CHISTUL HIDATIC

HEPATIC
Dr. GICA RUMINA CHEBAC
 CHISTUL HIDATIC HEPATIC
• boală parazitară trasmisă accidental la om
(gazdă intermediară);
• „impans parazitar”: H. Harant (1943);
R. Deschiens (1957);
• boală produsă prin dezvoltarea tumorală
veziculară a larvei de taenia echinococcus
granulosus ( 1782 – Goeze).
 ISTORIC
• semnelează şi descriu CHH:
→ Hippocrate din Cos (460-377 î.e.n.);
→ Araeus (9-79 e.n.);
→
→ Galden (130-200).

• identifică originea parazitară a bolii:

→ Pallas (1781);
→ Goeze (1782).
• descoperă în CHH la om tenia identică cu
cea din hidatidoza animală:
→ Bremser.
• produc stadiul adult al bolii la câine:
→ van Beneden (1847);
→ von Siebold (1853).
• dezvăluie ciclul evolutiv parazitar şi
reproduc forma larvară la porcii de lapte:
→ Leuckart şi Heubner (1882).
• Budd (1857) Bright (1861):
→ emit ipoteza însămâmţării secundare a
peritoneului, prin puncţie sau deschiderea
chirurgicală.
• Alexiinski (1897):
→ demonstrează posibilitatea grefei din
scolecşi şi capsule proligere.
• J. Dévé (1902):
→ demonstrează transformarea veziculară
a scolecşilor; „echinococoză secundară”.
• Poitier, Ch. Richet (1902), Lisbonne, Fleig
(1907):
→ lămuresc multe din accidentele
echinococozice;
→ studiază anafilaxia hidatică;
→ încearcă diagnosticul biologic.
• Tomasso Cassoni (1912):
→ intradermoreacţia.
• M. Weinberg, D. Pîrvu (1913):
→ reacţia de fixare a complementului
(diagnostic serologic).
 EPIDEMIOLOGIE
• incidenţa la om este legată de incidenţa la
gazdele intermediare;
• frecvenţă mare în mediul rural, la ambele sexe,
la orice vârstă;
• frecvenţă mare la profesiunile: crescători de vite,
păstori, măcelari,
• arii endemice: sudul Americii Latine, Islanda,
Australia, Noua Zeelandă, sudul Africii, SUA (la
imigranţii din Grecia şi Italia);
• România 5,6 la 100.000 locuitori (în
regiunile centrale şi muntoase).
ZONELE ENDEMICE
 ETIOPATOGENIE
TAENIA ECHINOCOCCUS
• parazit entozoar, din clasa Cestodelor,
subîncrengătura Plathelminţi;
• vierme plat;
• 3-6 mm. lungime;
• lipsit de cavitate generală şi tub digestiv;
• se hrăneşte prin cuticulă;
• se găseşte în stare adultă în intestinul
câinelui.
• anatomic format din:

→ scolex (cap):

- organul de fixare;
- 0,3 mm. lungime;
- prevăzut cu un rostru
proeminent;
- armat la bază cu o
coroană de 25-50
cârlige şi 4 ventuze.
→ gât:
- porţiune subţire, scurt;
- dă naştere segmentelor strobilei.

→ strobilă:
- 3-4 proglote (inele) care conţin uterul
prevăzut cu diverticuli laterali, plin cu ouă;
- ouăle sunt învelite întro membrană
cuticulară striată (oncosfera sau embrionul
hexacant).
CICLUL PARAZITOLOGIC
CICLUL ECHINOCOCIC
• T.E. adultă trăieşte în intestinul
subţire al câinelui
↓
• ouăle evacuate prin materiile fecale
se răspândesc pe sol, iarbă, apă,
fructe, legume
↓
• ouăle sunt ingerate de gazda
intermediară (oaie, om, maimuţă)
↓
• în intestinul gazdei, sub acţiunea sucului
duodenal, învelişul de chitină se dizolvă
↓
• embrionii hexacanţi eliberaţi traversează cu
ajutorul cârlijelor mucoasa intestinală
↓
• trec prin vena portă
↓
• ajung întrun capilar hepatic unde se fixează
(50-60% din cazuri)
↓
• embrionul hexacant dezvoltat în
parenchimul hepatic
↓
• formaţiune rotundă cu conţinut lichidian =
vezicula hidatică (conţine scoleşci
invaginaţi = capul unei viitoare tenii);

• 20-30% din cazuri hexacantul străbate

reţeaua capilară hepatică
↓
• prin venele suprahepatice şi vena cavă
superioară
↓
• cordul drept
↓
• plămân (se poate fixa)
↓
• chist hidatic pulmonar
 • plămân (trece bariera capilară pulmonară)
↓
• revine la inimă
↓
• prin circulaţia generală
↓
• se poate fixa în orice organ (splină, rinichi,
muşchi, creier)

*** ingerarea de câine a viscerelor infestate

încheie ciclul prin dezvoltarea în 5-6 săptămâni a
teniilor adulte
 MICUL CICLU
• ruperea chistului
• punerea în libertate a conţinutului său
parazifer
• poate reproduce tumoarea hidatică în
diferite organe (prin grefarea
secundară a embrionilor hexacanţi) la
acelaşi individ.
 ANATOMIE PATOLOGICĂ
• 70% → ficat;
• 1/4-1/3 → multiple;
• 85% → lobul drept hepatic;
• CH format din:
- perete:
- strat extern;
- strat mijlociu;
- strat intern;
- conţinut
• stratul extern = capsula, ectochistul,
perichistul

- parenchimul hepatic comprimat de

dezvoltarea chistului;

- rezultatul acţiunii locale a hidatidei:

- mecanică;
- alergică.
 • stratul mijlociu = cuticula, stratul
amorf

- membrană anhistă, alb-gălbuie;

de 1 mm.;
- alcătuită din lame concentrice suprapuse;
- impermiabilă pentru albumine şi microbi
- permite traversarea toxalbuminelor
produse de chist.
 • stratul intern = membrana
germinativă

- membrana proligeră
- secretă lichidul hidatic
- proliferează şi prin înmugurirea
veziculelor produce capsulele proligere
care conţin 10 - 120 scolecşi invaginaţi.
 • conţinutul:

- lichid clar, limpede, transparent, aseptic;

- cu presiunea 300 ml apă;
- cu pH 7,2 - 7,4;
- cu propietăţi toxice (ptomaină);
- conţine nisipul hidatic format din
vezicule fiice.
CHH – ASPECTE MACROSCOPICE
 • perichistul (ectochistul)
- membrana dezvoltată din ficatul din
vecinătate;
- rezultatul acţiunii locale a hidatidei
(mecanică şi alergică);
- are 3 zone distincte:
- externă;
- mijlocie;
- internă.
 CLINICA

• 3 perioade evolutive:

1. stadiul pretumoral;

2. stadiul tumoral

3. stadiul complicaţiilor.
 • STADIUL PRETUMORAL
→ micile semne ale lui Dieulafoy;
→ sindrom dispeptic nespecific de tip biliar:
(greţuri, vărsături bilioase, diaree, dureri
intercostale joase);
→ manifestări alergice:
(crize de prurit, urticarie, eozinofilie,
anemie);
→ de la primele semne până la diagnostic
6 luni 15 ani.
 • STADIUL TUMORAL
- apariţia tumorii;
- hepatomegalie;
- icter, ascită, splenomegalie, edeme membrele
inferioare, circulaţie colaterală;
- hepatomegalie dureroasă, frison, febră septică
iritaţie frenică;
- colică biliară, icter, urticarie;
- hidatidemesie, hidatidenterie;
- dureri abdominale şi şoc anafilactic;
- dureri în umăr, tuse productivă, cu sânge
spumos, apoi bilioasă.
- manifestări diverse, în funcţie de
localizarea tumorii:
→ evoluţie anterioară:
- boltire în regiunea epigastrică şi
hipocondrul drept;
- tumoră rotundă, netedă, regulată,
circumscrisă, renitentă, mată la percuţie;
- freamătul hidatic (Briançon), semnul
Santini, ecoul hidatic (Lian).
 → evoluţie inferioară:
- tumoră subhepatică, rotundă, elastică, foarte
mobilă transversal, cu mobilitate redusă cranio-
caudal;

→ evoluţie postero-superioară:
- tuse seacă, dispnee, dureri intercostale,
lărgirea bazei hemitoracelui;
- matitate lichidiană, dispariţia vibraţiilor vocale,
diminuarea murmurului vezicular;
- semnele Chauffard (vălul transtoracic şi balotarea
suprahepatică).
 → evoluţie dorsală:
- tumoră lombară cu contact şi balotare
lombară.

→ evoluţie centrală:
- hepatomegalie izolată, fără icter,
splenomegalie sau ascită.
 • STADIUL COMPLICAŢIILOR

1. COMPLICAŢIILE BILIARE:
a. dischinezia biliară;
b. papiloodita scleroasă (5%);
c. litiaza biliară (2-18%).
2. INFECŢIA:
a. abcesul;
b. supuraţia.
3. RUPTURILE CHISTULUI:
- (fisurarea întrun viscer→ruptura întrun organ
cavitar);
a. în căile biliare (5-10%);
b. în bronhii, pleură, plămâni (1,83-2,52);
c. în peritoneu (echinococoza secundară);
d. în pericard.
4. CIROZA HEPATICĂ
5. HIPERTENSIUNEA PORTALĂ
 DIAGNOSTIC
• DIAGNOSTIC SEROLOGIC ŞI BIOLOGIC
1. Eozinofilia (în 25%=pozitivă);
2. Testul eozinofiliei provocate (↓ cu 50%= pozitivă);
3. Testul intradermic Cassoni (în 90%=pozitivă);
4. Testul de aglutinare indirectă (în 85%=pozitivă);
5. Testul de fixare a complementului (Weinberg-Pârvu);
6. Contraimunoelectroforeza;
7. Testul ELISA;
8. Determinarea antigenului C.
• DIAGNOSTIC IMAGISTIC
1. Ecografia:
(mase transonice, bine delimitate, de diverse dimensiuni, cu pereţi
subţiri reflectogeni);
2. Radiografia abdominală simplă:
(umbră rotundă, calcificată în ficat; imagine „în soare care apune” sau
„în fereastră de moschee”; imagine hidro-aerică );
3. Colecistocolangiografia:
(relaţiile cu calea biliară principală);
4. Splenoportografia, angiografia şi scintigrafia
hepatică, flebografia suprahepatică şi cavă
inferioară:
(lacuna hepatică cu caracter benign);
CHH - ASPECTE ECOGRAFICE
 5. Tomografia computerizată:
(detalii asupra dimensiunilor, topografiei, relaţiei cu
celelalte viscere=utile actului operator);
6. Examenul RMN
7. Radiografiile organelor din jur:
a. radiografia gastroduodenală;
b. irigografia;
c. urografia;
(relaţiile chistului cu organele vecine);
8. Laparoscopia
CHH - CT
 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
• Ciroza hipertrofică (Hanot-Gilbert);
• Ciroza alcoolică;
• Tumora malignă hepatică;
• Ficatul cardiac;
• Sifilisul terţiar hepatic;
• Abcesul hepatic;
• Colecistita acută (hidropsul vezicular);
• Tumora de pancreas (malignă, chistul,
pseudochistul);
• Tumora pilorică;
• Tumora unghiului hepatic al colonului;
• Tumora renală;
• Rinichiul polichistic;
• Hidronefroza;
• Tumorile solide şi chistice ale plămânului;
• Pleurezia bazală închistată;
• Ulcerul perforat sau apendicita acută (în ruptura
chistului nesupurat în peritoneu);
• Litiaza veziculară sau coledociană (în ruptura
chistului în calea biliară; poate fi şi reală).
 EVOLUŢIE

Evoluţia spontană:

• creşterea în volum;
• involuţia chistului;
• icterul;
• alte complicaţii.
 TRATAMENT
I. TRATAMENTUL MEDICAL
- asociat celui chirurgical;
- pentru chisturile mici şi centrale;
- 42% rezultate bune;
MEBENDAZOLUL
ALBENDAZOLUL
(800 mg./zi, sau 11-16 mg./kg.corp →28 zile cu 14 zile
pauză)
efecte secundare:  transaminazelor, leucopenie, anemie, dureri
abdominale, cefalee, anorexie, alopecie, astenie
 II. TRATAMENTUL CHIRURGICAL
• OBIECTIVELE

A. TRATAMENTUL PARAZITULUI
→ inactivarea fluidului hidatic (Hibitane, alcool,
soluţie salină hipertonă);
→ prevenirea infestării intraoperatorii;
→ deschiderea chistului şi evacuarea
conţinutului prin aspiraţie continuă;
→ extragerea membranei proligere şi a
veziculelor fiice.
B. VINDECAREA CAVITĂŢII RESTANTE
B. VINDECAREA CAVITĂŢII RESTANTE
• Factori de menţinere a cavităţii

- rigiditatea perichistului;
- secreţiile bilio-sanguine acumulate;
- presiunea negativă a regiunii subfrenice;
- jena în tranzitul biliar:
- papiloodita scleroasă;
- spasm oddian;
- scleroza parenchimului hepatic din jur.
 • Factori de suprimare a cavităţii
- supleţea parenchimului hepatic:
- umplerea vaselor bilio-sanguine;
- regenerarea celulei hepatice;
- supleţea perichistului:
- chist tânăr;
- chist neinfectat;
- uscarea cavităţii:
- legarea canalelor biliare reperate;
- drenajul intern sau extern;
- asigurarea libertăţii căii biliare principale;
- presiunea pozitivă abdominală.
 METODE TERAPEUTICE
• Metode conservatoare (care respectă în
întregime perichistul):
1. marsupializarea drenajul extern
(Lindemann-Landau)
2. reducerea fără drenaj
(Knowsley-Thornton, Possadas)
3. reducerea fără drenaj cu fixare la perete
(Llobet-Varsi)
4. reducerea cu drenaj transomfalic
(Burlui)
5. capitonajul cavităţii cu tunelizare
(Juvara)
6. desfiinţarea cavităţii cu plombaj
- epiploonoplastie;
- plastia cu muşchii abdominali;
- plombajul cu plămân (Burlui);
7. drenajul intern al cavităţii
- operculectomia cu drenaj în cavitatea peritoneală;
- reducerea cu drenaj biliar papilosfincterotomia;
- anastomozele chisto-digestive (jejun, vezicula biliară,
stomac, duoden);
- drenajul bipolar;
 • Metode care rezecă parţial sau total
perichistul

1. perichistectomia parţială
(Mabitt-Lagrot)

2. delaminarea, chistectomia interlamelară

3. perichistectomia totală (Pozzi)

- cu chist închis (Napalkoff)
- cu chist deschis
 • Metode radicale

1. rezecţia hepatică atipică

2. enucleorezecţia
(Imperatti)
3. perichistorezecţia
4. rezecţia hepatică reglată

pentru cazurile necomplicate rezultate

chirurgicale bune; mortalitate sub 5%
 Chirurgia laparascopică

• puncţia cu inactivarea şi evacuarea

chisturilor tinere

• perichistectomii parţiale