Tema 1.

Enumerați trei noi roluri ale cadrului didactic din perspectiva curriculum-ului pentru
învățământul preșcolar. Asociați fiecărui rol câte o activitate specifică pe care o realizează profesorul
de la învățământul preșcolar în cadrul domeniului Om și societate.

În sistemul de învățământ românesc, învățământul preșcolar se organizează după un document

reglator al activităților, domeniilor, competențelor, obiectivelor de învățare, numit Curriculum pentru
educația timpurie, Anexa la ordinul ministrului Educației Naționale nr. 4.694/2.08.2019.

Profesorul pentru învățământ preșcolar sau educatorul se ghidează după acest document pentru
întocmirea planificării și a proiectării didactice, document care prevede, pe lângă alte aspecte
organizatorice importante, și câteva roluri pe care trebuie să le îndeplinească un cadru didactic în
activitatea cu preșcolarii. Printre aceste roluri, amintim : profesorul trebuie să fie observator, facilitator,
mediator, model, manager, partener al copilului și al părinților, al celorlalte cadre didactice și al
specialiștilor.

Dintre aceste roluri, deși toate sunt foarte importante, consider că următoarele trei se află în
strânsă legături și fără ele procesul instructiv-educativ nu ar mai fi unul eficient  : profesorul trebuie să fie
facilitator, model și partener al copilului și al părinților, al celorlalte cadre didactice și al specialiștilor.

1. Profesorul trebuie să fie facilitator. Profesorul facilitator nu este o persoană autoritară, care
folosește strategii și mijloace de învățământ învechite, care dictează un volum mare de informații și care
se așteaptă ca elevii/preșcolarii să le înțeleagă și să le asimileze cantitativ, într-o perioadă de timp relativ
scurtă. Profesorul facilitator găsește întotdeauna cele mai bune mijloace de predare-învățare, se
adaptează nivelului și nevoilor elevilor săi și pune accentul pe copil, pe relația pe care o construiește cu
acesta, astfel încât el să devină doar o punte de legătură între informație și copil. Astfel, profesorul
facilitator ghidează elevii să învețe și să descopere singuri, motivează elevii să își dezvolte gândirea
critică, susține elevii să își stabilească propriile obiective și îi ghidează în propriul proces de învățare,
încurajează munca în echipă și colaborativă, oferă feed-back constructiv, folosește metode integrate de
predare-învățare, încurajează creativitatea și inovația, crează contexte și oportunități de învățare
ancorate în realitate, aplicabile în viața de zi cu zi.
 Activitate specifică – Semaforul (colaj). Activitatea vizează evidențierea caracteristicilor unor
obiecte localizate în spatial înconjurător și consolidarea cunoștințelor cu privire la regulile de circulație
ce trebuie respectate în viața de zi cu zi.

Obiectivele operaționale sunt: precizarea semnificației culorilor semaforului; identificarea

materialelor pentru realizarea colajului; realizarea colajului pe suportul oferit; prezentarea colajului
realizat.

Dirijarea învățării: Îi anunț pe copii că vom realiza împreună un semafor. Semaforul nostru și-a
pierdut culorile, iar sarcina noastră este să i le redăm în ordine. Vom intui materialele de care avem
nevoie pentru a realiza semaforul (suport de carton negru, lipici, pensule, hârtie creponată – roșu,
galben și verde). Le prezint copiilor etapele de lucru: Etapa 1: lipirea hârtiei creponate de culoare roșie
în partea de sus; Etapa 2: lipirea hârtiei creponate de culoare galbenă în cercul din mijloc; Etapa 3:
lipirea hârtiei creponate de culoare verde în ultimul cerc de jos. Înainte să ne apucăm de lucru ne vom
încălzi mânuțele: „Mișcăm degețelele/ Batem tare palmele/ Răsucim încheietura/ Și dăm mingea dura,
dura”. Voi apela la cunoștințele lor și voi realiza planșa model ; le voi arăta copiilor modul de lucru
corect, utilizând materialele puse la dispoziție. Voi oferi sprijin copiilor atunci când mi se solicită,
lăsându-i astfel să descopere singuri tehnica de lucru, dispunerea corectă a elementelor în colaj,
folosirea adecvată a materialelor de lucru. De asemenea, voi apela la creativitatea lor pentru
înfrumusețarea semaforului, îi voi lăsa să lucreze în echipă astfel încât să dezvolt spiritul de activitate
colaborativă și voi insista, adesea, asupra aspectului practic pe care îl are activitatea aceasta în viața lor
de zi cu zi.

2. Profesorul trebuie să fie model. În general, profesorul, date fiind experiența și cunoștințele
sale, este un model pentru elevii săi. În mod special, în învățământul preșcolar, educatorul trebuie să fie
un model pentru preșcolari, întrucât se afla în acea etapă a copilăriei în care absorb multe informații, își
formează în minte modele de urmat, copiază comportamente și atitudini în viața de zi cu zi. Astfel,
educatorul trebuie să aibă o ținută și un comportament ireproșabil, astfel încât elevii să vadă în el doar
aspectele pozitive pe care să le preia și să le transforme în automatisme. Profesorul model trebuie să
răspândească în jurul său dragoste, bunătate, blândețe, respect, admirație, sinceritate, puritate, cinste,
calm față de elevii săi. El are menirea de a-i educa, de a-i învăța, de a le da o bogată învățătură
sufletească, de a fi modelul lor. Astfel, profesorul model ar putea constitui pentru fiecare ‘’părintele’’ de
la şcoală. Acest lucru i-ar determina pe copii să fie şi ei elevi model.
 Activitate specifică – Să învățăm de la pinguinul Willy! Activitatea vizează formarea capacității
de recunoaștere și înțelegere a comportamentelor pozitive și negative.

Obiectivele operaționale sunt: numirea personajelor principale ale poveștii; așezarea

personajelor în ordinea apariției lor în poveste; exprimarea opiniei cu privire la personajele poveștii;
construirea unui personaj model.

Dirijarea învățării: Voi prezenta conţinutul poveştii clar, coerent şi expresiv, cu un ton şi o
mimică adecvată. În timp ce povestesc voi avea în vedere mutarea siluetelor pe machetă, în funcţie de
şirul poveştii. Cu ajutorul metodei interactive „Explozia stelară”, preșcolarii vor răspunde la o serie de
întrebări, pe baza conținutului poveștii. Pe baza răspunsurilor lor, ei își vor exprima acordul sau
dezacordul cu privire la anumite personaje din poveste și vor construi, fiecare, personajul model după
care ar dori să se ghideze în viață.

3. Profesorul trebuie să fie partener al copilului și al părinților, al celorlalte cadre didactice și al

specialiștilor. Atât în învățământul preșcolar, cât și în cel primar, este foarte important ca profesorul să
aibă o relație bună nu doar cu copilul, ci și cu părinții acestuia, deoarece o legătură bazată pe respect
reciproc, încredere și comunicare permanentă este favorabilă dezvoltării armonioase a copiilor. Astfel,
pe lângă legătura pe care o are cu părinții, dar și cu ajutorul lor, profesorul trebuie să dezvolte
parteneriate și cu alte personae avizate care pot influența, în mod pozitiv, procesul instructiv-educativ
din perioada preșcolară. Împreună cu acești specialiști (psiholog, consilier școlar, asistent, medic,
nutriționist, polițist, preot etc) se pot realiza, periodic, activități frumoase care să aibă un impact major
asupra comportamentului preșcolarului, activități la care să participle și părinții și copiii, pentru
consolidarea relației construite anterior.

Activități specifice:

- cu psihologul: gestionarea emoțiilor, rezolvarea conflictelor, abilități de negociere și de comunicare;

- cu medicul: adoptarea unui stil de viață sănătos;

- cu nutriționistul: adoptarea unei alimentații echilibrate;

- cu polițistul: reguli de circulație, dezvoltarea spiritului civic ;

- cu preotul: diversitatea religioasă, importanța lui Dumnezeu în viața de zi cu zi.