Litiaza biliara este o afectiune caracterizata prin prezenta de calculi (pietre) in
interiorul vezicii biliare (colecist) si a cailor biliare (conducte anatomice care transporta bila de la ficat la intestin). Calculii variaza in marime. Vezica biliara (colecistul sau “fierea”, cum mai este numita popular) este un organ de mici dimensiuni, de forma saculara care se gaseste sub ficat, cu rolul de a depozita bila secretata de acesta. Bila, produs de secretie hepatic, ajuta la digestia grasimilor. Calculii biliari pot fi compusi din colesterol si alti constituenti ce se gasesc in bila. Ca dimensiuni, acestia pot fi de marimea unor granule de nisip si pot ajunge pana la dimensiunea unei mingi de golf. Cauzele aparitiei calculilor biliari Aveti o alimentatie haotica, sunteti obezi si aveti un stil de viata sedentar; Consumati produse cu mult colesterol. In mod normal, bila contine substante chimice suficiente pentru a dizolva colesterolul eliminat de ficat. Dar daca ficatul dvs . elimina mai mult colesterol decat bila poate dizolva, excesul de colesterol se poate forma in cristale si, ulterior, in pietre; Ati urmat mai multe cure de slabire drastice; Vezica biliara nu este golita corect. Factori de risc pentru litiaza biliara Factorii care pot creste riscul de aparitie a calculilor biliari includ: Sexul, femeile fiind mai predispose la dezvotarea acestei boli; Varsta, in special cei de peste 40 de ani; Obezitatea; Sederentarismul; O dieta bogata in grasimi si colesterol; Sarcina; Diabetul; Pierderea rapida in greutate printr-o cura de slabire drastica; Contraceptivele. Cel mai frecvent simptom ale litiazei biliare este durerea in zona epigastrica (zona stomacului) si in parte superioara dreapta a abdomenului, aria subcostala dreapta, denumita medical, hipocondru drept. Durerea poate avea urmatoarele caracteristici: apare brusc in zona centrala superioara a abdomenului (zona epigastrica) si se poate intinde in partea superioara dreapta a spatelui si in zona umarului; este greu de gasit o pozitie confortabila; impiedica efectuarea unor miscari respiratorii normale si profunde; dureaza de la 15 minute pana la 24 ore; apare noaptea, fiind destul de severa ; apare dupa mese. Simptomele care sugereaza obstructia canalului biliar comun includ: ingalbenirea pielii si a portiunii albe a ochiului (icter); inchiderea la culoare a urinii (urini hipercrome); scaune deschise la culoare ; febra si frisoane. Exista numeroase alte afectiuni ce pot determina aparitia unor simptome similare, inclusiv refluxul gastro-esofagian, infarct miocardic sau durerea determinata de afectiuni hepatice. Infectiile digestive si toxinfectiile alimentare pot, de asemenea, determina aparitia simptomelor asemanatoare celor produse de litiaza biliara. Metode de diagnostic: Ecografia abdominala - este o metoda cu buna acuratete ce poate vizualiza calculii cu dimensiuni de pana la 2 mm; Radiografia abdominala pe gol - poate diagnostica calculii cu continut de calciu; Colecistografia orala - se foloseste numai pentru tratamentul nechirurgical al litiazei. In conditiile in care litiaza biliara nu determina aparitia durerii si a altor simptome nu este necesara instituirea uni tratament. In cazul in care litiaza biliara este simptomatica decizia de tratament trebuie luata impreuna cu medicul curant. Este de preferat ca decizia de tratament chirurgical sa fie luata dupa aparitia unui al doilea acces de colica biliara. Expectativa vigilenta se poate dovedi cea mai buna alegere in urmatoarele conditii: primul episod de durere asociata litiazei biliare; durerea este usoara - daca durerea este severa, se poate lua in considerare tratamentul chirurgical urgent pentru prevenirea unor accese ulterioare si a complicatiilor; nu apar complicatii, precum blocarea unui canal biliar. Medicamentele sunt rareori folosite in tratamentul litiazei biliare. Totusi, persoanele ce urmeaza o dieta pentru pierderea rapida in greutate pot primi medicamente pentru durere, greata si pentru prevenirea formarii calculilor biliari. Acizii biliari ce dizolva calculii biliari sunt, de obicei, rezervati persoanelor la care o interventie chirurgicala ar fi riscanta sau celor ce refuza interventia chirurgicala.