Pacientul 1

 Interviul preliminar constǎ intr-o discutie cu pacientul referitoare la

problemele cu care se confruntǎ (alcoolismul si depresia), istoricul bolii,
relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se
incearcǎ si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul
primelor douǎ sedinte.

Pacientul 1 este bǎrbat, are 35 de ani, a terminat Facultatea de Drept,

de profesie este executor judecǎtoresc si are cabinet propriu. Locuieste
impreunǎ cu sotia si fiica sa. Nici un membru al familiei sale nu este alcoolic.
A inceput sǎ consume alcool in urma decesului mamei sale, acum 3 ani. A
suferit o depresie care, dupǎ pǎrerea, lui nu a constituit o problemǎ atat de
mare incat sǎ apeleze la servicii de specialitate (psihiatru sau psiholog).
Pentru el, alcoolul a fost un mijloc de rezolvare a problemelor cu care se
confrunta. Dacǎ inainte de decesul mamei consuma alcool ocazional, dupǎ
acest eveniment a inceput sǎ consume frecvent coniac si wiski (panǎ la 400
de ml pe zi), mai rar bere. Consuma alcool fǎrǎ sǎ fie vǎzut de familie, de
regulǎ bea singur, nu se manifesta violent dupǎ ce consuma, de aceea isi
descrie relatia familialǎ ca fiind bunǎ. Totusi, a realizat cresterea cantitǎtii si
frecventei consumului de alcool, a constientizat cǎ a devenit dependent si s-a
hotǎrat sǎ apeleze la clinica de dezintoxicare, atat pentru sǎnǎtatea proprie,
cat si pentru a nu distruge relatia cu familia. Viata profesionalǎ incepuse sǎ fie
afectatǎ de consumul abuziv de alcool, in sensul cǎ nu mai dǎdea acelasi
randament ca inainte (nu le mai rǎspundea clientilor la telefon, uita sau amana
intalnirile stabilite cu clientii). Nu suferǎ de tulburǎri la nivel somatic. Este
vizitat de sotie si isi doreste sǎ aibǎ o viatǎ normalǎ, unde alcoolul sǎ nu mai
constituie o prioritate.

 Interviul de evaluare: a treia sedintǎ

I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului –

Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- Self-
Adimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la
chestionar, respectiv 6, se observǎ cǎ pacientul este alcoolic deoarece un
scor mai mare de 3 este reprezentativ pentru alcoolici. Apoi i-am dat BDI-
ul pentru a observa dacǎ pacientul prezintǎ simptome depresive. Astfel,
obtinand scorul 24, subiectul prezintǎ depresie moderatǎ. Se retine scorul
obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dacǎ in urma aplicǎrii
tehnicilor de relaxare stǎrile depresive au fost ameliorate.

I-am explicat pacientului conceptul „depresie moderatǎ” si faptul cǎ

acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar
eu m-am gandit la relaxare. Am discutat cu pacientul despre stǎrile sale
depresive tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului, tulburǎrile de
somn, iritabilitatea, sentimente de culpabilitate.

 Terapia: a patra sedintǎ

In aceastǎ sedintǎ am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare,

cum ajutǎ acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea
terapeutului, cat si a clientului. Astfel, pacientul 1 a arǎtat interes fatǎ de acest
tip de terapie. Astfel, s-a trecut la exercitiul de relaxare bazat pe
antrenamentul autogen al lui Schultz.

In timpul administrǎrii sugestiilor am observat la pacient cǎ la inceput

se simtea stanjenit, se misca, insǎ pe parcurs a reusit sǎ se relaxeze. Dupǎ
20 de minute exercitiul de relaxare a luat sfarsit, am discutat despre
experienta sa avutǎ in timpul relaxǎrii si a relatat cǎ la inceput i-a fost un pic
teamǎ, dar pe parcurs s-a linistit, a reusit chiar sǎ se relaxeze. De asemenea,
a spus cǎ se simte mai linistit, mai odihnit, cǎ i-a plǎcut si cǎ asteaptǎ cu
nerǎbdare urmǎtoarea sedintǎ. Astfel, l-am rugat sǎ incerce sǎ se relaxeze de
douǎ ori pe zi, cate zece minute, chiar dacǎ nu a retinut sugestiile pe care i le-
am dat. Fiindcǎ a solicitat mai multe informatii cu privire la terapiile sugestive,
i-am dat o carte din care sǎ se documenteze.

A cincea sedintǎ

Am discutat cu pacientul despre temele avute; mi-a relatat cǎ a citit o

bunǎ parte din carte si cǎ a devenit mai increzǎtor cu privire la efectul
terapiilor sugestive . Cealaltǎ temǎ a fost si ea „fǎcutǎ”, pacientul a incercat sǎ
se relaxeze singur, spunandu-mi cǎ nu a avut acelasi efect ca in timpul
sedintei de terapie deoarece nu s-a putut relaxa la fel de bine. I-am spus cǎ
acest fapt nu constituie o problemǎ deoarece insusirea tehnicilor de relaxare
necesitǎ un antrenament mai indelungat si l-am asigurat cǎ dacǎ se va implica
la fel de mult ca si panǎ acum in terapie, isi va insusi aceastǎ tehnicǎ si se va
putea relaxa singur. Dupǎ aceste discutii au urmat cele 20 de minute de
relaxare, in timpul cǎrora am observat cǎ nelinistea si agitatia motorie care au
fost prezente in sedinta anterioarǎ n-au mai existat, pacientul fiind mult mai
destins. De asemenea, am observat cǎ atunci cand i-am sugerat cǎ va fi mai
puternic, mai optimist, mai increzǎtor in fortele proprii pacientul a zambit,
zambet pe care nu l-am putut decoda, in sensul cǎ nu mi-am dat seama dacǎ
semnificǎ neincredere sau, dimpotrivǎ, multumire la auzul acestor sugestii.
Dupǎ incheierea exercitiului, am avut o discutie referitoare la trǎirile sale din
timpul relaxǎrii. A fǎcut comparatie cu sedinta precedentǎ, spunand cǎ de
aceastǎ datǎ nu a mai simtit teamǎ, n-a mai simtit nevoia sǎ se miste, s-a
relaxat mai mult decat data trecutǎ. I-am spus cǎ am observat un zambet la
un moment dat, pacientul replicandu-mi cǎ a zambit deoarece ii plǎcea ceea
ce a auzit. Printr-o discutie mai amǎnuntitǎ, am ajuns la concluzia cǎ pacientul
este foarte motivat sǎ devinǎ mai optimist, mai increzǎtor in fortele proprii,
practic sǎ scape de stǎrile depresive. Spre sfarsitul sedintei mi-a zis cǎ vrea
sǎ mai incerce sǎ se relaxeze singur pana la urmǎtoarea intalnire, fapt ce
denotǎ dorinta sa de a-si insusi tehnica de relaxare si totodatǎ increderea pe
care o are in acest tip de terapie.

A sasea sedintǎ

A inceput cu o conversatie despre tema sa, mi-a relatat cǎ a reusit sǎ

se relaxeze muscular, sǎ scape de tensiune, sǎ se „elibereze de toate
gandurile”, totusi a prezentat nemultumire vizavi de faptul cǎ nu poate obtine
acelasi efect din timpul sedintelor, cǎ nu-si poate administra sugestiile pe
care i le administrez eu, ceea ce m-a determinat sǎ-l rog sǎ-si noteze pe o
foaie sugestii ca: sunt puternic, sunt independent, sunt stǎpan pe mine, cred
cǎ pot face tot ceea ce imi propun. I-am dat sarcina de a repeta aceste
incurajǎri ori de cate ori simte nevoia, fie in stare de veghe, fie in timpul
relaxǎrii. I-am prezentat importanta acestei teme care constǎ in faptul cǎ astfel
isi insuseste o serie de deprinderi de a face fatǎ depresiei, ceea ce ii scade
vulnerabilitatea fatǎ de episoadele viitoare, deoarece aceste deprinderi
combat convingerile negative care stau la baza depresiei. Dupǎ aceastǎ
discutie s-a trecut la antrenamentul autogen, pacientul relaxandu-se mai bine.
Aceastǎ afirmatie am fǎcut-o atat pe baza observatiei, cat si pe baza a ceea
ce a relatat subiectul in discutia avutǎ pe finalul sedintei.

A saptea sedintǎ

Pacientul a fost entuziasmat la inceputul acestei sedinte, deoarece era

nerǎbdǎtor sǎ-mi spunǎ cǎ tema pe care a avut-o l-a ajutat sǎ se detaseze de
„gandurile rele” si cǎ de fiecare datǎ cand va avea stǎri depresive isi va repeta
sugestiile. Mi-a inapoiat cartea pe care a citit-o in intregime si m-a rugat sǎ-i
imprumut o nouǎ carte de psihoterapie, deoarece vrea sǎ isi ocupe timpul intr-
un mod util si plǎcut. Am avut o discutie amǎnuntitǎ referitoare la simptomele
lui depresive; mi-a spus cǎ starea de tristete mentionatǎ in interviul de
evaluare persistǎ, dar este mai diminuatǎ ca intensitate comparativ cu cea din
momentul internǎrii. A zis cǎ acest fapt se datoreazǎ in primul rand sotiei sale
care il sprijinǎ, il viziteazǎ si il incurajeazǎ. „Dacǎ la inceput nu mai vedeam
vreo sansǎ de a fi ceea ce am fost, acum cred cǎ sunt mai multe”. Din spusele
lui rezultǎ cǎ doza de pesimism a fost inlocuitǎ de cea de optimism. Trebuie
mentionat cǎ subiectul nu asteaptǎ ca problemele sǎ se rezolve de la sine,
stie cǎ este nevoie de multǎ muncǎ, de vointǎ, cǎ are nevoie de ajutor, dar cǎ
totul depinde de el. Dupǎ ce i-am spus cǎ realizarea acestor lucruri este un
pas important cǎtre vindecare, am trecut la tehnica de relaxare care a decurs
bine. Dupǎ ce am discutat despre cum s-a simtit in starea de relaxare, i-am
promis cǎ ii voi aduce o carte si l-am rugat sǎ continue sǎ se relaxeze singur,
de douǎ ori pe zi, dar sǎ-si administreze si sugestiile invǎtate.

A opta sedintǎ

Am vorbit despre tema avutǎ si pacientul mi-a relatat cu dezamǎgire

cǎ atunci cand s-a relaxat singur a avut o stare de tensiune deoarece se
gandea tot timpul la sugestiile pe care trebuia sǎ si le administreze. I-am spus
cǎ nu trebuie sǎ se ingrijoreze deoarece nu are experientǎ in exersarea
acestui antrenament, ea se capǎtǎ in timp si necesitǎ perseverentǎ, o
relaxare profundǎ, astfel incat sugestiile sǎ vinǎ de la sine. De asemenea
majoritatea oamenilor care invatǎ acest antrenament se cofruntǎ cu astfel de
obstacole, i-am explicat cǎ acest fapt nu constituie un motiv de temere, de
impacientare. In ciuda acestor lucruri, a zis cǎ a continuat sǎ-si administreze
sugestiile in stare de veghe, efectul lor nefiind acelasi ca data trecutǎ datoritǎ
disconfortului resimtit in timp ce se relaxa. L-am incurajat, spunandu-i cǎ
acesta este un act de perseverentǎ. Deoarece m-am gandit cǎ ar putea
avea un disconfort in timpul relaxǎrii din aceastǎ sedintǎ, am dirijat discutia
cǎtre realizǎrile sale din timpul vietii. Pacientul s-a detasat de „problema”
mentionatǎ, a vorbit cu entuziasm despre succesele sale si am trecut la
terapia sugestivǎ intr-o stare de spirit plǎcutǎ, pacientul relaxandu-se chiar
mai bine decat in sedintele anterioare, fiind foarte multumit de acest lucru. La
sfarsitul sedintei, i-am dat cartea pe care i-am promis-o si l-am rugat sǎ
persevereze in relaxare.

A noua sedintǎ
 In aceastǎ sedintǎ pacientul mi-a comunicat cǎ a inceput sǎ lectureze
cartea, ii pare interesantǎ si cǎ a reusit sǎ-si administreze sugestiile in timp
ce se relaxa fǎrǎ prea multǎ tensiune. Incordarea nu a mai constituit un motiv
de ingrijorare deoarece a observat cǎ a fǎcut progrese, desi nu a ajuns la
starea pe care o are in timpul sedintelor. Nu s-a intamplat nimic semnificativ in
aceastǎ sedintǎ, relaxarea a decurs normal.

A zecea sedintǎ

Am discutat despre tehnica de relaxare pe care o face singur, mi-a

spus cǎ observǎ progrese reale in starea pe care si-o induce, cǎ se simte mai
bine de cand face acest lucru. Deoarece aceasta a fost ultima sedintǎ, a fost
necesarǎ o reevaluare a stǎrilor depresive; aceasta s-a fǎcut cu ajutorul BDI-
ului, unde pacientul a obtinut scorul 13. I-am spus acestuia cǎ se observǎ o
ameliorare a stǎrilor depresive, cǎ acest tratament este eficient si i-am
recomandat sǎ continue sǎ exerseze antrenamentul autogen al lui Schultz
singur. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentului care a
decurs bine. I-am urat pacientului succes, spunandu-i cǎ avand aceeasi
atitudine va putea sǎ depǎseascǎ problemele si sǎ isi atingǎ scopurile (sǎ
aibǎ o viatǎ normalǎ in care alcoolul sǎ nu mai reprezinte o prioritate).

Pacientul 2
 Interviul preliminar constǎ intr-o discutie cu pacientul referitoare la
problemele cu care se confruntǎ (alcoolismul si depresia), istoricul bolii,
relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se
incearcǎ si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul
primelor douǎ sedinte.

Pacientul 2 este femeie, are 40 de ani, a terminat 12 clase, este

comerciant in piatǎ. Locuieste impreunǎ cu fiica sa. Nici un membru al familiei
sale nu este alcoolic. A inceput sǎ consume alcool in urmǎ cu 5 ani din cauza
problemelor familiale. La inceput se certa cu concubinul, care era alcoolic si
se manifesta violent, acesta o bǎtea, fapt care a determinat-o si pe ea sǎ
consume. A inceput cu bere, cam 1 litru pe zi. In timp, au apǎrut si certuri cu
fiica sa care se plangea de faptul cǎ amandoi sunt dependenti de alcool, cǎ s-
a sǎturat de certuri si bǎtǎi. Aceasta a fugit de acasǎ la prietenul ei. De atunci
pacienta a inceput sǎ consume si mai mult, ajungand la 2 litri de bere pe zi
sau 500 ml de vodcǎ. Vǎzand cǎ lucrurile nu se rezolvǎ intre ea si concubin,
a hotǎrat sǎ se despartǎ de el. Pentru ea, alcoolul a fost un mijloc de
rezolvare a problemelor cu care se confrunta, insǎ incepuse sǎ nu se mai
ingrijeascǎ, sǎ nu se mai implice in munca sa. In cele din urmǎ s-a impǎcat cu
fiica sa care a rugat-o sǎ se interneze. A realizat cresterea cantitǎtii si
frecventei consumului de alcool, a constientizat cǎ a devenit dependentǎ si s-
a hotǎrat sǎ apeleze la clinica de dezintoxicare, atat pentru sǎnǎtatea proprie,
cat si pentru cǎ a rugat-o fiica sa. Viata profesionalǎ incepuse sǎ fie afectatǎ
de consumul abuziv de alcool, in sensul cǎ nu mai dǎdea acelasi randament
ca inainte (era irascibilǎ, nu mai avea rǎbdare cu clientii, fǎcea erori de
calcul). Are probleme cu ficatul. Este vizitatǎ de fiicǎ si isi doreste sǎ aibǎ o
viatǎ normalǎ, eventual sǎ-si intemeieze o nouǎ familie „sǎ nu fie singurǎ la
bǎtranete”, alcoolul sǎ nu mai constituie o prioritate si de asemenea sǎ-si
poatǎ ajuta fiica atat financiar, cat si sǎ o sprijine moral in problemele ei.

 Interviul de evaluare: a treia sedintǎ

I-am dat pacientei un chestionar pentru evaluarea alcoolismului – Testul

de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- Self-
Adimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la
chestionar, respectiv 9, se observǎ cǎ pacienta este alcoolicǎ deoarece un
scor mai mare de 3 este reprezentativ pentru alcoolici. Apoi i-am dat BDI-
ul pentru a observa dacǎ pacienta prezintǎ simptome depresive. Astfel,
obtinand scorul 27, subiectul prezintǎ depresie moderatǎ. Se retine scorul
obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dacǎ in urma aplicǎrii
tehnicilor de relaxare stǎrile depresive au fost ameliorate.

Am discutat cu pacienta despre stǎrile sale depresive pe care le-a

regǎsit in BDI: tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului,
tulburǎrile de somn, iritabilitatea, sentimente de culpabilitate, dar si pe cele pe
care le-a mentionat in interviul preliminar: faptul cǎ nu se mai ingrijea, cǎ nu
mai fǎcea curat in casǎ, cǎ nu mai discuta cu vecinele, se simtea inutilǎ, nu
mai avea dispozitia necesarǎ pentru a lucra I-am explicat conceptul „depresie
moderatǎ” si faptul cǎ acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a
diverse psihoterapii, propunandu-i terapia sugestiva. Pacienta este sociabilǎ, ii
place sǎ discute despre problemele ei si spune cǎ ii place s-o asculte lumea.

 Terapia: a patra sedintǎ

In aceastǎ sedintǎ am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare,

cum ajutǎ acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea
terapeutului, cat si a clientului. Astfel, pacienta a arǎtat interes fatǎ de acest
tip de terapie dar mai ales de faptul cǎ sunt persoane care se intereseazǎ de
soarta ei. Astfel, s-a trecut la exercitiul de relaxare, bazat pe antrenamentul
autogen al lui Schultz. La inceput pacienta a inceput sǎ radǎ, fapt care m-a
determinat sǎ o intreb dacǎ vrea sǎ continuǎm, si-a cerut scuze si mi-a zis cǎ
nu rade de mine, ci de formularea sugestiilor, formulare pe care nu a mai
intalnit-o. Am rugat-o sǎ se concentreze asupra sugestiilor, spunandu-i cǎ
numai astfel poate obtine relaxarea. Am asigurat-o cǎ va fi un exercitiu care ii
va face plǎcere si totodatǎ ii va fi util.Am reinceput exercitiul si de data
aceasta am reusit sǎ-l duc panǎ la capǎt, am discutat despre experienta
pacientei avuta in timpul relaxǎrii si a relatat cǎ la inceput i-a „venit iar sǎ
radǎ”, dar pe parcurs s-a linistit, a reusit sǎ se concentreze si chiar sǎ se
relaxeze „un pic”. De asemenea, a spus cǎ i-a plǎcut si cǎ ar vrea sǎ-l
repetǎm. De aceea am rugat-o sǎ incerce sǎ se relaxeze singurǎ, de douǎ ori
pe zi, cate zece minute, chiar dacǎ nu a retinut sugestiile pe care i le-am dat.

A cincea sedintǎ

Am discutat cu pacienta despre tema avutǎ; mi-a relatat cǎ a incercat

sǎ se relaxeze singurǎ, dar nu a putut. I-am spus cǎ acest fapt nu constituie o
problemǎ deoarece insusirea tehnicilor de relaxare necesitǎ un antrenament
mai indelungat si am asigurat-o cǎ dacǎ se va implica in terapie, isi va insusi
aceastǎ tehnicǎ si se va putea relaxa singurǎ. Am mai discutat despre
problemele sale, mi-a zis cǎ si-a fǎcut prietene in spital, cǎ se intelege bine cu
personalul medical, cǎ se bucurǎ cǎ este vizitatǎ de fiica ei, dar cǎ se simte
vinovatǎ fatǎ de ea si cǎ ii este rusine. Dupǎ aceste discutii au urmat cele 20
de minute de relaxare, in timpul cǎrora am observat cǎ pacienta a prezentat
mai multǎ seriozitate ca data trecutǎ, n-a mai fost agitatǎ, a reusit sa se
destindǎ. De asemenea, am observat cǎ atunci cand i-am sugerat „Te vei
gandi tot mai putin la tine insuti, la dificultǎtile tale, vei fi tot mai putin
preocupat de propriile trǎiri, vei deveni tot mai putin ingrijorat, tot mai putin
agitat, tot mai putin deprimat, vei fi capabil sǎ gandesti clar, sǎ te concentrezi
tot mai bine” pacienta a oftat usor. Dupǎ incheierea exercitiului, am avut o
discutie referitoare la trǎirile sale din timpul relaxǎrii. A fǎcut comparatie cu
sedinta trecutǎ si mi-a zis cǎ nu a mai amuzat-o, si nici nu a mai simtit nevoia
sǎ se miste si de asemenea cǎ a reusit sǎ se relaxeze: „Chiar mǎ simt mai
odihnitǎ!”. I-am spus cǎ am observat un oftat cand se relaxa, dar mi-a zis cǎ
nu a constientizat acest lucru. Am intrebat-o dacǎ are indoielei cu privire la
acele sugestii, dacǎ are ceva impotriva lor si mi-a rǎspuns cǎ nu-i place sǎ se
gandeascǎ cǎ nu va mai fi preocupatǎ de trǎirile ei sau cǎ nu se va mai gandi
la dificultǎti deoarece dacǎ va face acest lucru, nu va mai putea face fatǎ
acestor probleme. I-am explicat pe indelete la ce se referǎ aceste sugestii, a
inteles si m-a asigurat cǎ i le pot administra in continuare, deoarece ele nu i-
au creat un disconfort, doar cǎ le-a inteles gresit. La sfarsitul sedintei am
rugat-o sǎ se relaxeze si singurǎ, sǎ persevereze, cǎci panǎ la urmǎ va avea
rezultate.

A sasea sedintǎ. A inceput cu o conversatie despre tema sa, mi-a

relatat cǎ a reusit sǎ se relaxeze muscular, sǎ scape de tensiune, sǎ „mai uite
de probleme”, dar cǎ nu-si poate administra sugestiile pe care i le dau eu in
timpul sedintelor. Am rugat-o sǎ-si noteze pe o foaie sugestii ca: mǎ voi simti
tot mai bine, voi fi tot mai independentǎ, voi fi tot mai increzǎtoare in fortele
proprii, voi fi multumitǎ si optimistǎ, sugestii pe care trebuie sǎ si le repete de
fiecare datǎ cand simte nevoia. I-am explicat cǎ repetarea acestor sugestii o
ajutǎ in formarea unor deprinderi de a face fatǎ depresiei. Am trecut la
antrenamentul autogen, pacienta s-a relaxat mai mult ca in sedintele
anterioare afirmand cǎ am avut dreptate cand i-am spus cǎ repetarea este cel
mai eficient mod de a obtine relaxarea. La sfarsitul sedintei a spus, din proprie
initiativǎ cǎ va mai practica antrenamentul singurǎ.

A saptea sedintǎ. Pacienta mi-a mǎrturisit cǎ si-a repetat sugestiile

notate pe foaie, cǎ a reusit sǎ se elibereze de ganduri in timp ce s-a relaxat si
cǎ se simte mai bine de cand s-a internat, atat fizic cat si psihic. De asemenea
a spus cǎ in urma curei de dezintoxicare este mai lucidǎ si a realizat cǎ
alcoolul nu constituie o modalitate de solutionare a problemelor. Am trecut la
exercitiul de relaxare care s-a desfǎsurat in conditii bune, nu s-au petrecut
evenimente deosebite. Ca si temǎ, am rugat-o sǎ-si administreze sugestiile
invǎtate si in timp ce se relaxeazǎ singurǎ.

A opta sedintǎ. Pacienta era veselǎ deoarece, inainte cu o zi, fiica sa

o anuntase cǎ va deveni bunicǎ si mi-a zis „Acum sunt mai convinsǎ ca
oricand cǎ nu o sǎ mai beau!”. Mi-a spus cǎ a reusit sǎ se relaxeze si
administrandu-si sugestii, cǎ si-a propus sǎ isi insuseasca antrenamentul
pentru a-l putea exersa si dupǎ externare. Am observat o dozǎ de optimism in
atitudinea ei, era machiatǎ si parfumatǎ. Exercitiul de relaxare a decurs bine.
Nu i-am mai vorbit despre temǎ deoarece am vrut sǎ verific dacǎ ceea ce mi-
a spus in timpul sedintei este adevǎrat.

A noua sedintǎ. Mi-a zis, fǎrǎ sǎ o intreb, cǎ a reusit sǎ se relaxeze

singurǎ mai mult fatǎ de celelalte dǎti. Am apreciat-o si am incurajat-o sǎ
continue fiindcǎ acest lucru ii este benefic. Relaxarea a decurs normal.

A zecea sedintǎ. Am discutat despre tehnica de relaxare pe care o

face singurǎ, mi-a spus cǎ observǎ progrese reale in starea pe care si-o
induce, cǎ se simte mai bine de cand face acest lucru. Deoarece aceasta a
fost ultima sedintǎ, a fost necesarǎ o reevaluare a stǎrilor depresive; aceasta
s-a fǎcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacienta a obtinut scorul 16. I-am spus
acesteia cǎ se observǎ o ameliorare a stǎrilor depresive, cǎ acest tratament
este eficient si i-am spus cǎ este bine cǎ exerseazǎ antrenamentul autogen al
lui Schultz singurǎ. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentului
care a decurs bine. I-am urat pacientei succes, am felicitat-o cǎ va deveni
bunicǎ si i-am spus cǎ avand aceeasi atitudine va putea sǎ depǎseascǎ
problemele si sǎ isi atingǎ scopurile.