Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ADHD2
ADHD2
hiperactivitate
on 14 August 2018
ADHD este o afecțiune cronică ce afectează milioane de copii și care continuă adesea
la vârsta adultă. ADHD include o combinație de probleme persistente, cum ar fi
dificultatea de a menține atenția, hiperactivitatea și comportamentul impulsiv.
Tulburările de tip deficit de atenție şi hiperactivitate sunt manifestări la fel de frecvente
ca în trecut, însă această problemă nu era remarcată şi dezbătută atât de stringent ca
astăzi. Oricare dintre noi, ocazional, poate avea dificultăți în concentrarea și
menținerea atenției. Pentru unele persoane, însă, aceste dificultăți sunt foarte
persistente și interferează zilnic cu munca, cu relațiile sociale, cu viața de familie,
astfel încât sunt privite ca o tulburare psihiatrică.
Copiii cu ADHD se pot confrunta, de asemenea, cu o stimă de sine scăzută, relații
dificile și performanțe școlare slabe. Simptomele se atenuează uneori odată cu vârsta.
Cu toate acestea, unele persoane nu își depășesc niciodată complet simptomele
ADHD. Dar ei pot învăța strategii pentru a avea succes.
Deși tratamentul nu va vindeca ADHD, poate ajuta foarte mult la ameliorarea
simptomelor. Tratamentul implică de obicei medicamente și intervenții
comportamentale. Diagnosticul și tratamentul precoce pot face o mare diferență în
ceea ce privește rezultatele
Copiii cu ADHD sunt distrași ușor, nu finalizează ceea ce încep și nu sunt interesați de
greșelile pe care le fac. Ei trec cu ușurință de la o activitate la alta și sunt uneori
instabili emoțional. Pe de altă parte, dispun de inteligență normală, în multe situații
reușind să treacă peste momente dificile, ajutați de suportul mental. Mulți dintre acești
copii sunt impulsivi. Ei par iritabili și neliniștiți, incapabili să tolereze frustrarea. In
general, acționează înainte de a gândi și nu își așteaptă rândul în timpul desfășurării
unei activități. În conversație întrerup, vorbesc prea mult, prea repede și prea tare,
spunând tot ce le trece prin minte.
Simptome
Definiția şi criteriile de diagnostic ale deficitului de atenție şi hiperactivității au suferit
numeroase modificări de-a lungul timpului, datorită schimbărilor apărute în
conceptualizarea acestei tulburări, însă fundamentul este reprezentat de un pattern
persistent de neatenție şi/sau hiperactivitate-impulsivitate.
Caracteristicile principale ale ADHD includ neatenția și comportamentul hiperactiv-
impulsiv. Simptomele ADHD încep înainte de vârsta de 12 ani, iar la unii copii,
acestea sunt vizibile încă de la vârsta de 3 ani. Simptomele ADHD pot fi ușoare,
moderate sau severe și pot continua până la vârsta adultă.
ADHD apare mai des la bărbați decât la femei, iar comportamentele pot fi diferite la
băieți și la fete. De exemplu, băieții pot fi mai hiperactivi, iar fetele pot avea tendința
de a fi neatente în liniștite.
Există 3 sub-tipuri de ADHD:
Predominant neatent.
Majoritatea simptomelor se încadrează în categoria neatenție, distractibilitate,
afectarea memoriei pe termen scurt şi a procesului de învăţare.
Predominant hiperactiv-impulsiv.
Majoritatea simptomelor aparțin de hiperactivitate și impulsivitate/autocontrol slab.
Combinat.
Acesta este o combinație a primelor două subtipuri.. Majoritatea copiilor cu ADHD
intră în această categorie
Se ridică de pe scaun în situații când ar trebui să stea jos (la scoală sau in alte
situaţii);
Este neliniștit sau incapabil să stea locului pentru perioade mai lungi de timp;
Vorbește excesiv;
Se grăbește cu răspunsul înainte ca întrebarea să fie terminată;
Are dificultăți în a-și aștepta rândul, de exemplu când stă la o coadă întrerupe
sau deranjează alte persoane.
Simptome ADHD la preșcolar:
Parcă este condus de un motor;
Curiozitate exagerată;
Dificultăți de a respecta regulile unui grup sau ale unui joc (dorește sa fie lider);