Simțul pipăitului

Pedagogia Waldorf se bazează pe ideea că fiecare copil este unic și trebuie tratat ca
atare. Astfel, procesul educațional este adaptat nevoilor individuale ale fiecărui copil și se
concentrează pe dezvoltarea creativității, a gândirii și a capacității de a înțelege și de a se
conecta cu lumea înconjurătoare. Accentul se pune pe artă și expresie, iar materiile
academice sunt predate prin intermediul unor activități creative, cum ar fi jocurile de rol,
construirea de modele și activități manuale. Pedagogia Waldorf se concentrează, de
asemenea, pe dezvoltarea emoțională și spirituală a copiilor, iar învățarea este văzută ca un
proces continuu, care se desfășoară pe tot parcursul vieții.
Rudolf Steiner, creatorul acestei pedagogii, a dezvoltat o teorie a evoluției umane
care includea 12 simțuri, în plus față de cele cinci simțuri tradiționale. Aceste 12 simțuri sunt
concepute pentru a reflecta dezvoltarea și evoluția noastră ca ființe umane, precum și pentru a
ne ajuta să înțelegem mai bine lumea înconjurătoare și să comunicăm cu ea.
Cele 12 simțuri descrise de Rudolf Steiner sunt: simțul pipăitului, simțul mișcării
proprii, simțul echilibrului, simțul vieții, simțul gustului, simțul văzului, simțul mirosului,
simțul căldurii, sințul auzului, simțul gândirii, simțul vorbirii, simțul EU-lui.
Aceste simțuri au fost considerate de Steiner ca fiind vitale pentru dezvoltarea noastră
ca ființe umane și pentru a ne conecta cu lumea înconjurătoare. El a considerat că aceste
simțuri sunt mai subtile decât cele cinci simțuri tradiționale și că dezvoltarea lor poate fi
influențată prin educație și practică.
În pedagogia Waldorf, dezvoltarea simțului pipăitului este considerată un aspect
important al dezvoltării generale a copilului, iar aceasta este abordată prin intermediul mai
multor activități și metode educaționale. De exemplu, copiii sunt expuși la o gamă largă de
materiale tactile, cum ar fi lutul, lemnul, lâna, piatra și alte materiale naturale, pentru a-și
dezvolta simțul tactil și pentru a-i ajuta să se conecteze cu lumea înconjurătoare prin
intermediul senzațiilor. De asemenea, multe dintre activitățile educaționale din pedagogia
Waldorf implică experiențe tactile, cum ar fi tricotatul, croșetatul, cusutul, construirea de
modele, pictura și alte activități manuale care îi ajută pe copii să-și dezvolte coordonarea
motorie fină și simțul tactil. În plus, învățarea prin joc este o componentă importantă a
pedagogiei Waldorf, iar multe jocuri implică experiențe tactile, cum ar fi jocurile de rol,
construirea de forturi și castele din nisip sau jocul cu diferite obiecte și materiale. În general,
pedagogia Waldorf pune accentul pe dezvoltarea armonioasă a întregului ființei umane, iar
aceasta include dezvoltarea simțului tactil ca parte a dezvoltării emoționale, intelectuale și
spirituale a copilului.
Simțul pipăitului poate fi ușor dezvoltat și intr-o clasa de învățămînt primar, cu elevi
cu deficiențe intelectuale medii, deoarece este foarte important in educația lor să îi aducem în
contact direct cu materialele de lucru.
Printre activitățile desfășurate în cadrul clasei la care predau, pentru a dezvolta simțul
tactil, folosesc activități precum:
- Picturi cu amidon (Elevilor li se dau cartoane colorate si castronele cu amidon alimentar
umezit cu apa în care se pot pune coloranți naturali sau uleiuri esențiale. Ei vor lua cu mâinile
amidonul si vor crea pe cartoane propriile forme pentru a da naștere unui tablou.)
- Modelaj din lut (Copiii sunt încurajați să modeleze forme din lut, pentru a experimenta
senzația de a lucra cu materialul și a simți diferite texturi. Modelajul poate fi adaptat nivelului
de dezvoltare al fiecărui copil și poate fi folosit pentru a crea animale, păpuși sau alte forme.)
- Desene cu faină (Aceasta este o activtate de grup în care se alege o tema mare, apoi se
decupeaza diferite forme din caron, specifice temei alese, care sunt așezate pe un carton
duplex, iar peste ele se cerne făină. Formele sunt apoi înlăturate, rămânând astfel, în spatele
lor doar umbrele. Exemple de teme: cosmosul, pădurea, acvariul etc.)
- Dactilopictura (Este o tehnică foarte des utilizată în învățământul special pentru a-l ajuta pe
copil sa își conștientizele propriul corp și propriile mișcări și pentru a intra în contact cu
texturile)
- Terapia prin artă (În cadrul acesteia pentru dezvoltarea simțului tactil sunt folosite mai
multe tehnci cum ar fi: pictura, modelajul, colajul, realizarea de măști și marionete pentru
dramatizare. De fiecare dată toate aceste activități sunt însoțite de aromaterapie si meloterapie
pentru o mai bună dezvoltare și stimulare senzorială.)
- Teatrul de păpuși (După ascultarea poveștii, elevii sunt încurajați să își confecționeze
singuri păpășile pe care le vor folosi apoi pentru punerea în scenă. Astel, utilizând diferite
materiale textile sau ziare, ei intră în contact cu diferite texturi și astfel își dezvoltă simțul
pipăitului.)
- Pictura pe pietre (Cu diferite ocazii cum ar fi: 1 Martie, Sărbătprile de iarnă sau Paștele,
elevii sunt încurajați să realizele mici obiecte din pietricele pictate , pe care să le ofere celor
dragi.)
- Împletituri din lână sau sfoară
- Păpuși din linguri de lemn
- Lucrul cu nisip kinetic
- Jocul cu apă și spumă
Este important ca aceste activități să fie adaptate în funcție de nevoile și abilitățile
fiecărui elev, iar supervizarea unui profesor este necesară pentru a se asigura că elevii se simt
confortabil și sunt în siguranță în timpul activităților tactile.
Toate informațiile prezentate în cadrul cursului și aplicațiile practice au adus un plus
de informație si valoare activităților pe care urmează să le desfășor la clasa la care predau,
însă am rămas foarte impresionată de activitatea practica ”aleea terapeutica” și de multitunea
de senzatii și starea de bine avută dupa parcurgerea acesteia, încât, în sezonul cald, o voi
experimenta împreună cu elevii mei. Voi crea această alee în aer liber, folosind materiale
naturale precum: nisipul, pietrele, scoarța copacilor, iarba, diferite semințe și florile care cu
sigurață vor oferi o experiență plăcută și vor încuraja dezvoltarea simțurilor.
Astfel, pot concluziona că, pedagogia Waldorf este o pată de culoare și simțire în
viața elevului cu deficiență, ajutând astfel la dezvoltarea încrederii și a stimei de sine, la
îmbunătățirea abilităților de comunicare și socializare și la dezvoltarea armonioasă din punct
de vedere fizic, emoțional, intelectual și spiritual.

Profesor: Dinu Alina Laura

Școala: C.Ș.E.I. Buzău