citit decât notele şi
bibliografia finale. O listă finală cu bibliografia folosită este necesară, totuşi,
la sfârşitul lucrării”.10
III. Includerea textului citat într-un aliniat „indentat” şi menţionarea
sursei. În mediul literar se acceptă citarea ad literam prin includerea unui
8
Ibidem, p. 2.
9
J. Lewis: Patological Patterns of Billiary Disease, Clinical Liver Disease, vol. 10. no. 5,
Nov. 2017, pp. 107-110, ISSN 2046-2484.
10
Bucureşti, p. 9.
252
aliniat „indentat” (adică cu limitele restrânse, pe orizontală, faţă de restul
paragrafului), ca în exemplul 5. Dacă textul preluat este mai întins, stilul de
citare este acceptat şi în mediul ştiinţific.
Exemplul 5: Publicaţiile serioase refuză lucrările acelor autori care, în
trecut, au recurs la fraude academice. În acest scop, ele întocmesc adevărate
„liste negre”, aşa cum este specificat în11:
The Prohibited Authors List (PAL) provides

information about authors who have been found to
have plagiarized the works of other authors and have
been banned from publishing with IEEE. The PAL
includes the names of offending authors, their article
titles, email addresses, professional affiliations at the
time the misconduct was discovered, and the lengths
of their bans.
VII.4 Parafrazarea
Într-o lucrare ştiinţifică, este posibil să reformulăm o idee sau o
argumentaţie, prezentate anterior în altă lucrare. Chiar dacă nu folosim
textul ad literam, trebuie menţionată sursa respectivei idei, atât din motive
de întâietate a lucrărilor, cât şi de proprietate intelectuală a altor autori.
Utilizarea acestei metode de preluare este acceptabilă, dacă dorim să
sintetizăm ideile, să rezumăm textul original, să reformulăm textul, astfel
încât să se încadreze în stilul lucrării pe care o redactăm în prezent, aşa cum
se vede în exemplul 6. Cerinţa se aplică inclusiv preluării din lucrări
anterioare proprii, ca în exemplul 7. În fine, este incorect să omitem
11
***: IEEE Publications Services and Products Board Operations Manual, IEEE
Publications, 2002 (amended 2017), p. 108.
253
ghilimelele şi să sugerăm parafrazarea unei lucrări, dacă am schimbat doar
cîteva cuvinte, neesenţiale, sau ordinea enumerării, sau ordinea cuvintelor în
frază, ca în exemplul 8.
Exemplul 6, text în lucrarea nouă: Autorul lucrării citate12 identifică
patru etape în evoluţia tuturor formelor de boală cronică ale vezicii biliare,
în cursul cărora se observă inflamare, fibroză etc., şi care culmină cu
apariţia cirozei.
A se compara cu textul original: „All forms of chronic biliary disease
are staged on a four-tier system: stage 1 is confined to the portal tract, with
portal-based inflammation and expansion; stage 2 is characterized by
irregular periportal fibrosis and interface inflammation; stage 3 is defined by
the presence of portal-portal bridging fibrosis; and stage 4 is cirrhosis, with
bridging fibrosis and regenerative nodule formation.”13
Exemplul 7: Autorii N. Cernat şi D. Aiordăchioaie, în lucrarea
Artifacts Removing in Ultrasonic Images by Fusion Processes14, citează
rezultate anterioare ale unuia dintre autori, după cum se observă în textul de
mai jos şi în lista de referinţe bibliografice a articolului menţionat:
12
J. Lewis: Patological Patterns of Billiary Disease, Clinical Liver Disease, vol. 10. no. 5,
Nov. 2017, pp. 107-110, ISSN 2046-2484.
13
Ibidem.
14
N. Cernat, D. Aiordachioaie: Artifacts Removing in Ultrasonic Images by Fusion
Processes, The Annals of „Dunărea de Jos” University of Galaţi, Fascicle III,
Electrotechnics, Electronics, Automatic Control, Informatics, Vol 36, No 1, ISSN 1221-
454X.
254
Text:
Referinţe:
255
Exemplul 815:
VII.5 Menţionarea sursei unor idei (soluţii, metode, teorii ...)

publicate anterior
Presupunem că, în lucrarea elaborată acum, nu preluăm text şi nici nu
parafrazăm textul altei lucrări, dar folosim o idee (o soluţie, o metodă ...)
dintr-o lucrare publicată anterior. Sursa trebuie menţionată, la fel ca în
cazurile precedente (vezi exemplul 7). Spre exemplu: „Metoda aplicată aici
15
Bucureşti.
256
este cea propusă în lucrarea16”. În acest fel, cititorul este avertizat că autorii
nu revendică furnizarea unei idei (soluţii, metode ...) noi şi indică pe autorii
originali. Din nou, citarea este obligatorie, indiferent dacă lucrarea sursă
este a aceloraşi autori sau a altora.
VII.6 Menţionarea sursei pentru idei nerevendicate sau din

patrimoniul public
I. Surse din Internet
În epoca noastră, informaţiile nerevendicate provin – cel mai adesea –
din Internet. În acest caz, chiar dacă autorul textului disponibil din Internet
nu revendică întîietatea, iar textul nu este publicat într-o carte sau revistă,
trebuie menţionată sursa, ca în exemplul 9. Data consultării paginii
menţionate este importantă, întrucât pot apărea mai multe variante, la
momente diferite, sau textul poate dispărea de pe pagină.
Exemplul 9: Alternativa la utilizarea oscilatoarelor de laborator este
construirea unui oscilator ieftin, cu mijloace modeste. La o căutare pe
Internet, cu cuvintele cheie „build”, „cheap”, „oscillator”, rezultă multe
soluţii propuse de amatori, cu performanţe suficiente pentru scopul propus.
Bugetul nu depăşeşte cîteva zeci de dolari, ca în soluţia recomandată pe
pagina17.
II. Sursa este o persoană care nu doreşte să revendice paternitatea

Uneori, soluţia sau ideea utilizate în lucrare provin de la o persoană
care nu le revendică, şi este de acord ca ele să fie folosite. Sursa lor trebuie
menţionată. De obicei, este suficient să menţionăm numele persoanei, dar
16
N. Cernat, D. Aiordachioaie: Artifacts Removing in Ultrasonic Images by Fusion
Processes, The Annals of „Dunărea de Jos” University of Galaţi, Fascicle III
Electrotechnics, Electronics, Automatic Control, Informatics, Vol 36, No 1, ISSN 1221-
454X.
17
http://www.instructables.com/id/Build-a-Square-Wave-Oscillator-Part-1-of-DIY-Mod/.
257
poate fi util şi contextul în care este comunicată soluţia în discuţie. Dacă
preluăm idei din cursurile universitare, chiar dacă nu sunt publicate de o
editură, sursa trebuie menţionată, inclusiv în lista de referinţe bibliografice,
ca în exemplul 10. Aceeaşi regulă se aplică pentru lucrări consultate în
manuscris sau puse la dispoziţia studenţilor, pe pagina web a
departamentului sau prin alte mijloace. Mulţumirea către autorul ideii este o
cale elegantă şi corectă, ca în exemplul 11.
Exemplul 10:
Referinţe bibliografice:
--------------------------------------------------
E. Ceangă: Semnale şi sisteme, note de curs (curs predat la Universitatea
„Dunărea de Jos” din Galaţi, 2006), nepublicat
L. Frangu: Circuite electronice fundamentale, 2008, curs pentru studenţi,
Electronică şi Telecomunicaţii, http://www.etc.ugal.ro/lfrangu/circuite.htm,
accesat 07.12.2017
--------------------------------------------------
Exemplul 11: În etapa de validare a proiectului, măsurarea vibraţiilor
produse de automobil, la trecerea peste obstacole cunoscute, a fost folosită
ca metodă de caracterizare dinamică a automobilului. Mulţumim domnului
profesor E. Ceangă, pentru indicarea acestei soluţii rapide şi eficace.
III. Idei nerevendicate, origine necunoscută

Există uneori situaţia în care o soluţie tehnică, o idee, o proprietate
verificată etc. nu este revendicată de un autor. Ea face parte din patrimoniul
colectiv al profesioniştilor, al grupului cultural sau al iniţiaţilor dintr-un
domeniu. Originea ei nu este cunoscută, a ajuns la noi fie prin tradiţie orală,
fie prin activitatea şcolară sau universitară. În astfel de cazuri, citarea nu
este posibilă, dar autorii lucrării trebuie să facă efortul de a nu confunda
258
absenţa revendicării cu faptul că au uitat sursa iniţială. Dacă publicul ţintă al
lucrării este format din neiniţiaţi, este util să introducem o frază prin care
cititorul este avertizat că ideea nu ne aparţine, cum ar fi:
„În acest scop, am folosit soluţia cunoscută de profesionişti, care
constă în ....”.
VII.7 Dreptul de proprietate, preluarea de fotografii, grafice,

tabele etc. din alte lucrări
Ca o regulă importantă, pentru ghidul de faţă: indiferent dacă o lucrare
este apărată sau nu de drepturi de autor, preluarea textului sau a oricărei
părţi dintr-o lucrare se face cu menţionarea sursei. Furtul de proprietate
intelectuală, legea dreptului de autor sunt subiecte distincte de plagiat, dar
au ceva în comun: comportamentul incorect faţă de deţinătorii unui drept,
comportament sancţionat de lege. De regulă, publicaţiile (fie ele şi
electronice) protejează prin dreptul de copyright toate articolele publicate.
Citările de întindere mică sunt acceptabile, dar fotografiile, rezultatele
perezentate grafic, cele sintetice (tabele) etc. pot fi publicate numai cu
acordul deţinătorului drepturilor. Uneori, publicaţia specifică faptul că
obligaţia de a respecta drepturile de proprietate revine autorilor, deci aceştia
trebuie să obţină toate acordurile legate de materialul inclus în articolul
trimis spre publicare. Există şi situaţia în care legea limitează durata pe care
se aplică drepturile de autor, cum ar fi cazul operelor literare. Problema
respectării acestor drepturi este vastă, trebuie tratată într-un ghid separat.
VII.8 Colectivul de autori al unei lucrări propuse

În această privinţă, există trei reguli simple:
- fiecare persoană care apare ca autor al unei lucrări trebuie să fi fost
informată de către iniţiatorul lucrării şi să-şi fi dat acordul. Informarea
259
trebuie să cuprindă atît intenţia de publicare, revista etc., cât şi conţinutul
complet al lucrării;
- pot fi autori numai pesoanele care au contribuit semnificativ la
obţinerea rezultatelor sau la progresul activităţii raportate în lucrare.
Cooptarea unui autor din complezenţă sau interes este neetică;
- autorul desemnat drept autor-corespondent trebuie să informeze pe
coautori, în legătură cu orice modificare în starea lucrării propuse.
Pentru lucrările inginereşti, asociaţia profesională IEEE stabileşte
următoarea regulă după care un contributor al lucrării este îndreptăţit să fie
autor18:
(În traducere: trebuie ca fiecare autor să îndeplinească toate cerinţele, adică

să fi contribuit semnificativ la substanţa lucrării, să fi contribuit la
redactarea sau la verificarea textului şi să fi fost de acord cu versiunea
finală, inclusiv cu referinţele bibliografice.)
Problemele stabilirii de către colectivul de coautori asupra
oportunităţii publicării rezultatelor, asupra revistei, asupra întinderii lucrării
etc., se rezolvă în interiorul colectivului şi nu fac obiectul acestui ghid.
18
260
VII.9 Lista lucrărilor citate (referinţe bibliografice sau
„references”)
Toate trimiterile la sursă, din textul unei lucrări, trebuie să corespundă
cu o linie din lista de referinţe, linie identificabilă fără echivoc. Simetric,
oricare din liniile listei trebuie să corespundă cu cel puţin o trimitere din
textul lucrării. Altfel spus, nu trebuie să existe lucrări menţionate în listă, la
care textul nu face referire, şi nu trebuie să existe referiri la lucrări
necuprinse în lista de referinţe.
În privinţa lucrărilor citate, se consideră ca neetică includerea în lista
de referinţe a lucrărilor anterioare ale autorilor, care nu sunt relevante pentru
subiectul tratat. Ghidul asociaţiei IEEE se referă la această chestiune,
astfel19:
Se impune o observaţie, în privinţa lucrărilor de sinteză („review”,

„survey”). De obicei, autorii unui review citează din multe lucrări, unele din
ele mai vechi, care au apucat să fie analizate, anterior, şi de alţi autori. În
măsura posibilului, lucrarea review trebuie să facă trimitere la textul original
al articolelor analizate. Dacă, totuşi, lucrarea originală nu este accesibilă, iar
autorii au la dispoziţie o altă lucrare review, autorii pot să facă referire la
lucrarea originală, dar trebuie să menţioneze că ea le este cunoscută doar
prin intermediul acelei lucrări review, care trebuie citată şi cuprinsă în lista
de referinţe. Aceeaşi regulă se aplică dacă autorii vor să reflecte felul în care
19
261
alte lucrări review s-au raportat la lucrarea analizată. În mod corespunzător,
lista de referinţe va conţine fiecare lucrare la care se face trimitere (lucrarea
originală şi cele de tip review).
VII.10 Obligaţiile evaluatorului unei lucrări (reviewer)

Aici termenul de review (sau peer-review) se referă la evaluarea unei
lucrări propuse la conferinţă sau la revistă (alt sens decât cel din paragraful
precedent). Evaluatorul este numit reviewer, în literatura de limbă engleză.
Misiunea sa este de a stabili dacă lucrarea are valoarea necesară pentru a fi
admisă. În mod inerent, evaluatorul trebuie să fie un specialist din domeniul
lucrării evaluate şi, tot inerent, el ia cunoştinţă de ideile, soluţiile, analizele
originale, din lucrarea propusă. Restricţia etică care se aplică evaluatorului
este de a nu folosi nici o idee din lucrarea propusă, în scopul progresului
activităţii proprii, înainte ca lucrarea în cauză să fie publicată. Din
momentul publicării, lucrarea poate fi citată, respectând regulile uzuale. În
acest sens, asociaţia IEEE impune evaluatorilor de la revistele sale20:
Restricţiile se referă şi la păstrarea în siguranţă a copiei lucrării

analizate, de către colectivul de redacţie şi de către evaluator, astfel încât ea
să nu devină accesibilă altor persoane, în afara evaluatorului.
VII.11 Utilizarea corectă a datelor reale, obţinute în

experimente
În această chestiune, ar fi de prisos să încercăm epuizarea exemplelor
negative, care au determinat acuzaţii de falsificare a datelor. Probabil că
20
Publications, 2002 (amended 2017), p.91.
262
imaginaţia noastră este prea săracă, faţă de multitudinea de metode, posibil
de folosit pentru a falsifica date. Câteva reguli simple asigură conduita
corectă:
- pentru susţinerea unui rezultat, va fi prezentat setul de date
experimentale, fără a adăuga date false şi fără a elimina datele care nu
convin;
- condiţiile de desfăşurare a experimentului trebuie complet descrise
(astfel încât acesta să poată fi repetat, în aceleaşi condiţii);
- dacă autorii au cunoştinţă de apariţia unor date parţiale
neconvenabile, condiţiile de desfăşurare a experimentului (inclusiv
momentul de oprire a experimentului) nu trebuie alese sau modificate în aşa
fel, încât să evite apariţia acelor date.
Tentativele incorecte de manipulare a datelor includ: adăugarea de
date false, omiterea unei fracţiuni din setul de date măsurate, omiterea unora
dintre mărimile măsurate, falsificarea sau omiterea condiţiilor în care au fost
obţinute datele experimentale (mărimi fizice, starea pacienţilor, momentul
măsurării, aparatele folosite, erorile estimate etc.), concatenarea unor serii
de date, din experimente desfăşurate în condiţii diferite.
VII.12 Utilizarea datelor care privesc subiecţi umani

În problema utilizării informaţiilor care privesc persoane,
reglementările diferă de la ţară la ţară şi de la domeniu la domeniu. Spre
exemplu, în cadrul unui proiect european, trebuiau prelucrate semnale audio
şi video, înregistrate într-un aeroport. Directorul proiectului a trebuit să se
asigure că prelucrarea acestor semnale nu încalcă legislaţiile din ţările
partenerilor, care aveau acces la date. Au fost constatate restricţii foarte
diverse, de la interzicerea înregistrării video, în absenţa permisiunii explicite
263
a persoanelor care tranzitau zona vizată, până la permisiunea prelucrării, cu
condiţia anonimizării persoanelor. Restricţiile erau mai slabe dacă scopul
înregistrărilor era asigurarea securităţii pasagerilor, dar proiectul de
cercetare nu era încadrat în această categorie. O situaţie similară se
întâlneşte în cazul datelor de natură medicală, în sensul că restricţiile depind
de legislaţia naţională şi pot suferi schimbări. Aceeaşi problemă apare la
manipularea informaţiilor de stare civilă, a celor juridice, a preferinţelor
comerciale etc. Din motivul arătat, conducătorul experimentului sau analizei
datelor este obligat să cunoască şi să respecte legislaţia relevantă, înainte ca
datele să fie culese sau prelucrate. Ajutorul unui jurist, în acest caz, este
foarte util.
Iată câteva exemple de bună practică, pentru astfel de situaţii, dar care
nu epuizează problema:
- persoanelor care participă la un experiment trebuie să li se explice în
ce constă acesta şi cine va avea acces la datele lor, de orice natură. Toate
informaţiile (condiţiile de desfăşurare şi de acces la date) trebuie să existe pe
un document, care nu va mai fi schimbat, odată cu începerea
experimentului;
- datele pot fi culese numai după obţinerea consimţământului;
- consimţămîntul trebuie să fie pus în legătură, în mod explicit, cu
documentul care precizează condiţiile de desfăşurare şi de acces la date;
- dacă rezultatul analizei datelor presupune precizarea unor amănunte
care pot duce la identificarea persoanelor, trebuie obţinut consimţământul.
În caz contrar, vor fi prezentate numai rezultatele care asigură anonimitatea.
În general, rezultatele statistice nu crează o astfel de problemă;
- păstrarea datelor, pentru durata convenită în documentul menţionat,
trebuie făcută în aşa fel, încât o persoană neautorizată să nu poată intra în
posesia lor, fie asta din întâmplare sau cu rea intenţie. Dacă baza de date
264
este accesată în mod neautorizat, răspunderea faţă de subiecţii umani
aparţine celui care a organizat experimentul (dacă nu este precizat altfel, în
documentul privitor la condiţiile de desfăşurare şi de acces la date).
VII.13 Evitarea pericolelor unui experiment

Această problemă se pune îndeosebi pentru cei care lucrează cu
material biologic (agenţi patogeni), explozivi, echipamente de puteri foarte
mari, amenajări care acumulează energie foarte mare (baraje, îndiguiri),
radiaţii. Spre exemplu, bacteriile vehiculate într-un experiment pot
îmbolnăvi pe experimentatori, dar pot produce şi o epidemie, dacă sunt
evacuate în reţeaua de canalizare. O recomandare simplu de urmat este ca,
înainte de începerea experimentului, cel care îl organizează să se informeze
cu privire la toate pericolele existente, la practica altor colective şi la
prevederile legale în materie. Ca şi în cazul problemei drepturilor de autor,
acest domeniu este foarte vast, trebuie tratat într-un ghid distinct, iar
recomandarea de mai sus este doar o primă orientare.
VII.14 Acţiuni corective, în cazul încălcării involuntare a

regulilor de comportare corectă
Dacă revista sau instituţia care publică o lucrare descoperă abateri de
la comportarea corectă, este îndreptăţită să ia măsuri de corecţie, printre care
retragerea lucrării şi publicarea unei note de avertizare asupra comportării
autorilor, aşa cum se vede în exemplul de mai jos, preluat din 21.
21
Publications, 2002 (amended 2017), p.109.
265
În mod evident, nu ne dorim să constatăm o astfel de acţiune, aşa încât
ne vom referi la altă situaţie, care poate apărea mai devreme. În cazul când
autorii unei lucrări deja publicate constată că au încălcat, involuntar, vreuna
dintre regulile discutate în acest ghid, cea mai bună opţiune este să se
adreseze imediat revistei sau instituţiei care a publicat lucrarea. Spre
exemplu, dacă lipseşte o citare, dacă textul citat nu a fost evidenţiat
corespunzător, dacă lista de referinţe bibliografice este incorectă sau
incompletă, dacă tabelul cu date experimentale conţine inexactităţi etc.,
autorii anunţă editura, în scopul remedierii. Cel mai adesea, editura publică
o erată, din care rezultă corecţia dorită. Spre deosebire de alte erate (cum ar
fi cele privitoare la greşeli de redactare), în acest caz este menţionată
iniţiativa autorilor, în sensul corectării erorilor, ceea ce înlătură suspiciunea
de incorectitudine intenţionată.
Bibliografie
1. Codul de Etică, adoptat de Consiliul Naţional de Etică,
http://www.research.gov.ro/uploads/minister/transparenta-
institutionala/rapoarte-periodice/ordin-745_07-12-2017_codul-
etic.pdf, accesat 04.02.2019.
2. Deutsche Forschungsgemeinschaft (DFG), Empfehlungen der
Kommission „Selbstkontrolle in der Wissenschaft” Vorschläge zur
Sicherung guter wissenschaftlicher Praxis, Wiley, 1998-2013,
http://www.dfg.de/download/pdf/dfg_im_profil/reden_stellungnah
266
men/download/empfehlung_wiss_praxis_1310.pdf, accesat
31.01.2019.
3. M. Iorga: Etica universitară. Perspectivă psiho-sociologică, Ed.
Timpul, Iaşi, 2011, ISBN 978-973-612-402-0.
4. Ibidem.
5. C. Vică ş.a.: Ghid împotriva plagiatului, Centrul de cercetare în
etică aplicată, Univ. din Bucureşti, fără dată,
http://www.unibuc.ro/depts/limbi/literaturi_orientale/docs/2014/oc
t/16_09_46_47Ghid_impotriva_plagiatului.pdf, accesat
07.12.2017.
6. ***: Preparation of Papers in IEEE Trans. on Industrial
Electronics (Aug. 2017), http://ieeeauthorcenter.ieee.org/create-
your-ieee-article/use-authoring-tools-and-ieee-article-
templates/ieee-article-templates/templates-ieee-transactions-
industrial-electronics/, accesat 07.12.2017.
7. J. Fowler: Avoiding Plagiarism: A student survival guide,
Mississippi State University, 1998,
http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download;jsessionid=A952D2
4BFFF35B6AEA4E446AAFB4C6DE?doi=10.1.1.586.1832&rep=
rep1&type=pdf, accesat 09.12.2017.
8. Ibidem.
9. J. Lewis: Patological Patterns of Billiary Disease, Clinical Liver
Disease, vol. 10. no. 5, Nov. 2017, pp. 107-110, ISSN 2046-2484.
10. C. Vică, vezi referinţa 5.
11. ***: IEEE Publications Services and Products Board Operations
Manual, IEEE Publications, 2002 (amended 2017),
https://www.ieee.org/documents/opsmanual.pdf, accesat
07.12.2017.
267
12. J. Lewis: Patological Patterns of Billiary Disease, Clinical Liver
Disease, vol. 10. no. 5, Nov. 2017, pp. 107-110, ISSN 2046-2484.
13. Ibidem.
14. N. Cernat, D. Aiordachioaie: Artifacts Removing in Ultrasonic
Images by Fusion Processes, The Annals of „Dunărea de Jos”
University of Galaţi, Fascicle III, Electrotechnics, Electronics,
Automatic Control, Informatics, Vol 36, No 1, ISSN 1221-454X,
http://www.ann.ugal.ro/eeai/archives/2013/1_2013_Anale_paper_
Cernat_v9.pdf, accesat 09.12.2017.
15. C. Vică, vezi referinţa 5.
16. N. Cernat, D. Aiordachioaie: vezi referinţa 14.
17. „dnhushak” (numele de utilizator al unui grup de discuţii, pe teme
de electronică): Build a Square Wave Oscillator,
http://www.instructables.com/id/Build-a-Square-Wave-Oscillator-
Part-1-of-DIY-Mod/, accesat 09.12.2017.
18. ***: IEEE Publications Services and Products Board Operations
Manual, IEEE Publications, 2002 (amended 2017),
https://www.ieee.org/documents/opsmanual.pdf, accesat
07.12.2017.
19. Ibidem.
20. Ibidem.
21. Ibidem.
268
VIII
ETICA ŞI DEONTOLOGIA ACADEMICĂ ÎN
DOMENIUL MEDICAL
Silvius STANCIU, Mădălina Nicoleta MATEI, Ciprian VLAD
VIII.1 Noțiuni generale de etică și deontologie medicală 269

VIII.2 Scurt istoric al eticii medicale 272
VIII.3 Jurământul lui Hipocrate 281
VIII.4 Organizații internaționale cu atribuții în domeniul eticii și 288
bioeticii medicale
VIII.4 Consimțământul informat al pacientului și etica medicală 295
VIII.5 Legislația națională relevantă cu referințe la etica medicală 300
Bibliografie 302
VIII.1 Noțiuni generale de etică și deontologie medicală

Deontologia medicală reprezintă un ansamblu de îndatoriri ce îi revin
medicului în cadrul exercitării profesiei, în raporturile cu bolnavii, cu
ceilalți medici cu care colaborează și cu personalul medical mediu și
auxiliar, care se formează pe regulile Colegiul Medicilor din România.1
Din cele mai vechi timpuri medicina a fost nu numai un act tehnic,
științific, ci a presupus și o atitudine etică. Succesul actului medical depinde
de o bună organizare a unităților sanitare, de o bună pregătire științifică a
medicului, dar și de o înaltă conștiință etică a îndatoririlor sale profesionale,
care conferă acestuia prestigiul moral și profesional necesar, autoritatea
științifică și umană.
Etica medicală este o ramură a eticii normative aplicate, a cărei
aplicabilitate trebuie corelată cu apariția noilor tehnologii în domeniul
1
https://lege5.ro/Gratuit/geztmojxhe3q/codul-de deontologie-medicala-al-colegiului-
medicilor-din-romania-din-04112016.
269
sănătății și cu cerințele publice privind practica medicală. Ca disciplină
științifică, etica medicală cuprinde aplicarea practică în mediul clinic,
precum și aspecte specifice privind istoria, filosofia, teologia și sociologia
domeniului medical.
Etica medicală stabileşte drept principii fundamentale atât respectul
pentru autonomia persoanelor, precum şi respectarea deciziilor persoanelor
autonome. Astfel, deontologia medicală consideră că o acțiune are valoare
morală numai dacă este guvernată de anumite principii normative care îi
asigură necesitatea și universalitatea.
Comparativ cu etica medicală, definită drept o etică profesională
aplicată, bioetica are o aplicativitate mult mai extinsă, atingând filozofia
științei și problemele biotehnologiei. Cele două domenii se suprapun în
unele aspecte, iar distincția este mai mult o chestiune de stil decât de
consens profesional. Etica medicală împărtășește multe principii cu alte
ramuri medicale, cum ar fi etica în domeniul nașterilor, psihologiei,
asistenței sociale. Specialiștii în bioetică asistă comunitatea medicală și
cercetarea de profil în special în examinarea elementelor morale implicate în
înțelegerea vieții și a morții, în rezolvarea dilemelor etice în medicina
aplicată și știința medicală. Subiectele specifice abordate de bioetica
medicală pot fi considerate: egalitatea în medicină, aspecte comune ale
abordărilor multiculturale și îngrijirea medicală, problemele bioterorismului,
eutanasierea ș.a..
Progresul înregistrat în domeniul tehnologiilor medicale, creșterea
costurilor asociate îngrijirilor de sănătate, evoluția cererilor și a așteptărilor
publicului precum și modificarea principiilor și valorilor în societatea
modernă au condus la reconsiderarea unor aspecte etice sau la adaptarea
acestora la situațiile noi. Dezvoltarea tehnologiei și a serviciilor medicale a
270
oferit individului - pacient o diversitate de opţiuni, care să-i permită să îşi
asume rolul activ cu succes.
Sistemul de sănătate în societatea modernă se confruntă cu o serie de
situații complexe, în care responsabilitatea medicului sau autonomia
pacientului evoluează în timp. În secolul XXI apar noi criterii de apreciere a
serviciilor medicale şi pentru nevoile personale ale indivizilor. Din acest
punct de vedere este necesar ca părțile implicate în actul medical să
înțeleagă și să respecte principiile etice ce stau la baza luării deciziilor,
criteriile care determină aplicarea acestora în practică. Drepturile
fundamentale ale individului, inclusiv în domeniul serviciilor medicale,
decurg din recunoașterea statusului de ființă umană, a principiului
inviolabilității vieții și a deplinei libertăți, în special în situațiile în care este
vulnerabil.
Conform viziunii academice, aspectele morale în domeniul medical
pot fi raportate la două grupuri valorice principale: valorile medicului și
valorile pacientului, pentru fiecare existând reglementări specifice dar și o
serie de aspecte comune. Din această perspectivă, din punct de vedere etic
sunt importante starea fizică și emoțională, dispoziţia persoanei, abilitatea şi
capacitatea de exercitare a controlului asupra propriei stări de sănătate.
Principiul de bază al societății moderne este conceptul de autodeterminare,
ce presupune că fiecare individ este responsabil de propriile sale acțiuni și
de propriul corp. Autonomia și responsabilitatea fiecărei persoane, inclusiv
ale aceleia care are nevoie de îngrijiri de sănătate, sunt acceptate ca valori
importante, implicarea sau participarea pacientului la luarea deciziilor
referitoare la corpul sau sănătatea proprie trebuie recunoscute ca drepturi
universale. Orice decizie în domeniul medical aparține pacientului
(aparținătorilor/ tutorelui legal), medicul acționând în calitate de consilier al
acestuia.
271
Codul de deontologie medicală din România, prin Articolul 35
prevede că medicul trebuie să fie un model de comportament profesional și
etic, preocupat în permanență de creșterea nivelului profesional și moral, a
autorității și prestigiului profesiunii medicale.2 Etica în domeniul sănătăţii
impune medicului criterii de conduită profesională, legală și socială.
Medicul trebuie să respecte normele etice în domeniul profesional, să dea
dovadă de respect și autorespect, să manifeste un comportament corect în
relațiile cu proprii colegi, familie sau societate și să fie un exemplu de
comportament moral faţă de pacient.
Codurile de conduită profesională în domeniul medical, promovate de
către unitățile medicale din România fac referință la Juramântul lui
Hipocrate, la legislația națională în domeniu și la reglementările
internaționale privind etica serviciilor medicale.
VIII.2 Scurt istoric al eticii medicale

Primele aspecte privind etica relațiilor medic pacient sunt legate de
istoria umanității. Primele dovezi scrise privind conduita medicilor față de
bolnav și comportamentul acestora în societate provin din epoca antică. În
Mesopotamia, Egiptul antic, Grecia, India sau China, în Imperiul otoman
timpuriu și Europa medievală, fiecare societate și-a modelat așteptările
privind comportamentul medicilor în funcție de credințele religioase și
spirituale existente, de cunoștințele medicale și de practicile de vindecare
aplicate.
Medicii greci antici au precizat cel mai clar principiile etice pe care se
întemeiază tradiția medicală occidentală: bunăstarea pacienților,
confidențialitatea actului medical și sancționarea acțiunilor ce ar putea
2
Ibidem.
272
dăuna pacientului. Jurământul lui Hipocrate, atribuit unui medic grec ce a
profesat în secolul al V-lea î.e.n., nu a specificat nimic despre plata
serviciilor medicale prestate, deoarece societatea greacă venera onoarea
personală mai mult decât bogăția.3
Din punct de vedere istoric, elementele deontologice în medicina
occidentală pot fi considerate o continuare a ghidurilor de bune practici ale
medicilor din antichitate.4,5
Primul cod de etică medicală, Formula Comitis Archiatrorum, a fost
publicat în secolul al V-lea, în timpul domniei regelui ostrogot Theodoric
cel Mare.
În perioada medievală și modernă timpurie modernă contribuțiile în
domeniul eticii medicale sunt datorate învățământului medical islamic, cum
ar fi Ishaq ibn Ali al-Ruhawi, care a scris Codul (deontologic) al medicului,
prima carte dedicată eticii medicale, Tratatul de Medicină al lui Avicenna și
Muhammad ibn Zakariya ar-Razi (Rhazes în Occident).
Alături de filozofii și medicii evrei (Maimonides și alții), gânditorii
scolastici romano-catolici (precum Thomas Aquinas) și analiza cazuistică a
teologiei catolice, sunt tradiții intelectuale ce și-au pus amprenta asupra
eticii medicale catolice, islamice și evreiești.
Până în secolul al XVI-lea, marcat de apariția medicinei clinice,
practica medicală s-a bazat în principal pe metode legate de magie, bazate
pe o cunoaștere limitată a principiilor medicale științifice. Practicarea
actului medical în țările europene în epoca medievală timpurie era bazat în
3
http://www.royalcollege.ca/rcsite/documents/bioethics/medical-ethics-summary-e.pdf.
4
https://spcm.ro/utile-diverse/juramantul-lui-hipocrate.
5
Riddick, F., 2003, The Code of Medical Ethics of the American Medical Association,
Ochsner J. 2003 Spring; 5(2): 6–10.
273
special pe teoriile lui Galien, medic grec care a trăit între anii 131-201 e.n.6
Comparativ cu țările europene, medicina islamică în perioada respectivă era
mult mai flexibilă și adaptată criteriilor științifice.
Astfel în perioada medievală, relația dintre medic și pacient se baza în
principal pe înțelegere și compasiune, cunoștințele științifice și aplicarea
acestora fiind sumară, medicul acționând mai mult pe latura morală a
pacientului său. Principalul medicament era medicul însuși, care încuraja
bolnavul să se vindece de la sine. Inchiziția și-a pus amprenta inclusiv
asupra actului medical.
Termenul modern de etică medicală datează din 1803, când medicul
englez Thomas Percival a publicat un un cod de practici care descrie
cerințele și așteptările profesioniștilor din domeniul medical în cadrul
spațiilor medicale. Apariția medicinii calificate moderne, la finele secolului
al XVI-lea, pune problema etică a libertății alegerilor făcute de bolnavi.7
Codul de etică propus de Percival a fost adoptat în 1847, într-o
variantă apropiată de forma originală. În anii 1903, 1912 și 1947 au fost
făcute revizuiri ale codului deontologic medical propus de Percival, varianta
actuală fiind larg acceptată și practicată la nivel global.8
Reglementările profesiei medicale (mai precis de spițer/ farmacist) în
Anglia au fost puse de Apothecaries Act, adoptat de Parlamentul Regatului
Unit în 1815. Reglementarea a introdus obligativitatea uceniciei și calificării
oficiale pentru spițeri, sub licența Societății Apothecaries. În 1847,
Asociația Medicală Americană a adoptat primul Cod de etică, fiind bazat în
mare măsură pe lucrarea lui Percival.
6
Aluaș, M., 2014, Aspecte etice privind evoluția relației medic-pacient, Studia UBB
Bioethica, LIX, 1-2:11-22.
7
Ibidem.
8
Weise, M., 2016, Medical Ethics Made Easy, Professional Case Management. 21 (2): 88–
94. doi:10.1097/ncm.0000000000000151.
274
Secolul al XX-lea este caracterizat și de apariția unei abordări
protestante distincte, de sorginte liberală a eticii medicale, diferită de
varianta clasică, tributară bisericii catolice.9 În perioada anilor 1960 și 1970,
bazându-se pe teoria liberală și pe procedurile juridice, filozofia eticii
medicale a suferit schimbări, fiind reconfigurată în mare măsură pe
principiile bioeticii.
Provocarea față de etica cercetării internaționale este de a aplica
principiile etice universale la cercetarea biomedicală într-o lume
multiculturală, cu o multitudine de sisteme de sănătate și o variație
considerabilă a standardelor de îngrijire a sănătății.
Conform lui Beauchamp10, etica medicală americană se bazează pe
patru principii de bază: dreptul de decizie al pacientului, primum non
nocere, capacitatea de a face bine și echitatea (justiția) actului medical
(autonomy, non-maleficence, beneficence, and justice).
Țîrdea11 specifică faptul că specialiștii europeni înaintează de
asemenea patru principii fundamentele ale bioeticii, însă doar principiul
autonomiei coincide cu cel american. Alături de acesta, în modelul de
bioetică european apar noi principii cum ar fi cel al demnității umane, al
integrității (integrity) și cel al vulnerabilității pacienților (vulnerability).
Principiul autonomiei (deciziei proprii a pacientului) - autonomy

Principiul autonomiei privește drepturile unui individ la
autodeterminare, bazat pe capacitatea indivizilor de a lua decizii în
cunoștință de cauză cu privire la problemele personale, inclusiv medicale.
9
http://www.royalcollege.ca/rcsite/documents/bioethics/medical-ethics-summary-e.pdf.
10
Beauchamp, J., Childress, F, 2009, Principles of Biomedical Ethics. The 6th Edition,
Oxford University Press, New York, USA.
11
Țîrdea, T., 2005, Bioetică: origini, dileme, tendinţe, Ministerul Sănătății, Republica
Moldova, Chișinău.
275
Dreptul la decizie a devenit mai important pe măsură ce valorile
sociale s-au schimbat pentru a defini calitatea medicală în termeni de
rezultate importante pentru pacient și pentru familia sa, mai degrabă decât
pentru profesioniștii din domeniul medical. Definiția autonomiei este
capacitatea unui individ de a lua o decizie rațională, neinfluențată. Prin
urmare, se poate considera că o decizie liberă este un indicator general al
unei minți sănătoase și a unui trup sănătos.
Dezvoltarea unor afecțiuni, în principal boli terminale se
caracterizează prin pierderea capacității de decizie. De exemplu, demența
conduce în marea parte a cazuisticii medicale la pierderea capacității
decizionale, fiind o boală cronică progresivă ce afectează capacitatea
individului de a gândi, poate induce pierderi de memorie, o scădere a
gândirii raționale și poate afecta orientarea.12 Beauchamp oferă un set de
condiţii minimale ce se cer îndeplinite pentru ca o decizie a unui pacient să
poată fi considerată autonomă. Aceste condiţii minimale sunt
intenţionalitatea, informarea şi noncontrolul.13
Binefacerea actului medical (beneficence)

Termenul de binefacere implică acțiuni ce promovează bunăstarea
celorlalți. În contextul medical, binefacerea înseamnă măsuri care servesc în
interesul superior al pacienților și al familiilor acestora. Unele curente
moderne, cu accent pe bioetică, susțin că vindecarea ar trebui să fie singurul
scop al medicinei și că direcții medicale ca chirurgia cosmetică și eutanasia
sunt lipsite de etică și împotriva jurământului hipocratic.14
12
Burla, C., 2014, Alzheimer, Dementia and the living will: a proposal. Medicine,
Healthcare and Philosophy. 17.3 (3): 389–395.
13
http://www.culturavietii.ro/2018/03/12/abordari-teoretice-ale-deciziilor-controversate-in-
etica-medicala.
14
276
Primum non nocere (nondăunării, a nu face rău în primul rând)
Mulți specialiști consideră că principalul principiu al actului medical
este să nu-i faci rău pacientului, făcând parte din jurământul hipocratic. În
practică, multe tratamente prezintă totuși un anumit risc. În anumite
circumstanțe, de exemplu în situații disperate în care rezultatul fără
tratament va fi grav, tratamente riscante, care prezintă o șansă mare de a
dăuna pacientului, pot fi justificate, deoarece riscul de a nu fi tratat este mai
mare decât tratamentul în sine. Prin urmare, principiul non-maleficence nu
este absolut și se echilibrează împotriva principiului bunăstării (efectul bun),
deoarece efectele celor două principii dau adesea împreună un efect dublu.
Chiar și analizele de bază cum ar fi luarea unei mostre de sânge sau o
injecție cu un medicament cauzează rănirea corpului pacientului. Eutanasia
este, de asemenea, contrară principiului beneficiului, deoarece pacientul
decedează, ca urmare a tratamentului medical acordat intenționat de către
medic.15 În multe situații în aceste cazuri funcționează regula efectului
dublu, respectiv a celor două tipuri de consecințe care pot fi produse printr-o
singură acțiune. În etica medicală este de obicei considerat efectul combinat
al principiilor binefacerii și de nu face rău în primul rând, pe primul plan
fiind rezultatele finale asupra sănătății pacientului.
Echitatea actului medical (justice)

Realizarea echitabilă și corectă a actului medical se referă la
distribuirea corectă a resurselor limitate de sănătate, precum și la decizia
referitoare la cine va beneficia de tratamentul medical.
15
Jotterand, F., 2005, The Hippocratic Oath and Contemporary Medicine: Dialectic
Between Past Ideals and Present Reality?". The Journal of Medicine and Philosophy. 30
(1): 107–128.
277
Alte reglementări care au contribuit la etica medicală, alături
Jurământul lui Hipocrate, sunt Declarația de la Helsinki (1964) sau Codul de
la Nuremberg (1947).16 Alte momente importante din istoria eticii medicale
includ procesul Roe vs Wade în 1973 și dezvoltarea hemodializei în anii
1960. Pe măsură ce domeniul continuă să evolueze, accentul eticii medicale
rămâne asupra unei gândiri echitabile, echilibrate și morale.
Codul Nuremberg (1947), a fost una dintre primele reglementări
oficiale ale principiilor etice implicate în experimentele pe subiecţi umani,
însă datorită asocierii cu crimele de război naziste, a avut doar un impact
relativ redus în practica medicală.
Declaraţia de la Helsinki (1964) reprezintă un document cu puternice
implicații asupra eticii medicale, susținut de World Medical Association,
care a fost supus până în prezent la cinci etape de revizuire şi la două de
clarificare. Comparativ cu Codul Nuremberg, declarația a marcat o abordare
mai directă a cercetării clinice, dar s-a considerat că reprezenta şi o relaxare
prea mare a protecţiei stricte oferite de Codul Nuremberg. Timp de 25 de
ani de la elaborare a suferit doar schimbări minore, fiind integrată în cultura
internaţională a eticii cercetării medicale. În anul 1996, în Declaraţie a fost
adăugat și un paragraf referitor la tratamentul placebo, corelat cu
preocuparea mediului medical privind experimentele legate de transmiterea
perinatală a HIV în ţările în curs de dezvoltare. În anul 2000 s-a aprobat o
nouă revizuire majoră, legată de principiile ce guvernează cercetarea
practicată în ţările în curs de dezvoltare. Ultima revizuire a condus la două
clarificări, sub forma unor note de subsol (2002, 2004).
Dezbaterile referitoare la viitorul declarației ridică o serie de întrebări
fundamentale legate de scopul esenţial al acordului, de structura acestuia
16
Gillon, R., 1994), Medical ethics: four principles plus attention to scope, British Medical
Journal. 309 (184).
278
(principii de bază sau reguli procedurale), de status (static ori dinamic) sau
de măsura în care acesta poate influenţa înţelegerea şi practica, precum şi de
natura şi limitele universalităţii în etică. Apariţia altor ghiduri în domeniul
eticii medicale, inclusiv cele elaborate de Council for International
Organizations of Medical Sciences, Nuffield Council şi UNESCO au
complicat situația principiilor eticii medicale pe plan internațional.17
Prototipul comitetelor de bioetică apare pentru prima dată în anul
1953 în SUA, cînd sunt organizate aşa-numitele Comitete de Experţi (per
review committees), menite a monitoriza cercetările ştiinţifice pe indivizi
umani.18
Termenul „cercetare” se referă la o activitate menită să dezvolte sau să
contribuie la cunoașterea generalizată. Cercetarea medicală presupune
elaborarea științifică a unor teorii, principii sau acumularea de informații,
care pot fi coroborate cu metode științifice acceptate de observare și
deducere. În contextul actual, „cercetarea” include atât studii medicale, cât
și comportamentale referitoare la sănătatea umană. Cei care susțin nevoia de
cercetare susțin că nu ar trebui să se ofere un tratament nou în afara unui
studiu controlat, astfel încât eficacitatea tratamentelor să poată fi măsurată,
nu numai pentru pacienții care o primesc în prezent, ci și pentru toți
pacienții viitori.
Referențile bibliografice referitoare la evoluția conceptului de etică
medicală, ca știință studiată în universitățile din România, înainte de
schimbarea regimului politic (1990) sunt foarte sumare în literatura de
specialitate. Astfel, unele aspecte privind etica serviciilor medicale sunt
17
Ibidem.
18
Țîrdea, T., 2005, Bioetică: origini, dileme, tendinţe, Ministerul Sănătății, Republica
Moldova, Chișinău.
279
abordate de Georgescu19, într-un volum ce reunea articole care tratau
aspectele etice și sociale implicate în actul medical. Conform lui Ducu
numărul specialiștilor în etică medicală era extrem de mic la 10 ani după
revoluție, neexistând nicio specializare la nivel universitar autohton.
Astărăstoae20, prezintă puține informații aplicate la sectorul național, deși în
titlul prezentării sunt propuse referințe la evoluția eticii medicale în
România. Crișan21 analizează aspectele eticii medicale, dar și la acest autor
referințele la aspectele autohtone sunt sumare, lucrarea citată făcând
trimiteri în special către aspectele internaționale, și în special specifice
Statelor Unite ale Americii.
În România, la nivel de asociații profesionale/ guvern, principalele
documente cu trimiteri la etica medicală care au fost adoptate sunt:
 Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă
practică din 01.11.2013, aprobat prin Hotărârea Colegiului Psihologilor din
România nr. 4CN/2013 şi publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 715 din
20.11.2013 (M.Of. nr. 715/2013);
 Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din
România22, aprobat prin Hotărârea Colegiului Medicilor din România nr.
2/2012 privind adoptarea Statutului și a Codului de deontologie medicală a
Colegiului Medicilor din România;
 Codul deontologic al medicului dentist, aprobat prin Decizia
Colegiului Medicilor Dentiști din România nr 15/2010;
19
Georgescu, F., 1978, Filozofie si medicină, Editura Medicală, București.
20
Astărăstoae, V., 2016, Tendinţe și confruntări europene și globale în teoria și practica
medicală. Cazul României. O analiza etică.
21
etica-medicala.
22
https://lege5.ro/Gratuit/geztmojxhe3q/codul-de deontologie-medicala-al-colegiului-
medicilor-din-romania-din-04112016.
280
 Codul de etică și deontologie al asistentului medical generalist, al
moaşei şi al asistentului medical din România, stabilit de Adunarea generală
naţională a OAMGMAMR în data de 9 iulie 2009 şi intrat în vigoare la data
publicării sale în Monitorul Oficial al României, partea I;
 Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu
modificările și completările ulterioare;
 Codul deontologic al farmacistului, aprobat prin Decizia
Colegiului Farmaciștilor din România nr 1/2005 privind adoptarea
Statutului Colegiului Farmaciștilor din România și a Codului deontologic al
farmacistului, cu modificările ulterioare;
 Legea nr 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist,
biolog și chimist.
Ca un element pozitiv, de progres la nivelul României, trebuie
menționat și înființarea comisilor de etică la nivelul instituțiilor de
învățământ superior, unele și cu atribuții în domeniul medical, în cazul
facultăților de profil.
VIII.3 Jurământul lui Hipocrate

Relația medic-pacient, conduita pacienților și a medicilor au preocupat
societatea umană din cele mai vechi timpuri, constituind subiectul unor
discuții și analize considerabile de-a lungul secolelor. Abordarea acestei
relații este complexă și se referă atât la elementele esențiale de formă și
fond, specifice eticii profesionale cât și la aspecte complexe privind
conduita filosofică și morală, cum ar fi avortul, eutanasia sau probleme
legate de sfârșitul vieții. Ca profesie, medicina cuprinde și aceste probleme
morale. Medicul, datorită statutului special, acționează pentru binele
281
pacientului, iar natura profesiunii medicale necesită un comportament moral
și responsabilitate.
Conform lui Hajar23, principiile de etică moderne sunt fundamentate
pe aspecte esențiale, preluate din religie, filosofie și cultură. Jurămintele,
promisiunile făcute sau jurământul de credință al medicului au scopul de a
acționa drept linii directoare pentru rezolvarea problemelor legate de
morală. Astfel, doctrinele din jurământ permit medicilor, pacienților și
familiilor să genereze un plan de tratament fără nici un conflict medic-
pacient. Deși există mai multe coduri de etică medicală care pot fi urmate,
fundamentele profesiei de medic urmează perceptele clasice, postulate de
Jurământul lui Hipocrate.
Jurământul lui Hipocrate este primul cod medical deontologic, ce are
ca fundament principiile etice ale comportamentului medicului față de
pacient, fără a ţine cont de religie, societate, ţară, sau alte considerente în
exercitarea profesiunii medicale. Codul de practică medicală este atribuit lui
Hipocrate din Cos, medic din Grecia antică în perioada 400 î.e.n.24.
Codul deontologic medical are o versiune originală a codului lui
Hipocrate, din antichitate, şi una actualizată, promovată de instituțiile de
învățământ medical. În multe universități, absolvenții facultăților de
medicină rostesc la sfârșitul ceremoniei de încheiere a ciclului universitar
acest jurământ, înainte de iniţierea în profesia medicală.
Unele școli medicale utilizează la absolvire varianta de jurământ
promovată de Declarația de la Geneva a Asociaţiei Medicale Mondiale
(1948), în timp ce în altele se folosesc variante adaptate25.
23
Hajar, D., 2017, The Physician's Oath: Historical Perspectives, Heart Views. 2017 Oct-
Dec; 18(4): 154–159.
24
Dancea, D., 2015, Jurământul lui Hipocrate depus de absolvenţii de Medicină.
25
Dec; 18(4): 154–159.
282
În unele universităţi din România se păstrează varianta antică a
jurământului:
„Jur pe Apollo medicul, pe Aschepios, pe Higria şi Panacee, pe toţi
zeii şi zeiţele, luându-i ca martori, că voi îndeplini, pe cât mă vor ajuta
puterile şi priceperile, jurământul şi legământul care urmează. Pe
învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi însoţi deopotrivă cu cei care n-au
pe lume, voi împărţi cu el averea mea, şi la nevoie, îi voi îndestuia
trebuinţele, pe copii săi îi voi privi ca pe nişte fraţi şi, dacă vor dori să
revină medici, îi voi învăţa fără plată şi fără să le cer vreun legământ.
Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le vom împărţi fiilor mei,
fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un
jurământ, potrivit legii medicale, dar nimănui altcuiva.
Voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, cât mă vor ajuta
puterile şi mintea, şi mă voi feri şi le fac orice rău şi orice nedreptate. Nu
voi încredinţa nimănui otrăviri, dacă-mi va cere, şi nici nu voi îndemna la
aşa ceva; astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să
lepede. Îmi voi petrece viaţa şi îmi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi
curăţenie. Nu voi practica operaţia scoaterii pietrelor din băşica udului,
lăsând-o în seama celor ce se ocupă cu aceasta. În orice casă aş intra, voi
intra spre folosul bolnavilor, păzându-mă de orice faptă rea şi stricătoare
cu bună ştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor, liberi sau
sclavi. Orice aş vedea şi al auzi în timp ce-mi fac meseria sau chiar în afară
de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit,
socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie. Dacă
voi respecta acest legământ fără să-l calc, să mă bucur pe deplin de viaţă şi
283
de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi. Iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un
sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă”.26
Prin convenția de la Geneva, paragraful „Voi menține cel mai înalt
respect pentru viața umană” a înlocuit varianta „Voi menține cel mai înalt
respect pentru viața umană de la momentul concepției”, codul fiind
actualizat odată cu legalizarea avortului medical.27
Jurământul lui Hipocrate a fost completat în cadrul Congresului al II-
lea Mondial în Deontologia medicală de la Paris (1967) cu declarația „Jur
să-mi perfecţionez cunoştinţele toată viaţa”.28
Conform Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, la
primirea în randurile Colegiului Medicilor din Romania, medicul depune
jurământul lui Hipocrate în formularea modernă, adoptată de Asociația
Medicală Mondială în cadrul Declarației de la Geneva din anul 1975:
„Odată admis printre membrii profesiunii de medic: Mă angajez
solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii; Voi păstra profesorilor
mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate; Voi exercita profesiunea
cu conştiinţă şi demnitate; Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţia
sacră; Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi, chiar şi după decesul
acestora; Voi menţine, prin toate mijloacele, onoarea şi nobila tradiţie a
profesiunii de medic; Colegii mei vor fi fraţii mei; Nu voi îngădui să se
interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă,
religie, partid sau stare socială; Voi păstra respectul deplin pentru viaţa
umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza
26
https://spcm.ro/utile-diverse/juramantul-lui-hipocrate.
27
https://www.provita bucuresti.ro/bioetica/bioetica.
28
https://www.academia.edu/17090471/1.-Etica-si-deontologia-medicala.
284
cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii. Fac acest jurământ în
mod solemn, liber, pe onoare!”.29
Din punct de vedere academic, Universitatea din Wittenberg, o
instituție de germană de învățământ medical, a impus absolvenților săi
depunerea jurământului lui Hipocrate în anul 1500, într-o formă modificată
în secolul al X-lea sau al XI-lea d.Hr. pentru a elimina referirea la
divinitățile păgâne.30
Începând cu perioada secolului XVII, când documentul a fost tradus în
limba engleză, școlile medicale occidentale au început să încorporeze în
mod regulat jurământul la absolvirea studiilor.
În 1803, Thomas Percival, medic și filozof englez, a publicat un Cod
de etică medicală în care descrie îndatoririle profesionale și comportamentul
ideal al medicului în raport cu spitalele și cu alte organizații de caritate.31
În 1948, codul lui Percival a fost adoptat de Asociația Medicală
Mondială (WMA) cu sediul la Geneva.
În universitățile din Statele Unite ale Americii codul de etică medicală
a fost utilizat începând cu anul 1964, când a fost rescris de către Louis
Lasagna, decanul Facultății de Medicină al Universității Tufts din Boston,
Massachusetts, SUA, versiune fiind adoptată de mai multe școli medicale
americane.32 Conform lui Hajar33, versiunea Lasagna a codului este cea mai
populară în școlile medicale americane. Un studiu efectuat în 135
universități din SUA, citat de sursa menționată, arăta că în 33% din acestea
29
http://www.cnas.ro/page/legea-nr-95-exercitarea-profesiei-de-medic.html.
30
Riddick, F., 2003, The Code of Medical Ethics of the American Medical Association,
Ochsner J. 2003 Spring; 5(2): 6–10.
31
Pellegrino E. D., 1985, The Ethics Beneath the Etiquette, în Thomas Percival, Medical
Ethics. Birmingham, AL: Classics of Medicine Library.
32
https://bioethics.georgetown.edu/2015/07/ physicians-the-morality-ofeuthanasia-and-the-
hippocratic-oath.
33
Dec; 18(4): 154–159.
285
se utiliza versiunea Lasagna, comparativ cu folosirea variantei clasice în
11% din instituții.
La începutul secolului al XX-lea, jurământul şi-a pierdut din
popularitate, probabil datorită progreselor ştiinţifice înregistrate.34 Într-un
climat de raţionalism tot mai accentuat, jurământul părea depăşit şi
inaplicabil, dar nevoia de norme etice a condus la reconsiderarea
jurământului în ultimele decenii. Depunerea jurământului a redevenit o parte
importantă a admiterii în facultăţile de medicină sau a absolvirii acestora.
Conform unui sondaj efectuat în 1993 în facultăţile de medicină din SUA şi
Canada, citat de ProVita35, în 98% dintre aceste instituţii se depunea acest
jurământ, în forma originală sau adaptată, comparativ cu anul 1928, în care
doar 24% făceau acest lucru. În Marea Britanie, Australia sau Noua
Zeelandă în aproximativ 50% dintre instituţiile de profil se practică în mod
curent depunerea unui jurământ sau rostirea unei declaraţii oficiale bazată pe
jurământul lui Hipocrate, în timp ce în Olanda, Singapore, China, Rusia, sau
Polonia numărul de studenți în medicină care depun jurământul se ridică la
100%.36
Un alt aspect ce trebuie menționat este cel al declarării parțiale a
principiilor inițiale ale codului etic medical în instituțiile universitare
americane de profil. Astfel ancheta efectuată în 150 de școli medicale
americane și canadiene în anul 1993 a arătat că în doar 14% din jurămintele
analizate se interziceau eutanasia, în 8% avortul și doar în 3% din
34
Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania, 2018, Un jurământ din antichitate
important și în prezent.
35
https://www.provita bucuresti.ro/bioetica/bioetica.
36
Radomyski, M., 2011, Medical Oaths: When Religion and Ethics Collide, Amsterdam
Law Forum, 3(1): 68-80.
286
angajamente se specifica interzicerea contactul sexual cu pacienții, maxime
sacre în versiunea clasică37.
Jurământul pledează și pentru umanismul medicului. În afară de
cunoştinţe medicale, medicul este obligat să răspândească în societate
bazele morale şi etice ale artei medicale, dar şi ale conduitei oamenilor. În
acelaşi timp, în unele situații mai puțin etice se acreditează ideea, valabilă
într-o societate mercantilă, de a nu răspândi cunoştinţe medicale publicului
larg. Multe din principiile codului, cum ar fi păstrarea secretului profesional
sau interzicerea relațiilor intime cu pacienții sunt valabile și în prezent. Alte
aspecte, cum ar fi interzicerea avortului sau a eutanasiei sunt controversate,
abordările fiind diferențiate în funcție de religiie, cultură sau educație.
Pentru a exercita profesia medicală, nu este suficientă prestarea
jurământului lui Hipocrate şi respectarea codului deontologic, ci este
necesar ca medicul să cunoască, să ştie ce să facă şi să ştie să fie medic.
Această unitate dintre a şti să facă şi a şti să fie atestă legătura dintre
competenţă şi datorie morală pentru realizarea actului medical. Din acest
motiv, în medicină, competenţa devine datorie morală, iar pe lângă
cunoştinţele tehnice medicul trebuie să dispună şi de cultura umanistă şi de
sensibilitate pentru a putea valorifica actul medical în favoarea omenirii şi a
societăţii.
Jurământul lui Hipocrate acoperă unele probleme etice importante
pentru medici și pacienți, dar există și opinii ale specialiștilor în etică
medicală că este depășit și că nu ar un suport de actualitate în rezolvarea
problemelor complexe specifice societății moderne. Astfel, pe de o parte,
organizațiile guvernamentale și de sănătate solicită informații complete
despre pacienți; aspecte care pot afecta intimitatea pacientului, fiind în
37
Dec; 18(4): 154–159.
287
contradicție cu politica privind confidențialitatea datelor personale. Pe de
altă parte, pot fi medicii obligați, din punct de vedere moral, să trateze
pacienți cu noi boli letale cum ar fi SIDA sau virusul Ebola, și care le-ar
putea afecta sănătatea și viața?
În unele situații pot apare probleme de ordin religios legate de
depunerea jurâmântului de către personalul medical. Medicul musulman nu
poate jura supunere față de jurământul inițial al lui Hipocrate, din cauza
invocării unor zei care nu sunt recunoscuți de perceptele religioase proprii.
În Islam, sursa primară a dreptului islamic este Coranul, ce conține reguli de
comportament pe care o persoană, un grup le consideră de încredere în
diferențierea binelui de rău. Credincioșii musulmanii cred că principiile de
etică impuse pentru un medic moral și onest sunt deja încorporate în Coran
și Sunna, cele două surse primare ale legii islamice, motiv pentru care
medicul musulman va respecta automat aceste principiii de etică, fără a fi
necesară depunerea jurământului.38 Doar aplicarea principiilor de etică în
domeniul sănătăţii, dincolo de complexitatea şi de calitatea acestora, nu va
putea întotdeauna să rezolve situaţiile complexe cu care se confruntă
medicul, deoarece codul lui Hipocrate nu este un ghid care oferă soluţii
general valabile, ci doar stabilește reguli directoare de conduită
profesională.
VII.4 Organizații internaționale cu atribuții în domeniul

eticii și bioeticii medicale
Dezvoltarea tehnologiei, diversificarea serviciilor medicale, creșterea
populației și a numărului de medici, pe fondul globalizării generale la nivel
38
http://www.ascopost.com/issues/october-15-2014/relevance-of-the-hippocratic-oath-in-
the-21st-century.
288
mondial, au condus la crearea unor asociații profesionale, de sine stătătoare
sau sub egida unor organizații naționale și internaționale, care abordează
probleme legate de deontologia medicală.
Council for International Organizations of Medical Sciences
(CIOMS) este o organizație internațională neguvernamentală creată sub
egida dublă a WHO și UNESCO în 1949. CIOMS reprezintă o proporție
importană a comunității științifice biomedicale, prin intermediul
organizațiilor membre. Misiunea CIOMS este de a promova sănătatea
publică prin orientări privind cercetarea în domeniul sănătății, inclusiv etica,
dezvoltarea produselor medicale și siguranța populației. Din consiliu fac
parte 11 organizații medicale naționale (Bangladesh Medical Research
Council, Belgium Royal Academy of Medicine, Czech Medical Association,
Germany Association of the Scientific Medical Societies, The Israel
Academy of Sciences and Humanities, Korean Academy of Medical
Sciences, Kuwait Islamic Organization for Medical Sciences (IOMS),
Indian Council of Medical Research, Georgian Society of Pharmacology,
South African Medical Research Council, Swiss Academy of Medical
Sciences), 12 organizații internaționale (World Allergy Organization,
International College of Angiology, International Society of Audiology,
International Society of Internal Medicine, International Federation of
Otorhinolaryngological Societies (IFOS), International Rhinologic Society,
Medical Womens International Association, World Medical Association,
International Society of Pharmacoepidemiology (ISPE), International
Society of Pharmacovigilance (ISOP), International Union of Basic and
Clinical Pharmacology (IUPHAR), World Association of Societies of
Pathology and Laboratory Medicine) și 19 organizații asociate. România nu
este reprezentată la nivel de consiliu.
289
World Health Organization (WHO/OMS) este un organism global,
cu atribuții în domeniul sănătății, ce oferă informații despre inițiativa OMS
privind etica și sănătatea, analizează problemele etice ridicate de activitățile
din cadrul organizației, inclusiv la nivel de birouri regionale și de țară, și
desfășoară o gamă largă de activități privind etica medicală și bioetica
globală. Ca teme importante pentru etica medicală trebuie menționate:
 Focare și situații de urgență - Preocupările etice legate de
planificarea, pregătirea și reacția la pandemiile viitoare sunt pentru a fi luate
în considerare, asigurându-se că va exista un potențial răspuns adecvat.
 Etica cercetării - standarde de conduită pentru cercetătorii
științifici.
 Supravegherea - este una dintre activitățile fundamentale în
domeniul sănătății publice, implicând diferite domenii și practici cum ar fi
registrele de boli netransmisibile, investigațiile epidemiei și cercetarea în
domeniul sistemelor de sănătate.
 Tratamentul și controlul tuberculozei - problemele etice includ
aspecte privind distribuirea echitabilă a resurselor, protecția grupurilor
vulnerabile, respectarea opțiunilor de tratament ale pacienților și
solidaritatea între comunități în timpul focarelor.
 Transplantul de organe și țesuturi umane - este un subiect de
analiză etică și de elaborare a politicilor de sănătate de peste treizeci de ani.
 HIV/AIDS - epidemia HIV a generat numeroase provocări etice
pentru oficialii din domeniul sănătății publice, cercetători și medici,
ajungând de la politică la nivel macro la decizii clinice la nivel micro.
 Planificarea și desfășurarea cercetărilor privind sistemele de
sănătate - implementarea acestora ridică multe aspecte etice distincte, cum
290
ar fi standardele acceptabile de îngrijire, în special în grupurile de control,
responsabilitățile de îngrijire auxiliară și angajamentul comunității.
 Biobanking - colectarea, stocarea și diseminarea eșantioanelor și
specimenelor conduce la o serie de probleme dificile privind guvernanța și
aspectele etice.
 Gene editing - ingineria genetică ridică o serie de probleme etice la
nivel global.
 Imunizarea - ridică o mulțime de probleme etice, pe care trebuie să
le rezolve cercetătorii, guvernele, finanțatorii, companiile farmaceutice și
comunitățile.
 Buna guvernare în domeniul medicamentelor - aplicarea unor
mecanisme etice și eficiente de guvernanță sunt esențiale pentru sectorul
farmaceutic și pentru furnizarea serviciilor de sănătate.
 Abordarea problemelor etice în bolile transmise prin vectori -
Virusul Zika a condus la o serie de aspecte etice specifice, în special în ceea
ce privește sarcina. Cu această ocație, WHO a analizat și alte aspecte etice
generale, care apar în cazul bolilor transmise prin vectori.
 Îmbătrânirea - ridică numeroase aspecte etice, cum ar fi răspunsul
și atitudinea societății față de îmbătrânire, abordarea sistemelor de sănătate a
îmbătrânirii populației, raționalizarea îngrijirilor medicale, măsurători
pentru a evedenția îngrijorarea populației privind îmbătrânirea și echitatea
distribuirii serviciilor de specialitate.
UNESCO Global Ethics Observatory - un sistem de baze de date cu
o acoperire la nivel mondial de experți în etică, instituții de etică, programe
de predare a eticii, legislație și orientări legate de etică, coduri de conduită și
alte resurse.
291
World Medical Association - în noiembrie 1983 a propus un Cod
Internațional de Etică Medicală (modificat și completat ulterior), care
dorește să reprezinte un consens internațional privind principiile de bază în
materie de etică medicală. Acest document completează regulile naționale și
cele conținute în textele internaționale anterioare, cum ar fi: Codul de la
Nuremberg (1947), care se referă la etica medicală și în special la
experimentele pe subiectele umane; Declarația de la Geneva din 1948;
Normele internaționale specifice care reglementează misiunea medicală în
situații de conflict armat, în special dreptul la tratamentul răniților și
bolnavilor în conformitate cu normele medicale consolidate (Convenția de
la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale din 1977); Norme
internaționale specifice care reglementează misiunea medicală în situații de
detenție.
Prin comisia specializată în probleme de etică medicală, abnalizează și
propune linii directoare și standarde profesionale privind etica și ghiduri de
bune practici de lucru pentru activități de formare în domeniul sănătății
globale, sponsorizează instituții (universități și organizații), realizează
parteneriate cu instituțiile gazdă și comunitățile locale. Toate părțile sunt, de
asemenea, chemate să colaboreze în crearea de orientări profesionale și
standarde pentru elective medicale.
Amnesty International - abordează, printre alte aspecte, și Coduri de
etică profesională, inclusiv în domeniul medical.39
HUGO Committee on Ethics, Law and Society (CELS) - este un
mecanism destinat să inițieze în mod proactiv și să faciliteze dialogul cu
privire la aspectele etice, legale și sociale legate de genetica și genomica,
39
https://www.amnesty.org/en/documents/ACT75/002/2011/en/.
292
precum și potențialul de utilizare a acestora pentru binele individului și a
societății.
Canadian Bioethics Society - a fost fondată în 1988 de către gruparea
Societății Canadiene de Bioetică și Societatea Canadiană pentru Bioetică
Medicală, Societatea Canadiană de Bioetică, având o componență formată
din administratori de sănătate, avocați, asistenți medicali, filosofi, medici,
teologi și alții care se ocupă de etica și dimensiunile umane ale asistenței
medicale.
Centre for Human Bioethics - este un centru de cercetare și de
predare la Universitatea Monash, cu sediul la Facultatea de Arte. Se
concentrează pe bioetică, o ramura a eticii cu referințe în special la știința
biologică și medicină. A fost fondată în octombrie 1980 de către profesorii
Peter Singer și Helga Kuhse ca primul centru din Australia dedicat bioeticii
și unul dintre primele din lume.
IRB Forum: The Institutional Review Board (2015) - promovează
analiza și interpretarea deschisă a preocupărilor etice, de reglementare și de
politici în cercetarea subiecților umani. Site-ul https://www.irbforum.org
conține multe linkuri și formulare IRB, precum și un forum de discuții
rezervat pentru membri. Nu impune taxă de membru al forumului, doar
simpla procedură de înscriere.
International Bioethics Committee IBC (1993) - reprezintă un
organism internațional înființat sub egida UNESCO de către dr. Federico
Mayor Zaragoza, director general al organizației în momentul respectiv.
IBC are atribuții specifice domeniului bioeticii, fiind alcătuit din 36 de
experți independenți din toate regiunile lumii, cu diferite specializări (în
special medicină, genetică, drept și filozofie), care urmăresc progresul
științelor vieții și aplicațiilor sale pentru a asigura respectarea demnității
umane și a drepturilor omului. IBC a avut un rol important în elaborarea
293
declarațiilor cu privire la normele de bioetică, care deși sunt considerate ca
recomandări, au influență în deciziile comitetelor de etică în cercetare, a
consiliului de evaluare instituțională și a politicii de sănătate. Comitetul
intern pentru bioetică dispune de un forum de dezbatere și reflecție, în
special cu privire la punerea în aplicare a Declarației universale privind
genomul uman și drepturile omului.
Global Bioethics Initiative (GBI) - este o organizație internatională
nonprofit, fondată în 2011, dedicată sensibilizării organismelor publice,
înțelegerii și identificării soluțiilor la provocările bioeticii. Prin
evenimentele și activitățile organizate, GBI urmărește să mențină în atenția
comunității internaționale, a factorilor de decizie politică, a mass-mediei și
publicului cele mai importante informații legate de bioetică. Motto “Doing
bioethics in real life!”.
World Health Organization (WHO/OMS) - este un organism
global, cu atribuții în domeniul sănătății, ce oferă informații despre inițiativa
OMS privind etica și sănătatea, analizează problemele etice ridicate de
activitățile din cadrul organizației, inclusiv la nivel de birouri regionale și de
țară, și desfășoară activități privind o gamă largă de teme bioetice globale.
În cadrul WHO a fost înființat în 2003, Comitetul Inter-Agenției ONU
pentru Bioetică, cu rolul de a promova coordonarea și cooperarea inter
grupuri interguvernamentale regionale și internaționale din domeniul
bioeticii, drepturile omului și în alte aspecte conexe. Membrii agenției ONU
din cadrul acestui comitet sunt Food and Agriculture Organization (FAO),
International Labor Organization (ILO), Office of the U.N. High
Commissioner on Human Rights (UNHCHR), U.N. Educational, Scientific,
and Cultural Organization (UNESCO), World Intellectual Property
Organization (WIPO), World Health Organization (WHO). Alte organizații
internaționale participă în calitate de membri asociați ai comitetului.
294
European Group on Ethics in Science and New Technologies
(EGE) (2011) - este un organism independent, pluralist și multidisciplinar
care oferă consultanță Comisiei Europene cu privire la aspectele etice ale
științei și noilor tehnologii în legătură cu pregătirea și punerea în aplicare a
legislației sau a politicilor comunitare.
US President’s Commission for the Study on Bioethical Issues
(2009) - reprezintă o comisie consultativă a principalilor factori de decizie
americani în domeniile medicină, știință, etică, religie, drept și inginerie.
Comisia sfătuiește pe președintele SUA cu privire la problemele bioetice
care decurg din progresele în domeniul biomedicinei și în domeniile conexe
ale științei și tehnologiei.
VIII.5 Consimțământul informat al pacientului și etica

medicală
În prezent, tratamentul medical este acordat de către medici și spitale
pe baza consimțământului informat, reprezentând acordului pacientului
privind tratamentul medical propus. Consimțământul informat al pacientului
reprezintă acceptul acestuia referitor la derularea actului medical, fiind
acordat în deplină cunoștință de cauză privind consecințe posibile ale
tratamentul aplicat, inclusiv potențiale riscuri și beneficii pentru sănătate, în
cazul unor intervenții medicale ce pot avea consecințe imprevizibile. În
doctrina franceză și canadiană acest drept de informare și decizie a
pacientului în cunoștință de cauză se numește autonomie.
Consimțământul informat a apărut ca normă deontologică
fundamentală în principalele coduri medicale (Jurămantul lui Hipocrate,
Declarația de la Geneva din 1948 sau Codul Internațional al Eticii Medicale
din 1949). Consimțământul a fost statuat legal în SUA începând cu anul
295
1905 de către Curtea Supremă de Justiție Minessota în cauza Mohr vs
Williams40, fiind reluat în cazul de malpraxis Salgo vs Leland Jr. University
Board of Trustees (Stanford University, California, USA).41
Potrivit lui Beauchamp şi Childress42, citați de Crișan43,
intenţionalitatea, informarea şi noncontrolul sunt cele trei condiţii de bază
ale consimţământului informat, care sunt mai degrabă specifice autonomiei
deciziilor şi nu autonomiei persoanelor.
Pentru a decide în cunoștință de cauză pacientul trebuie să fie complet
informat. Potrivit Art. 6 din Legea nr. 46/2003, „pacientul are dreptul de a fi
informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a
riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la
procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi
nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre
diagnostic şi prognostic”.44
Pacientul semnează un formular de consimțământ informat, în special
înaintea unei proceduri medicale complexe, și pentru protecția legală a
spitalului și/ sau a medicilor. Consimțământul informat este fundamental și
important pentru medicina modernă, fiind necesară o cunoaștere completă a
acestuia, atât din perspectiva pacientului cât și a medicului.
În centrul consimțământului informat stă respectul pentru demnitatea
persoanei, fiind necesar ca pacientul să aibă un raționament adecvat și să
dețină toate informațiile relevante despre tratamentul propus de către
40
https://aliantapacientilor.ro/wp-content/uploads/2016/01/Articol-Consimtamantul-
informat-CIMPOERU-CLAUDIA.pdf.
41
Dec; 18(4): 154–159.
42
43
etica-medicala.
44
https://www.scjs.ro/ legislatie/pdf/Legea%20nr.46-2003.pdf.
296
unitatea medicală. Astfel, obținerea consimțământului se face după ce
pacientul primește informații complete, în funcție de capacitatea sa de
înțelegere, clar și cu referire directă la actul medical care urmează a fi
efectuat comunicându-se orice informație utilă pentru a permite luarea unei
decizii în deplină cunoștință de cauză.
Informațiile furnizate trebuie să conțină diagnosticul și tratamentul
propus cu riscurile asociate, ca și perspectivele și/ sau pericolele unui
tratament medical alternativ, sau faptul că tratamentul poate consta într-o
metodă nou aplicată.
Conform lui Cimpoeru45, validarea consimțământulu informat implică
trei componente:
 informarea - presupune furnizarea de date și informații medicale
relevante de către medic cu privire la diagnosticul și căile de tratament cu
riscurile acestora și înțelegerea lor de către pacient;
 capacitatea de decizie - abilitatea pacientului de înțelegere, de
alegere sau de respingere a unei intervenții, comunicarea consimțământului
și aprecierea consecințelor deciziei luate;
 decizia independentă - dreptul pacientului de a lua o decizie liberă
fără constrângeri sau manipulări.
Acordarea consimțământului se poate realiza explicit (oral, scris sau
înregistrari video, cu martori din afara unității medicale) sau implicit (când
prin comportamentul său pacientul își exprimă acordul pentru un tratament
sau o procedură terapeutică).
Obținerea consimțământului informat are implicații și consecințe de
natură etică, juridică și aspecte practice care ar trebui cunoscute atât de
medici cât și de pacienți pentru o bună aplicare a acestuia. În unele situații
45
https://aliantapacientilor.ro/wp-content/uploads/2016/01/Articol-Consimtamantul-
informat-CIMPOERU-CLAUDIA.pdf.
297
se apar probleme etice, legate de faptul dacă pacientul este considerat
capabil să-și dea consimțământul în cunoștință de cauză. Există, de
asemenea, situații în care se pune problema dacă un pacient deține suficiente
informații pentru a lua o decizie motivată, astfel încât să nu apară încălcări
ale legii.
Conform legislației din România, pacientul are dreptul să refuze sau
să oprească o aplicarea unei intervenţii medicale asupra sa, asumându-şi în
scris răspunderea pentru decizia luată, dar consecinţele refuzului sau ale
opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.46 Răspunderea pentru
decizia sa se consemnează obligatoriu în scris și se păstrează la fișa
pacientului.
O situație aparte este cea a pacienților care refuză transfuzia de sânge
din motive religioase, cel mai cunoscut exemplu fiind pacienții din secta
religioasă Martorilor lui Iehova, care consideră că Dumnezeu a interzis
transfuziile de sânge integral și/sau componentele sale primare. În perioada
1945 - 1961 Watchtower Society a impus o toleranță zero cu excomunicarea
membrilor care acceptă în mod intenționat transfuzia de sânge. Chiar dacă
în 2000 secta a introdus noi abordări legate privește transfuzia de sânge,
stabilind că Martorii care nu respectă politica privind transfuziile nu sunt
expulzați din organizație, practica indică faptul că un astfel de membru „își
revocă propriul statut prin propriile sale acțiuni”, iar acesta membru nu va
mai face parte din sectă. Refuzul transfuziei a condus la o rată a mortalității
în cazul membrilor acestui grup religios de aproape 44 ori mai mare decât
media înregistrată la nivel federal în SUA.47 În practică, un spital poate
solicita instanței să își invoce puterea de parente patriae, solicitând o
46
Ibidem.
47
Radomyski, M., 2011, Medical Oaths: When Religion and Ethics Collide, Amsterdam
Law Forum, 3(1): 68-80.
298
decizie oficială care să-i permită administrarea transfuziilor de sânge
necesare din punct de vedere medical unui minor, împotriva obiecțiilor
părintelui, abordare care este favorizată de majoritatea legislațiilor naționale.
În cazul adulților un medic trebuie să rămână neutru; nefiind autorizat să
decidă în numele pacientului, care poate refuza tratamentul medical (în
cazul acesta transfuzia de sânge).
Când pacientul nu-şi poate exprima voinţa, dar este necesară o
intervenţie medicală de urgenţă, personalul medical are dreptul să deducă
acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţei acestuia. În cazul
intervenţiilor medicale de urgenţă, consimţământul reprezentantului legal al
pacientului nu mai este necesar. Dacă un pacient este considerat incapabil
să-și dea consimțământul în cunoștință de cauză, o altă persoană este în
general autorizată să-și dea consimțământul în numele său (părinții sau
tutorii legali).
În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal,
pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât
permite capacitatea lui de înţelegere, iar în cazul în care furnizorii de
servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar
reprezentantul legal refuză să-şi dea consimţământul, decizia este declinată
unei comisii de arbitraj de specialitate. În România comisia de arbitraj este
constituită din 3 medici pentru pacienţi internaţi în spitale şi din 2 medici
pentru pacienţii din ambulator.
Consimţământul pacientului este obligatoriu:
 pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice
prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau
tratamentului cu care acesta este de acord;
299
 în cazul participării pacientului în învăţământul medical clinic şi la
cercetarea ştiinţifică (Legea 95/2006)
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără
consimţământul său, cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare
diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale.
Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidenţialităţii
datelor despre pacient şi a actului medical sau a celorlalte drepturi ale
pacientului, atrage după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională sau
penală, conform prevederilor legale.
Consimțământul pacientului este obligatoriu în cazul participarii
acestuia în învațământul medical clinic și la cercetarea științifică. Conform
legii, nu pot fi folosite pentru cercetare științifică persoanele ce nu sunt
capabile să îsi exprime vointa, cu exceptia obținerii consimțământului de la
reprezentantul legal, dacă cercetarea este facută și în interesul pacientului.
Cazurile de studii clinice în cercetarea medicală sunt situații în care
alături de acordul pacientului, în multe cazuri e necesară intervenția unui
comitet de etică sau a unui consiliu de evaluare instituțională, pentru
protecția legală a spitalului, a medicilor și a pacienților.
VIII.6 Legislația națională relevantă cu referințe la etica

medicală
 Legea 477/2004 privind Codul de conduită a personalului
contractual din autoritățile și instituțiile publice;
 Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu
modificările și completările ulterioare;
300
 Hotărârea Colegiului Medicilor din România nr. 2/2012 privind
adoptarea Statutului și a Codului de deontologie medicală a Colegiului
Medicilor din România;
 Decizia Colegiului Medicilor Dentiști din România nr 15/2010
privind adoptarea Codului deontologic al medicului dentist;
 Decizia Colegiului Farmaciștilor din România nr 1/2005 privind
adoptarea Statutului Colegiului Farmaciștilor din România și a Codului
deontologic al farmacistului, cu modificările ulterioare;
 Legea nr 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist,
biolog și chimist;
 OUG nr. 44/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical
generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi
organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România;
 Codul de etică și deontologie al asistentului medical generalist, al
moaşei şi al asistentului medical din România, stabilit de Adunarea generală
naţională a OAMGMAMR în data de 9 iulie 2009 şi intrat în vigoare la data
publicării sale în Monitorul Oficial al României, partea I;
 Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă
practică din 01.11.2013, aprobat prin Hotărârea Colegiului Psihologilor din
România nr. 4CN/2013 şi publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 715 din
20.11.2013 (M.Of. nr. 715/2013).
 Codul deontologic al Psihologului Clinician;
 Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu
drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului
Psihologilor din România;
 Codul deontologic al profesiei de asistent social, Monitorul Oficial
al României, Partea I, Nr. 173/6.III.2008;
301
 Legea 46/2003 privind drepturilor pacientului;
 Normele de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003.
Modif. 12.12.2016, Ministerul Sănătății (preluate din Codul de etică și
deontologie profesională a personalului contractual, Spitalul Județean de
Urgență Deva).
Bibliografie
1. Aluaș, M., 2014, Aspecte etice privind evoluția relației medic-pacient,
Studia UBB Bioethica, LIX, 1-2:11-22.
2. Colegiul Medicilor din România, 2016, Codul de deontologie medicală al
Colegiului Medicilor din România din 04.11.2016, (online), disponibil pe
https://lege5.ro/Gratuit/geztmojxhe3q/codul-de deontologie-medicala-al-
colegiului-medicilor-din-romania-din-04112016, accesat 11.12.2018.
3. Dancea, D., 2015, Jurământul lui Hipocrate depus de absolvenţii de
Medicină. Cum jură doctorii „pe toţi zeii şi zeiţele“ că vor fi medici buni,
în Adevărul.ro (21.10.2015), (online), disponibil pe
https://adevarul.ro/locale/timisoara/traditia-blasfemica-inca-respectata-
medicina-jura-absolventii-pe-zeii-zeitele-vor-doctori-buni-
1_564e30ab7d919ed50e62a4b2/index.html, accesat 10.12.2018.
4. Hajar, D., 2017, The Physician's Oath: Historical Perspectives, Heart
Views. 2017 Oct-Dec; 18(4): 154–159. doi:
10.4103/HEARTVIEWS.HEARTVIEWS_131_17.
5. Cimpoeru, N.C., 2016, Consimțământul informat al pacientului, (online),
disponibil pe https://aliantapacientilor.ro/wp-
content/uploads/2016/01/Articol-Consimtamantul-informat-
CIMPOERU-CLAUDIA.pdf, accesat 15.12.2018.
302
6. Parlamentul României, 2003, Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003 (Legea
drepturilor pacientului), în Monitorul Oficial nr. 51 din 29 ianuarie 2003,
(online), disponibil pe https://www.scjs.ro/
legislatie/pdf/Legea%20nr.46-2003.pdf, accesat 16.12.2018.
7. Parlamentul României, 2006, Legea nr. 95 - Exercitarea profesiei de
medic, Art. 378, (online), disponibil pe http://www.cnas.ro/page/legea-
nr-95-exercitarea-profesiei-de-medic.html, accesat 16.12.2018.
8. Spitalul de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc, 2018, Jurământul lui
Hipocrate, (online), disponibil pe https://spcm.ro/utile-
diverse/juramantul-lui-hipocrate, accesat 11.11.2018.
9. Ploscaru, M., 2018, Etica și deontologia medicală, Academia.edu,
(online), disponibil pe https://www.academia.edu/17090471/1.-Etica-si-
deontologia-medicala, accesat 21.11.2018.
10. Spitalul Județean de Urgență Deva, 2013, Codul de etică și deontologie
profesională a personalului contractual, (online), disponibil pe
http://spitaldeva.ro/spitaldeva/files/Cod_
conduita_personal_contractual.pdf, accesat 20.11.2018.
11. Miles, S.H., 2004, The Hipocratic Oath and the Ethics of Medicine. New
York: Oxford University Press; 2004, (online), disponibil pe
https://bioethics.georgetown.edu/2015/07/ physicians-the-morality-
ofeuthanasia-and-the-hippocratic-oath, accesat 20.11.2018.
12. Pro Vita, 2018, Bioetica pe înțelesul tuturor, (online), disponibil pe
https://www.provita bucuresti.ro/bioetica/bioetica, accesat 20.11.2018,
13. Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania, 2018, Un
jurământ din antichitate important și în prezent, (online), disponibil pe
https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102004288, accesat 20.11.2018.
14. Kantarjian, H., MD, Steensma, D., 2014, Relevance of the Hippocratic
Oath in the 21st Century, Asco Post (Oct. 15, 2014), (online), disponibil
303
pe http://www.ascopost.com/issues/october-15-2014/relevance-of-the-
hippocratic-oath-in-the-21st-century, accesat 15.11.2018.
15. Riddick, F., 2003, The Code of Medical Ethics of the American Medical
Association, Ochsner J. 2003 Spring; 5(2): 6–10.
16. Pellegrino E. D., 1985, The Ethics Beneath the Etiquette, în Thomas
Percival, Medical Ethics. Birmingham, AL: Classics of Medicine
Library.
17. Radomyski, M., 2011, Medical Oaths: When Religion and Ethics
Collide, Amsterdam Law Forum, 3(1): 68-80.
18. Beauchamp, J., 2013, Principles of Biomedical Ethics, Erlanger Medical
Ethics Orientation Manual, 1-12.
19. Weise, M., 2016, Medical Ethics Made Easy, Professional Case
Management. 21 (2): 88–94. doi:10.1097/ncm.0000000000000151.
20. Gillon, R., 1994), Medical ethics: four principles plus attention to scope,
British Medical Journal. 309 (184): 184. doi:10.1136/bmj.309.6948.184.
21. MacDougall, H., Langley, R., 2018, Medical Ethics. Past, Present And
Future, (online), disponibil pe
http://www.royalcollege.ca/rcsite/documents/bioethics/medical-ethics-
summary-e.pdf, accesat 15.10.2018.
22. Burla, C., 2014, Alzheimer, Dementia and the living will: a proposal.
Medicine, Healthcare and Philosophy. 17.3 (3): 389–395.
doi:10.1007/s11019-014-9559-8.
23. Childress, J., Beauchamp, T., 1978, Principle of Biomedical Ethics,
Fifth Edition (2001), Oxford University Press, London, UK, (online)
disponibil pe https://books.google.ro/books?
hl=en&lr=&id=_14H7MOw1o4C&oi=fnd&pg=PR9&dq=Childress,+J.,+
Beauchamp,+T.,+1978,+Principle+of+Biomedical+Ethics,&ots=1wVn_J
CkTq&sig=_v5hSiC5eiGh8bxw8GDOoy17mIs&redir_esc=y#v=onepage
304
&q=Childress%2C%20J.%2C%20Beauchamp%2C%20T.%2C%201978
%2C%20Principle%20of%20Biomedical%20Ethics%2C&f=false,
accesat 15.10.2018.
24. Jotterand, F., 2005, The Hippocratic Oath and Contemporary Medicine:
Dialectic Between Past Ideals and Present Reality?". The Journal of
Medicine and Philosophy. 30 (1): 107–128.
doi:10.1080/03605310590907084.
25. Georgescu, F., 1978, Filozofie si medicină, Editura Medicală, București.
26. Crișan, H., 2018, Abordări teoretice ale deciziilor controversate în etica
medicală, Cultura vieții (12.03.2018), (online), disponibil pe
http://www.culturavietii.ro/2018/03/12/abordari-teoretice-ale-deciziilor-
controversate-in-etica-medicala, accesat 16.11.2018.
27. Beauchamp, J., Childress, F, 2009, Principles of Biomedical Ethics. The
6th Edition, Oxford University Press, New York, USA.
28. Astărăstoae, V., 2016, Tendinţe și confruntări europene și globale în
teoria și practica medicală. Cazul României. O analiză etică, (online),
disponibil pe http://www.turismuldesanatate.ro/wp-
content/uploads/2016/11/06_Vasile_Astarastoae.pdf, accesat 16.11.2018.
29. Țîrdea, T., 2005, Bioetică: origini, dileme, tendinţe, Ministerul Sănătății,
Republica Moldova, Chișinău.
305
306

EDA - Editura - Vlad Ciprian

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EDA - Editura - Vlad Ciprian

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ciprian VLAD

ETICĂ ȘI DEONTOLOGIE ACADEMICĂ

EDITURA Galaţi University Press

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

I. Vlad, Ciprian (coord.)

Caseta conţinând descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a

Redactarea descrierii CIP în afara Bibliotecii Naţionale a

Etică și deontologie academică

Etică și deontologie academică

După publicarea Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea

Lucrarea de față prezintă în cele opt capitole materiale și idei ale

S-a constatat de multe ori, că este mai bine să previi o abatere de la

La realizarea prezentei lucrări au participat atât cadre didactice de

Fiecare capitol este bine structurat și conține bibliografie.

Cel de-al doilea capitol, intitulat Plagiatul, autoplagiatul și alte abateri

În capitolul III, intitulat Bune practici în activitatea de brevetare, se

Capitolul IV - Principii generale de evaluare. Etapele evaluării

În capitolul V, intitulat Bazele de date științifice. Accesul mobil la

Penultimul capitol aduce completări suplimentare și se constituie într-

Capitolul final abordează aspecte de Etică și deontologie academică în

Prezenta carte se dorește a fi un material care să vină în ajutorul cadrelor

Doresc să mulțumesc pe această cale colaboratorilor care m-au sprijinit

Jurist BRATOVEANU, Dumitrache Bogdan

Prof.univ.dr.ing. FRANGU, Laurențiu

Prof.univ.dr. MATEI, Mădălina Nicoleta

Conf.univ.dr. MATIC, Andreea Elena

Prof.univ.dr.habil. MEREUȚĂ, Claudiu

Prof.univ.dr.ing. MEREUȚĂ, Elena

Prof.univ.dr.ing.dr.ec.habil. STANCIU, Silvius

Drd. URSACHI, Lenuța

Prof.univ.dr.ing. VASILESCU, Elisabeta

Conf.univ.dr.ing. VLAD, Ciprian

Andreea Elena MATIC

I.1 Aspecte generale privind morala, etica și deontologia profesională 15

I.1 Aspecte generale privind morala, etica și deontologia

I.2 Reglementări internaționale referitoare la proprietatea

Proprietatea intelectuală reprezintă „o formă de titlu legal care

Dreptul de proprietate intelectuală îi conferă titularului său atât

În primul rând se impune să menționăm faptul că Declarația

I.3 Cadrul intern (din dreptul românesc) de reglementare a

Articolul 130 alineatul (1) prevede obligativitatea fiecărei instituții

I. Carta Universității „Dunărea de Jos” din Galați este, conform

II.1 Buna conduită în cercetarea științifică 59

II.1 Buna conduită în cercetarea științifică

II.2 Plagiatul și autoplagiatul

II.2.2 Aspecte specifice autoplagiatului

II.2.3 Autorii faptelor de plagiat și autoplagiat

Pentru îndeplinirea corectă și completă a sarcinilor sale, Consiliul

Sancțiuni care pot fi aplicate de conducerea instituției de cercetare-

II.3 Alte abateri de la buna conduită în cercetarea științifică,

Silvius STANCIU, Claudiu MEREUȚĂ, Bogdan Dumitrache

III.1 Introducere 119

III.2 Obținerea brevetului de invenție

Figura III.2. Etape în obținerea brevetului de invenție14

Figura III.3. Surse de documentare OSIM17

În baza de date RoPatenTSearch sunt incluse datele bibliografice și

Tabelul III.2. Baze internaționale de date recomandate de OSIM pentru

Figura III.6. Înregistrare online cerere de brevet23

Cererea de acordare a brevetului de invenție poate fi transmisă și prin

Tabel III.3. Etape în brevetarea unui soi de plante27

III.3 Date statistice privitoare la activitatea de brevetare din

Figura III.7. Brevete înregistrate în România în perioada 2007-201728

Numărul de cereri de brevete înregistrate de universități a înregistrat