Universitatea din Piteşti

Facultatea de Ştiinţe, Educaţie fizică şi Informatică

Specializarea: Terapie ocupaţională
Anul: I
Student: SANDU RAMONA FLORINA
Disciplina: Fundamentele psihologiei II

IMAGINATIA proces psihic cognitiv complex de elaborare a unor imagini şi proiecte noi, pe baza
combinării şi transformării experienţei; proces psihic cognitiv, care constă în crearea imaginilor,
obiectelor şi fenomenelor anterior nepercepute; proces psihic al cărui rezultat îl constituie obţinerea
unor reacţii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor.

Imaginația este procesul cognitiv superior de elaborare a unor idei sau proiecte noi pe baza
selectării, combinării și recombinării experienței anterioare. Imaginația nu are ca specific o
reproducere a realității, ci de a adăuga ceva nou acesteia. Personalitatea subiectului este puternic
implicată, iar produsele sale sunt cu atat mai valoroase cu cât sunt mai diferite de ceea ce există deja,
deci cu cât sunt mai originale.
Gândirea permite surprinderea a ceea ce este esențial, necesar și general în realitate sau ceea ce
este logic posibil, imaginația explorează necunoscutul, posibilul, viitorul.
A. Einstein considera că imaginaţia este mai importantă decât gândirea, în ceea ce priveşte
sporirea forţelor creatoare ale omului

Imaginația reproductivă
Cea mai frecventă formă a imaginației, solicitată aproape zilnic este imaginația reproductivă. Ea constă
în capacitatea noastră de a ne reprezenta diferite lucruri, fenomene, întămplări, numai pe baza unei
relatări verbale, fără sprijinul unui material concret, intuitiv.
Imaginaţia reproductivă
• este o formă activă, conştientă şi voluntară, constând în construirea mintală a imaginii unor realităţi
existente în prezent sau în trecut, dar care nu pot fi percepute direct.
– Ex: reconstituirea modului in care oamenii traiau in Roma antica sau in comuna primitiva
• combinarea de imagini şi idei se ealizează sub influenţa unor indicaţii concrete, a unor schiţe sau, cel
mai frecvent, a indicaţiilor şi descrierilor verbale.
– Nu trebuie sa confundam imaginatia reproductiva cu memoria sau reprezentarea.
– Daca memoria realizeaza o reproducere fidela a informatiei,imaginatia construieste noi realitati.
Elevii își pot imagina foarte bine cum arată tundra pe baza descrierilor făcute de profesor, chiar
dacă nu li se prezintă o planșă. Tot în această categorie intră și povestirile înflorate, exagerate,
caracteristice unor vânători sau pescari, în realitate este îmbogățită substanțial cu completări
fanteziste.

IMAGINAȚIA CA MECANISM FIZIOLOGIC

Imaginaţia, ca şi toate celelalte procese psihice, reprezintă funcţia scoarţei emisferelor
mari. Caracterul complicat, nedeterminat al imaginaţiei, legătura ei cu emoţiile dau temei pentru a
presupune, că mecanismele fiziologice ale ei sint amplasate nu numai in scoarţă, dar şi in segmentele
mai adancite ale creierului. In acelaşi timp imaginile, apărute in creier, efectuează o acţiune de reglare
asupra proceselor periferice, schimband funcţionarea lor. In această privinţă, din toate procesele
psihice, imaginaţia ţine mai mult de procesele organice şi permite a influenţa asupra lor. Din viaţa
zilnică se cunoaşte in ce mod tabloul, creat de imaginaţie, generează accelerarea pulsului, schimbarea
respiraţiei, paliditatea feţei etc. Deseori se intalnesc cazuri de sugerare a unor boli. De obicei aceasta se
manifestă la persoanele sensibile cu imaginaţie bogată. (Atunci cind Flober scria scena otrăvirii Emei
Bovari, eroinei romanului vestit, el percepea clar gustul arsenicului in gură).
METODE DE STIMULARE A IMAGINAȚIEI
 Brainstormingul, metodă fundamentată de psihologul american A. Osborn, se aplică în
grup. Acesta este format din 11-12 subiecți ce lucreaza împreună timp de 30-50 de minute: -dați frâu
liber imaginației și propuneți cât mai multe idei, fără să vă preocupe neaparat calitatea lor; -aprecierile
critice sunt interzise, deci nimeni nu are voie să facă observații negative, să constate, să se mire sau să
aibă indoieli asupra valabilității ideilor propuse; -sunt încurajate asociațiile neobișnuite de idei;
imaginația trebuie să fie lăsată total liberă, iar ideile extravagante să fie acceptate necondiționat. Esența
acestei metode constă în separarea intenționată a actului imaginației de faza gândirii crtice, obiective,
raționale. Etimologic, brainstorming provine din cuvintele în limba engleză „brain”=creier și
„storm”=furtună, la care se adaugă desinența ing. Ar însemna în traducere cuvânt cu cuvânt, „furtună
în creier”, însă denumirea consacrată este cea a „asaltului de idei”.
„Sinectica, metodă fundamentată de W. Gordon, cel care a organizat în 1994 primul grup sinectic.”
Deși se aseamănă în multe privințe cu brainstormingul, această metodă se caracterizează prin
următoarele:
· este prin excelență o metodă de grup și, totodată, o metodă calitativă;
· este o încercare mai disciplinată și mai specifică da a folosi stările psihologice și aspectele
emoționale
· grupul cuprinde 5-6 persoane cu pregătire și experiență diferită;
· se folosesc două operații de bază:
a) „să faci ca un lucru ciudat să devină familiar”; b) „să faci ca obișnuitul să devină ciudat”
Aplicarea presupune parcurgerea a trei faze:
1. convertirea ciudatului în familiar- înțelegerea problemei;
2. convertirea familiarului în straniu, ciudat-îndepărtarea de problemă;
3. reconvertirea ciudatului în familiar- revenirea la problemă.
„Cel care conduce grupul sugerează din când în când folosirea unor analogii, de aceea metoda mai
poartă și denumirea de “metoda analogiilor.”
Metoda „6-3-5”, a cărei denumire provine de la faptul că grupul cuprinde 6 persoane, iar primele 3 idei
emise sunt prelucrate de alte 5 persoane. Mai exact, aplicarea acestei metode presupune parcurgerea
următorilor pași:
1. fiecare dintre cei 6 membri ai grupului împarte o coală de hârtie în trei coloane;
2. conducătorul grupului enunță problema și fiecare participant formuleaăa trei idei în cele trei
coloane;
3. fiecare participant transmite foaia sa colegilor din dreapta și primește foaia colegului din stânga;
4. cele trei idei formulate de colegul de la care a primit foaia sunt complete, îmbunătățite, modificate
etc.;
5. urmează noi deplasări ale foilor până când ideile inițiale au trecut pe la toți ceilalți membri ai
grupului;
6. se adună foile și se poartă o discuție finală.
Bibliografie:
Cosmivici, A. (1996). Psihologie generală. Iaşi: Editura Polirom
Zlate, M., Crețu, T., Mitrofan, N., Aniței, M. (2005). Psihologie. București: Editura Aramis