See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/343136798

Aportul familiei la dezvoltarea gândirii critice, în mediul online la tineri

Chapter · July 2020

CITATIONS READS
0 112

2 authors:

Dana Rad Edgar Demeter

Aurel Vlaicu University of Arad Aurel Vlaicu University of Arad
176 PUBLICATIONS   400 CITATIONS    58 PUBLICATIONS   79 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Identitatea Nationala a Tinerilor Romani View project

Qualitative and Inclusive ECEC for SDG4 - a Neural Network behavioral modeling approach View project

All content following this page was uploaded by Dana Rad on 22 July 2020.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Aportul familiei la dezvoltarea gândirii critice, în mediul online la tineri

Dana Rad, Edgar Demeter,

Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, dana@xhouse.ro

Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, eddemeter@yahoo.com

1. Suportul social și parental, corelate ale gândirii critice în mediul digital

Alfabetizarea digitală și gândirea critică sunt necesare pentru a profita din plin de
oportunitățile informațională din zilele noastre. În timp ce generarea rapidă și accesul la informații
prin intermediul internetului permit persoanelor să fie bine informate, să ia decizii înțelepte și să
tragă concluzii bine fundamentate pe baza faptelor disponibile, acestea fac, de asemenea,
persoanele vulnerabile la gândire superficială, la luarea de decizii pripite și la tragerea concluziilor
înainte de obținerea dovezilor suficiente.Mulți solicitanți de informații sunt copleșiți sau nelinișt iț i
cu privire la cantitatea de informații digitale nefiltrate și dezorganizate. Emoțiile asociate
supraîncărcării informaționale pot împiedica aprecierea utilizatorului în determinarea relevanței
sau validității surselor (Cifuentes, L. & Vilbert, L., 2015). De asemenea, abordarea calmă,
concentrată și motivată au un impact dovedit pozitic asupra abilității de a diferenția între fals și
adevăr digital.
Gândirea critică a fost definită în mai multe moduri de către cercetători, cea mai
cuprinzătoare definiție implicând o judecată de autoreglare cu scop, care are ca rezultat
interpretarea, analiza, evaluarea și inferența, precum și explicația conceptuală, metodologică,
criteriologică sau considerentele contextuale pe care s-a bazat această hotărâre (Huang, L., Wang,
Z., Yao, Y., Shan, C., Wang, H., Zhu, M., Lu, Y., Sun, P., & Zhao, X., 2015). Se susține că gândirea
critică este atât o colecție învățată de abilități de gândire critică, cât și o dispoziție spre implicarea
în procesul de raționament (Halpern, D.F. 2003). O corelație semnificativă între dispoziția gândirii
critice și abilități a fost găsită în studii anterioare (Colucciello, M.L., 1997; Facione, P. A., Facione,
N. C., Giancarlo, C. A., 2000). Aceste studii sugerează că dispoziția și obiceiurile mentale sunt
cruciale în exercițiul gândirii critice și descriu tendința gândirii critice ca o motivație interioară de
a rezolva problemele și de a lua decizii prin gândire. Prin urmare, pentru a facilita dezvoltarea
abilităților de gândire critică, este necesară încurajarea și suportul dispoziției gândirii critice
(Facione, N.C., Facione, P.A., 1994).
Suportul social a fost definit ca o interacțiune între indivizi, incluzând susținerea,
deschiderea și aprobarea față de ceilalți (Ellis, Thomas & Rollins, 1976) în legătură cu o problemă
sau ca răspuns la stresori generali sau specifici (House, 1981). Sursele de sprijin par a fi variate ca
origine și natură. Acestea variază de la surse apropiate individului (de exemplu, părinți, frați,
colegi) până la cele care pot avea o influență indirectă asupra individului (de exemplu, societatea
dominantă, cultura, serviciile sociale). Se crede că aceste surse formale și informale de afectare
influențează în mod diferit individul în funcție de nevoile individului și de natura problemei
(House, 1981). Sursele informale de sprijin (de exemplu, părinți, frați, colegi) sunt cele mai
frecvente (Gottlieb, 1978).
 Există dovezi din ce în ce mai specifice că percepția unei persoane asupra suportul social
este mai importantă decât acțiunile specifice implicate în interacțiunile pe care le are persoana cu
furnizorii de asistență socială (Antonucci & Israel, 1986; Felson & Zielinski, 1989; Sarason,
Sarason, Shearin & Pierce, 1987). Metoda de examinare a sprijinului social perceput pentru
indivizi este deosebit de importantă, deoarece percepția suportului social are un impact direct
asuprasănătății mintale (House, 1981; Sarason, I. G., Levine, H. M., Basham, R. B. & Sarason, B.
R. 1983), cu alte cuvinte, acțiunile sunt mai puțin importante în descrierea influenței pe care o are
sprijinul social asupra individului. Astfel, percepția suportului social pare să surclaseze ca
importanță acțiunile suportive, în plus, orice influență datorată sprijinului social va fi rezultatul
acestor evaluări și nu asupra interacțiunii în sine.
Smith & Carlson (1997) afirmă că există o relație strânsă între o varietate largă de stresori
și bunăstarea la adolescenți, dar există adolescenți care rezistă și sunt capabili de a depăși acești
stresori. Această rezistență este strâns legată de factori protectivi cum ar fi managementul parental
și suportul social, acestea moderând efectul stresorului (Smith & Carlson, 1997).
Pe baza investigațiilor din literaturii de specialitate, se poate observa că modalitățile în care
indivizii sunt crescuți și educați pot fi explicate prin practicile parentale, care sunt reprezentate de
comportamente pe care părinții le utilizează în vederea socializării copilului, și stilurile parentale,
care sunt reprezentate de climatul emoțional în care părinții își cresc și își educă copiii (Darling &
Steinberg, 1993).
Procesul de socializare este reprezentat de modul în care un individ acumulează abilități,
motive, atitudini și comportamente în urma educației, observației și a experiențelor de viață.
Aceste abilități, pe care un copil le învață interacționând cu mediul, sunt esențiale pentru o adaptare
corespunzătoare în familie și la cultura acesteia (Ladd & Pettit, 2002). Vygotsky (1929) punctează
faptul că abilitățile și cunoștințele pe care copiii trebuie să le dobândească sunt determinate de
cultură, care le oferă unelte cum ar fi limbajul, tehnologia și strategiile pentru o bună funcționare
în societate (Miller, 2011). Tote aceste unelte pot fi esențiale pentru dezvoltarea individului în
societate.
Conform American Psychological Association, practicile și stilurile parentale din întreaga
lume vizează trei obiective majore: asigurarea sănătății și siguranței copiilor, pregătirea copiilor
pentru viață ca adulți productivi și transmiterea valorilor culturale; o relație părinte-copil de înaltă
calitate este esențială pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului
(http://www.apa.org/topics/parenting/).
Stilurile parentale au fost caracterizate prin dimensiunile de receptivitate sau
nereceptivitate parentală și nivelul de cerințe absolutiste parentale sau absența acestora (Baumrind,
1991).
Din perspectiva descrierilor efectuate de către Baumrind (1996), cerințele parentale
absolutiste se referă la pretențiile pe care părinții le au față de copiii lor în vederea integrării
acestora în familie și societate, prin expectanțe exagerate de maturitate, supraveghere, eforturi
disciplinare și disponibilitatea de a se confrunta cu un copil neascultător. Baumrind (1996) descrie
receptivitatea parentală ca fiind reprezentată de măsura în care părinții cultivă în mod intenționat
individualitatea și auto-aserțiunea, prin oferirea de susținere și atenție la nevoile copiilor lor.
Înțelegerea stilurilor de parenting și a posibilei relaționări cu capacitatea gândirii critice și
a stilurilor cognitive de învățare a fost mai puțin luată în considerare de către cercetători. Zarbakhsh
și colaboratorii (2012) au investigat dacă stilurile parentale percepute și capacitatea de gândire
critică sunt asociate cu stilurile de învățare cognitivă, identificând asocieri semnificative.

2. Metodologie
2.1.Obiective și ipoteze
Există dovezi în mai multe contexte de cercetare cu privire la asocierea dintre abilitatea de
diferențiere a unui profil digital fals, suport parental perceput, vigilență digitală și autoacceptare
personală (Huang, G., Li, X., Chen, W., & Straubhaar, J. D., 2018).Prin urmare, obiectivul acestei
cercetări este de a examina dacă există un coeficient de predicție semnificativ și cât la sută din
varianța abilității de diferențiere a unui profil digital fals este determinat de suportul parental
perceput, vigilență digitală și autoacceptarea personală.
În scopul explorării interacțiunilor dintre aceste constructe în spațiul digital, echipa noastră
a inițiat și dezvoltat proiectul Keeping youth safe from Cyberbullying, finanțat prin Erasmus +.
Echipa noastră de cercetare multidisciplinară a conceput un chestionar online cu mai multe secțiuni
care abordează conceptele de bază care sunt utilizate recent în investigarea indicelui general al
sănătății digitale.
Ipoteza noastră afirmă că abilitatea de diferențiere a unui profil digital fals este prezisă
semnificativ de un suport parental perceput consistent, vigilență digitală și un nivel ridicat al
autoacceptării personale.

2.2.Instrumente
Cu scopul de a identifica măsura în care abilitatea tinerilor de diferențiere a unui profil
digital fals este prezisă semnificativ de suportul parental perceput consistent, vigilență digitală și
un nivel ridicat al autoacceptării personale, am realizat o scală a suportului parental perceput
alcătuită din 5 itemi, iar pentru abilitatea tinerilor de diferențiere a unui profil digital fals, vigilență
digitală și autoacceptare personală, am utilizat 3 itemi individuali distincți. Vom descrie în cele ce
urmează instrumentele utilizate.
Teoria autodeterminării sociale sugerează că stilul parental, ca agenție de socializare, joacă
un rol substanțial în sprijinirea relației dintre suportul parental perceput și bunăstarea
adolescenților. În cadrul acestui studiu, au fost examinate relațiile dintre percepția adolescenților
cu privire la sprijinul parental și de capacitatea lor de gândire critică digitală, anume abilitatea de
a identifica un profil digital fals. S-a demonstrat că susținerea părinților reduce distresul mental în
rândul adolescenților; cu toate acestea, nu se știe dacă suportul parental perceput este o construcție
valabilă și de încredere la niveltranscultural. Folosind date de la 486 tineri cu vârste cuprinse între
17 și 19 ani din 4 țări europene, am evaluat validitatea și fiabilitatea Scalei suportului parental
perceput (SPP). Proprietățile distribuționale ale scalei arată un model consistent în toate țările
participante.
Astfel, un set de 5 itemi (ANEXA 1), a fost administrat online participanților la studiu. Li
s-a cerut să răspundă fiecărei afirmațiiconform propriului grad de acord sau dezacord, prin
selectarea unuia dintre cele cinci variante de răspuns: dezacord puternic, dezacord, între dezacord
și acord, acord și acord puternic. Răspunsurile specifice la itemi sunt combinate astfel încât
indivizii cu atitudinile cele mai favorabile vor avea cele mai mari scoruri, în timp ce indivizii cu
atitudinile cel mai puțin favorabile vor avea cele mai mici scoruri. Pentru a măsura fidelitatea
probei, am utilizat coeficientul Cronbach alpha.
 Cronbach alpha este o tehnică de măsurare a fidelitățiiscalelor care necesită o singură
administrare de test pentru a oferi o estimare unică. Cronbach alpha este valoarea medie a
coeficienților de fidelitate pe care i-ar obține fiecare item în parte pentru toate combinațiile posibile
inter-item. Acest coeficient variază în mod normal între 0 și 1. Cu toate acestea, nu există de fapt
o limită inferioară a coeficientului. George și Mallery (2003) oferă următoarele reguli de stabilire
a semnificației: „> .9 - Excelent, > .8 - Bun, > .7 - Acceptabil, > .6 - Discutabil, > .5 - Redus și <.5
- Inacceptabil ”. În timp ce creșterea valorii coeficientului depinde parțial de numărul de itemi ai
scalei, trebuie menționat că această creștere are și efecte negative. De asemenea, trebuie menționat
că, deși o valoare crescută a coeficientului Cronbach alpha indică o consistență internă bună a
itemilorscalei, aceasta nu înseamnă că scala este unidimensională. Analiza factorialăeste metoda
utilizată pentru a determina dimensionalitatea unei scale, însă acastă analiză depășește scopul
acestei lucrări.
Prezentăm în tabelul 1 coeficienții de fidelitate a probei Suport Parental Perceput SPP.

Tabel 1. – Coeficienți de fidelitate a probei Suport Parental Perceput SPP

N Media Varianță Deviația standard

Descrierea scalei 5 17.42 22.960 4.792
Media Minimum Maximum Distanță Maximu Varianță
m/
Minimu
Statistică itemi m
3.485 2.686 3.959 1.274 1.474 .320
Media Varianța Corelație Pătratul Cronbach's Alpha a
scalei scalei item-total corelației scalei fără item
fără fără item corectată multiple
item
Familia îmi acordă
suficientă atenție.
13.59 16.352 .515 .388 .704
Item1
Părinții mei își fac
timp pentru mine. 14.33 15.085 .489 .481 .714
Item2
Sunt mulțumit de
modul în care
Item3
familia mea îmi 13.57 14.827 .623 .664 .662
acordă atenție și
iubire.
Părintii mei sunt
Item4 gata să mă asculte
sau să mă ajute 14.74 15.905 .408 .455 .746
oricând.
Părinții mei sunt
Item5 foarte interesați de 13.46 15.936 .557 .678 .689
mine.

Astfel, am obținut un coefficient Cronbach alpha de .74, care susține fidelitatea probei SPP.
 Acest studiupornește de la premisa că itemii individuali dețin aceeași eficacitate în
identificarea tendințelor statistice, cum ar fi scalelecu itemi multipli, în ceea ce privește măsurarea
online a opiniilor tinerilor. Scalele cu un singur item sunt de obicei folosite pentru a reprezenta
constructe globale (Wanous, Reichers, Hudy, 1997) care sunt concepute ca unidimensiona le,
precum cele asupra cărora ne-am concentrat:abilitatea de diferențiere a identităților digitale false,
autoacceptare și vigilență digitală.
În cadrul acestui studiu, am utilizat următorii itemi individuali, pentru a măsura
următoarele constructe:
- abilitatea de diferențiere a identităților digitale false (M=3.37, SD=1.22) item
individual – Item 15.Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 reprezintă dezacord total, 2 reprezintă
dezacord, 3 reprezintă nici dezacord nici acord, 4 reprezintă dezacord și 5 reprezintă dezacord
total, vă rugăm să selectați un răspuns pentru următoarea afirmație: Pot face diferența între un
cont fals și unul real.
- autoacceptare (M=3.82, SD=1.27) item individual – Item 36. Pe o scală de la 1 la 5,
unde 1 reprezintă dezacord total, 2 reprezintă dezacord, 3 reprezintă nici dezacord nici acord, 4
reprezintă dezacord și 5 reprezintă dezacord total, vă rugăm să selectați un răspuns pentru
următoarea afirmație: Îmi place să fiu așa cum sunt eu acum.
- vigilență digitală (M=4.45, SD=1.13) item individual – Item 9. Pe o scală de la 1 la 5,
unde 1 reprezintă dezacord total, 2 reprezintă dezacord, 3 reprezintă nici dezacord nici acord, 4
reprezintă dezacord și 5 reprezintă dezacord to tal, vă rugăm să selectați un răspuns pentru
următoarea afirmație: Toți ar trebui să fie atenți la conturile false din mediul online.

2.3.Participanți
Studiul a fost realizat pe un eșantion aleatoriu de 486 de elevi de liceu: 96 din România,
126 din Belgia, 221 din Turcia și 50 din Spania, cu vârste între 17-19 ani, de ambele sexe, 48,6%
gen masculin și 51,4% gen feminin, atât din mediul rural cât și din mediul urban.
Cercetarea noastră a utilizat o metodă de eşantionare aleatoare, deoarece scopul acestei
investigații este exploratoriu. Totalul participanților a fost selectat consecutiv în funcție de ordinea
completării chestionarului online distribuit pe platformele de socializare de către fiecare dintre cele
4 țări partenere ale proiectului, fiecare țară vizând cel puțin 50 de respondenți, conform principiului
accesibilității convenabile. Procedura de colectare a datelor a fost coordonată de Universitatea
Aurel Vlaicu din Arad (România). Procesul de colectare a datelor s-a încheiat când fiecare dintre
cele 4 țări partenere ale proiectului și-a atins saturația de eșantion de minim 50 de respondenți
valabili și saturația timpului de 3 luni, pe parcursul anului 2018.

2.4.Design-ul cercetării
Proiectul Erasmus Keeping youth safe from Cyberbullying, ID 2016-3-TR01-KA205-
036619, a fost dezvoltat de echipa noastră de cercetare, cu scopul de a înțelege mai profund
dinamica cyberbullying-ului în mediile online în rândul tinerilor. Printre primele întrebări de
cercetare propuse de echipa noastră a fost identificarea unui profil explicativ al abilității tinerilor
de diferențiere a identităților digitale false în funcție de suportul parental perceput, vigilență
digitală și autoaaceptare personală. În acest sens, am conceput un chestionar online care a vizat
colectarea de date descriptive, percepții generale despre fenomenul de cyberbullying și percepții
despre siguranța mediului digital.
Interesul nostru a fost să analizăm abilitățile tinerilor de diferențiere a identităților digitale
false în funcție de suportul parental perceput, vigilență digitală și autoaaceptare personală, datorită
faptului că majoritatea studiilor asupra fenomenelor de violență digitală concluzionează asupta
faptului că suportul parental, stima de sine și abilitățile de gândire critică influențează în măsură
considerabilă tiparele de victimă și agresor.

3. Rezultate obținute
Statistica descriptivă pentru variabilele utilizate în cercetarea de față sunt: abilitățile
tinerilor de diferențiere a identităților digitale false (m = 3.37; SD = 1.22), suportul parental
perceput (m = 17.40; SD = 4.79), vigilență digitală (m = 4.45; SD = 1.13) și autoaaceptare
personală (m = 3.82; SD = 1.27).

Tabelul 2. Coeficienți analiza de regresie pentru abilitățile tinerilor de diferențiere a identităților

digitale false VD și suportul parental perceput, vigilență digitală și autoaaceptare personală VI.

Itemi Medie Abatere N

standard
Pot face diferența între un cont fals și unul real. 3.37 1.224 486
Suport Parental Perceput SPP (scor total) 17.4033 4.79668 486
Îmi place să fiu așa cum sunt eu acum. 3.82 1.270 486
Toți ar trebui să fie atenși la conturile false din
4.45 1.135 486
mediul online.

Model R R R pătrat Eroarea Modificări

pătrat ajustat standard Modificare F df1 df2 Sig. F
a R pătrat modificat modificat
estimării
1 .404a .163 .158 1.123 .163 31.386 3 482 .000
a. Predictori: (Constant), Toți ar trebui să fie atenți la conturile false din mediul online. Îmi place
să fiu așa cum sunt eu acum.Scor SPS
 ANOVAa
Model Pătratul df Pătratul F Sig.
sumei mediei
Regresie 118.777 3 39.592 31.386 .000b
1 Residual 608.030 482 1.261
Total 726.807 485
a. Variabila Dependentă: Pot face diferența între un cont fals și unul real.
b. Predictori: (Constant), Toți ar trebui să fie atenți la conturile false din mediul
online. Îmi place să fiu așa cum sunt eu acum, Scor SPP.

Coeficienția
Model Coeficienți Coeficienți t Sig.
nestandardizați standardizați
B Eroare Beta
standard
(Constant) .968 .257 3.764 .000
Scor SPP .027 .012 .107 2.270 .024
Îmi place să fiu așa
.118 .045 .122 2.608 .009
1 cum sunt eu acum.
Toți ar trebui să fie
atenți la conturile false .331 .047 .306 7.084 .000
din mediul online.
a. Variabila Dependentă: Pot face diferența între un cont fals și unul real.

Așa cum este descris în Tabelul 2, variabilele independente VI1, VI2, VI3 ale cercetării
noastre explică15% din varianța abilității tinerilor de diferențiere a identităților digitale false, cu
toate variabilele independente:suportul parental perceput (Beta = 0.107, p <0.05), vigilență digitală
(Beta = 0.306, p <0.01) și autoaaceptare personală (Beta = 0.122, p <0.01), calculate ca predictori
importanți.
Figura 1.Reprezentare coeficienți reziduali pentru abilitățile tinerilor de diferențiere a
identităților digitale false VD și suportul parental perceput, vigilență digitală și autoaaceptare
personală VI.

Analizând graficul de regresie a coeficienților reziduali standardizați pentru analiza de

regresie, putem presupune normalitatea, deoarece nu există abateri drastice de la linia normalității.

4. Concluzii
Pe măsură ce pătrunderea internetului în România a crescut semnificativ, mulți cercetători
ai interacțiunilor din mediul digital s-au orientat asupra dinamici părinte-copil în ceea ce privește
accesul și utilizarea digitală a familiei. Cu toate acestea, s-a acordat puțină atenție parentingului
digital în ceea ce privește monitorizarea, îndrumarea și reglementarea vieții digitale a copiilor. Ca
un pas inițial pentru a umple lacunele critice din literatura conexă, acest studiu aruncă lumină
asupra factorilor care afectează gândirea critică a tinerilor în mediul digital, în funcție de
eficacitatea percepută a suportului parental, vigilența digitală și autoaaceptare.
După cum s-a demonstrat, variabilele independente: suportul parental perceput, vigilența
digitală și autoaaceptare personală explică15% din varianța abilității tinerilor de diferențiere a
identităților digitale false, element distinctiv obiectiv ai gândirii critice în mediul digital. Desigur
că există o multitudine de alți factori care contribuie la sporirea acestei abilități, însă nu au foat
luați în calcul în cadrul acestei cercetări, orientându-ne mai mult pe constructele personale
determinante și pe suportul parental perceput
Rezultatele studiului de față subliniază importanța stilurilor partentale în ceea ce privește
dezvoltare gândirii critice la tineri. Studiile din literatură susțin că modul în care copiii sunt crescuți
și educați poate influența gândirea critică a acestora (Zarbakhsh et al., 2012; Stitt & Brooks, 2014;
Rasmussen et al., 2016). O gândire critică bine dezvoltată poate îmbunătăți procesul de selecție a
informațiilor digitale. Dacă părinții își educă copiii corespunzător, aceștia pot dezvolta abilitățile
necesare pentu a evalua informațiile cu care intră în contact. O comunicare sănătoasă si un suport
social corespunzător poate să ajute indivizii să ia decizii mai bune cu privire la navigarea
internetului.

5. Implicații și discuții
Internetul este un depozit minunat al cunoștințelor umane, dar este, de asemenea, unvast și
amăgitor ocean de informație. A fi capabil a naviga și a face judecăți critice cu privire la calitatea
informațiilor digitale și de asemenea a avea încredere în acestea sunt abilități esențiale în mediul
digital (Pickard, A. J., 2007).Cercetările cu privire la experiența de învățare a tinerilor au arătat că
găsirea informațiilor necorespunzătoare, din punct de vedere al nivelului de expertiză necesar
pentru a o înțelege sau a neaplicării criteriilor critice surselor de informații generate de motoarele
de căutare, poate submina învățarea. Aceste experiențe pot distruge încrederea tânărului în
propriile abilități și autoeficiența percepută (Pickard, A. J., 2007).
Tinerii trebuie să-și dezvolte abilități de gândire critică pentru a putea utiliza la maximum
tehnologiilor digitale. Învățându-i să pună întrebări și să rămână sceptici îi va ajuta să navigheze
în plenitudinea de informații care le sunt disponibile online. Punând întrebări, ei vor putea
descoperi semnificația mesajelor pe care le primesc. Vor putea să recunoască ceea ce este un fake
news sau o identitate digitală falsă, dacă informațiile pe care le citesc sunt valabile sau nu, dacă
sursele sunt fiabile și dacă există prejudecăți. Tinerii care practică abilități de gândire critică și
evaluare sunt mai puțin pasivi în consumul de conținut. De asemenea, îi va ajuta să devină mai
înțelegători și empatici atunci când participă în lumea digitală.
O direcție viiotare de cercetare ar putea presupune identificarea nivelului de digitalizare a
părinților și depistarea celor care nu sunt experimentați, în vederea elaborării unor posibile
intervenții educative pentru acești părinți, cu scopul de a le îmbunătăți abilitățiile difgitale
(Rasmussen et al., 2016). Această direcție de cercetare ar putea inbuătăți calitatea abilităților
digitale ale părinților, abilități care ar putea optimiza educația pe care o oferă copiiilor lor. Această
educație ar putea înbunătăți și mai mult dezvoltare gâdrii critice la tineri, prin optimizarea și
modernizarea educației parentale.
ANEXA 1

SCALA SPP
Suport Parental Perceput
(Rad D. & Demeter E.)

Indicaţi pentru fiecare dintre itemii de mai jos măsura în care sunteţi de acord sau nu cu
aceştia, utilizând următoarea scală: 1 - dezacord puternic, 2 - dezacord, 3 - neutru, 4 - acord,
5 - acord puternic:

1 2 3 4 5
ITEMI SPP
Dezacord Dezacor Neutru Acord Acord
puternic d puternic
Familia îmi acordă
suficientă atenție.
Părinții mei își fac timp
pentru mine.
Sunt mulțumit de modul
în care familia mea îmi
acordă atenție și iubire.
Părintii mei sunt gata să
mă asculte sau să mă
ajute oricând.
Părinții mei sunt foarte
interesați de mine.

Scală sumativă. Scorurile obținute pentru itemi sunt însumate. Scală Likert în 5 trepte.
Un scor mai mare decât 15, indică un suport parental perceput crescut.
Bibliografie:

American Psychological Association. (n.d.). Parenting. Retrieved from

http://www.apa.org/topics/parenting/ on 21 October 2017.
Antonucci, T. C.,& Israel, B. A. (1986). Veridicality of social support: Acomparison of
principal and network members responses. Journal ofConsulting and Clinical Psychology, 54, 432-
437.
Baumrind, D. (1991). Parenting styles and adolescent development. In Brooks-Gunn, J.,
Lerner, R., and Peterson, A.C. (Eds.), The Encyclopedia of Adolescence (pp. 746–758). New York,
NY: Garland.
Baumrind, D. (1996). The discipline controversy revisited. Family Relations, 45(4): 405-
414.
Cifuentes, L. &Vilbert, L. (2015). Digital literacy and critical thinking. In J. Spector (Ed.),
The SAGE encyclopedia of educational technology (pp. 216-219). Thousand Oaks. CA: SAGE
Publications, Inc. 10.4135/9781483346397.n95
Colucciello, M. L. (1997). Critical thinking skills and dispositions of baccalaureate nursing
students–a conceptual model for evaluation. J Prof Nurs.;13(4):236–45. doi: 10.1016/S8755-
7223(97)80094-4.
Darling, N., & Steinberg, L. (1993). Parenting style as context: An integrative model.
Psychological Bulletin, 113(3): 487-496.
Ellis, G. J., Thomas, D. L.,& Rollins, B. C. (1976). Measuring parental support: the
interrelationship of three measures. Journal of Marriage and the Family 38 (November): 713-722.
Facione, N. C., Facione, P. A. (1994). Holistic critical thinking scoring rubric. Millbrae,
CA: The California Academic Press.
Facione, P. A., Facione, N. C., Giancarlo, C. A. (2000). The disposition toward critical
thinking: character, measurement, and relationship to critical thinking skill. Informal Logic.
20(1)):61–84.
Felson, R.B., & Zielinski, M.A. (1989). Children’s self-esteem and parentalsupport.
Journal of Marriage and the Family, 51, 727-735.
George, D., &Mallery, P. (2003). SPSS for Windows step by step: A simple guide
andreference. 11.0 update (4th ed.). Boston: Allyn & Bacon.
Gottlieb, B.,(1985). Social support and community mental health. See Cohen & Syme:
303-26
Halpern, D. F. (2003). Thought and knowledge: An introduction to critical thinking (4th
edn) Mahwah, NJ: Erlbaum.
House, J. S. (1981). Work Stress and SocialSupport. Reading, Mass: Addison-Wesley.
Huang, G., Li, X., Chen, W., & Straubhaar, J. D. (2018). Fall-Behind Parents? The
Influential Factors on Digital Parenting Self-Efficacy in Disadvantaged Communities. American
Behavioral Scientist, 62(9), 1186–1206. https://doi.org/10.1177/0002764218773820
Huang, L., Wang, Z., Yao, Y., Shan, C., Wang, H., Zhu, M., Lu, Y., Sun, P., & Zhao, X.
(2015). Exploring the association between parental rearing styles and medical students' critical
thinking disposition in China. BMC medical education, 15, 88. https://doi.org/10.1186/s12909-
015-0367-5.
 Ladd, G.W., & Pettit, S. (2002). Parenting and the development of children’s peer
relationships. In Bornstein, M. H. (ed.) Handbook of Parenting: Practical Issues in Parenting, Vol
5 (pp. 269–309), Mahwah, NJ: Erlbaum.
Miller, P.H. (2011). Theories of Developmental Psychology (Fifth Edition). New York,
NY: Worth Publishers.
Pickard, A. J. (2007). Research methods in information. London, England:
FacetPublishing.
Rasmussen, E.C., White, S.R., King, A.J., Holiday, S., Densley, R.L. (2016). Predicting
Parental Mediation Behaviors: The Direct and Indirect Influence of Parents' Critical Thinking
about Media and Attitudes about Parent-Child Interactions. Journal of Media Literacy Education,
8(2): 1-21.
Sarason, I. G., Levine, H. M., Basham, R. B. & Sarason, B. R. (1983). Assessingsocial
support: The social support questionnaire. Journal of Personality andSocial Psychology, 44, 127-
130.
Sarason, I. G., Sarason, B. R., Shearin, E. N. & Pierce, G. R. (1987). A briefmeasure of
social support: Practical and theoretical implications. Journal of Social and Personal Relationships,
4, 497-510.
Smith, C., & Carlson, B.E. (1997). Stress, Coping, and Resilience in Children and Youth.
Social Service Review, 71(2): 231-256.
Stitt, N.M., Brooks, N.J. (2014). Reconceptualizing Parent Involvement: Parent as
Accomplice or Parent as Partner?. Schools: Studies in Education, 11(1): 75-101.
Vygotsky, L.S. (1929). The Problem of the Cultural Development of the Child. The Journal
of Genetic Psychology, 36(3): 415-434.
Wanous, J. P., Reichers, A. E. and Hudy, M. J. (1997). Overall Job Satisfaction. How Good
Are Single-Item Measures. Journal of Applied Psychology, 82, 247-252
Zarbakhsh, M., Hassanzadeh, S., & Abolghasemi, S. (2012). Relationship Between
Perceived Parenting Styles And Critical Thinking With Cognitive Learning Styles. Conference
proceedings.

View publication stats