Plan de idei:

O scrisoare pierduta de I.L Caragiale (comedie,realism, 1885)

Reper 1:

 Aparitie: 1885, revista convorbiri literare, epoca marilor clasici

 Curent literar: Realismul este un curent literar care s-a manifestat în secolul al XIX-lea și are drept centru
de iradiere Franța. Este o mișcare, curent, atitudine în creație / teoria literară și artistică având ca
principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice. Este o concepție
opusă idealismului, potrivit căruia lucrurile există independent de faptul că sunt percepute sau nu.
Doua trasaturi ale realismului din text:

1. Avand o trasatura de caracter, personajele pot fiincadrate intr-o tipologie specific umana,
sugerand faptul ca societatea estecorupta, iar interesul este pe primul loc. Astfel, sunt tiplogii
precum Zaharia tipul încornoratului (Trahanache), tipul cochetei (Zoe Trahanache) tipul
politicului( Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Dandanache), tipulcetateanului
simplu (cetateanul turmentat) si tipul functionarului (Pristanda).
2. O alta caracteristica a piesei prin care poate fi incadrata in realism este faptul caopera are un rol
moralizator, evidentiat prin intermediul personajelor ridicole,puse in situatii comice.
Reper 2:

 Tema- viata distorsionata a burgheziei romanestide la sfarsitul secolului al XIX-lea

 Imagini/Idei poetice:
1. O scena reprezentativa in acest sens este discutia initiala, din scena I, actul Idintre Tipatescu
si Pristanda. Ghita, da umil raportul prefectului despre rondulzilei executand cu slugarnicie
ordinele primite. Coruptia si abuzul in serviciu sunttrecute cu vederea, Tipatescu constient
de salariul mic al lui Pristanda, nureactioneaza la stegurile pe care acesta le fura.
2. O alta scena reprezentativa este cea in care Zoe il convinge pe Tipatescu, prinsantaj
emotional, sa-si dea votul candidatului aflat in opozitie, de dragulreputatiei ei, astfel
exprimand imoralitatea vietii personale si inconsecventadeciziilor politice.
Reper 3

 2 elemente de structura:
1. Titlul: constituie motivul central, dar si intriga piesei. Prima este o scrisoare dedragoste a lui
Tipatescu pentru Zoe, gasita de cetatenul turmentat, sustrasa cuviclesug de catre Catavencu,
pierduta apoi in incaierarea dinaintea alegerilor,regasita de catre cetateanul turmentat si in
final inapoiata Zoei. O alta scrisoareasemanatoare este cea prin care Agamemnon
Dandanache isi castiga postul dedeputat. Aflata la inceputul si la sfarsitul operei, motivul, da
o simetrie piesei. Lanivel simbolic, scrisoare devine o arma de santaj folosita pentru preluare
puterii,denotand lipsa de scrupule a personajelor.
2. Actiunea: (mic rezumat in care evidentiez tema si relatiile dintre personaje, cu accent pe
motivul importantei scrisorii)

INCHEIERE!!!!!
Iona de Marin Sorescu (drama neomodernista, 1968)

Reper 1:

 Aparitie: 1968,parte din trilogia “Setea muntelui de soare”, revista luceafarul

 Curent literar: Drama este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, care infatiseaza viata
realaprintr-un conflict complex si puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu sufletul plin
deframantari si stari contradictorii. Actiunea este incarcata de tensiune si scene violente, cu intamplarisi
situatii tragice, in care eroii au un destin nefericit.
Doua trasaturi ale dramei din text:

1. Autorul isi exprima sentimentele in mod indirect prin intermediul personajului, folosind ca mod
deexpunere dialogul. Un dialog realizat prin dedublarea lui Iona, acesta vorbind cu sine insusi. Este
structurat in tablouri, patru tablouri, primul si ultimul realizandu-se intr-un spatiu deschis, iar cele
centrale intr-un spatiu inchis.
2. La inceputul fiecarui tablou autorul plaseaza indicatii scenice ample destinate fixarii spatiului si
menite sa individualizeze personajul: Ca orice om foarte singur, Iona vorbeste tare cu sine insusi, isi
pune intrebari si-si raspune, se comporta tot timpul ca si cand pe scena ar fi doua personaje”.
Reper 2:

 Tema - conflictul interior – strigătul tragic al individului însingurat, care face eforturi disperate de a-şi
regăsi identitatea, neputinţa eroului de a înainta pe calea libertăţii şi a asumării propriului destin,
raportul dintre individ şi societate.
 Imagini/Idei poetice:
1. Tabloul I. Iona este pescar, omul aflat în faţa întinderii imense de apă, marea, care simbolizează
viaţa, libertatea, deschiderea spre un orizont nelimitat. Iona este un pescar ghinionist, care, deşi
îşi doreşte să prindă peştele cel mare, prinde numai “fâţe” şi, pentru a rezolva neputinţa impusă
de destin atunci când vede “că e lată rău”, îşi ia totdeauna cu el un” acvariu ca să pescuiască
peştii care “au mai fost prinşi o dată”, semnificând faptul că omul lipsit de satisfacţii se refugiază
în micile bucurii cunoscute, pe care le mai trăise şi alte daţi. Din pricina neputinţei, lona trăieşte
drama unui ratat, unui damnat.
2. Tabloul al IV-lea îl prezintă pe Iona în gura “ultimului peşte spintecat”, respiră acum alt aer, nu
mai vede marea, ci nisipul ca pe “nasturii valurilor”. Dornic de comunicare în pustietatea imensă,
îşi strigă semenii: “Hei, oameni buni!”. Apar cei doi pescari care au în spinare bârnele, iar Iona se
întreabă de ce întâlneşte mereu “aceeaşi oameni”, sugerând limita omenirii captive în lumea
îngustată “până într-atâta?”. Orizontul lui Iona se reduce la o burtă de peşte, după care se
zăreşte “alt orizont” care este “o burtă de peşte uriaş”, apoi “un şir nesfârşit de burţi. Drama
umană este aceea a vieţii apăsătoare, sufocante, din care nimeni nu poate evada în libertate:
“Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva, o dată ce te-ai născut. Doamne, câţi peşti unul
într-altul!”, simbolizând ideea că în viaţă omul are un şir nesfârşit de necazuri, de neplăceri care
uneori se ţin lanţ.Soluţia de ieşire pe care o găseşte Iona este aceea a spintecării propriei burţi
care ar semnifica evadarea din propria carceră, din propriul destin, din propria captivitate.
Drama se termină cu o replică ce sugerează încrederea pe care i-o dă regăsirea sinelui,
cunoaşterea propriilor capacităţi de acţiune, concluzionând că “e greu să fii singur” şi
simbolizând un nou început; “Răzbim noi cumva la lumină”. Tăierea propriei burţi poate fi un
gest reflex sau o sinucidere, o.părăsire voită a lumii înconjurătoare şi o retragere în sine, aceasta
fiind unica salvare pe care o găseşte.
Reper 3

 2 elemente de structura:
1. Titlul: denumeşte personajul eponim care apare într-o triplă ipostază: pescar, călător şi
auditoriu..
2. Structura textului dramatic : Piesa este alcătuită din patru tablouri, într-o alternare de afară
(I şi IV) şi de înăuntru (II şi III). În mod cu totul aparte, relaţiile spaţiale se definesc prin
imaginar, marea, plaja şi burţile peştilor fiind metafore ale existenţei umane, precum şi prin
spaţiul închis, psihologic al protagonistului, care îşi pune întrebări şi îşi răspunde. Relaţiile
temporale reliefează, în principal, perspectiva discontinuă a timpului psihologic, cel
cronologic fiind numai un procedeu artistic de amplificare a stărilor interioare ale
protagonistului.

INCHEIERE!!!!!