Eseu 2: Caracterizarea personajului masculin: Gheorghiță

Structura eseului:
1) Introducere
2) Introducerea personajului în scenă
3) Statutul social, moral și psihologic
4) Trăsătura dominantă + 2 episoade semnificative (comentate)
5) 2 elemente de structură și compoziție: titlul și perspectiv narativă
6) Încheierea

1. Introducerea
Romanul „Baltagul” a apărut în 1930 și este un adevărat „poem al naturii și al omului
simplu, o mioriță în dimensiuni mari” (George Călinescu). Versul motto: “Stăpâne,
stăpâne mai cheamă și un câne”, argumentează viziunea mioritică a morții căreia
Sadoveanu îi dă o nouă interpretare, aceea a existenței duale ciclie, viață-moarte și din
nou la viață. Romanul a fost scris în doar 17 zile (unele surse afimră că sunt 9) și are ca
sursă de inspirație balade populare românești de la care Sadoveanu preia motive și idei
mitologice românești: Salga, Dolca, Miorița. Romanul face parte din a doua etapă de
creație a scriitorului și este o capodoperă ce se diferențiază mai ales prin faptul că este
străbătută de un fior melancolic, nostalgic ai cărei termeni cheie sunt odinioară și departe.

2. Introducerea personajului în scenă

În romanul „Baltagul”, putem observa faptul că personajul masculin, Gheorghiță este
insertat în scenă, în același timp în care este și mama lui. Se mai poate evidenția momentul
în care acesta este introdus, și anume în momentul în care aceste, pornește împreună cu
mama acestuia, Vitoria, în căutarea lui Nechifor, care nu s-a mai întors acasă de ceva timp.
Putem constata și totodată sublinia curajul de care dă dovadă Gheorghiță, pe tot parcursul
drumului, fiind ferm convins că-și va găsi tatăl său.

3. Statutul social, moral și psihologic

Statutul social al personajului masculin: Gheorghiță
Gheorgiță, este unul dintre cei doi fii ai lui Nechifor Lipan și al Vitoriei Lipan. Acesta.
Am fi tentați să spunem că este doar un copil, însă la fel ca și mama lui, dă dovadă de un
act de curaj ieșit din comun, ceea ce l-a și determinat și mai mult să aibă încredere în sine
și totodată să aibă speranța, că îl va găsi pe tatăl lui.

Statutul moral al personajului masculin: Gheorghiță

În romanul scris de Mihail Sadoveanu, observăm că fiul lui Nechifor Lipan, nu stă pe
gânduri și pornește de-ndată cu mama lui, în căutarea lui Calistrat Bogza și Ilie Cuțui,
reușind astfel să-și răzbune tatăl, și totodată dând dovadă totuși de o maturitate, fiindcă
vorbim totuși de un copil, nu de un adult, care s-ar fi putut descurca singur, însă cel mai
important lucru, este iubirea, de care dă dovadă băiatul pentru tatăl său.

Statutul psihologic al personajului masculin: Gheorghiță

Observăm că fiul încearcă din răsputeri să îi găsească pe cei doi ucigași, însă este prea
târziu, osămintele tatălui lui, fiind deja aruncate într-o groapă, fiul nemaiputând din
păcate să mai facă ceva. De remarcat, este faptul că Gheorghiță veghează rămășițele
tatălui său, stând cu o lumânare apinsă, acest gest semnificând iubirea sa față de tatăl
său.
4. Trăsătura dominantă + 2 episoade semnificative
 O trăsătură dominantă a personajului masculin Gheorghiță, este: curajul.
➢ Un prim episod reprezentativ, îl reprezintă momentul în care acesta decide să plece
împreună cu mama lui, în căutarea tatălui. Putem observa, cum acesta o ajută pe mam
lui, ba chiar își comandă un baltag, denotă că este dârz și convins, că îi va găsi pe
ucigași, pentru a-și răzbuna tatăl.
➢ Un alt episod semnificativ, îl reprezintă momentul în care băiatul veghează osămintele
tatălui său. Acest gest, nu semnifică altceva decât un act de curaj, cu toate că vorbim
de un copil. Însă, când e vorba despre paternitate, nimic nu îl oprește, acesta stând o
noapte întreagă, cu o lumânare aprinsă, veghind și totodată având grijă de trupul
decedat al tatălui său.

5. 2 elemente de structură și compoziție: titlul și perspectiva narativă

Titlul
➢ Titlul este simbolic, întrucât în mitologia autohtonă, baltagul este arma magică și
simbolică, menită să împlinească dreptatea, este o unealtă justițiară. Ea este în
basmele populare furată de zmei și redobândită de personajul pozitiv. Principala
trăsătură a baltagului este că atunci când înfăptuiește dreptatea nu este pătată cu
sânge. Cuvântul „labris” semnifică baltagul și înseamnă atât labirint cât și secure cu
două tăișuri. În roman, este vizibil simbolul labirintului ilustrat de drumul șerpuit, pe
care-l parcurge Vitoria Lipan, un labirint interior al frământărilor sale de la neliniște,
la bănuială apoi la certitudine, cât și un labirint exterior al drumului săpat în stâncile
munților pe care-l parcursese Nechifor Lipan. Acest labirint cu drumurie sale șerpuite,
amintește de curgerea continuă a vieții spre moarte și a morții spre viață: Vitoria
Lipan pornește în căutarea soțului din întuneric pentru a putea ajunge în exterior la
lumină. În mitologie, labirintul este casa securii duble sugerând dualitatea existențială,
adică unde se găsesc osămintele lui Nechifor Lipan.
Perspectiva narativă
➢ Perspectiva narativă, adoptată în incipitul romanului este construită pe planul
telescopic. Legenda rostuirii etniilor auzită de Nechifor Lipan de la un baci înțelept
este evocată de Vitoria stând singură pe prispă în lumina de toamnă și torcând. Prima
voce pe care cititorul o aude este a marelui absent, dar mediată prin conștiința femeii
sale surprinsă într-o atitudine cu numeroase valențe simbolice: torcând nu doar lâna
din furcă ci și caierul amintirii și al dorului. Treptat după evocarea unor dialoguri cu
tâlc ale celor două personaje perspectiva narativă se schimbă devine obiectivă făcând
loc unui narator neutru cu focalizare zero care însă se va nuanța pe tot parcursul
romanului alternând cu focalizarea internă și stilul indirect liber.

6. Încheierea
Romanul scris de Mihail Sadoveanu este unul atât de factură socială, prin prezentarea
activităților oamenilor, totodată unul de factură realistă, prezența naratorului omniscient
„Dumnezeul operei”.