Sunteți pe pagina 1din 5

Roxana-Marina Niță

Dumitru Enache
Noțiuni introductive
 Democratizarea invatamantului
reprezinta un principiu de politica a
educatiei care vizeaza egalizarea
sanselor de reusita scolara/universitara
in condifiile unei instruiri de calitate,
confirmata in termenii raportului intrare-
iesire, la toate nivelurile sistemului.

 Teoria democratizarii generalizeaza


experientele istorice acumultate in
domeniul "conducerii poporului" "cu
implicatii profunde care privesc, pe de o
parte, reformarea puterii, iar pe de
alta parte restructurarea societatii
civile„.
To be continued...
 Implicarea democratizarii in domeniul educatiei presupune disponibilizarea efectiva a tuturor resurselor
pedagogice - informationale, umane, materiale, financiare -existente la nivelul societatii, pentru formarea-
dezvoltarea optima a celor care indeplinesc, in diferite etape ale vietii, rolul si statutul de "obiect al
educatiei". Aceasta implica promovarea unei politici educationale care confera sistemului de invatamant
deschiderea necesara pentru generalizarea formarii de baza la nivelul scolii secundare obligatorii,
prelungita in ultimele decenii pana la varsta de ani.
 Conceptul pedagogic de democratizare a invatamantului defineste o anumita disponibilitate a sistemului,
dependenta de structura de functionare a acestuia, care valideaza la nivel de decizie politica:
organizarea nivelurilor/treptelor scolare si a modalitatilor de evaluare a elevilor/stundetilor; conducerea
manageriala a institutiilor; proiectarea auriculara a programelor de instruire formala si nonformala;
realizarea relatiilor cu comunitatea educativa nationala, teritoriala si locala.
To be continued...
 Practica democratizarii invatamantului evidentiaza doua
tendinte contradictorii care marcheaza evolutiile
inregistrate la nivelul raporturilor existente intre
doctrinele pedagogice afirmate si politicile educationale
asumate la scara valorilor sociale. Aceste tendinte -
cantitativa si calitativa - reflecta o anumita linie de
determinare istorica, mediata prin diferite circuite
economice, politice si culturale, care explica nu numai
continuitatile necesare ci si discontinuitatile posibile, nu
numai delimitarile transante ci si interferentele intretinute
in mod obiectiv sau subiectiv.
 Democratizarea cantitativa a invatamantului marcheaza
stadiul "scolii de masa" care corespunde cerintelor
societatii industrializate exprimate la nivelul urmatorului
"cod de principii": standardizare, specializare,
sincronizare, maximizare, centralizare.
 Sistemul de educatie proiectat urmareste formarea
personalitatii elevului pentru indeplinirea unor functii
sociale de executie si de reproducere. El presupune
egalizarea accesului in institutiile scolare fara a avea in
vedere si calitatea acestora. Este legiferata
obligativitatea scolii generale, prelungita de la
invatamantul primar la cel secundar, extins in contextul
reformelor pedagogice realizate de-a lungul secolului
XX.
 Democratizarea calitativa a invatamantului marcheaza aspiratia spre o noua calitate a institutiei scolare
corespunzator cerintelor societatii postindustrializate, de tip informational, care reprezinta un sistem de
comunicare perfectionat printr-o tehnologie inalta aplicabila in toate domeniile de activitate, "care da
nastere unor procese si produse noi" in plan economic, politic si cultural.
 Sistemul de educatie proiectat urmareste "instruirea intensiva" care vizeaza formarea unei personalitati
capabila sa sustina saltul "de la specialistul curand depasit" -datorita exploziei informationale - "la
generalistul adaptabil", prin valori si motivatii fundamentale. Acest ideal presupune "calificarea pentru
tehnologiile inalte", realizabila prin trunchiul comun de cultura generala, asigurat in scoala de baza -
prelungita pana la cativa ani - si aprofundat continuu la toate nivelurile sistemului.
 Deschiderea spre urmatoarele trepte de invatamant are insa un caracter formal datorita diferentelor de
instruire acumulate anterior in medii educationale/scolare defavorizate si a cauzelor de ordin economic
si cultural, intretinute pe diferite circuite de determinare sociala.

 Aceasta "masina educationala", adaptata mai mult la cerintele prezentului, promoveaza "o pedagogie
liniara", reglementata prin programe si metodologii tipizate, care neglijeaza problematica
individualizarii instruirii in numele unui "utilitarism" care incurajeaza perpetuarea unei "ignorante
generalizate„.