CONCEPTUL

DIFERENȚELOR
INDIVIDUALE ÎN ÎNVĂȚARE
Pregătit de: Rubie C. Idusora și Crisanto
Collada
 OBIECTIVELE

La sfârșitul lecției, elevii sunt așteptați

să;
Analiza conceptelor diferențelor
individuale în învățare în conformitate
cu diferite teorii ale inteligenței;
structurale și de proces.
 Inteligență și diferențe individuale

► Indivizii pot avea diferențe de-a lungul

următoarelor: diferențe fiziologice,
psihologice sau intelectuale, diferențe în
capacitatea motorie, performanțe
academice, diferențe emoționale,
temperatură, aptitudini și interese, concept
de sine, stiluri de învățare, obiceiuri de
studiu, dezvoltare socială și morală.
 CONCEPTE DE INTELIGENȚĂ
Teoriile anterioare despre natura inteligenței
au implicat una sau mai multe dintre
următoarele teme:
a) Capacitatea de a învăța
b)Cunoașterea totală a persoanei a dobândit c)
Capacitatea de a se adapta la situații noi și la
mediu în general
Următoarele sunt componentele a ceea ce mulți
se așteaptă și teoreticienii înțeleg inteligența ca
fiind
a) Este adaptiv
b) Este legată de capacitatea de învățare
c) Aceasta implică utilizarea cunoștințelor
anterioare pentru a înțelege și analiza eficient
situațiile noi.
d) Aceasta implică interacțiunea complexă și
coordonarea multor procese mentale diferite
e) Poate fi văzut în diferite zone
f) Este "specific culturii"
Stenberg (1986) susține că există două clasificări generale ale
definiției inteligenței: definiția operațională și definiția "reală".

□ Definiția operațională definește

faptul că inteligența este prin măsura
sau testul utilizat. Inteligența reală
analizează "natura" caracteristicii
definite.
 Potrivit diferiților experți și autori, inteligența
este combinația capacității de a:

a) Aflați - aceasta include tot felul de modalități formale și

informale de învățare prin experiență, formare și
educație. Este dobândirea, păstrarea și utilizarea
cunoștințelor.
b) Recunoașteți problemele - aceasta include recunoașterea
unei situații problematice și transformarea acesteia în
probleme mai definite care trebuie abordate.
c) Rezolvarea problemelor - aceasta include utilizarea
cunoștințelor în rezolvarea problemelor, îndeplinirea
sarcinilor, modelarea produselor și realizarea de proiecte
complexe.
 TEORII DESPRE INTELIGENȚĂ
TEORIA FACULTĂȚII
□ Este cea mai veche teorie cu privire la natura inteligenței.
Ea susține că mintea este alcătuită din diferite facultăți,
cum ar fi raționamentul, memoria, discriminarea,
imaginația și altele asemenea.
TEORIA UNUI SINGUR FACTOR SAU UNI-FACTOR
□ Această teorie afirmă că toate abilitățile sunt reduse la o
singură capacitate de inteligență generală sau "bun simț".
CHARLES SPEARMAN TEORIA CELOR DOI FACTORI
□ Afirmă că abilitățile intelectuale cuprind doi factori -
factorul G și factorul S.
TEORIA MULTI-FACTOR A LUI EDWARD THORNDIKE
□ Afirmă că există un astfel de lucru ca abilitatea
generală. Se spune că fiecare abilitate mentală
necesită un agregat de seturi diferite de abilități.
Vidul sanitar sunt atributele inteligenței.
a. Nivel
b. Gama
c. Zonă
d. Viteză
ABILITĂȚILE MENTALE PRIMARE ALE LUI LOUIS L.
THRSTONE / TEORIA FACTORULUI DE GRUP
□ Această teorie afirmă că activitățile intelectuale nu sunt o
expresie a multor factori foarte specifici, așa cum au
îmbrățișat Thorndike, nici nu este expresia unui factor
general care pătrunde toate abilitățile mentale, așa cum
afirmă Spearman.
Există și alte grupuri de operații mentale, fiecare având
propriul factor primar unificator. Cei șapte factori
principali sunt;
1. Factor numeric (N)
2. Factorul verbal (V)
3. Factorul spațial (S)
4. Factor de memorie (M)
5. Factorul de fluență a cuvintelor
6. Factorul de raționament (F)
7. Percepție
MODELUL LUI JOY PAUL GUILFORD DESPRE
STRUCTURA INTELECTULUI
- O structură 3-dimensională a intelectului.
a. Conținut
b. Operații mentale
c. Produs rezultat din operațiuni
TEORIA IERARHICĂ A LUI PHILIP E. VERNON
> Această teorie încearcă să reducă decalajul dintre teoriile lui
Spearman și Thurstone, care văd inteligența ca având loc la
extreme.
Vernon susține că inteligența poate fi descrisă ca cuprinzând abilități
la diferite niveluri de generalitate, după cum urmează:
a. G (inteligență generală)
b. Factori majori de grup
 c. Factorii grupului minorilor
d. S (factor specific

CATTELL- TEORIA FLUIDULUI CORNULUI ȘI A INTELIGENȚEI

CRISTALIZATE
> Aspectul fluid afirmă că inteligența este o capacitate de
bază datorită genelor moștenite, iar teoria cristalizată
este capacitatea care rezultă din experiență, învățare și
mediu
> Hunt, în teoriile inteligenței, susține că competența
intelectuală umană este împărțită în trei dimensiuni pe
care le-a derivat din lucrările lui Cattell în 1971 și Horn.
Sînt:
a. Inteligență fluidă
b. Inteligență cristalizată
c. Raționament vizual-spațial
INTELIGENȚA MULTIPLĂ A LUI HUWARD
GARDNER
TEORIE
> Gardner a identificat opt componente ale
inteligenței
Componenta de Descrierea acestei Exemple de ocupație
inteligență informații folosind această
inteligență
Corporal/ kinestezic Abilitatea de a-și folosi Dansatori, sportivi,
bine corpul fizic acrobați
Interpersonale Abilitatea de a simți Agent de vânzări,
sentimentele altor persoane de pr, politicieni
persoane și de a fi în
Intrapersonal acord cu ele
Abilitatea de a cunoaște Psiholog, terapeut,
și de a avea o înțelegere consilier/înțelepți
profundă a propriei minți călugări bătrâni/
și a propriului corp și de a
fi conștient de propriile
dorințe, sentimente și
motive
Verbal/lingvistic Abilitatea de a comunica Poeți, scriitori, oratori
bine, oral și în scris, poate
în multe limbi

Logic/matematic Abilitatea de a învăța Matematicieni, ingineri

știința și matematica;
capacitatea de a gestiona
argumente complexe,
logice
Muzical/ritmic Abilitatea de a învăța, Muzicieni, compozitori
interpreta și compune
muzică

Naturalist Abilitatea de a cunoaște și Biologi, naturaliști

înțelege diferite specii
(recunoaște modelul în
natură)
ROBERT STENBERG TEORIA TRIACHICĂ A
INTELIGENȚĂ
> Inteligența ca activitate mentală îndreptată spre adaptarea intenționată
la selecția și modelarea mediului din lumea reală relevant pentru viața
cuiva.
> Comportamentul inteligent este o interacțiune a 3 factori; anume:
a. Contactul de mediu în care apare comportamentul
b. Modul în care experiența anterioară este folosită pentru o anumită clasă.
c. Procesul cognitiv cerut de sarcină.
Stenberg s-a concentrat doar pe trei
domenii, și anume:
1. Inteligență practică
2. Inteligența experimentală
3. Inteligența componentelor Ia în considerare
ANALIZA LUI DAVID PERKIN DE STUDII DE
CERCETARE PRIVIND MĂSURAREA IQ-ULUI ȘI
PROGRAME PENTRU DEZVOLTAREA UNUI IQ MAI
BUN
> Inteligența are trei componente sau dimensiuni
majore.
1. Inteligența neuronală

2. Inteligența experiențială
3. Inteligență reflectorizantă
TEORIA DEZVOLTĂRII INTELECTUALE A LUI JEAN
PIAGET
- Copilul în curs de dezvoltare construiește structuri
 intelectuale sau scheme, hărți mentale ale conceptului în
rețea pentru înțelegerea și răspunsul la experiența fizică din
mediul înconjurător.
ETAPELE DEZVOLTĂRII INTELECTUALE A LUI PIAGET :
1. Stadiul senzoriomotor (0-2 ani)
2. etape preoperaționale (2 până la 7 ani)
3. Etapa operațiunilor concrete (2 până la 11 ani)
4. Etapa operațiunilor formale (11-15)
Teoriile inteligenței aparțin a două grupuri: teoriile
factorilor și teoriile cognitive ale inteligenței.

TEORII COGNITIVE TEORIILE

FACTORILOR
Teoriile facultății Teorii uni-factor

Teoriile celor doi factori ale

lui Spearman

Teoria multi-factor a lui

Thorndike

Modelul lui Guilford al structurii intelectului

Teoria inteligenței fluide și cristalizate a lui Cattell-horn
Teoria inteligenței multiple a lui Gardner

Abilitățile primare ale lui Thurstone /

teoria factorului de grup
Teoria ierarhică a lui Vernon