l.

ENUMERA TI METODELE DE STERILIZARE PRIN CALDURA USCA T A

-Flambarea
-Fierul de calcat
-Incinerarea sau arderea
-Etuvele cu aer cald

2.ENUMERATI METODELE DE STERILIZARE PRIN CALDURA UMEDA

-fierbere
-sterlizare cu aer cald sub presiune
-sterlizare prin caldura umeda cu fierul de calcat
-sterlizare in baie de apa
-pasteurizare
-tyndallizar
3.FLAMBAREA
-este eel mai primitiv procedeu de sterilizare ~i se foloseste la ora actuala exclusiv pentru laboratorul
de microbiologie si numai pentru instrumente de metal (exemplu: ansele de recoltat produsele
biologice pentru insamantare pe medii in vederea examenelor bacteriologice).
Este interzisa flambarea instrumentului medico-chirurgical.
consta in mentinerea obiectului in flacara de alcool, pana la incandescenta, timp in care se distrug ~i
germenii sporulati;
se mai foloseste pentru sterilizarea gatului fiolei inainte de deschiderea lor.

4.P ASTEURIZAREA
-metoda imaginata de Pasteur care poate distruge microorganismele patogene in proportie de 90-95%;
-folosita pentru liehide, mediile de cultura (sunt aduse la 0 temperatura de sub 100° C urmata bruse de
racire);
-pasteurizarea se poate face la temperaturi joase (60° C timp de 30-60 minute) sau la temperaturi inalte
(80-90° C timp de 80 secunde).

5.STERILIZAREA PRIN RADIATII ULTRA VIOLETE

-obtinute din lampi eu vapori de mereur sau cadmiu care pot fi mobile sau fixe si pot functiona in
absenta omului (lampi eu radiatie directs) sau in prezenta omului (lampi cu raditie indirecta ecranata
~i Tara emisie de
OZOI1);
-se folosesc pentru sterilizarea aerului din salile de operatii, de pansamente si pentru suprafete dupa
ce in prealabil au fost spalate (de pulbere, pelicule lichidiene si sub stante organiee care reduc efectul
sterilizant al razelor ultraviolete);
-actioneaza direct asupra micro-organisrnelor prin coagularea proteinelor citoplasmatice ~1 a
germenilor anaerobi prin ozonul format in U1111baombardamentului electronic al aerului:
-eficienta la 1,5-2 m. de sursa (necesar mutarea sursei in diferite puncte ale incaperii), la 0
temperatura intre 15-30° C si 0 umiditate de maximum 60%;
-durata de sterilizare este de 30-40 minute.

6.CARACTERISTICELE INFECTIILOR CHIRURGICALE

-pot fi evidentiate clinic si paraclinic;
-trebuie tratate chirurgical (incizie, excizie, drenaj, toaleta);
-la debut localizata si in absenta tratamentuJui se extinde regional sau in tot organismul;
-de regula este polimicrobiana
7.SEMNELE CELSIENE LOCALE ALE INFECTIILOR SUPERFICIALE
a. CLINIC
- semnele obiective (semnele celsiene locale ale inflamatiei pentru infectiile superficiale)
----+ DOLOR (spontan si/sau la palpare);
----+ TUMOR;
----+ RUBOR (hiperemie reactiva Iocala);
----+ CALOR (hiperemie reactiva locala);
----+ FUNCTIO LAEZA (cu sau fara imobilizare reflex a sau voluntara a segmentului afectat).

8.TRATAMENTUL PLAGILOR CU RISC TETANIGEN

-toaleta, excizia tesuturilor devitalizate;
-antibiotice (penicilina) 7-10 zile;
-la imunizati, 0,5 ml. ATPA sau anatoxina nativa;
-la politraumatisme, seroterapie sau imunoglobulina umaria AT;
-la neimunizati, ser anti tetanic 1500-3000 V.I. sau imunoglobulina AT 250 u.I. concomitent (in alt
loc) cu 0,5 ml. ATPA i.m. repetat la 14 zile + penicilina.

9.ENUMERATI PRINCIPIILE TERAPEUTICE IN SOC

-cateterizarea unei vene centrale (subclavia, jugulara intema);
-recoltarea de sange (hemoglobina, hematocritul, grupul sanguin);
-administrarea de solutii cristaloide;
-montarea unei sonde nazo-gastrice;
-montarea sondei urinare pentru urmarirea diurezei;
-oxigenoterapie

lO.ENUMERATI, PARAMETRII URMARITI, LA BOLNAVUL S, OCAT

-PULSUL
-TENSIUNEA AR TERIALA
-PRESIUNEA VENOASA CENTRALA
-DIUREZA
-TEMPERATURA CUT AN AT A
-UMPLEREA VENOAS

l1. CLASIFICAREA HEMORAGIILOR DUPA LOCUL DE VARSARE AL SANGELUI

Dupa locul de revarsare al sangelui:
1. externa - sangele se revarsa in afara organismului fiind user de sesizat;
2. interna - sangele se acumuleaza intr-o cavitate naturals: peritoneu, pericard, articulatie, pleura;
3. interna exteriorizata - sangerare intrun organ cavitar care cornunica natural eu exteriorul si de
unde este exteriorizata spontan pe cale naturala sub forma de:
- hernatemeza, melena;
- reetoragie;
- hematurie;
- metroragie;
- epistaxis;
- hemoptizie;
- otoragie.
4. interstitiala - acumularea sangelui in tesuturi (pana la 2000 ml., in fracturile de bazin):
- purpura;
- echimoza;
- hematomul.
5. mixta - asoeierea a doua sau mai multe din formele de mai sus
 12.CLASIFICAREA HEMORAGIILOR DUPA NATURA VASULUI LEZAT
1. hemoragia arterials:
- prezinta de regula pierderi mari ~i rapide de sange;
- sangele este rosu deschis, oxigenat;
- sangele ta~ne~te sincron cu bataile eardiaee;
- poate pune In pericol viata bolnavului;
- hemostaza spontana se face rar;
2. hemoragia venoasa:
- sangele este de culoare inchisa, neoxigenat;
- scurgerea sangelui se face In jet continuu la nivelul ambelor capete vascu-
lare, dar mai ales la nivelul celui distal;
- scurgerea sangelui se face Tara legatura evidenta eu contractia cardiaca;
- este posibila hemostaza spontana in cazul venelor mici
3. capilara:
- hemoragia este difuza;
- se poate opri spontan.
4. mixta:
- este cea mai frecventa f0l111ade hemoragie.

13. OBIECTIVELE TRATAMETULUI IN HEMORAGII

obiective:
1. HEMOSTAZA
- SPONTANA
- PROVIZORIE
- DEFINITIV A
2. TRATAREA LEZIUNILOR ASOCIATE
3. COMPENSAREA ANEMIEI

14.HEMOSTAZA PROVIZORlE PRlN LIGATURA CU GAROUL

Hemostaza provizorie:
- reprezinta masurile luate In regim de urgent a in scopul opririi temporare a hemoragiei, pana la
creerea conditiilor materiale si anatomice pentru realizarea hemostazei definitive;
- se face de regula prin compresiune locala sau la distanta;
- local se poate face tamponament si pansament compresiv (mai ales la nivelul extremitatilor), cu
actiune directa asupra capetelor vasului sau vaselor lezate;
- la distants de leziune, hemostaza se poate face prin compresiune digitala sau ligatura cu garoul.
compresiunea digitala este obositoare si se adreseaza mai ales urmatoarelor vase:
- carotida primitiva - la nivelul marginii anterioare a muschiului sternocleido-mastoidianului, pee
apofiza vertebrei C6;
- artera subclavie - in fosa supraclaviculara apasand pe prima coasta;
- artera axilara - In axila pe capul humeral;
- artera brahiala - pe fata interna a bratului, apasand pe diafiza humeral a;
- artera femurala - in triunghiullui Scarpa.
- compresiunea cu garou este aplicabila la nivelul membrelor si garoul se aplica in amonte pentru
leziunile arteriale si In aval pentru cele venoase;
- pe timpul transportului garoul va fi insotit de un biletel pe care se noteaza ziua si ora la care a fost
montat;
- un garou nu trebuie sa fie lasat mai mult de 2 ore, timp in care, din 20 in 20 de min. se slabeste 1-2
min. pentru a iriga membrul ischemiat
15.ACCIDENTELE POSTTRANSFUZIONALE
Hemoliza acuta = distrugerea eritrocitelor donatorului de catre anticorpii primitorului;
Hemoliza tardiva = aparuta la pana la 20de zile dupa transfuzie manifestata prin:
-icter (predominenta indirectei), anemie hernolitica ~i testul Coombs pozitiv;
-Reactie febrila
-Purpura posttransfuzionala
-Transmiterea hepatitei virale de tip B sau non A-non B
-Transmiterea virusului SIDA
-Infectia cu virus citomegalic
-Infectia cu spirocheta
-Hipercaliemia post transfuzionala
-Edemul pulmonary
-soc anafilactic

16. ETAPELE DE ACORDARE A PRlMULUI AJUTOR LA UN POLITRAUMATISM

controlul hemoragiilor externe prin hernostaza provizorie: pansament cornpresiv, aplicarea garoului,
compresie locala sau la distanta etc.:
oxigenoterapie prin oxigen pe masca, respiratie artificiala gura la gura sau intubatie traheala
mont area unei perfuzii (sau mai multe) ;;i corectarea rapids a pierderilor de sange cu ser fiziologic,
Dextran sau sange:
masuri specifice tipului de traumatism: punerea unui guler cervical, in cazul suspiciunii unei fracturi
de coloana cervicala: imobilizarea provizorie a fracturilor membrelor;
protectie impotriva hipotermiei, indeosebi la pacientii deja hipoterrnici;
calmarea durerii
supravegherea permanenta a functiilor vitale: puls, tensiune arteriala, respiratie, culoarea
tegumentelor:transport imediat la spital, in conditii de stabilizare a respiratiei si activitatii cardiaee;
in eazul traumatismelor eu victime inchise in masini defonnate de accident, aeestea nu vor fi
extrase prin tragere sau tarare; acest gest bine intentionat poate crea leziuni grave, ireversibile
(leziuni al maduvei spinarii, cu paralizii secundare); pentru descarcerare, se asteapta sosirea
unor echipaje specializate tehnic si ca dotare

17.TRANSPORTUL ACCIDENTATULUI CU TRAUMATISM CRANIO- CEREBRAL

orice traumatism se va transporta la spital numai dupa stabilizarea functiilor respiratorii ~i cardiace;
resuscitarea cardio-respiratorie se faee la locul accidentului; este mai importanta transportarea
l spital, chiar cu 0 oarecare intarziere, dar cu plamanii ~i inima in functiune, decat ajungerea rapida
l spital, dar cu un stop cardio-respirator depasit;
traumatismul cranio-cerebral se transport a pe spate, cu trunchiul ~i capul ridicate la 30°; pana
la
infinnarea diagnosticului, se va considera ca are si 0 leziune cervicala si se va monta un guler cervical

18.CLASIFICAREA ARSURILOR DUPA NATURA AGENTULUI VULNERANT

ARSURI TERMICE:fierbinti, aburii supraincalziti, flacara, gazele inflamabile, corpurile
vascoase topite (bitum, ceara);
• ARSURI CHIMICE:-acizii, bazele;
• ARSURI ELECTRICE
• ARSURI PRIN lRADIERE ARSURI TERMICE:-lichidele

19. STABILIREA SUPRAFETEI ARSE (REGULA LUI 9)

Regula lui 9, schema lui WALLACE
-CAPUL= 9%
-UN MEMBRU SUPERIOR = 9%
-UN MEMBRU PEL VIN = 18%
-UNA DIN FETELE TRUNCHIULUI = 18%
-PERINEUL = 1
20.FACTORII DE RISC iN APARITIA UNEI HERNII
-orice afectiune care creste presiunea in cavitatea abdominal a poate contribui la
fonnarea sau
agravarea unei hernii: obezitatea, ridicarea de greutati, tusea violenta ~i persistenta sau
stranutul, efortul crescut in timpul mictiunii sau defecarii, bolile cronice pulmonare,
lichidul in cavitatea abdorninala (ascita), sarcina etc.:
-efortul singur probabil nu duce la hemie, insa herniile pot apare atunci cand un efort
mare se asociaza cu slabirea unui muschi;
-antecedente familiaJe de hernii cresc riscul de a
dezvoJta 0 hemie.

21.COMPLICATIILE HERNIILOR
Strangularea herniara
-reprezinta complicatia cea mai frecventa si cea mai grava;
-po ate determina necroza ischemica a continutului herniar, daca nu se intervine
in tirnp util: Peri ton ita herniara
-propagarea inflarnatiei unui organ hemiat la sacul herniar;
-se datoreste perforatiei intestinului continut in sac, in U1111aunui traumatism extern
sau prm penetrarea unui corp strain;
Tuberculoza herniara
-tubercu1oza localizata la nivelul sacu1ui si organelor continute In interiorul lui;
frecventa:
- in prima jumatate de viata;
- 1a barbati in contextu1 herniei inghinale;
Corpii straini intrasacu1ari
-in interiorul sacu1ui se pot gasi diferiti corpi straini (samburi, fragment de os);
-corpi straini patrund in sac dupa ce au strabatut peretele intestinal;
Tumorile herniare ale invelisurilor herniei sau ale organelor hemiate pot fi benigne sau maligne:
- sarcoame;
- lipoame;
- chisturi mezenterice;
- cancere;
- tumorile sacu1ui sunt intotdeauna secundare;

22. DIAGNOSTICUL PARACLINIC iN CANCERUL ESOFAGIAN

tranzitul baritat esofagian:
- permite evidentierea formatiunii tumorale;
tesofagoscopia:
- poate vizua1iza direct 1eziunile;
- permite efectuarea biopsiei;
cito1ogia exfoliativa:
- periaj abraziv pe:
- sonda esofagiana;
- endoscopia esofagiana;
tomografia cornputerizata (aduce informatii suplimentare):
- extensia locala;
- extensia regionala;
- metastaze 1a distants (pulmonare, hepatice):
ecografia transesofagiana:
- completeaza examenul CT;
- permite 0 eva1uare mai buna a invaziei parieta1e;
bronhoscopia:
- cand tumora este situata in 113medie a esofagului;
- pentru precizarea invaziei trahea1e;
examene de laborator:
radiografia toracica;
ecografia hepatica;
scintigrafia osoasa (in cazul prezentei simptomelor);
23.ENUMERATI INVESTIGATIILE PARACLINICE IN ULCERUL DUODENAL
examinarea radiologica:
- vizualizarea leziunii:
- nisa = pata opaca de bariu inconjurata de un inel radiotransparent (edemul perilezional);
- semnele indirecte = convergenta pliurilor de mucoasa ingrosata, deformarea si rigiditatea se aspect de
trefla sau ciocan a bulbului, hipermobilitate;
endoscopia:
- elimina iradierea;
- permite biopsia si diagnosticul infectiei cu Helicobaeter pylori;
• studiul secretiei gastrice:
- masurarea debitului acid bazal si a secretiei acide dupa stimularea cu histamina;
testele de evidentiere a infectiei cu Helieobaeter pylori;

24.ENVMERATI,COMPLICATII,L E ULCERULUI GASTRIC

Evolutia ulcerului gastric grevata de complicatii care in ordinea frecventei sunt:
1. hemoragia:
• mai abundenta dedit in ulcerul duodenal;
•eu tendinta redusa la oprire spontana;
• cu mortalitate relativ mare; II. perforatia:
• cea mai frecventa complicatie a ulcerelor asezate pe:
- mica curbura;
- fata anterioara a stomacului; III. stenoza:
• complies ulcerele prepilorice;
• determina 0 simptomatologie identica cu a stenozei pilorice din ulcerul duodenal;
• poate complica ulcerul micii curburi gastrice din vecinatatea unghiului gastric = steno gastrica;
• da aspectul radiologic de stomac in clepsidra; IV. penetratia:
- apare in cazul ulcerelor veehi, eronice;
- este specifica ulcerelor situate posterior;
- poate fi in:
- pancreas;
- colonul transvers:
V. malignizarea:
- orice ulcer gastric cronic trebuie suspectat de leziune maligns:
- impune biopsierea lui endoscopica;

25.ENUMERA TI COMPLICATIILE APENDICITEI ACUTE

PLASTRONUL APENDICULAR
-plastronul apendicular reprezinta reactia peritoneala plastica periapendiculara de aglutinare a marelui
epiploon ~i a anselor ileale, ca unnare a perforatiei apendicelui;
-plastronul apendicular apare in eventualitatea in care propagarea infectiei pana la seroasa se face
treptat; germenii au 0 virulenta moderata iar reactivitatea organismului este integra ~i poate produce
limitarea procesului inflamator printrun proces de reactie cu focare de exudat bogat in fibrins care
deterrnina aderente ale cecului, ileonului terminal si epiploonului in jurul focarului lezional;
ABCESUL APENDICULAR
-abcesul apendicular este 0 peritonita localizata, complicatie a unei apendicite acute perforate;
PERITONITELE APENDICULARE
-peritonita apendiculara poate fi acuta generalizata de la inceput sau acuta generalizata secundar, in 2
sau 3 timp
26.ENUMERA TI COMPLICATIILE TUBERCULOZEI INTESTINALE
Complicatii:
-ocluzia intestinala;
-hemoragiile;
-perforatiile;
-fistulele in organele de vecinatate;
-abcesele, peritonitele.
29. ENUMERATI GERMENII INCRIMINATI" IN APARITIA ABCESELOR HEPATICE
,
 Germenii incriminati:
- E. coli;
- stafilococul patogen;
- streptococuJ;
- clostridiile;
- proteusul;
- bacilul piocian;

30. COMPLICATIILE COLECISTITEI ACUTE

in lipsa unui tratament adecvat si la timp efectuat, pre cum ~i in virtutea altor circumstante (virsta
inaintata, patologie grava asociata din partea altor organe si sisteme) poate avea consecinte grave;
a) Ganzbrena:,
b) Perforatia ;
c) Pneumocolecistul acut;

31. CLINICA HEMORAGIILOR DIGESTIVE SUPERIOARE

CLINIC A:
- HEMATEMEZA
-MELENA
- HEMATOCHEZIA
(pierdere > 1000 ml. sange in timp scurt)
- SEMNELE HIPOVOLEMIEI ACUTE
(sete, dispnee, vertij, astenie, lipotimii, puls accelerat, filiform,
extremitati reci, transpiratii pro fuze, hipotensiune arteriala -t
colaps).

32. ENUMERATI OBIECTlVELE TRATAMENTULUI iN HDS

OBIECTIVE
1. Oprirea sangerarii
2. Compensarea pierderilor
3. Prevenirea recidivelor
-internare obligatorie in terapie intensiva
33. CAUZELE INTRINSECI ALE ISCHEMIEI ACUTE PERIFERICE
1. Embolia arteriala:
a. trombembolie (cheag sanguin);
b. emboJie tumorala (gramezi celulare);
c. embolie metalica (proiectile, spanuri);
d. embolie grasoasa (grasime);
e. emboJie gazoasa (aer);
f. emboJie micotica (masa bacteriana).
2. Tromboza arterials acuta:
exacerbarea brusca a unei leziuni parietale preexistente:
a. arteriosleroza;
b. trombangeita obliteranta
 c. periarterita nodoasa;
d. lupusul eritematos;
cauze declansante:
- modificari de hemodinarnica: insuficienta cardiaca, stenozele vasculare, hemoragiile subintimale;
- hipercoagulabilitate.
3. Corpii straini:
a. cateterul intraarterial ~ favorizeaza formarea de trombi locali care embolizeaza la distanta;
b. medicamentele introduse intraarterial (narcotice, analgetice, barbiturice, amfetamine, agenti
sclerozanti, substante de contrast, ergotaminaa, catecolamine) ~ arterita necrozanta $i ischemie
grava.

34.AFECTIUNILE ASOCIATE CU RISC CRESCUT DE TROMBOZA VENOASA

afectiuni asociate cu rise crescut de tromboza venoasa:
1. interventii chirurgicale:
- ortopedice, toracice, abdominale, genito-urinare;
2. neoplasme:
- pancreas, plaman, oval', testicul, tract urinar, san, stomac;
3. traumatisme:
- fracturi de colo ana vertebrala, pelvis, femur, tibie;
4. imobilizare:
- infarct miocardic acut, insuficienta cardiaca congestiva, accident vascular cerebral, postoperator;
5. sarcina, uti liz are de estrogeni;
6. hipercoagulabilitate:
- deficit de antitrombina III, protein a C, boli mieloproliferative, coagulare intravasculara diseminata;

37. TRATAMENTUL PROFILACTIC IN TROMBOZA VENOASA

TRA T AMENT PROFILACTIC
-depistarea pacientilor cu rise tromboembolic;
-mobilizarea activa si frecventa zilnica;
-in pat pozitie de decubit dorsal, cu picioarele ridicate, cu genunchii usor flectati;
-portul ciorapilor elastici;
-anticoagulante preoperator;
-antiagregante plachetare (aspirina, dipiridamolul).

36.INVESTIGA TIlLE PARACLINICE iN PLEUREZIA TBC.

a) examenul radiologic releva:
- starea parenchimului pulmonar:
- sediul si intinderea pungii pleurale.
b) evidentierea bacilului Koch in:
- sputa;
- lichidul de punctie.

L PRINCIPII DE TRATAMENT AL PLAGILOR

-toaleta locala a plagii:
- spalarea cu apa ~i sapun a tegumentelor adiacente, epilarea pilozitatilor, aseptizarea zonei;
- anestezia (locala, locoregionala, general a);
- excizia tesuturilor devitalizate cu desfiintarea bridelor ~i a fundurilor de sac;
- indepartarea corpilor straini (lavaj abundent cu apa oxigenata si ser fiziologic);
-inventarierea completa a leziunilor;
-hemostaza chirurgicala;
-rezolvarea leziunilor asociate (vasculare, nervoase, tendinoase, osoase, capsulo-ligarnentare);
-sutura plagii per prim am in primele 6 ore (fara tesuturi distruse, rara contaminare microbiana) sau per
secundam (plagile profunde, zdrobite, vechi, infectate);
-profilaxia antitetanica;
-antibioterapie.
 2.TRAAMEN
TUL
PLAGILOR
MUS,CATE
DE S, ERPI
VENINOSI,
bolnav in decubit dorsal cu zona afectata decliv;
• se aplica garou la eel mult 5 em. deasupra plagii (cu compresie moderata, limfatica);
transport de urgenta la spital:
- in primele 4 ore seroterapie antiveninoasa;
- toaleta riguroasa a plagii;
- antibiotice;
- profilaxia antitetanica.

3. INJECTIA INTRADERMICA
- se introduce substanta in derm;
- se efectueaza in scop:
a. diagnostic: se injecteaza diverse antigene sau alergene care in contact eu anticorpii din organism
produc 0 reactie eritemato-papuloasa la locul injectarii (intradermoreactie) a carei marime este in functie
de gradul sensibilizarii; citirea se face la 30 minute ~i 72 ore (in functie de antigenul introdus):
• intradermoreactia la tuberculina, la antigen hidatic (reactia Cassoni), la antigen limfogranulomatos
benign (reactia Frey), la antigen difteric (reactia Schick);
b. terapeutic: anestezia locala cu xilina 1% sau pentru desensibilizare
zona de electie pentru J.D. este fat a anterioara a antebratelor (mai accesebila si lipsita de foliculi
pilosi);
• se foloseste seringa de 1 1111. si ace mici, subtiri si cu bizoul scurt;
dupa dezinfectia regiunii se introduce varful acului paralel cu pielea, strict I.D. si se injecteaza
0, I-0,3 ml. din substanta prescrisa; pielea ia aspect de coaja de portocala:
dad! injectia este facuta in scop diagnostic Ja antebratul opus se injecteaza aceeasi cantitate de ser
fiziologic (martorul):
incidente si accidente:
lipotimii, necroza tegumentului, soc (rare);

4. INJECTIA SUBCUTANATA
se efectueaza numai in scop terapeutic (se introduc substantele cristaloide);
se introduce substanta in hipoderm (elasticitatea tesutului conjunctiv si prin
bogatia sa in vase limfatice asigura 0 distensie mai putin dureroasa ~i 0
absorbtie rapida a solutiei injeetate), in oriee zona a organismului evitand
tegumentele care acopera oasele, vasele mari, capul, gatul si fetele interne
ale membrelor;
zonele de electie pentru injectia S.C. sunt: fata antero-externa a coapsei, fata posterioara a bratului, fata
lateral a a toracelui, peretele antero-lateral al abdomenului unde hipodermul este mai dezvoltat si
tegumentul mai mobil pe planurile subiacente;
se folosesc seringi de capacitate proportionala cu eantitatea de substanta, ace lungi si cu bizoullung;
tehnica:
dupa dezinfectia pielii se prinde intre index si police stang tegumentul pana face 0 cuta;
la baza cutei introducem acul (2-3 em.) cu 0 miscare rapida paralel cu suprafata zonei, dupa care se da
drumul eutei;
prin miscari de lateralitate verificam dad acul este in hipoderm (varful se rnisca usor daca acul este
in hipoderm);
aspiram putin pentru a verifica daca varful acului nu a patruns intrun vas sanguin;
se injecteaza lent substanta (pentru a evita producerea de dureri prin distensia brutala a pielii);
• se scoate acul si se maseaza locul cu un tampon de vata cu alcool;
•inteparea unui filet nervos (durere vie la locul intepaturii); se retrage putin aeul si se verifica din nou
pozitia acului;inteparea unui vas sanguin (apare sange in seringa la aspiratie); se retrage sau se impinge
putin acul si se asp ira din nou;
 • ruperea acului; se extrage aeul;
abcese sau flegmoane (prin lipsa de asepsie a regiunii si prin injectarea de substante nesterile sau
caustice);

5. INJECTIA INTRAMUSCULARA
se efectueaza numai in scop terapeutic;
- se introduce substanta in masa musculara (bogat vascularizat, muschiul asigura a resorbtie buna ~i
rapida iar prin inervatia senzitiva mai putin dezvoltata nu produce 0 durere prea mare la distensie);
- permite injectarea de solutii cristaloide in concentratie normals ~i hipotona, substante uleioase iritante
si de suspensii
zonele de electie:
1. regiunea fesiera:
cadranul supero-extern al fesei (orizontala ce trece prin marginea marelui trohanter pana la santul
interfesier si verticals ce trece prin jumatatea fesei; sau partea din fesa situata deasupra liniei ce
uneste marele trohanter cu spina iliad postero-superioara; in pozitia sezanda se po ate folosi partea
de fesa aflata deasupra planului de sprijin):
folosita pentru faptul ca masa musculara este bogata ~i participa mai putin la miscari:
se evita lezarea vaselor fesiere si a nervului sciatic;
2. regiunea deltoidiana:
deasupra santului radial al humerusului:
3. fata anteroexterna a eoapsei:
zona cuprinsa intre 0 orizontala ce trece la 3 laturi de deget sub trohanterul mare si alta care trece
la4 laturi de deget deasupra marginii superioare a rotulei (la adult);
4. muschiul cvadriceps sau muschii vasti extemi:
la copil;
5. musculatura peretelui abdominal:
tratamentul cu ser antirabic;
; tehnica:
• se folosesc seringi adaptate la cantitatea de sustanta ce trebuie injectata, ace lungi (6-8 cm.) ~i groase
(1 mm);
se introduce acul atasat la seringa, pro fund in masa musculara printr-o miscare brusca;
se asp ira putin in seringa pentru verificare (daca nu s-a patruns intr- un vas) dupa care se inj
ecteaza lent sunbstanta;
se retrage brusc acul si se maseaza usor cu tamponul de vata locul injectiei
6.INJECTIA INTRA VENOASA
-se introduce substanta direct in circuitul sanguin prin punctionarea unei venei;
-se efectueaza in scop:
a. diagnostic: pentru explorarea anatomo-functionala a diferitelor organe; urografia, scintigrama
renala, colecistografia, scintigrama hepatica, pulmonata sau pancreatica;
b. terapeutic:
-pentru introducerea substantelor hipertone;
-pentru introducerea in cantitate mare de substante (solutii, sange, derivate de sange, hidrolizate de
protein e) pentru reechilibrarea hidroelectrolitica si biologica la bolnavii socati sau postoperator
-avantajele caii LV.:
-substanta ajunge imediat in circuitul sanguin;
-substanta se resoarbe integral;
-actiune rapida in caz de urgenta;
-permite injectarea de substante hipertone cu efect necrozant asupra altor [esuturi;
-pennite explorarea anatomo-functionala a diferitelor organe;
 7.TEHNICA PERFUZIEI
tehnica perfuziei:
dezinfectia dopului flaconului;
punctia dopului cu acul de la capatul distal al sistemului de perfuzie:
se punctioneaza cu alt ac care va pennite intrarea aerului in flacon;
se umple cu substanta sistemul de perfuzie
se intrerupe scurgerea lichidului din flacon prin pensare cu 0 pensa sau cu un sistem
special de comprimare;
se dezinfecteaza regiunea unde se va monta perfuzia ~i apoi se punctioneaza vena cu acul
si se adapteaza la tub perfuzorului;
se regleaza debitul perfuziei;
se fixeaza acul si tubul la antebrat cu leucoplast;
la sfarsitul perfuziei se suprima acul si se maseaza usor locul;
astazi se folosesc pentru punctionarea venelor flexulele care pot fi pastrare mai muIte zile;
inainte se recurgea (in cazurile care necesitau perfuzie pentru 0 perioada mai indelungata) la
cateterizarea unei vene de calibru mai mare cu un cateter de polietilen, introdus transcutanat printr-un
trocar sau dupa denudarea venei;