Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Isaila Anamaria Cristina IFR ANUL2 PDF
Isaila Anamaria Cristina IFR ANUL2 PDF
2
Din aceste motive, societățile recurg la diverse proceduri pentru a-și diversifica
afacerea. Pe plan internațional, fenomenul fuziunii a devenit o soluție de salvare a
societăților cu mult înainte de a se regăsi și în România. Datorită complexității
procedurii, această modalitate de dezvoltare economică a întâmpinat dificultăți în
aplicarea la nivel național, însă, datorită numeroaselor avantaje, societățile române au
ajuns tot mai des să urmeze acest proces.
Fuziunea a două sau mai multe societăţi se poate realiza în două modalităţi:
• Prin absorbirea unei societăţi de către o altă societate. Drepturile şi obligaţiile
societăţii absorbite se transferă în patrimoniul societăţii care o absoarbe;
• Prin contopire a două sau mai multe societăţi pentru a alcătui o societate nouă.
Drepturile şi obligaţiile societăţilor implicate ce urmează să fie radiate ca efect al
fuziunii, se transferă în patrimoniul societăţii nou-înfiinţate.
FUZIUNEA
Transferul patrimoniului este un transfer cu caracter universal. Obligaţiile
societăţilor care sunt radiate ca urmare a fuziunii se regăsesc în patrimoniul societăţii
rezultante, care va deveni debitor pentru datoriile fostei societăţi. Atât fuziunea cât şi
divizarea se pot realiza între societăţi având forme diferite.
Nu se poate vorbi de o fuziune decât în condiţiile în care la operaţiune participă
cel puţin două societăţi. Absorbţia unei sucursale sau a unui alt sediu secundar al unei
societăţi nu înseamnă fuziune, ci transfer de întreprindere sau cesiune de fond de comerţ.
În cazul fuziunii se va respecta aceeaşi formă pentru noua societate. Nu se poate
concepe o fuziune între persoane juridice de tipuri diferite. De exemplu nu se poate
concepe o fuziune între o persoană juridică de drept public şi una sau mai multe persoane
juridice de drept privat.
NU SE POATE CONCEPE:
• fuziune între o persoană juridică cu scop nepatrimonial (o asociaţie, o fundaţie)
şi o societate juridică cu scop patrimonial;
• fuziune între o regie autonomă şi o societate comercială;
• fuziune între o organizaţie cooperatistă şi o societate comercială;
• fuziune între o societate profesională cu personalitate juridică şi un grup de
interese economice, etc
Dacă scopul membrilor persoanelor juridice implicate este de a fuziona, atunci
acele persoane juridice trebuie mai întâi transformate. Transformarea să fie în societăţi
comerciale şi ulterior să fie începute demersurile de fuziune.
3
EFECTELE FUZIUNII
Contractul de fuziune – în cazul societăţilor comerciale se încheie un nou contract de
societate între asociaţii sau acţionarii societăţilor implicate
Transmiterea drepturilor şi obligaţiilor la fuziunea – este o transmitere universală a
patrimoniului.
Atât bunurile cât şi drepturile persoanei juridice absorbite cât şi obligaţiile acesteia trec
la societatea rezultantă:
• ca o masă patrimonială, şi
• nu ca un transfer cu titlu particular.
Creditorii societăţilor care încetează să existe devin creditorii societăţii
rezultante.
Dispariţia şi modificarea persoanelor juridice
Fuziunea are ca efect şi radierea societăţii absorbite (participante la fuziune). Încetarea
personalităţii juridice a societăţii are loc fără dizolvare şi lichidare. Se face nemijlocit,
prin finalizarea fuziunii.
Mărirea patrimoniului societăţii rezultante
Se măreşte inclusiv capitalul social în cazul societăţilor participante la fuziune.
Rezultă şi o nouă structură a membrilor persoanei juridice, a acţionariatului la societatea
absorbantă sau societatea rezultantă. Se adăugă membrii sau acţionarii societăţii
absorbite (contopite).
DIVIZAREA
De asemenea divizarea se poate realiza prin două modalităţi (art.233 alin 2,3 Cod civil):
• prin împărţirea întregului patrimoniu al societăţii, care îşi încetează existentă,
între două sau mai multe societăţi existente ori care iau astfel fiinţă;
• prin desprinderea unei părţi din patrimoniul societăţii, care îşi continuă existenţa,
şi transmiterea acestei părţi către una sau mai multe societăţi existente sau care
iau fiinţă.
Reprezintă operaţiunea juridică prin intermediul căreia:
• fie dintr-o persoană juridică unică se crează două sau mai multe societăţi noi prin
împărţirea patrimoniului, cu efectul dispariţiei persoanelor juridice iniţiale;
4
• fie prin împărţirea patrimoniului unei persoane juridice între două sau mai multe
persoane juridice care există deja, cu efectul dispariţiei persoanei juridice iniţiale;
• fie prin desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice:
o care continuă să existe şi
o e transmite acea parte către una sau mai multe societăţi care există sau care
se înfiinţează în acest mod
Tipuri de divizare:
• divizare totală - împărţirea patrimoniului unei persoane juridice:
o între două sau mai multe persoane juridice care există deja sau
o între două sau mai multe persoane juridice care se înfiinţează prin divizare
• divizare parţială
o desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice
o transmite acestei părţi către una sau mai multe societăţi care există sau care
se înfiinţează în acest mod
Indiferent de tipul de divizare, din această operaţiune nu pot rezulta persoane
juridice noi de alt tip decât cel din care face parte societatea iniţială.
EXEMPLU:
• prin divizare nu se pot constitui două sau mai multe societăţi comerciale dintr-o
asociaţie sau fundaţie şi
• prin divizare nu se pot constitui societăţi comerciale dintr-o regie autonomă ori
ONG-uri
Dacă membrii persoanei juridice implicate au în scop divizarea, atunci acele
persoane juridice trebuie mai întâi transformate şi ulterior devizate.
EFECTELE DIVIZĂRII
Patrimoniul persoanei juridice care a încetat să existe prin divizare:
• se împarte în mod egal între persoanele juridice dobânditoare dacă prin actul ce a
dispus divizarea nu s-a stabilit o altă proporţie
• împărţirea are în vedere atât bunurile şi drepturile cât şi datoriile
• împărţirea acestora, în caz de divizare a persoanelor juridice de drept privat, este
rezultatul convenţiei între membrii (acţionari, asociaţi) persoanei juridice.
În cazul divizării parţiale, efectul divizării este reducerea patrimoniului persoanelor
juridice iniţiale.
Reducerea patrimoniului înseamnă:
5
• atât reducerea părţii active a patrimoniului (bunuri şi drepturi),
• cât şi reducerea părţii passive a patrimoniului (obligaţii).
Reducerea patrimoniului persoanei juridice divizate este proporţională cu partea
transmisă. În cazul în care partea desprinsă se transmite mai multor persoane juridice
deja existente sau care se înfiinţează în acest mod, împărţirea patrimoniului se va face
proporţional cu partea desprinsă.
Între persoanele juridice dobânditoare, împărţirea părţii desprinse se va face în
mod egal, dacă prin actul de divizare nu s-a stabilit o altă proporţie.
Răspunderea în caz de divizare
În cazul divizării, fiecare dintre persoanele juridice dobânditoare va răspunde:
• integral pentru obligaţiile legate de bunurile care formează obiectul drepturilor
dobândite sau păstrate şi
• proporţional cu valoarea drepturilor dobândite sau păstrate, socotită după
scăderea obligaţiilor aferente acestora, pentru celelalte obligaţii ale persoanelor
juridice divizate.
Dacă este supusă divizării o persoană juridică de drept public, prin actul de
reorganizare se va putea stabili şi un alt mod de repartiţie a obligaţiilor.
Contractele se vor repartiza în toate cazurile de divizare:
• între persoanele juridice rezultante ale procesului de divizare în aşa fel încât
executarea fiecăruia dintre contracte să se facă în întregime de către o singură
persoană juridică dobânditoare
• dacă o astfel de repartiţie nu este cu putinţă, atunci prin actul de divizare unele
contracte se vor repartiza la mai multe societăţi rezultante
• se va ţine seama de necesitatea ca, pentru anumite tipuri de afaceri sau activităţi,
să se obţină autorizarea din partea organelor competente. Aceasta pentru a evita
crearea unei persoane juridice lovite de incapacitatea specială de folosinţă.
Dacă există contracte încheiate în considerarea calităţii persoanelor juridice
supuse reorganizării, acestea nu îşi încetează efectele cu excepţia cazului:
• în care părţile au stipulat expres contrariul sau
• menţinerea ori repartizarea contractului este condiţionată de acordul părţii
interesate
Dacă menţinerea sau repartizarea contractului este condiţionată de acordul
părţii interesate, aceasta va fi notificată sau înştiinţată:
• prin scrisoare recomandată
6
• cu confirmare de primire
• pentru a-şi da ori nu consimţământul în termen de 10 zile lucrătoare de la
comunicarea notificării sau înştiinţării.
Lipsa de răspuns în acest termen echivalează cu refuzul de menţinere sau preluare
a contractului de către persoana juridică succesoare. În cazul societăţilor aflate în
procedura de lichidare, fuziunea sau divizarea se pot efectua numai înainte de începerea
repartiţiei între asociaţi a părţilor ce li se cuvine din lichidare.
7
FUZIUNEA SAU DIVIZAREA; EFECTE PATRIMONIALE
Efecte faţă de acţionari şi asociaţi
Societatea care îşi încetează existenţa transmite patrimoniul său către societatea
sau societăţile beneficiare. Asociaţii sau acţionarii societăţii dizolvate dobândesc părţi
sociale sau acţiuni la societăţile beneficire ale transmiterii universale.
Efecte faţă de creditorii societăţilor participante
Societatea absorbantă preia drepturile şi obligaţiile societăţii absorbite. Drepturile
şi obligaţiile societăţilor dizolvate sunt preluate de noile societăţi înfiinţate.
Societăţile care dobândesc bunuri prin efectul dizolvării răspund:
• faţă de creditori pentru obligaţiile societăţii care s-a dizolvat,
• direct proporţional cu valoarea bunurilor dobândite, dacă actul de divizare nu
prevede altfel
Dacă nu poate fi indetificată cu certitudine societatea răspunzătoare pentru o
anumită obligație, toate societățilr dobânditoare de bunuri răspund solidar pentru acea
obligație. Efectele patrimonicale ale divizării se produc, în mod corespunzător și în
situația divizării prin desprinderea unei părti din patrimoniul la care se referă art. 233
alin.3 din Legea nr.31/1990.
În urma studiului efectuat putem concluziona că fuziunea este o operațiune
benefică în salvarea societăților, ajutând la consolidarea acestora, stimulând creșterea
economică, oferind avantajele unui nou segment de clienți, a eliminării competiției, fără
un efort prea mare. Deși există posibilitatea eșuării acestei uniuni, dacă se analizează
corect riscurile și se găsesc soluții, fuziunea poate aduce venituri mari.
8
Bibliografie: