MOROIANU (NICULESCU) CRENGUȚA-ADRIANA

TRADUCERE COMMON LANGUAGE FOR PSY PROCEDURES

TERAPIA DIALECTIC COMPORTAMENTALĂ (DBT)

Maggie STANTON, Psychology Services, 59 Romsey Rd, Winchester, Hants, SO22
5DE, UK; ph +44 1962 825600.

Definiție: DBT pentru tulburarea de personalitate borderline cu tendințe suicidare și alte comportamente
impulsive și de risc include dezvoltarea abilităților, expunere, modificare cognitivă și managementul
contingențelor alături de acceptare prin validare și mindfulness.
Elemente: Într-o fază de pre-tratament de 4-6 sesiuni individuale săptămânale, terapeutul identifică
obiectivele clientului, orientează clientul către DBT, modelează angajamentul față de obiectivele sale și
dezvoltă o ierarhie a comportamentelor problematice care trebuie gestionate. Dacă clientul parcurge pre-
tratamentul și este de acord cu DBT, acesta intră în Faza 1, care cuprinde cinci funcții:
1. Îmbunătățirea capacităților: clienții învață abilități, de obicei într-un grup, pe parcursul a patru module:
atenție; toleranță la distres; reglarea emoțiilor și eficacitate interpersonală.
2. Îmbunătățirea motivației: în sesiunile individuale, terapeutul analizează factorii declanșatori ai
comportamentelor problematice și reduce obstacolele în calea unui comportament mai potrivit prin
expunere, modificare cognitivă și managementul contingențelor.
3. Generalizare: Clienții pot, de obicei, să telefoneze în afara orelor de program în vederea dezvoltării
abilităților.
4. Structurarea mediului pentru a recompensa progresul, de ex. oferind posibilitatea de extindere a
tratamentului. Cu clienții adolescenți, terapeutul se poate întâlni cu părinții pentru a-i îndruma în ceea ce
privește managementul contingențelor față de comportamentele-țintă.
5. Îmbunătățirea abilităților și a motivației terapeutului prin supervizarea echipei de terapeuți în întâlniri
săptămânale.
Proceduri conexe: Restructurare cognitivă, gestionarea contingențelor, ținerea unui jurnal, expunere,
mindfulness, rezolvare de probleme, joc de rol, dezvoltarea abilităților sociale.
Implementare: După 4-6 săptămâni de sesiuni individuale pre-tratament, o echipă de minimum patru
terapeuți organizează ședințe individuale și de grup săptămânale, plus consiliere prin telefon, de obicei
timp de peste un an. DBT a fost dezvoltată pentru persoanele cu risc de suicid cu tulburare de
personalitate borderline. Adaptări pentru alte tipuri de tulburări au început să apară.
1st use? Linehan M (1987).
Bibliografie:
1. Linehan MM (1987). Dialectical behavior therapy: A cognitive behavioral approach to parasuicide.
Journal of Personality Disorders, 1, 328-333.
2. Linehan MM (1993). Skills Training Manual for treating Borderline Personality Disorder. Guilford
Press, New York & London.
3. Linehan MM (2006). Two-year randomized controlled trial and follow-up of dialectical behavior
therapy vs therapy by experts for suicidal behaviours and borderline personality disorder.
Archives of General Psychiatry; 63, 757-766.

Studiu de caz: (Stanton M, nepublicat)

Julia, în vârstă de 32 de ani, a trecut prin supradoze repetate pe parcursul ultimilor 15 ani, s-a tăiat pe
brațe, a abuzat de alcool și a fost spitalizată. DBT a început după o supradoză. Pe parcursul a șase sesiuni
individuale pre-tratament, Julia și-a identificat obiectivele de a avea un iubit și un loc de muncă.
Împreună cu terapeutul ei, Julia a dezvoltat o ierarhie a comportamentelor problematice țintă, precum:
comportamente de risc (supradozaj, planificare / acțiuni suicidare, tăiere, impulsuri auto-vătămătoare),
comportamente care interferau cu terapia (absența de la ședințe) și comportamente care interferau cu
calitatea vieții (a nu candida la locuri de muncă, consumul a peste opt unități de alcool/ săptămână sau
peste patru unități/ zi).
Julia a participat la un grup deschis de 2,5 ore/ săptămână pentru dezvoltarea abilităților alături de alți 6-8
clienți și de doi terapeuți. Ea și-a înregistrat pe un „diary card” (*instrument specific DBT, constând într-
o fișă în care clientul își înregistrează momentele în care apare simptomul țintă și dacă și ce abilitate
folosește pentru a face față acestuia) comportamentul auto-vătămător, ideile suicidare, consumul de alcool
și abilitățile DBT folosite.
În săptămâna 1, a înregistrat practicarea mindfulness-ului în trei zile, comportament auto-vătămător în
cinci zile și porniri zilnice către comportament auto-vătămător și suicidar.
În sesiuni individuale săptămânale de o oră, Julia și-a analizat comportamentul țintă principal („m-am
tăiat pe braț marți seară”) pentru a găsi legăturile dintre gânduri, emoții și acțiuni în vederea dezvoltării
unui comportament mai constructiv pentru fiecare verigă.
Prin restructurare cognitivă, managementul contingențelor, dezvoltarea abilităților și expunere, terapeutul
a încurajat-o pe Julia să practice jocul de rol pentru fiecare nou comportament.
De exemplu, Julia s-a certat cu un prieten, s-a simțit displăcută de acesta, s-a înfuriat și a băut o sticlă de
vin pentru a șterge asta. Când asta nu a funcționat, ea s-a tăiat pe braț. Terapeutul i-a validat suferința ca
fiind firească după o ceartă cu un prieten și a exersat împreună cu Julia în joc de rol abilități de a vorbi cu
prietenul său fără a se certa, în același timp ținând cont și de poziția ei. S-a calmat prin respirație profundă
și lentă și a practicat gândirea cu blândețe asupra perspectivei prietenului său. Acest lucru i-a redus furia
și pornirile de auto-vătămare.
În primele două luni, Julia a observat că auto-vătămarea și consumul de alcool îi diminuau distresul. A
devenit conștientă de sentimentele ei, de factorii declanșatori și de cauzele lor. A reușit să discearnă când
era cazul să acționeze în funcție de aceștia sau când să facă ceva diferit.
Frecventele apeluri telefonice scurte ale Juliei către terapeutul ei pentru dezvoltarea abilităților s-au
diminuat odată ce aceste abilități s-au automatizat. A urmat în mod regulat terapia, setându-și remindere
pe telefonul mobil. Ea a analizat în lanț comportamentele țintă și a conceput soluții utile.
De exemplu, în ceea ce privește impulsurile puternice de auto-vătămare, examinând verigile din lanț, Julia
și-a dat seama că s-a simțit tristă pentru că un prieten urma să se mute și își imaginase că era vina ei.
Julia și-a dat seama că era firesc să se simtă tristă, și-a observat cu atenție gândurile fără să se implice în
ele, a pus sub semnul întrebării gândurile că ar fi responsabilă, observând că prietenul ei se muta pentru a
fi lângă mama sa bolnavă și a decis să păstreze legătura cu el prin e-mail.
Julia a început să facă muncă de voluntariat în creșa unei fabrici și a primit o ofertă de job plătit. După un
an de ședințe individuale și de grup săptămânale și de consiliere telefonică, a început întâlnirile avansate
de grup de o oră cu un terapeut și 4-5 „absolvenți” DBT pentru sprijin reciproc în menținerea abilităților.
Ea putea veni atâta vreme cât continua să își folosească abilitățile și a participat la șase astfel de ședințe
până acum.