Agatha Grigorescu-Bacovia

Născută la Mizil în 1895, Agatha Grigorescu a rămas orfană de mama la

patru zile, este crescută de o mătușă. La 14 ani, ramâne si fără tată, astfel
că se mută în București, singură, într-o lume necunoscută.
Trece prin mai multe logodne nereușite, însă gândul viitoarei poetei “se
ducea la modestia poetului, la ochii lui mari albaștri, sinceri, triști, dar plini
de o dragoste serafică”, scrie în autobiografie poeta simbolistă. Ambițioasă,
inteligentă, termină liceul, debutează în poezie cu “Armonii crepusculare”,
urmează și absolvă Facultatea de litere si filozofie, se afundă în studiu,
scrie, lucreză la un doctorat, publică.
În 1916, George Bacovia publică “Plumb”, un volum de versuri la modă din
acel an, iar dintr-o “pură intâmplare”, o tânara, care scria și ea poezie, tot
simbolistă, îl întâlnește, pe Calea Victoriei, pe cel care îi bântuia nopțile cu
“nervi de primăvară”, “un barbat mic de statură și puțin adus de spate”, cum
avea să scrie mai târziu Agatha Grigorescu – Bacovia.
El avea 35 de ani, ea doar 21, însă poetul rămâne fermecat de tânara
Agatha. Se văd din ce în ce mai des. Idila lor a durat 12 ani, când liniștit,
când clocotitor. Căsătoria are loc abia pe 22 iunie 1928, iar nunta pe 28
iunie, la care, poetul intârzie peste masură.
Evenimentul este relatat de Agatha în “Viața poetului”. Mult mai
pragmatică, conștientă de dificultățile unei căsătorii cu acest om dificil,
tăcut, schimbător, total dezinteresat de soarta lui, fragil si predispus spre
melancolie, ea își asumă pasul făcut, din dragoste și încredere în geniul
poetic al viitorului soț. “Știam că nu alesesem un drum roz. Simțeam însă în
mine atâta curaj, atâta putere de rezistență, că piereau și sovăielile
trecătoare ce mă asaltau”, mărturiseşte Agatha Grigorescu.
Despre acest cuplu s-a scris multe. Mai nuanțat este prof. dr. Tudor Opris:
“Era un caz unic în istoria literaturii universale când o soție de mare poet,
ea însăși poetă, și-a sacrificat viața pentru existența materială, spirituală și
mai apoi gloria postumă a soțului ei, pentru a-i demonstra dragostea și
devotamentul.”
Bacovia era mândru de soția sa, o iubea în felul sau, iar la dovezile de
dragoste și devotament ale soției, Bacovia îi arăta, dupa cum știa el mai
bine, semne ale recunoștinței, prin dedicații (“Doamnei mele: Agatha”), dar
si prin daruri.
Poetul s-a stins din viață în mai 1957, Agatha s-a zbătut ca sicriul să fie
depus la sediul Uniunii Scriitorilor, din Calea Victoriei, iar cortegiul străbate
arterele principale ale orașului. Este o inmormântare “frumoasă”.
Agatha Grigorescu – Bacovia a decedat in 1981, cu misiunea împlinită, o
operă proprie, cu un Bacovia reabilitat de critică, de orasul în care s-a
născut, de iubitorii de poezie, ridicat pe piedestalul gloriei, fiind considerat
al treilea mare poet din toate timpurile din România.
…Si drumul ei nu a fost roz.
Sursa: www.desteptarea. ro