Metodele de familiarizare cu natura la

vârsta preşcolară
Observarea
Observarea -metodă principală de familiarizare a copiilor
Metoda constituie modalitatea prin care se obţine cu natura, care asigură formarea reprezentărilor reale
transmiterea şi însuşirea conţinutului noţional al despre natură, perceperea estetică a naturii, interesului şi
activităţilor de familiarizare a copiilor cu natura dragostei faţă de ea.
Direcții de dezoltare a obserării după Loghinov, Matveev și Somorucov.
FUNCȚIILE METODEI 1. Pe măsura dezvoltării observării creşte importanţa proceselor intelectuale – gândirii, memoriei,
1. cognitivă imaginaţiei, vorbirii. În rezultat copilul poate observa schimbările obiectului, determină cauzele lor.
2. formativă 2. Altă direcţie în dezvoltarea acţiunii de observare sunt schimbările structurii, statornicirea şi
perfecţionarea anumitor componente ale ei. Acţiunii de observare în stare dezvoltată îi este
3. operațională caracteristică prezenţa scopului şi sarcinilor, căilor de soluţionare a cutarei sau cutarei sarcini,
4. normativă motivelor planificării .

Tipul observărilor Cerinţe pedagogice faţă de organizarea

1.Observarea de identificare. Răspunde la întrebarea: ce
sau cine e acesta, cum e ea, care-i sunt proprietăţile,
calităţile, cum se manifestă, cum interacţionează cu tot ce-l
înconjoară. Este utilizat în toate grupele de copii.
2. Observarea reconstitutivă este un gen specific de
observare, care are sarcina ca în conformitate cu gradul de
calitate, stabilit în gradul percepţiilor, să determine starea
obiectului sau să reconstituie tabloul integru al
evenimentului. Observările reconstitutive precum şi cele de
lungă durată în virtutea complicaţiilor se aplică în munca cu
copii de vârsta preşcolară mijlocie şi mare.
3. în dependenţă de locul de unde se efectuează se disting
observări ce au loc în condiţii naturale şi observări,
organizate în condiţii create artificiale.
4. Observările neprevăzute (independente) efectuate din
iniţiativa copiilor însuşi sunt valoroase prin aceea că ele
indică un interes bine orientat faţă de oarecare fenomen,
obiect, al naturii.
5. Observările planificate asigură consecutivitatea şi
însuşirea sistematică a sarcinilor de program în ceea ce
priveşte familiarizarea copiilor cu natura prin metoda
observării, ajută la formarea priceperilor de a efectua
observări colective asupra obiectelor şi fenomenelor naturii.
6. După durată – de scurtă și lungă durată
observărilor în natură
1. Analiza pedagogică-1) obiecte şi fenomene ale naturii
nerte: apă, nisip, sol, zi, noapte, soare, stele, lună, ploaie,
zăpadă, furtuna, vânt, curcubeu, foc etc. 2) plante de
grădină, parc, pădure, livadă, câmpie, luncă; 3) animale
domestice, animale sălbatice din ţinutul natal, păsări
folositoare, amfibii şi reptile folositoare, peşti, insecte
folositoare şi dăunătoare, exponenţi ai florei şi faunei ale
rezervaţiilor din Moldova; 4) munca adulţilor şi copiilor în
natură, ocrotirea naturii.
2. Organizarea acţiunilor de observare, în cadrul cărora
se rezolvă în strânsă independenţă sarcini cu conţinut
intelectual, estetic şi etic.
3. Asigurarea unui activism înalt al copiilor în cunoaşterea
obiectelor şi fenomenelor naturii se obţine prin aplicarea de
către pedagog a diferitelor procedee metodice.
4. Caracterul planic, consecutivitatea, desfăşurarea
procesului de observare. Logica observării depinde de
caracterul sarcinilor puse, de specia obiectelor supuse
observării, de vârsta copiilor, de măsura în care cunosc
obiectul.
Metodica dirijării observărilor
Etapele observării
după A.I.Vasiliev:
I etapă (pregătitoare). Scopul – a le trezi
copiilor interesul faţă de obiectul
observării.
II etapă. La începutul observării este
necesar ca atenţia involuntar să fie
îndreptată şi concentrată asupra obiectului
observării.
III etapă. Momentul de bază a procesului
observării. El este cel mai fundamental în
timp. În grupa mijlocie el durează 10-15
minute, în cea mai mare de 15 până la 25
de minute. Sarcina acestei observări constă
în a forma o închipuire clară despre obiect,
a le demonstra copiilor procedee de
cercetare consecventă. Cuprinde două
etape: analiza liberă, în care copiii observă
şi exprimă ceea ce-i impresionează pe loc,
şi analiza sistematică care urmăreşte
ordonarea impresiilor într-un tot.
IV etapă – finală. Scopul ei este de a
totaliza şi consolida cunoştinţele căpătate
despre anumite obiecte şi fenomene,
precum şi de a aprecia acele metode de
cercetare a obiectului pe care l-au folosit
copiii.
Grupa mică. Primele observări se
realizează cu un număr mic de copii,
având scop de a le forma deprinderea
de a-şi concentra atenţia asupra
obiectului observat, de a răspunde la
întrebări, de a evidenţia cele mai
caracteristice particularităţi ale
obiectului. Primele observări se
efectuează asupra obiectelor vii.
Grupa mijlocie. Observarea cel mai
des se foloseşte pentru familiarizarea
cu obiecte noi, pentru lărgirea
cunoştinţelor despre obiecte şi
fenomene ale naturii. Concomitent
educatorul organizează observări de
lungă durată pentru a urmări creşterea
şi dezvoltarea plantelor cele mai
pregnante schimbării sezoniere din
natură. Aceste observări se efectuează
mai întâi asupra unor obiecte aparte.
Grupa mare. Munca de familiarizare
a copiilor şi de cultivare a unei
atitudini pline de grijă faţă de plante şi
animale se realizează în viaţa
cotidiană. Metoda principală de lucru
cu copiii este observarea .