NODULUL TIROIDIAN

Dr. Diana PAUN

 Definitie
• Entitate anatomo-clinică percepută pe o
tiroidă normală sau pe o guşă, prin
examen clinic (palpare, inspecţie).
Tablou clinic:
• asimptomatic
• manifestări clinice de tireotoxicoză
• manifestări compresiv – iritative.
 Capacitatea funcţională
este dovedită scintigrafic:
• Nodul hipercaptant, cald – poate fi:
– hiperfuncţional
– autonom
– toxic – adenom toxic Plummer
• Nodul izocaptant – nu se deosebeşte de restul imaginii
scintigrafice
• Nodul hipocaptant – va fi investigat ecografic pentru a
se stabili dacă este chist sau nodul solid. Dacă este
nodul solid se practică puncţia – biopsie cu ac subţire
care evidenţiază dacă nodulul solid este:
– adenom (papilar, folicular, cu celule C)
– cancer (papilar, folicular, anaplastic, medular, metastază)
– nodul în cadrul unei tiroidite cronice nodulare
 Investigaţii paraclinice utile în guşile
uninodulare (1):
• Investigaţii imagistice:
– Ecografia tiroidiană
– Scintigrama tiroidiană
– Puncţia tiroidiană cu ac subţire
Alte investigaţiile imagistice: tomografia
computerizată, rezonanţa magnetică nucleară,
angiografia
• Markeri tumorali:
– Tiroglobulina (Tg)
– Antigenul carcinoembrionic (CEA)
– Calcitonina
– Conţinutul ADN nuclear al celulelor neoplazice
 Scintigrama tiroidiana
- Adenom toxic tiroidian -

Ecografie tiroidiana
– nodul hipoecogen
neomogen -
 Investigaţii paraclinice utile în guşile
uninodulare (2):

• Teste de funcţionalitate tiroidiană:

– Dozarea TSH, T3, FT3, T4, FT4
• Teste pentru patogenia autoimună:
– ATPO
• Investigaţii preoperatorii:
– Radiografia cervicală anterioară - pentru evidenţierea
compresiunii sau/şi deplasării traheale şi a
calcificărilor intratiroidiene şi tranzit baritat esofagian
de profil (pentru evidenţierea compresiunii pe esofag);
– Examen ORL - laringoscopie - pentru evidenţierea
compresiunii pe nervii recurenţi sau laringe.
 Tratament (1):

• Adenomul toxic Plummer:

– ablaţie chirurgicală – diametrul peste 3 cm
– tiroidectomie radioizotopică după 4-6 luni de
tratament cu ATS necesar revenirii la starea de
eutiroidie şi blocării captării iodului de către ţesutul
sănătos
• Noduli calzi sub 2 cm cu toxicitate la limită –
supraveghere clinico-paraclinică
• Adenoame tiroidiene (noduli reci adenomatoşi)
– lobectomie
 Tratament (2):

• Cancere tiroidiene:
– chirurgie (cu examen extemporaneu):
tiroidectomie subtotală sau totală largă
– radioterapie externă (cancer anaplastic sau
medular)
– iod radioactiv – carncer diferenţiat.
 NODUL TIROIDIAN
anamneza, ex. clinic

Screening
Ecografie tiroidiana

INVESTIGATII pt. dg. Pozitiv INVESTIGATII SUPLIMENTARE

TSH, T4/fT4 (in functie de caz)
Consult cardiologic, EKG Pt. dg. diferential si al complicatiilor
Radiografie cord-pulmon ATPO
± RIC + scintigrama tiroidiana PBI/Iodurie
± Calcitonina CT gat si mediastin
± Punctie-biopsie tiroidiana/Biopsie ganglionara Tranzit baritat esofagian
Consult ORL

TRATAMENT
Medicamentos
Chirurgical

Tratamentul specific complicatiilor

Monitorizare
TSH
Ecografie tiroidiana
CANCERUL
TIROIDIAN
 Etiologie:
Etiopatogenia cancerului tiroidian poate fi explicată prin teoria
carcinogenezei multistadiale.
Conform acestei teorii există două procese diferite în
carcinogeneză:
Iniţiere - prin expunere la agenţi cancerigeni (de exemplu radiaţii
ionizante), urmată de transformări metabolice şi neoplazice
ireversibile;
Promovarea şi stimularea proliferării celulare, proces reversibil.

Inducerea tumorală este un proces lent progresiv şi stadializat:

-hiperplazia
-stadiul hormonodependent (în care cancerul tiroidian poate
produce hormoni tiroidieni)
- cancerul autonom, capabil de metastazare.
 Factorii predispozanţi:
a. sexul feminin - este de cel puţin trei ori mai afectat decât
sexul masculin;
b. vârsta copilăriei - este mai frecvent asociată cu riscul crescut
de malignitate al unui nodul tiroidian;
c. factori genetici - dovediţi prin existenţa unor mutaţii ale unor
proto - oncogene: C – ras, C – fos, C - myc, C - ret
d. iradierea în antecedente a zonei capului şi gâtului pentru
diverse afecţiuni - în special la copii - este un factor patogenic
sigur stabilit.
e. stimularea cronică cu TSH - stimulatorul fiziologic al
proliferării tirocitelor este TSH al cărui efect mitogenic are ca
mediator AMPC şi este dependent de IGF1. Tiroida poate să
reacţioneze însă şi la alţi factori de creştere cum ar fi EGF
(epidermal growth factor), IGF (insuline - like growth factor),
TGF -  (factorul de creştere al transformării ), PDGF
(platelet - derived - growth factor).
 Tablou clinic:

• Suspiciunea de cancer tiroidian trebuie

ridicată în faţa oricărui nodul tiroidian.
• Manifestările clinice ale neoplasmelor
tiroidiene pot fi locale tiroidiene, regionale
şi generale.
 Tablou clinic:
Manifestările locale pot apare rapid sau lent la un individ cu
tiroida anterior indemnă sau cu guşă preexistentă.

Aspectul tiroidei neoplazice este extrem de variat, mai ales în

fazele incipiente:
- tiroidă aparent normală, nemodificată ca volum şi consistenţă
dar care include totuşi un nodul mic, decelabil numai
chirurgical;
- nodul tiroidian solitar, devenit suspect prin: apariţie recentă,
creştere progresivă, consistenţă dură, contur prost delimitat;
- nodul bine delimitat, moale sau elastic, situat bazal sau istmic;
- guşă mare global, uniformă, moale sau elastică, care însă a
apărut recent şi creşte rapid;
- guşă multinodulară veche dar care creşte brusc în volum.
 Tablou clinic:
În fazele incipiente, elementul care trezeşte suspiciunea de
neoplazie este hipertrofia tiroidiană care apare brusc şi se
dezvoltă rapid sau în cazul unei guşi preexistente, un puseu
hiperplazic survenit intempestiv.

În fazele avansate, simptomatologia locală este ceva mai bine

conturată. Elementele semiologice ce trebuie luate în
considerate pentru diagnostic sunt:
- consistenţa fermă a formaţiunii;
- ştergerea contururilor;
- aderenţa puternică de ţesuturile din jur şi planurile profunde.

Hipertrofia neoplazică a tiroidei poate determina: jenă, durere

spontană sau la palpare, durere continuă sau însoţind numai
puseul evolutiv.
 Tablou clinic:
Manifestările regionale. Metastazele ganglionare pot
prinde ganglionii lanţului jugular, traheo - esofagieni,
prelaringieni, supraclaviculari, mastoidieni, mediastinali.
Tumorile tiroidiene pot să determine compresiune pe
formaţiunile din jur:
- pe nervul recurent (apare disfonie);
- pe trahee (apare tuse, dispnee, asfixie);
- pe esofag (disfagie);
- pe jugulare (produce turgescenţa acestora şi cianoza
feţei);
- pe nervi (cu dureri cervicale).
 Tablou clinic:
Manifestări generale. Bolnavii cu cancer tiroidian
prezintă rar manifestări generale neoplazice.
La început pot apare: astenie, alterarea stării
generale, pierdere în greutate, uneori febră
neoplazică.
Semnele generale pot fi prezente în carcinoamele
anaplazice (nediferenţiate) şi în fazele avansate
de boală.
În situaţiile de metastazare, apar simptome legate
de sediul metastazelor (plămâni, oase, ficat,
rinichi).
În ceea ce priveşte funcţia tiroidiană, majoritatea
cazurilor evoluează cu eutiroidie sau hipotiroidie.
Foarte rare cazuri pot să prezinte hipertiroidie.
 FORME ANATOMO - CLINICE DE
CANCER TIROIDIAN
a)Carcinomul papilar - reprezintă aproximativ 60 - 70% din
formaţiunile maligne tiroidiene la adult şi aproximativ 80% la
copil; afectează îndeosebi decada a 3 - a şi a 4 - a de vârstă şi
este de 2 - 3 ori mai frecvent la sexul feminin; gradul său de
malignitate e direct proporţional cu vârsta.
Carcinomul papilar creşte cel mai lent dintre cancerele tiroidiene
şi este asimptomatic mulţi ani, chiar în prezenţa metastazelor
loco-regionale ganglionare. Rar, se poate dezvolta din tiroide
ectopice sau din canalul tireoglos. Datorită evoluţiei lente,
supravieţuirea este de 6 - 7 ani şi mortalitatea redusă (4,6%
decese în 15 ani).
Metastazează predominant limfatic, prin căi intraglandulare, în
ganglionii pericapsulari tiroidieni şi apoi în ganglionii
locoregionali, unde persistă asimptomatic mulţi ani şi creşte
lent; metastazarea hematogenă la distanţă nu este frecventă.
a) Carcinomul papilar

Clinic se prezintă sub forma unui nodul unic

(arareori multinodular), de dimensiuni variabile,
consistenţă dură, cu contur policiclic, dând la
palpare senzaţia de microcalcifieri intratumorale.
Carcinomul papilar este parţial dependent de
stimularea TSH, ceea ce explică faptul că
metastazele regresează după administrarea de
hormoni tiroidieni.
Pacienţii cu carcinom papilar au o concentraţie
ridicată a tiroglobulinei şi antigenului
carcinoembrionic.
 b) Cancerul folicular
Reprezintă 25 - 30% din carcinoamele tiroidiene, este frecvent peste vârsta
de 40 de ani, predomină la sexul feminin şi prezintă un grad de malignitate
ceva mai ridicat decât cel papilar, malignitatea crescând cu vârsta. Rata
de supravieţuire este de 84% peste 10 ani după vârsta de 40 de ani. De
obicei modificările intratiroidiene şi metastazele la distanţă persistă
asimptomatic mulţi ani.
Unele cancere foliculare moderat diferenţiate sunt foarte agresive, invadând
precoce structurile adiacente şi determinând fenomene de compresiune.
Supravieţuirea este între 6 luni şi 12 ani.
Carcinomul folicular metastazează şi în ganglionii limfatici locoregionali dar
invazia se realizează predominant pe cale hematogenă, apare adesea
precoce şi interesează: osul (metastaze osteolitice), plamânul şi ficatul.
De remarcat că mărimea metastazelor şi nu locul lor reprezintă un factor
de prognostic pentru supravieţuire.
Clinic, carcinomul folicular se manifestă printr-un nodul tiroidian voluminos,
bine circumscris.
Creşterea carcinomului folicular este parţial dependentă de TSH cu regresia
parţială a metastazelor după administrarea de hormoni tiroidieni în doze
supresive.
c) Carcinomul anaplazic (nediferenţiat)
Reprezintă aproximativ 10% din cancerele tiroidiene şi
apare de obicei după 50 de ani. Este foarte malign, cu
invadare rapidă a structurilor de vecinătate şi
metastazare precoce şi masivă. Supravieţuirea este în
medie de 4 luni (interval 1 lună - 1 an).
Clinic se evidenţiază ca o masă tumorală voluminoasă,
dură, cu potenţial de dezvoltare rapid, adesea cu aspect
difuz şi tendinţă marcată de invadare a ţesuturilor din jur.
Autonomia crescută faţă de TSH este probabil determinată
de pierderea receptorilor pentru TSH. Carcinoamele
anaplazice, având celule nediferenţiate, nu captează
iodul. Rar, prin înlocuirea rapidă a parenchimului
tiroidian pot apărea fenomene de hipotiroidie.
Carcinomul anaplazic are o radiosensibilitate mică şi
rezistă de regulă la chimioterapie.
 Carcinomul medular tiroidian

Cu punct de plecare în celulele C parafoliculare –

se asociază adesea cu alte tumori endocrine în
cadrul sindromului de neoplazie endocrină
multiplă tip 2.
Clinic se prezintă sub formă de noduli multipli, cu
evoluţie rapidă sau lentă, şi metasazează pe
cale hematogenă, de multe ori la nivel osos.
Deoarece tumora nu captează iodul,
radioiodoterapia este inutilă în acest tip de
cancer tiroidian.
 Carcinom medular tiroidian

Piesa operatorie Aspect histopatologic de cancer

medular tiroidian -
imunohistochimie pentru
calcitonină
 Investigaţii paraclinice:
Pentru diagnosticul preoperator al cancerului
tiroidian, există explorări orientative.
Diagnosticul de certitudine este însă stabilit
numai prin examen histologic postoperator.
Parametrii biologici obişnuiţi nu sunt concludenţi
pentru diagnosticul unui cancer tiroidian. Unele
cazuri pot să prezinte creşteri ale VSH - ului şi
diferite grade de anemie.
Investigaţiile necesare pentru orientarea
diagnosticului sunt:
 Scintigrama tiroidiană
In neoplasmul tiroidian se poate prezenta în mai multe
variante, nici una patognomonică:
- zona necaptantă circumscrisă (“nodul rece”);
- zona necaptantă prost delimitată, cu contur şters;
- fixare neomogenă;
- zone captante situate în afara corpului tiroidian
(metastaze tiroidiene funcţionale).
Carcinoamele tiroidiene nediferenţiate, limfoamele,
carcinoamele medulare nu fixează radioiodul.
Carcinoamele foliculare şi papilare pot concentra iodul
radioactiv dar mai puţin decât ţesutul tiroidian normal.
Pentru a evidenţia metastazele de cancer tiroidian pe
scintigramă este necesară tiroidectomia totală iniţială şi
oprirea timp suficient a tratamentului substitutiv tiroidian
pentru realizarea unui nivel crescut de TSH endogen.
 Scintigrama tiroidiana Scintigrama tiroidiana
- Nodul acaptant lob stang - - Nodul hipocaptant lob drept -
 Investigaţiile imagistice

Ecografia tiroidiană - În general, ecografia nu

poate preciza natura benignă sau malignă a
nodulilor tiroidieni, dar confirmă faptul că un
nodul “rece” (cu cea mai mare suspiciune de
malignitate din punct de vedere scintigrafic) este
solid, chistic sau are structură mixtă.
Investigaţiile imagistice de tipul tomografiei
computerizate, rezonanţei magnetice nucleare,
angiografiei - sunt prea costisitoare pentru
investigarea de rutină a guşilor nodulare, fiind
necesare pentru evidenţierea unei invazii
tumorale tiroidiene.
 Puncţia tiroidiană cu ac subţire
Examenul citologic prin puncţie aspirativă cu ac subţire
este deosebit de valoros pentru diagnosticul preoperator
al cancerelor tiroidiene.
Cele mai importante elemente citologice pentru diagnostic
sunt:
• pentru carcinoame diferenţiate:
- celularitate bogată (indiciul hiperplaziei celulare);
- polimorfism celular şi nuclear;
- vacuole intracelulare (mai frecvent în cancerul
folicular);
- celule bi- sau trinucleate (mai frecvent în cancerul
folicular);
- prezenţa tireomacrofagelor;
- prezenţa oncocitelor (în oncocitoame diagnosticul
diferenţial între “benign” şi “malign” este dificil citologic şi
histopatologic).
 Puncţia tiroidiană cu ac subţire
• pentru carcinoamele tiroidiene nediferenţiate:
- celularitate bogată;
- polimorfism celular şi nuclear marcat;
- celule tumorale intens atipice: mici sau gigante,
multinucleate sau fuziforme, mitoze atipice;
- pot fi prezente tireomacrofage şi granulocite
neutrofile.
• pentru limfoame maligne:
- numeroase celule, predominant limfoblaşti dispuşi
difuz; din punct de vedere citologic este dificil
diagnosticul diferenţial cu tiroidita limfocitară cronică.
Se consideră că utilizarea coroborată a constatărilor
clinice, scintigrafice, ecografice şi citologice prin
puncţie tiroidiană determină o precizie a diagnosticului
de 95% în cancerul tiroidian .
 Alte investigatii
Tiroglobulina (Tg) reprezintă cel mai bun sprijin de diagnostic dar mai ales de
urmărire a evoluţiei pacienţilor cu carcinoame tiroidiene diferenţiate (papilar
şi folicular), fiind considerată “marker” al recidivelor şi metastazărilor.
Tiroglobulina poate fi însă crescută nespecific şi în alte boli tiroidiene
cum sunt: guşa endemică, tiroidita subacută, boala Graves.
Anticorpii antitiroglobulinici au aceeaşi semnificaţie diagnostică cu cea a
tiroglobulinei.
Antigenul carcinoembrionic (CEA) este folosit pentru supravegherea
pacienţilor operaţi de cancer tiroidian şi în special în urmărirea recidivelor
şi/sau a apariţiei metastazelor carcinomului medular tiroidian.
Calcitonina este markerul hormonal al carcinomului medular tiroidian, celulele
neoplazice parafoliculare C păstrând capacitatea de sinteză hormonală.
Astfel dozarea calcitoninei este utilă pentru:
- diagnosticul precoce al CMT;
- diagnosticul diferenţial între carcinomul medular şi carcinomul anaplazic;
- diagnosticul precoce al recidivelor cancerului medular (local sau
metastaze);
- screeningul familial al pacienţilor cu MEN 2.
Conţinutul ADN nuclear al celulelor neoplazice oferă date importante de
prognostic, fiind un “marker” al agresivităţii tumorale. Determinarea lui se
face prin citomorfometrie cantitativă .
 Alte investigatii
Evaluarea paraclinică a acancerului tiroidian
trebuie să cuprindă de asemenea şi:
Dozarea TSH, T3, FT3, T4, FT4 - pentru stabilirea
funcţiei tiroidiene;
Radiografia cervicală anterioară - pentru
evidenţierea compresiunii sau/şi deplasării
traheale şi a calcificărilor intratiroidiene şi Tranzit
baritat esofagian de profil (pentru evidenţierea
compresiunii pe esofag);
Examen ORL - laringoscopie - pentru evidenţierea
compresiunii pe nervii recurenţi sau laringe.
 Diagnosticul diferenţial
Diagnosticul diferenţial al nodulului tiroidian unic:
Adenom - Folicular;
- Coloidal;
- Toxic.
Carcinom - Papilar;
- Folicular;
- Mixt foliculo-papilar;
- Medular;
- Anaplazic.
Tiroidită limfocitară cronică;
Chist;
Abces;
Anomalii de dezvoltare: - Agenezia unui lob;
- Chist intratiroidian de duct
tireoglos
 Diagnosticul diferenţial
Diagnostic diferenţial al guşii polinodulare:
Tiroidita limfocitară cronică;
Tireotoxicoza: - Înaintea terapiei medicale;
- Secundară terapiei medicale.
Infecţii: - Bacteriene;
- Virale.
Adenom folicular multiplu;
Chiste: - Coloide;
- Adenomatoase.
Carcinom secundar terapiei de iradiere;
Deficit de iod;
Hiperplazia guşogen - indusă;
Defecte înnăscute ale sintezei hormonilor tiroidieni.
 Evoluţie şi complicaţii:
Evoluţia cancerului tiroidian fără tratament
variază funcţie de tipul histopatologic al
cancerului, dar nu depăşeşte 1 - 3 ani şi
duce la moarte prin asfixie, eroziunea
carotidei, tromboze ale venelor gâtului,
metastazare.
La bărbaţi evoluţia spre exitus este mai
rapidă.
Tratamentul cancerului tiroidian

Tratamentul cancerului tiroidian are ca

obiective excluderea în totalitate a
ţesutului tumoral urmată de substituţia
tiroidiană eficientă şi este un tratament
complex ce utilizează, alături de metoda
chirurgicală - care este unicul tratament
cu caracter de radicalitate - radioterapia,
hormonoterapia şi chimioterapia.
 Tratamentul cancerului tiroidian
1. Tratamentul chirurgical este indicat la toate tumorile
maligne operabile; el este esenţial şi trebuie să
îndepărteze ţesutul tumoral în totalitate sau cât mai mult
şi prin urmare, nu este o intervenţie standard: extensia
intervenţiei trebuie să fie adaptată cazului, dimensiunii
ţesutului tumoral, invaziei ganglionare şi peritiroidiene,
respectiv stadiului evolutiv şi a tipului histopatologic,
motiv pentru care s-au descris şi se folosesc o gamă
largă de intervenţii, unele extinse, cu pretenţii de
radicalitate absolută, dar cu un grad important de
sechele sau chiar de mutilare, altele mai conservatoare .
În cazul cancerelor diferenţiate, papilare, foliculare sau
mixte, nu există o indicaţie de principiu de evidare
ganglionară în lipsa adenopatiei clinic evidente sau/şi a
examenului histopatologic extemporaneu.
 Tratamentul cancerului tiroidian
Operaţia cu pretenţie de radicalitate oncologică maximă
este tiroidectomia totală cu sau fără limfadenectomie, în
funcţie de stadiul evolutiv al afecţiunii şi tipul
histopatologic.
Tiroidectomia totală cu limfadenectomie bilaterală mai este
cunoscută sub numele de tiroidectomie lărgită sau
disecţie radicală a gâtului. Prin această operaţie se
îndepărtează operator în afară de glandă, în totalitate,
ganglionii traheo - esofagieni, mastoidieni, grăsimea
gâtului (uneori cu muşchiul sternocleidomastoidian şi de
necesitate vena jugulară internă unilateral) de la
claviculă până la mastoidă.
Când tumora invadează viscerele compartimentului central
al gâtului, o chirurgie extensivă şi extrem de mutilantă
poate intra în mod cu totul excepţional în discuţie, dacă o
rezecţie parţială de esofag sau de trahee permite ablaţia
în totalitate a tumorii. Nu acelaşi gest este recomandabil
în caz de invazie masivă a laringelui.
Tratamentul cancerului tiroidian
Complicaţiile tiroidectomiei constau din:
- lezarea directă (mecanică) sau indirectă
(vasculo - ischemică) a paratiroidelor, cu apariţia
fenomenelor de tetanie;
- interesarea nervilor recurenţi;
- insuficienţa tiroidiană primară iatrogenă.
Postoperator se instituie tratament cu hormoni
tiroidieni în scop substitutiv, iar în cazul
neoplasmelor şi în scop supresiv hipofizar
(hormonoterapie), terapie care se întrerupe
numai cu ocazia explorărilor sau a tratamentului
cu iod radioactiv.
 Tratamentul cancerului tiroidian
2. IODUL RADIOACTIV este recomandat postoperator în
cancerele diferenţiate (cancere papilare pure sau cu
componentă foliculară şi cancere foliculare). Distrucţia cu
izotopi I 131 se aplică asupra resturilor de ţesut tiroidian
imposibil de a fi exclus chirurgical şi a metastazelor iod -
captatoare loco - regionale şi la distanţă.
Cu 2 - 3 săptămâni înaintea internării, pentru stabilirea conduitei
iod - distructive, tramentul substitutiv şi supresor al TSH-ului,
se va realiza cu triiodotironină 80 - 100 g/zi, supresie ce se
suspendă cu aproximativ 2 săptămâni înaintea administrării
iodului radioactiv, urmărindu-se creşterea TSH-ului la valori
de cca 50 U/ml, care să asigure o captare eficientă.
Folosirea TSH sintetic permite mentinerea terapiei de substitutie
si inlatura inconvenientele sistarii terapiei si instalarii
hipotiroidismului.
 Tratamentul cancerului tiroidian
Doza terapeutică este precedată de o doză trasoare de 2 -
3 mCi, cu efectuarea scintigramei şi evidenţierea
topografiei ţesutului tiroidian captant local sau
metastatic, informaţie absolut necesară stabilirii dozei
distructive.
Aceasta variază de la 50 mCi la 200 mCi, doză repetabilă
la intervale de timp variabile (6 - 12 luni), în funcţie de
evidenţierea în continuare a resturilor de ţesut tiroidian
funcţional sau în scop de profilaxie a recidivelor, timp de
5 - 6 ani.
Cancerele nediferenţiate nu fixează iodul radioactiv şi în
caz de administrare, el se va fixa pe ţesutul tiroidian încă
normal - dacă acesta mai există - şi îl va distruge,
favorizând mixedemul.
 Tratamentul cancerului tiroidian
3. RADIOTERAPIA EXTERNĂ se recomandă
postoperator în caz de:
• cancere medulare şi sarcoame - din cauza
posibilei invazii ganglionare cervicale şi
mediastinale;
• bolnavi cu exereză chirurgicală imposibilă sau
incompletă, de necesitate, în cancerele
diferenţiate;
• inoperabili şi cei cu metastaze nefixante de iod;
• cancere anaplastice.
Radioterapia externă în doze de 3.000 - 4.000 U
se aplică strict pe loja tiroidiană sau pe
metastazele osoase.
 Tratamentul cancerului tiroidian
4. CHIMIOTERAPIA. Citostaticele pot fi însă
utilizate paleativ în unele situaţii, în pregătirea
preoperatorie loco - regională sau în cazurile cu
evoluţie rapidă şi fără răspuns la iradierea
internă.
Pe cale generală sunt folosite: Adriamicina,
Bleomicina, 5 - Fluorouracilul, Methotrexatul,
Cisplatinul, Doxorubicinul, cu un oarecare efect
tranzitor asupra metastazelor pulmonare,
osoase, ganglionare, niciodată asupra celor
hepatice.
Remisiunile sunt parţiale şi de scurtă durată.
 Prognosticul
Prognosticul depinde
• de varietatea histopatologică a cancerului,
• de precocitatea şi
• corectitudinea diagnosticului şi
tratamentului aplicat.