Laringele este organul esenţial al fonaţiei; este situat in regiu-
nea cervicală mijlocie – anterior, corespunzator ultimelor patru vertebre cervicale. Din punct de vedere topografic, laringele prezinta 3 etaje: 1.Etajul supraglotic, situat deasupra unui plan orizontal care trece prin corzile vocale. 2.Etajul glotic este delimitat de planul orizontal superior, care trece prin corzile vocale, şi un plan orizontal inferior, care trece prin benzile ventriculare. Spaţiul glotic prezintă un aspect diferit in fonaţie şi in respiraţie, adică prezintă conformaţie triunghiulara – in inspiraţie fortată, şi aspectul de fantă in fonaţie. +3.Etajul subglotic este situat sub nivelul unui plan orizontal care trece prin corzile vocale; prezintă un calibru mai mic decît etajele anterioare. La copii preşcolari (6-7 ani) acest etaj are un ţesut celular lax bogat, situat submucos, şi cu o mare tendinţă la edemaţiere, in cadrul virozelor respiratorii, sau la alergie. STRUCTURA LARINGELUI Elementele anatomice ale laringelui sunt reprezentate de cartilage cu tendinţa la osificare începand de la vârsta a-dolescenţei, muşchi intrinseci şi extrinseci, membrane şi ligamente şi mucoasa de tip respirator. Cartilajele: Cricoidul – asemănător cu un inel cu perete mai înalt posterior. Este apreciat ca un inel traheal modificat pentru faringe, având un lumen esenţial pentru respiraţie. Tiroidul – are aspectul de carte deschisă posterior. Epiglota este un cartilagiu fibros inserat in unghiul intern al tiroidului şi are aspectul de frunză rotunjită. Cartilagele aritenoide –cu aspect de piramidă triunghiulară. Membranele şi ligamentele laringelui au rolul de a lega cartilajele amintite şi de a asigura o anumită flexibilitate. Mai importante sunt membrana hioidiana şi membrana cricotiroidiana. FUNCTIA LARINGELUI FUNCŢIA RESPIRATORIE este vitală şi se realizează prin îndepartarea (abducţie) şi apropierea corzilor vocale (aducţie) reglând automat debitul de aer inspirat sau expirat. Orificiul glotic este deschis parţial in condiţii de repaus şi are forma unui triunghi isoscel situat cu baza interaritenoidian. Gradul de deschidere al orificiului glotic sete dependent de cantitatea de bioxid de carbon din sânge, care influenţează centrii respiratorii bulbari. Glota se lărgeşte mult in inspiraţie şi se îngustează in expiraţie.
FUNCŢIA DE PROTECŢIE sau sfincteriană, impiedică
pătrunderea alimentelor in laringe in timpul deglutiţiei, printr-o contracţie a vestibulului laringian. In acelaşi timp contracţia muschilor faringieni derivează alimentele spre sinusurile piriforme şi esofag. In situaţia in care un corp străin pătrunde in laringe se produce o închidere bruscă a glotei, se declanşează un reflex de tuse şi expulzarea lui. LARINGITA ACUTA CATARALA Apare in cadrul diferitelor viroze respiratorii, prezentand un tablou clinic dominat de febra, frisoane, mialgii,mucoasei faringiene, tuse. Disfonia poate avea un caracter permanent timp de 10-14 zile. Factorii favorizanţi sunt reprezentaţi de clima rece şi umeda, condţii submediocre de locuit, fumatul excesiv, igiena personala. Examenul obiectiv evidenţiaza congestia a mucoasei laringiene mai accentuata la nivelui corzilor vocale. Accentuarea leziunilor prin suprainfecţie bacteriana favorizeaza apariţia complicaţiilor. Tratamentul impune repaus la domiciliu, repaus vocal absolut, tratament antiinflamator, anti, sedativ al tusei, iar in situaţia apariţiei complicaţiilor se instituie antibioterapie. LARINGITA ACUTA EDEMATOASA SUBLOTICĂ A COPILULUI
Este caracteristică copilului mic, sub varsta de 5-6 ani; este
de natura virotică (gripala, rujeolică) cu o evoluţie rapida nefavorabila in lipsa tratamentului adecvat. Factorii favorizanţi sunt reprezentaţi de adenoidita acuta, spasmofilia, frigul şi umezeala, condiţiile necorespunzatoare de locuit. Simptomatologia este la debut aceea a unei viroze respiratorii (febra, tuse, alternarea progresiva a starii generale, dispnee rapid progresiva, agitaţie). Examenul obiectiv laringoscopic evidenţiaza prezenta edemului subglotic şi o reducere a lumenului laringian. Laringoscopia directa nu se recomanda deoarece poate sa contribuie la accentuarea simptomatologiei locale. LARINGITA STRIDULOASA este o laringita spastică care apare pe un fond de inflamaţie usoara sau moderata laringiana. Bolnavul prezinta şi un spasm laringiana aparut brusc, in plina noapte, insoţit de senzaţie de sufocare, respiraţie dificila, tiraj suprasternal şi supraclavicular. Prelungirea spasmului determina cianoza buzelor, cianoza faciala, pierderea cunostinţei bolnavului. In acest moment apare spontan o relaxare a muschilor aductori laringieni şi redeschiderea glotei şi cu o revenirea treptata la o respiraţie normala.
aceasta forma de laringita apare mai frecvent la copii cu
spasmofilie, cu adeoidite cronice sau muco – purulente, care prin determina o iritaţie permanenta laringiana. LARINGITELE ACUTE SPECIFICE
Aceste tipuri de laringite apar in cadrul unor
boli infecto-contagioase, agravand tabloul clinic. LARINGITELE ACUTE SPECIFICE LARINGITA DIFTERICĂ LARINGITA RUJEOLICĂ LARINGITA GRIPALÃ LARINGITA VARICELICĂ LARINGITA DIN TUSEA CONVULSIVÃ LARINGITA FEBREI TIFOIDE LARINGITA REUMATISMALA LARINGITA HERPETICĂ LARINGITELE EDEMATOASE Formele clinice mai frecvent intalnite sunt: 1.EPIGLOŢITA ACUTA, numita şi flegmonul laringelui, prezinta o simptomatologie dominata de febra 39-40 grade, disfagie sau senzaţii de corp strain hipofaringian, odinofagie, otalgie reflexa, disfonie moderata, dispnee progresiva şi prezinta adenopatie 2.PERICONDRITA ŞI CONDRITA LARINGIANA sunt determinate de inflamaţia acuta a pericondrului şi a cartilagelor laringiene aparute postoperator, posttraumatic, dupa radioterapie, dupa intubaţii prelungite sau dupa manevre endoscopice incorecte. 3.ALTE EDEME LARINGIENE EDEMUL ANGIO-NEUROTIC a lui QUINCKE, care afecteaza tesutul celular lax submucos şi subcutanat, determinand edeme cu evoluţie rapida faringo-laringiene, linguale, faciale, buze. EDEMELE LARINGIENE MEDICAMENTOASE LARINGITELE CRONICE BANALE
Sunt reprezentate de inflamaţii cronice secundare unor
leziuni acute laringiene incorect tratate. Simptomatologia acestor laringite este comuna, avand ca element dominant disfonia cu caracter permanent şi evoluţie progresiva, tuse iritativa, sero-mucoasa, hipersecreţie. Tratamentul laringitelor cronice se face diferenţiat in funcţie de tipul de laringita, de gradul leziunilor care intereseaza corzile vocale. Se urmareste in primul rand eliminarea cauzelor favorizante, evitarea efortului vocal şi repaus vocal prelungit. LARINGITELE CRONICE SPECIFICE A. LARINGITELE CRONICE TBC B. LARINGITELE SIFILITICE C. SCLEROMUL LARINGIAL (bacilul Frisch ) D. LEPRA LARINGIANĂ (bacilul Hansen) E. LEZIUNILE LARINGIENE DIN DERMATOZELE BULOASE –