Educatia prescolarului pentru comunicare

Cunoscând particulatităţile gândirii copiilor de vârstă preşcolară, în

aplicarea strategiilor didactice de predare-învăţare-evaluare, am acordat
o atenţie sporită atât comunicării prin limbaj oral cât şi folosirii
suportului concret intuitiv.

Folosirea cărţii potrivite ca auxiliar didactic este o alegere inspirată

deoarece la această vârstă copilul descoperă o lume mirifică ce ţine de
domeniul imaginaţiei, dar şi de cel al cunoaşterii nemijlocite. El va fi
atras de personaje şi de întâmplările frumos ilustrate, dar şi de jocul de
litere de pe pagina cărţii manipulate, iar acestea din urmă căpătând
treptat sens îl vor subjuga total pe copil, facilitând in acelaşi timp
trecerea spre etapa scris-cititului.
Emotivitatea mare şi relativa ei stabilitate la această vârstă m-au
determinat să acord o atenţie crescută şi aspectelor de comunicare non-
verbală. Am arătat că putem folosi cuvinte ori imagini în transmiterea
mesajului dar, involuntar, sau voluntar, când relaţionăm cu preşcolarii
comunicăm şi prin expresia feţei, prin gesturi, poziţia corpului,
proximitate, contactul vizual, aspectul nostru exterior sau prin alte
aspecte non-verbale ale vorbirii. Iată de ce este foarte important ca
dascălii să cunoască aceste lucruri, spun specialiştii, şi să tină cont de ele
în activitatea cu proiectate.
Într-o altă ordine de idei, metacomunicarea, care ştim că însoţeşte
orice comunicare, este foarte importantă la aceasta vârsta, fapt confirmat
în nenumărate rânduri de experienta didactică. Astfel, e bine ca
educatoarea să fie conştientă de acest aspect, mesajul comunicării fiind
preluat, în foarte multe cazuri, mai degrabă din metacomunicare decât
din cuvintele auzite. Anexa1
Teatrul de păpuşi, jocul de rol, jocurile didactice, jocurile de creaţie
oferă tot atâtea prilejuri de experimentare a formelor comunicării într-o
manieră accesibilă, variată şi incitantă pentru copilul aflat la vârsta de
aur a copilăriei.
Un loc aparte între activitătile din grădiniţă îl au jocurile intelectuale
prin contribuţia pe care o au la formarea şi stimularea comunicării. Le-
am folosit cu succes pentru cultivarea limbii vorbite, pentru stimularea
achiziţiilor privind cunoaşterea mediului, matematica, muzica sau pentru
exersarea proceselor cognitive specifice vârstei. Datorită faptului că
îmbină jocul cu activitatea de învăţare, acest tip de joc este acceptat cu
usurinţă de copiii de 3-4 ani, care se acomodează uşor sarcinii de joc
fără a exista un grad prea mare de conştientizare, el acceptând jocul mai
mult pentru elementele surpriză, care dau mult farmec acţiunii si deschid
calea spre achiziţii cognitive si deveniri comportamentale.
Treptat , spre vârsta de 6-7 ani, copiii conştientizează atât regula de
joc în sine cât şi importanţa/ necesitatea respectării ei, acest lucru
explicându-se prin mai multe aspecte ale evoluţiei personalităţii
preşcolarului, printre care - lărgirea evidentă a sferei cunoştinţelor,
dezvoltarea anumitor calităţi ale proceselor psihice şi de cunoaştere,
prezenţa deprinderilor de muncă intelectuală, dezvoltarea unor atitudini
şi comportamente moral-sociale.
Prin jocul intelectual preşcolarii pot fi îndrumaţi mai eficient pe
calea însuşirii active şi conştiente a unei vorbiri corecte pe baza
activităţilor de discriminare fonetico-analitico-sintetică şi de exersare a
vorbirii prin procedee specifice vârstei.
Jocul intelectual “Spune ce ai auzit?”, pe care l-am desfăşurat cu
preşcolarii de grupă mare a avut ca scop discriminarea sunetelor dintr-un
cuvânt şi pronuntarea lor corectă. Am folosit ca material de vorbire
onomatopee înregistrate pe casetă audio. În prima etapă de joc, copiii le-
au ascultat, apoi le-au emis, iar în a doua etapă au recunoscut cărui
animal/ pasăre/ fenomen îi corespunde limbajul. Pe lângă exersarea
pronunţiei s-a urmărit şi creşterea gradului de receptivitate faţă de
materialul imagistic, dezvoltarea memoriei logice, creşterea tonusului
afectiv-volitiv al copiilor în timpul învăţării, stimularea cooperării între
copii pentru rezolvarea sarcinilor.
Tot în scopul exersării limbajului sub aspect fonematic am desfăşurat şi
alte jocuri intelectuale : « Repetă după mine », « Corectează-mă! »,« Ce
se aude? ».
Acelaşi joc, « Spune ce ai auzit? », l-am folosit la grupa pregatitoare
având ca scop diferenţierea fonemelor în silabe directe si în silabe
inverse, şi apoi în cuvinte.
Consider că desfăşurarea cu consecvenţă a acestor tipuri de jocuri de
dezvoltare si de exersare a auzului fonematic şi a calităţilor limbajului pe
întreaga perioadă a preşcolarităţii, este foarte importantă şi are drept
consecinţă dezinhibiţia vorbirii şi creşterea calităţii comunicării
preşcolarilor.
 Este ştiut că vorbirea se dezvoltă începând de la naştere şi continuă
pe tot parcursul vieţii şi că părinţii sunt primii profesori ai copiilor lor,
iar mai apoi ei devin partenerii principali ai unităţilor de învăţământ. În
acest context, am considerat necesar să stabilesc un parteneriat real între
grădiniţă şi părinţi. Familiile copiilor au fost în mod constant informate
cu privire la toate aspectele legate de dezvoltarea propriului copil,
inclusiv de aspectele principale ce vizează formarea şi dezvoltarea
comunicării la vârsta preşcolară. Anexa 2 si Anexa 3

Educatia prescolarului pentru cooperare

Cooperarea este o strategie de invatare, pe care o putem organiza in
orice moment al zilei, la orice activitate.
Copiii trebuie sa invete a coopera: sa invete a accepta, a colabora, a
negocia, a pferi, a cere ajutor.

Educatia prescolarului pentru participare

Spatiul ii ,,vorbeste,, copilului prin ceea ce ii ofera ca posibilitate de a
actiune si experienta. Insusi mediul educational este un bun educator
pentru copii. Pentru a atrage si motiva copiii in activitati este bine ca ei
sa participle la amplasarea si dotarea centrelor de activitate.
 diminueaza copiii ofera ajutor
anxietatea reciproc

copii sunt apreciati

pozitiv

copiii manifesta
atitufine pozitivas
fata de semenii sai
avantaje

toti copiii ajung sa

aiba rezultate bune

se instaureaza buna copiii coopereaza in

intelegere si perechi
cooperarea armonia

apare ,, lenea,,
dezavantaje sociala (cind copiii
lucreaza in grupuri
mari )

unele cadre
didactice nu pot
renunta la rolul de
informator si nu-l
pot asuma pe cel
facilitator,
consultant.