Stanciu Andreea

Szabo Raluca

Coaching Cognitiv-Comportamental și Managementul Stresului

Capitolul I.

Coaching Cognitiv-Comportamental

Coachingul Cognitiv-Coportamental (CBC), aduce împreună practica coaching-ului cu

metodele și conceptele din cadrul Terapiei Cognitiv-Comportamentale. Pe scurt, terapia cognitiv-
comportamentală se bazează pe premisa că modul în care gândim afectează modul în care ne
simțim și mai departe, modul în care ne simțim afectează modul în care ne comportăm și
acționăm (Whitten, 2009).

Activitatea de coaching sau „cultura coaching-ului” se află într-o continuă expansiune.

Coachingul poate fi definit ca „Arta de a facilita performanța, învățarea și dezvoltarea altei
persoane” (Downey, 1999) și se poate concentra asupra oricărui aspect din cadrul vieții unui
individ cu privire la dezvoltarea personală.

Coachingul reprezintă un proces care are rolul de a sprijini clientul în vederea îndeplinirii
obiectivelor personale și/sau profesionale, dar și spre a deveni persoana care își dorește să fie.
Un coach de orientare cognitiv-comportamentală va oferi mediul și demersul necesar îndeplinirii
acestui obiectiv, concentrându-și atenția asupra modului în care gândirea și abordarea actuală a
clientului poate împiedica atingerea obiectivelor sale. Pin intermediul utilizării modelului CBC,
clientul va dezvolta cu timpul noi modalități de gândire și comportament care vor fi în
concordanță cu obiectivele acestuia (Whitten, 2009).
1.1 Principiile CBC

Există mai multe abordări ale coaching-ului, însă cea mai des întâlnită și utilizată formă
de coaching este abordarea care derivă din principiile și practica terapiei cognitiv-
comportamentale – CBT, conform căreia modul în care oamenii răspund
evenimentelor/situațiilor de viață este dat de modul de interpretare al acestora și nu de
evenimentele sau situațiile în sine (Neenan & Palmer, 2001). Coachingul Cognitiv-
Comportamental derivă în principiu din munca a doi mari teoreticieni, cercetători și terapeuți
cognitiv-comportamentali, Aaron Beck (1976) și Albert Ellis (1962), modelul lui Beck fiind
cunoscut ca „Terapie cognitivă”, în vreme ce modelul lui Ellis se regăsește sub denumirea de
„Terapie rațional-emotivă și comportamentală”, cele două terapii alcătuind terapia cognitiv-
comportamentală. Terapia cognitiv-comportamentală nu susține ideea că problemele indivizilor
sunt create doar de modul de a gândi (aceasta fiind o perspectivă pur cognitivă și oarecum
extremistă), ci faptul că atunci când se confruntă cu diverse probleme/dificultăți, modul în care
se raportează la acestea poate fi unul care menține sau chiar amplifică problema (Neenan, 2008).

Conform lui Whitten (2009), principiile de bază ale coaching-ului cognitiv-

comportamental își au originile încă din perioada filozofului stoic, Epictet. Filozofia stoică a
promovat teorii care încurajau dezvoltarea logicii și a auto-controlului ca modalitate de a trăi o
viață caracterizată de înțelepciune. Conform lui Epictet: „Noi nu suntem deranjați de
evenimentele care au loc în viețile noastre, ci de credințele noastre legate de evenimente”, anume
propriile noastre gânduri sau opinii sunt cele care conturează emoțiile și reacțiile noastre în fața
evenimentelor. Prin acceptarea acestui principiu, individul își asuma responsabilitatea față de
propriile reacții legate de o situație anume, această atitudine deschizând noi perspective și
abordări a problemelor/evenimentelor din viața cotidiană. Astfel, clientul învață să devină un
observator al propriilor sale gânduri și poate evalua dacă gândurile sale îl/o ajută să-ți
îndeplinească obiectivele personale sau profesionale sau din contră, îl încurcă.

Pe parcursul acestui proces de investigație și observație, clientul poate constata faptul că

adesea mintea poate fi înșelătoare și poate exagera anumite probleme, poate crea frică legată de
situații care nu vor avea loc niciodată, poate lansa ipoteze legate de prezența unor impresii
negative ale altor persoane față de sine în lipsa unor dovezi concrete care să sprijine aceste teorii
și multe altele.
1.2. Definirea termenilor

Cognitiv – se referă la procesele mentale care au loc atunci când ne gândim, la tot ceea
ce se întâmplă în spațiul nostru mental incluzând visele noastre, amintirile, gândurile din prezent,
percepții imediate, dar și gândurile despre viitor.

Comportament – se referă la tot ceea ce facem, fiecare acțiune și fiecare pas pe care îl
facem, incluzând vorbirea, scrisul, condusul, întâlnirile, joaca, creația, toate acțiunile noastre și
în mod paradoxal, toate inacțiunile.

Coaching – procesul de ajutorare, încurajare, împuternicire și sprijinire a

oamenilor/clienților cu scopul îmbunătățirii performanței și eficienței atât în viața personală, cât
și în viața profesională.

1.3. Scopul și Beneficiile CBC

Coachingul cognitiv-comportamental ajută clienții să identifice, analizeze și să modifice

acele gânduri și credințe limitative și comportamente disfuncționale care stau în calea îndeplinirii
obiectivelor și îi învață să dezvolte comportamente funcționale și să devină mai eficienți în
gestionarea emoțiilor. Atenția este îndreptată spre problemele actuale ale clientului, iar scopul
final este acela de a antrena clientul spre a deveni propriul său antrenor (Neenan M. , 2008)

 CBC poate ajuta clientul să-și reformuleze modul de gândire, de simțire și de comportare
pentru a aduce schimbări pozitive în viața lor personală și profesională
 Modifică gândirea negativă despre sine și despre obstacolele/dificultățile vieții și le
transformă în gânduri realiste, conducând la sentimente mai pozitive și la acțiune
 Se concentrează pe soluții – se bazează pe rezolvarea problemelor aici și acum, oferind
un plan de acțiune concret.
1.4. Ce nu este CBC?

 Nu este doar despre „gândirea pozitivă”

CBC este mai mult decât atât. Se referă la într-adevăr la modificarea tiparelor de gândire
negative, precum și a emoțiilor și comportamentelor negative/disfuncționale în versiuni
mai sănătoase ale acestora, fapt care va permite clientului o percepție mai realistă și
echilibrată asupra vieții.

 Nu este doar despre stabilirea scopurilor într-o manieră nestructurată

Se referă însă la stabilirea unor obiective într-o manieră structurată: SMART: S
(specific), M (măsurabil, observabil de către ceilalți), A (attainable - realizabil), R
(realistic) și T (time-based – încadrat într-o anumită perioadă de timp).

 Nu este despre terapie

Adoptă o abordare centrată pe client și se concentrează asupra lui „Aici și Acum”, dar și
asupra viitorului.

1.5. Pentru ce fel de probleme este util CBC?

 Managementul furiei, Managementul stresului

 Anxietate de performanță – îmbunătățirea performanței
 Dezvoltarea stimei de sine
 Indecizie/Nehotărâre – luarea deciziilor
 Procrastinare – amânarea/evitarea sarcinilor
 Asertivitate – nivele scăzute sau prea ridicate ale asertivității
 Probleme/Dificultăți de comunicare – relații interpersonale, emoții disfuncționale,
inteligență emoțională slab dezvoltată
 Dezvoltare personală generală (dobândirea unor noi comportamente, abilități, etc.)
1.6. Diferența dintre Terapia Cognitiv Comportamentală și Coaching Cognitiv
Comportamental

În primul rând, CBC s-a dezvoltat din terapia cognitiv-comportamentală, dar există mai
multe domenii care au influențat CBC-ul (sportul, actoria, etc.), precum și teoriile motivației și
ale performanței. Cu privire la Terapia Cognitiv-Comportamentală, punctul principal al acesteia
reprezintă tratamentul persoanelor care suferă de diverse tulburări emoționale, comportamentale
sau de gândire, în vreme ce în cadrul CBC atenția este îndreptată în principal spre dezvoltarea și
atingerea obiectivelor clienților. Astfel, CBC reprezintă o alianță de cooperare între client și
coach, unde coach-ul sprijină clientul în dezvoltarea și atingerea obiectivelor specifice
identificate de către client la începutul programului. Scopul principial al CBC fiind acela de a
dezvolta gânduri și comportamente constructive care să vină în sprijinul acțiunilor necesare
pentru atingerea obiectivelor.

Spre deosebire de terapia propriu-zisă, coachingul se concentrează asupra prezentului și

viitorului. Aplică metode de rezolvare a problemelor cu scopul îmbunătățirii performanței, stării
de bine și îndeplinirii obiectivelor personale. Se concentrează în special asupra analizei
gândurilor și comportamentelor pe care clientul țintește să le modifice și verifică dacă abordarea
clientului sprijină sau limitează eforturile sale de schimbare. Din vreme ce gândurile și
comportamentele fac parte din viața de zi cu zi, CBC poate fi aplicat și utilizat pentru a aborda
orice situație cu care clientul se prezintă la ședințele de coaching, precum:

 Îmbunătățirea performanței profesionale

 Dezvoltarea încrederii de sine
 Atingerea anumitor obiective
 Dezvoltarea unui set de gânduri și comportamente cu scopul dezvoltării unor abilități
 Gestionarea mai eficientă a situațiilor de viață/muncă

1.7. Procesul de Coaching – Modelul ABCDE

Un cadru cognitiv-comportamental pentru înțelegerea și adresarea blocajelor psihologice

în cadrul coaching-ului este modelul ABCDE, unde:
A = evenimentul activator - descrierea obiectivă a situației cu care se confruntă clientul

Exemplu: „Am de finalizat lucrarea de disertație în cursul următoarelor două luni.”

A Critic = eveniment activator - descrierea subiectivă de către client a celui mai deranjant
aspect al situației

Ex. „Nu cred că sunt în stare să finalizez lucrarea de disertație la timp; nu voi reuși să o susțin în
sesiunea din vară. Îmi voi rata șansa unui viitor în domeniu.”

B = credințe limitative/iraționale declanșate de A Critic

Ex. „Nu sunt destul de capabil, nu dispun de suficiente resurse pentru a reuși să termin această
lucrare la timp, îmi voi rata șansa unui viitor în domeniu.”

C = consecințele emoționale și comportamentale care rezultă în urma lui B

(gândurile/credințele clientului)

Emoțional: nivel foarte ridicat de anxietate

Comportamental: nu se poate concentra, își distrage atenția, amână/evită sarcina

Fizic: tensiune constantă, dureri de cap

Cognitiv: gânduri și imagini catastrofice legate de urmările scenariului în care nu reușește să

termine lucrarea

D = disputarea sau analizarea credințelor limitative:

1. Credința este rigidă sau flexibilă? Permite alte deznodăminte decât cele prezentate?
2. Credința este extremă sau nu?
3. Are sens, este logică credința?
 4. Este realist?
5. Păstrarea acestei credințe este utilă?: sunt costurile mai mari decât beneficiile?

E = modificarea gândurilor - noua perspectivă îmbunătățită (constructivă, echilibrată și care

vine în sprijinul îndeplinirii obiectivelor clientului)

„De fapt sunt capabil să mă descurc cu sarcina de a finaliza lucrarea la timp, dacă mă
gândesc mai bine am fost în aceeași situație și acum doi ani când realizam lucrarea de licență pe
care am reușit să o finalizez și susțin cu succes în sesiunea din vară. De asemenea, două luni este
suficient pentru a reuși să termin dacă o iau pas cu pas și aloc puțin timp cercetării în fiecare zi.
În cel mai rău caz, dacă nu reușesc nicicum să finalizez, pot susține lucrarea în toamnă, iar asta
nu înseamnă că voi rata șansa unei cariere în domeniu.”

Atunci când coach-ul învață clientul modelul ABCDE, acesta trebuie să evidențieze
faptul că A (evenimentele sau alte persoane) nu cauzează C (dar poate contribui); B (credințele)
sunt cele care determină în mare parte C (consecințele). Acest punct de vedere este unul care ne
puterea nouă prin aceea că ne permite să modificăm credințele/gândurile noastre (D => E) legate
de evenimentul activator (A) și ulterior să modificăm și modul nostru de a răspunde (C).

Dacă ar fi adevărat că A este ceea ce cauzează C, atunci ar fi foarte dificil , dacă nu chiar
imposibil să modificăm reacțiile noastre C, destinul nostru emoțional fiind complet în afara sferei
noastre de control, în mâinile vieții, evenimentelor sau al altor persoane.

1.8. Tehnici și Intervenții

 Modelul Cognitiv

Modelul Cognitiv demonstrează clientului faptul că gândurile noastre sunt congruente cu

starea noastă afectivă și mai departe, cu comportamentul nostru.

Alte modalități de a învăța clientul acest model, spre exemplu în scopuri profesionale ar
fi trasarea legăturii dintre credințele limitative ale clientului și nivelul scăzut al performanței,
productivității și profitului, cum ar fi cazul indivizilor care consideră anumite sarcini pe care le
are de făcut plictisitoare și alege să evite realizarea acestora, fapt care rezultă în depășirea
termenelor limită sau o scădere generală a performanței/profitului.

 Lanțul Inferențial

Implică adresarea unor întrebări cu scopul de a scoate la iveală erorile de gândire

specifice clientului legate de o situație problematică cu care se confruntă (A-ul critic). Aici este
important să nu se încerce o restructurare radicală a credințelor/gândurilor, fiindcă o astfel de
abordare poate fi întâlnită cu un nivel ridicat de rezistență din partea clientului. Clienții sunt mai
predispuși să facă schimbări și să-și modifice credințele limitative atunci când schimbarea are loc
gradual și se încadrează în sistemul lor de valori actual.

 Distorsiunile Cognitive

Cunoscute și sub denumirea de „capcane ale gândirii” sau „erori de gândire”, aceste
distorsiuni rezultă în urma unei procesări negative constante a informației, fiind astfel menținute
pe termen lung și având ca și consecință emoții și comportamente disfuncționale. Câteodată chiar
și cei mai raționali indivizi se pot confrunta cu astfel de gânduri iraționale, lipsite de logică. Una
dintre sarcinile cele mai importante ale unui coach este aceea de a asculta și de a indica clientului
acolo unde observă astfel de erori de gândire în procesele sale de gândire.

Gândirea totul sau nimic/ alb-negru

Toate experiențele sunt percepute ca fiind fie excelente, fie groaznice/teribile, iar
indivizii se percep adesea în cel mai negativ mod. Se mai numește și „gândire alb-negru”,
datorită faptului că individul exclude prezența nuanțelor de gri. Spre exemplu, un individ ar
putea gândi legat despre o numită activitate/acțiune: „Este complet inutil”, ceea ce nu poate fi în
totalitate adevărat.
Inferențe Arbitrare: „Sigur au ceva cu mine, complotează împotriva mea.” - Se referă la
inferențe specifice legate de situații sau persoane fără a avea însă vreo dovadă care să le și
susțină. De obicei acestea apar la persoanele care au tendința de a sări la concluzii, în special
într-un sens negativ.

Acest tip de distorsiune cognitivă cuprinde alte două subtipuri de distorsiuni:

 Citirea gândurilor: „Știu că nu mă place!” – asumpții și supoziții legate de gândurile,

emoțiile sau comportamentul altor persoane în lipsa unor dovezi care să le susțină.
 Ghicirea viitorului: „Știu că mă va părăsi” – imaginarea unui posibil deznodământ
(negativ), în vreme ce există numeroase alte variante posibile.

Catastrofizarea: „Este pur și simplu groaznic ce s-a întâmplat” – exagerarea unei situații prin
asumarea celui mai negativ scenariu posibil în lipsa unor dovezi care să susțină desfășurarea
imaginată a evenimentelor în acel sens.

Gândirea emoțională: „Mă simt atât de prost încât sunt absolut sigur că întâlnirea nu va decurge
bine.” – se referă la tragerea unor concluzii bazate pe emoțiile din prezent și nu pe fapte
concrete.

Etichetarea: „Sunt un prost” – apare atunci când individul se cataloghează pe sine sau pe alții cu
termeni precum: leneș, gras, prost, tâmpit, ticălos, spunându-le ca și cum ar fi fapte. O etichetă
devine o evaluare eronată a valorii personale.

Suprageneralizarea sau Minimalizarea:

 Suprageneralizare - „Asta nu va funcționa niciodată” – se referă la indivizii care au

tendința de a trage concluzii generale ca urmare a unui/unor incidente izolate. Concluzia
este mai apoi aplicată asupra mai multor situații, chiar și asupra celor care nu au nicio
legătură cu cea din prezent.
  Minimalizare – „Nu e mare lucru, nu e chiar reprezintă o problemă pentru mine” – apare
diminuarea semnificației/importanței unui comportament la adresa noastră sau a unei
întâmplări.

Personalizarea: „Sigur am făcut eu ceva greșit dacă așa au ieșit lucrurile” – atunci când
individul preia asupra sa responsabilitatea pentru un eșec sau pentru un eveniment, chiar dacă au
fost prezenți și alți factori care ar fi putut contribui.

Abstractizări selective: „Nimeni nu mi-a apreciat eforturile.” – se referă la concentrarea asupra

unor detalii scoase din contextul unui eveniment/experiențe, în vreme ce restul factorilor care ar
fi putut contribui sunt ignorați. Acest tip de distorsiune apare în special atunci când persoana
acordă atenție mai mare gândurilor/comentariilor negative decât celor mai pozitive sau neutre.

Afirmații de tip trebuie: „Nu trebuie să arăt niciodată vreo slăbiciune în fața unui coleg”, „Toată
lumea ar trebui să lucreze la gel de mult și de greu precum fac și eu.” - reguli rigide impuse
pentru sine și pentru alții.

Clienții pot învăța să-și identifice distorsiunile de gândire și să determine gradul lor de
acuratețe. Spre exemplu: „Hm, cred că aceasta este din nou o gândire de tipul totul sau nimic
legat de ideea că oamenii sunt împotriva mea. Dacă mă bazez pe dovezile pe care le am, oamenii
au o gamă largă de reacții diferite la adresa mea și nu sunt doar pentru sau împotriva mea.
Doresc să-mi dezvolt o gândire mai echilibrată legată de acest aspect și să opresc acest
extremism fără sens.”

 Experimentele

Clienții sunt învățați să-și perceapă gândurile ca pe niște ipoteze și nu ca pe niște fapte,
astfel acestea necesită a fi verificate. Desfășurarea unor astfel de „experimente” permite
clienților să testeze validitatea propriilor predicții și să genereze noi idei și comportamente.
  Acceptarea necondiționată de sine

Aceasta se referă la un fel de a fi și nu la o tehnică în sine. Acceptarea de sine înseamnă

observarea aspectelor sinelui, dar fără a le judeca. Implică de asemenea, conștientizarea
calităților și a defectelor, precum și angajarea în modificarea celor din urmă, însă avându-se în
vedere faptul că a greși este uman, iar auto-blamarea nu aduce un plus de valoare sau claritate
asupra problemei. Acceptarea de sine poate fi o practică destul de dificilă, însă beneficiile
acesteia vor fi resimțite puternic în viețile clienților, în special cu privire la motivație și
performanță.

 Setarea Obiectivelor/Sarcinilor

Se completează spre finalul fiecărei ședințe și ajută clientul să rămână concentrat asupra
pașilor pe care îi are de urmat pentru îndeplinirea obiectivelor sale. De asemenea, este important
ca sarcinile să fie revizuite la începutul fiecărei ședințe pentru a verifica ce a reușit și ce nu a
reușit clientul să facă. Acest proces de revizuire se concentrează asupra procesului de învățare și
nu pe succes sau eșec, astfel tot ceea ce a învățat clientul reprezintă informație valoroasă care îi
va fi utilă mai departe.

1. Care este sarcina pe care o vei completa până la ședința viitoare?

2. Care este motivul/scopul pentru a face acest lucru?
3. Anticipezi prezența unor obstacole? Ce soluții vei implementa pentru a le depăși?

 Cele trei aspecte cheie

1. Felul în care te simți și te comporți este determinat în primul rând de felul în care
gândești (aceasta fiindcă ești în permanență influențat de alți factori, dar NU controlat!).
Astfel îți poți controla/gestiona emoțiile prin a acorda atenție gândurilor pe care le ai
atunci când experimentezi o emoție negativă sau mai puțin plăcută.
2. Indiferent de modul în care ai achiziționat credințele limitative prezente, este alegerea ta
sa le menții în prezent, să continui să crezi în ele și să te comporți în conformitate cu
acestea, întărindu-le astfel „valoarea de adevăr”.
 3. Modul prin care poți slăbi puterea acestor credințe este printr-o muncă continuă care
implică a gândi și acționa împotriva lor, adoptând un set de noi credințe diferite
(realistice și în conformitate cu obiectivele tale).

Capitolul II.

Managementul stresului

“Schimbă-ți percepțiile, schimbă-ți viața” – Judith Belmont

2.1. Definiția stresului

Stres reprezintă modificări interne vizibile sau nu, care apar atunci când organismul
percepe o amenințare la adresa propriei existențe sau asupra stării de bine. Nivelul de stres
ridicat apare atunci când organismul este solicitat prea mult iar resursele sale au ajuns la limită
(Gabor, 2021). Stresul apare atunci când persoana evaluează situația ca fiind încordată și simte
că propriile resurse sunt depășite pentru a face față situației. (Lazarus, Folkman,1984).

3.2. Mituri des întâlnite despre stres

1. Cea mai mare parte a stresului provine din afara noastră.

Stresul provine din modul nostru de a percepe o situație, nu situația în sine produce stres.
Nimeni nu are puterea să te facă să fii stresat decât dacă le-o oferi tu, ce din tine este predispus la
stres?
 2. Stresul nu poate fi controlat – el te controlează pe tine.

Stresul este rezultatul interpretărilor noastre. Dacă ne controlăm gândurile, ne controlăm

nivelul de stres.

3. Pe majoritatea oamenilor îi stresează aceleași lucruri și sunt afectați în același mod.

Stresul nu este la fel pentru toată lumea, cu cât este mai mare toleranța la stres cu atât mai
mult i se va părea persoanei respective este mai curând motivator decât destabilizator. În timp ce
unora li se pare terifiant să vorbești în public, altora li se pare provocator, ba chiar uzual.

4. Stresul îți face numai rău.

Stresul acut nu este rău pentru tine. Ca să-l cităm pe Selye, pionierul stresului: “Stresul este
sarea și piperul vieții”. Avem nevoie de stres ca să ne simțim angajați. Selye a făcut distincția
între stresul negative și cel pozitiv, stresul pozitiv fiind numit eustres și cel negative distres.
Așadar, stresul nu este bun sau rău – este pur și simplu. Percepțiile noastre sunt ele care îl fac
bun sau rău, potrivit lui Selye, adaptarea atitudinii potrivite poate transforma stresul negative
într-un stres pozitiv.

2.3. Principii generale

Stresul pe termen scurt - îți salvează viața, te ferește de un pericol iminent, își activează corpul
atunci când ești amenințat. Stresul acut te stimulează, ai energia necesară pentru a-ți îndeplini
scopul.

Stresul pe termen lung, stresul cronic - îți periclitează viața, de aici nevoia sa de gestionare
eficientă. Hormonul stresului, cortizolul reduce la maxim activitatea sistemul imunitar pentru al
proteja, organismul fiind în acest mod vulnerabil la boală.

Ce au în comun să te căsătorești, să ai un copil, să te alături unei echipe sportive

competitive, să vii acasă de sărbători, să te înscrii la studii superioare, să îți începi propria
afacere? Toate aceste evenimente -oricât de mici sau monumentale pot să pară – sunt exemple de
factori de stres. Deși, stresul are de obicei o conotație negativă, puțini oameni își doresc să evite
acest tip de stres. Cu toate acestea. Stresul este privit ca o amenințare la sănătatea noastră fizică
și mentală.

Potrivit unui studiu realizat de Institutul împotriva Stresului al Asociației Americane de

Psihologie (2013), 77% din persoanele investigate trăiesc în mod regulat simptome fizice cauzate
de stres, 73% recunosc că au simptome psihologice provocate de stres și 48% credeau că stresul
avea un impact negative asupra vieții lor. În acest tip de studii, se presupune că stresul ne
influențează negative și nu favorizează o viață mai fericită sau mai vibrantă. De aici putem
concluziona nevoia stresului de a fi manageriat corect, de a percepe stresul ca o tensiune
motivatoare.

Situații cu risc ridicat de stres:

 Lipsa de informații
 Nesiguranță, incertitudine
 Pierderea controlului
 Conflictul
 Gânduri negative despre viitor

Cele 3 componente ale stresului:

 Evenimentul stresor
 Percepția
 Reacția la stres

2.4. Studiu de caz

Natalia este o tânără de 34 de ani, care a venit la consiliere simțindu-se deprimată și

experimentând o stimă de sine scăzută. Stresul ei era parțial rezultatul faptului că-și ținea numai
pentru ea gândurile și sentimentele, în timp ce era foarte bună să îi asculte pe ceilalți. Își reprima
atât de mult propria durere, din amintirile și traumele din copilărie, încât stresul pe care-l simțea
o distanța de ceilalți și o făcea să aibă resentimente față de cei apropiați, ducând la și mai mult
stres pe măsură ce se acumula tensiunea. Când a învățat că stresul pe care-l simțea i-ar putea
oferi motivația de care avea nevoie ca să se deschidă față de cei apropiați cu privire la
sentimentele ei de tristețe și singurătate, a început să își dea voie să fie vulnerabilă, cu cât a
început să aibă mai mult încredere în ea și în ceilalți, nivelul de stres a scăzut. Despre acest lucru
este vorba în managementul stresului, de a-ți gestiona tensiunea simțită în favoarea ta, a-ți
schimba modul de percepție asupra situației actuale și de a nu te lăsa copleșit de stres, a nu uita
că tu își controlezi gândurile nu ele te controlează pe tine. Rolul coching-ului este de a te ghida
în acest sens și vine în ajutorul clienților în a-și schimba viziunea supra stresului, el fiind
îmbrățișat ca fiind o parte a unei vieți complete.

2.5. Strategii de abordare în managementul stresului

Cum bine știm, nivelul ridicat al distresului corelează pozitiv cu prezența gândurilor
iraționale (Traut, Zanchetta, Pömmer, 2021)

1. Tehnici de intervenție la nivel cognitiv

- prin proceduri de restructurare cognitivă

- intervenim asupra gândurilor disfuncționale şi le înlocuim cu credinţe funcţionale, unde,

persoana este ajutată să își modifice percepția asupra situației încât noile gânduri să o ajute în
îndeplinirea scopurilor proprii

2. Tehnici de intervenţie asupra evenimentului activator, unde se includ:

- tehnica rezolvării de probleme şi de antrenament asertiv

-aceste proceduri sunt utilizate pentru a modifica şi rezolva situaţiile problematice

exterioare individului
 -cele 5 etape ale tehnicii rezolvării problemei sunt: identificare problemei, stabilirea
scopurilor, generarea soluţiilor alternative, considerarea consecinţelor decizia pentru cea mai
bună alternativă şi evaluarea.

3. Proceduri de inoculare a distresului, modalități de coping

- reprezintă tehnici de adaptare a persoanei la distresul emoțional

-acest lucru se realizează prin identificarea mecanismelor de coping la nivel cognitiv,

comportamental şi fiziologic, cu scopul de adaptare și prevenire prin învățarea unor tehnici utile
în managementul stresului

 tehnici de relaxate
 practicarea tehnicilor de Mindfulness
 tehnici de respirație
 practicarea exercițiilor fizice (pentru scăderea nivelului de cortizol)
 stabilirea unei rutine stabile de somn
 practicarea acceptării necondiționate
 asertivitate (exprimarea directa a nevoilor, curajul si decizia de a spune
"nu", pentru a evita nivelul ridicat de stres și impunerea unor limite
sănătoase).
 planificarea timpului (includerea priorităților și stabilirea unui plan
concret) - tehnica SMART

2.6. Studii

Coachingul cognitiv-comportamental are rezultate satisfăcătoare în practică și în cercetare

(de exemplu, Greif 2016; Grant 2014; Jones și colab. 2014; Losch și colab. 2016; Theeboom și
colab. 2014; Zanchetta și colab., 2020) (Traut, Zanchetta, Pömmer, 2021). Cercetările
încurajează practicarea coaching-ul cognitiv-comportamental deoarece poate îmbunătăți
performanța, poate reduce stresul și poate ajuta la creșterea rezistenței. Astfel, coachingul poate
fi o metodă bună pentru îmbunătățirea atât a performanței, cât și a bunăstării, servind, de
asemenea, ca un mecanism preventiv care poate reduce probabilitatea de oboseală și epuizare
cauzată de stres (Grant, 2017). Autorul unui studiu susține faptul că abordarea coaching-ului
cognitiv-comportamental este adecvată și extrem de eficientă pentru managementul stresului și
în scopul dezvoltării abilităților interpersonale și la locul de muncă (Ducharme, 2007).

Cercetările empirice au demonstrat faptul că expunerea cronică la stres asupra angajaților

reprezintă un pericol pentru sănătatea mentală, incluzând lipsă de concentrare (Michie și
Williams 2003; Milner et al. 2018) și fizică (Nixon și colab. 2011) lipsa de productivitate
(Halkos, Bousinakis 2010) și performanță (Gilboa et al. 2008). S-a demonstrat faptul că o
creștere a stresului la locul de muncă este asociată cu o satisfacție mai scăzută la locul de muncă,
cu intenții mai mari de a renunța (Shader et al. 2001) și pierderi financiare (Griffeth și colab.
2000).

Activități/Exerciții

I. Tabelul Gândurilor. Un model de exercițiu care ajută clientul să țină evidența

proceselor de gândire din cadrul situațiilor cu care se confruntă. Acest model ajută
clientul să devină mai conștient de tiparele sale de gândire și să identifice modul în
care gândurile pe care le are conturează starea afectivă prezentă. Este de asemenea
util de practicat și între ședințele de coaching, ajutând clientul să determine dacă
gândurile sale reprezintă un sprijin pentru îndeplinirea obiectivelor sale sau dacă
acestea îi sabotează atingerea obiectivelor.

Situație Gând Emoție

 II. Cântărirea plusurilor și minusurilor.
Te invit să scrii 4 răspunsuri la următoarea propoziție: Stresul înseamnă ....
Acum pune plus (+) sau minus (-) lângă fiecare item, pentru a arăta dacă răspunsul
tău este pozitiv sau negativ.
III. Tabelul Modelului ABCDE. Poate fi un exercițiu/temă de casă foarte util. Se cere
clientului înregistrarea a cel puțin trei situații care apar între două ședințe de
coaching, pentru a determina felul în care modelul funcționează în viața clientului și
pentru a-l ajuta să integreze noi tipare de gândire în viața sa.

A. B. C. D. E.
Situație Credințe/Gânduri Consecințe Disputarea Modificarea gândurilor
Emoționale: gândurilor (Care ar putea fi un gând
Comportamentale: (Te ajută la mai potrivit/util în cazul în
îndeplinirea care te vei întâlni din nou
scopului?) cu această situație?)
Bibliografie

David, D.,(2006). Tratat de psihoterapii, Editura Polirom, Iaşi.

Downey, M. (1999). Effective Coaching. London: Orion Business Books.

Ducharme, M. (2007). The Cognitive-Behavioral approach to Executive coaching. In R. R. Kilburg & R.

C. Diedrich (Eds.). The Wisdom Of Coaching: Essential Papers In Consulting Psychology For A
World Of Change, 157–165.

Gabor, M. (2021). Când corpul spune nu. Costul stresului ascuns. Ed. Curtea Veche.

Gilboa, S., Shirom, A., Fried, Y., & Cooper, C. (2008). A meta-analysis of work demand stressors and job
performance: examining main and moderating effects. Personnel Psychology, 61, 227–271.

Grant, A. (2017). Solution-focused cognitive–behavioral coaching for sustainable high performance and
circumventing stress, fatigue, and burnout. Consulting psychology journal: practice and research,
2, 98–111.

Greif, S. (2016). Wie wirksam ist coaching? Ein umfassendes evaluationsmodell für praxis und forschung
[how effective is coaching? An evaluation model for practice and research. Coaching-
praxisfelder, 161–182.

Griffeth, R. W., Hom, P. W., & Gaertner, S. (2000). A meta-analysis of antecedents and correlates of
employee turnover: update, moderator tests, and research implications for the next
millennium. Journal of Management, 26(3), 463–488.

Halkos, G., Bousinakis, D. (2010). The effect of stress and satisfaction on productivity. International
Journal of Productivity and Performance Management, 59(5), 415–431.

Jones, R., Woods, S., Guillaume, Y. (2014). The effectiveness of workplace coaching: a meta-analysis of
learning and performance outcomes from coaching. Journal of occupational and organizational
psychology, 89(2), 249–277.

Lazarus, R. S., & Folkman, S. (1984). Stress, appraisal, and coping. New york: springer.
Lazarus, R., Folkman, S. (1984). Stress, appraisal, and coping. New York: Springer.

Losch, S., Traut-Mattausch, E., Mühlberger, M., Jonas, E. (2016). Comparing the effectiveness of
individual coaching, self-coaching, and group training: how leadership makes the
difference. Frontiers in psychology, 7(629), 1–17.

Michie, S., & Williams, S. (2003). Reducing work related psychological ill health and sickness absence:
a systematic literature review. Occup Environ Med.

Milner, A., Witt, K., LaMontagne, A., Niedhammer, I. (2018). Psychosocial job stressors and suicidality:
a meta-analysis and systematic review. Occup Environ Med, 75(4), 245–253.

Neenan, M. (2008). From Cognitive Behaviour Therapy (CBT) to Cognitive Behaviour Coaching (CBC).
Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 26(1), 3-15.

Neenan, M. & Palmer, S. (2001). Cognitive Behavioural Coaching. Cognitive Behavioural Coaching.
Stress News, 13, 15-18.

Nixon, A. E., Mazzola, J. J., Bauer, J., Krueger, J. R., & Spector, P. E. (2011). Can work make you sick?
A meta-analysis of the relationships between job stressors and physical symptoms. Work &
Stress, 25(1), 1–22.

Shader, K., Broome, M., Broome, C., West, M., & Nash, M. (2001). Factors influencing satisfaction and
anticipated turnover for nurses in an academic medical centre. Journal of Nursing
Administration, 31(4), 210–216.

Spry, D. (2010). Cognitive Behavioural Coaching Pocketbook. EBook: Management Pocketbooks.

Theeboom, T., Beersma, B., & Van Vianen, A. E. (2014). Does coaching work? A meta-analysis on the
effects of coaching on individual level outcomes in an organizational context. The journal of
positive psychology, 9(1), 1–18.

Traut-Mattausch, E., Zanchetta, M. & Pömmer, M. (2021). Cognitive-behavioral stress management

coaching. Coaching theor. Prax. 7, 69–80.

Whitten, H. (2009). Cognitive Behavioural Coaching Techniques for Dummies. Chichester: John Wiley &
Sons, Ltd.

Zanchetta, M., Junker, S., Wolf, A., Traut-Mattausch, E. (2020). “Overcoming the fear that haunts your
success” – the effectiveness of interventions for reducing the impostor phenomenon. Frontiers in
Psychology.