Sisteme de reglementare a

dreptului comercial
1. Sistemul autonomiei dreptului comercial
2. Sistemul unității dreptului privat
1. Sistemul autonomiei dreptului comercial
• Sfârșitul sec. al XIX-lea – recunoașterea și legiferarea dreptului comercial din
nevoia dezvoltării comerțului și, implicit, ale apărării intereselor
comercianților
• Franța: Codul comercial francez de la 1807 a scos de sub incidenta Codului
civil de la 1804 actele si faptele juridice și operațiunile economice de comerț
și li s-a dat o reglementare nou, corespunzător exigențelor activității
comerciale.
• Delimitarea raporturilor comerciale de cele civile se realiza pe baza a două
concepte fundamentale: actele de comerț și comerciantul.
• Sistemul autonomiei - opțiune preferată și de Italia (C. com. de la 1802) și
România (C. com. de la 1807)
1. Sistemul autonomiei dreptului comercial
• Argumente doctrinare pentru sistemul autonomiei:
- aplicarea legii comerciale unor raporturi juridice dintre comercianți
și necomercianți este impusă de necesitatea ca raportul juridic să fie
reglementat unitar (ex. contractul de vânzare); numai raportul juridic
devine supus normelor comerciale nu și statutul juridic al
necomercianților.
- dificultatea pe care diviziunea dreptului privat o ridică în
interpretarea și calificarea actelor juridice și litigiilor nu reprezintă
argument hotărâtor (apare și în cazul dreptului muncii sau al dreptului
maritim).
1. Sistemul autonomiei dreptului comercial
- există anumite dificultăți reale privind determinarea sferei de
aplicare a dreptului comercial, iar aceste dificultăți pot fi depășite
printr-o formulare cu caracter limitativ al faptelor de comerț în Codul
comercial
- raporturile comerciale și civile nu au omogenitate de natură și
scop, așa cum pretind adepții unității dreptului privat; nu există
uniformitate a activităților comercianților și necomercianților; anumite
soluții potrivite comercianților sunt nepotrivite necomercianților
(caracterul oneros al oricărei prestații, curgerea de drept a dobânzilor,
libertatea deplină a probelor privind actele juridice, etc.)
2. Sistemul unității dreptului privat (teoria
monistă)
• În anul 1942, în Italia, sub influența concepțiilor corporatiste ale vremii, a fost
adoptat un nou Cod civil, care cuprindea o reglementare unitară a raporturilor civile
și comerciale.
• Se înlocuiește astfel noțiunea de comerț cu cea de activitate economică, iar noțiunea
de comerciant cu cea de întreprinzător.
• Se generalizează conceptul de întreprindere – orice formă productivă, industrială,
agricolă, comercială și de credit.
• Nu se oferă o definiție a întreprinderii, ci a întreprinzătorului - acea persoană care
exercită profesional o activitate economică organizată, în scopul producției sau
schimbului de bunuri și servicii.
• Alte țări ce au adoptat teoria monistă: Elveția, Olanda, țările scandinave și provincia
Quebec din Canada.
2. Sistemul unității dreptului privat (teoria
monistă)
• Argumente în favoarea teoriei moniste:
- Unitatea reglementării asigură protecția necomercianților.
- Diviziunea dreptului privat dă naștere la dificultăți de interpretare, deoarece aceeași
instituție este guvernată de două categorii de norme juridice; se creează dificultăți și la
nivelul instanțelor de judecată deoarece acestea trebuie să se pronunțe asupra caracterului
civil sau comercial al litigiului.
- Dreptul comercial nu beneficiază de principii generale proprii; mai mult, în dreptul
comercial sunt folosite aceleași noțiuni și categorii, ca și în dreptul civil (ex. contract,
persoană juridică, obligație, etc.)
- Prin recunoașterea uzurilor, ca izvor de drept în materie comercială, se ajunge la o delegare
a atribuțiilor legislative comercianților, deoarece uzurile se nasc din practica comercianților.
- Dacă regulile dreptului comercial s-au dovedit mai bine adaptate la nevoile economice, ele
ar trebui aplicate și necomercianților.
Reglementarea Noului Cod civil în Romania
• Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
• Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009
privind Codul civil
Reglementarea Noului Cod civil în Romania
• Potrivit art. 3 C. civ., dispozițiile prezentului Cod se aplică și
raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia
și orice alte subiecte de drept civil.
• Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere.
• Se observă opțiunea legiuitorului român pentru teoria monistă în
elaborarea noului Cod civil.
Probleme conceptuale relative la noțiunea de
”comerț” și derivatele ei.
• Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, expresiile ”acte de comerț” și
”fapte de comerț” cuprinse în actele normative în vigoare se înlocuiesc
cu expresia ”activități de producție, comerț sau prestări de servicii”.
• În concepția autorilor proiectului noului Cod civil, se urmărește
”civilizarea” raporturilor juridice comerciale, adică transformarea
raporturilor juridice comerciale în raporturi juridice civile guvernate de
Codul civil cu potențiala încetare a existenței dreptului comercial.
• De reținut este că materia dreptului comercial răspunde nevoii de
cunoaștere a reglementărilor legale care privesc raporturile juridice care
se stabilesc în domeniul activității comerciale.
Probleme conceptuale relative la noțiunea de
”comercial” și derivatele ei.
• Dispariția dreptului comercial nu poate fi acceptată.
• Nu se poate ignora specificul actelor juridice săvârșite cu caracter
profesional pentru obținerea de profit.
• Reglementarea unitară a Codului civil privește numai instituția obligațiilor,
dar dreptul comercial cuprinde și norme care reglementează societățile
destinate activității comerciale, titlurile de credit, procedura insolvenței,
etc., care nu fac obiectul de reglementare a Codului civil.
• Delimitarea raporturilor comerciale:
- Codul comercial: pe baza conceptului de fapte de comerț și a celui de comerciant
- Sistemul unității dreptului privat: pe baza conceptului de întreprindere și a celui de
profesionist.
Probleme conceptuale relative la noțiunea de
”comerț” și derivatele ei.
• S-a ridicat problema necesității schimbării denumirii materiei comerciale
• Denumiri propuse:
- Drept al afacerilor (cuprinde drept comercial tradițional, fiscalitatea, raporturile de muncă
în cadrul întreprinderii, proprietatea industrială și intervenția statului în economie)
 Argument contra în doctrină: potrivit pentru învățământul economic, nu pentru cel juridic.
- Drept al contractelor profesionale
 Argument contra în doctrină: caracter reducționist
- Drept civil comercial (raporturile juridice care rezultă din activitățile de producție, de
comerț sau de prestări de servicii sunt raporturi juridice civile, în genere, dar comerciale ca
specie)
 Argument contra în doctrină: ambiguitate
- Dreptul profesioniștilor – operatori economici / comercianți
- Argument contra în doctrină: denumire prea generală și pentru circumstanțiere apelează la o noțiune
economică/ abstractă.
Izvoarele dreptului comercial
• Prin izvoare ale dreptului se înțeleg sursele normelor juridice care
reglementează raporturile sociale într-un anumit domeniu
• Art. 1 alin. 1 C. civ.: sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanțele și
principiile generale ale dreptului.
• Pe lângă izvoare normative avem izvoare interpretative ale dreptului:
doctrina și practica judiciară.
Izvoarele dreptului comercial
• Legea:
- Constituția României
- Codul civil
- Legile speciale (e.g. Legea nr. 31/1990)
- Ordinanțe și hotărâri ale Guvernului (e.g. OUG 44/2008)
- Norme, regulamente și ordinele adoptate de organele competente (e.g.
OMFP nr. 3055./2009 privind reglementările contabile conforme cu directivele
europene)
Izvoarele dreptului comercial
• Uzanțele (art. 1 alin. 6):
- Obiceiul (cutuma)
- Uzurile profesionale.
• Obiceiul este o regulă de conduită născută din practica socială, folosită vreme îndelungată și respectată ca o normă
juridică obligatorie.
• Uzurile profesionale sunt reguli de conduită statornicite în exercitarea unei anumite profesii, care sunt respectate ca
și când ar fi stabilite prin norme legale.
• Condiție: recunoscute ca izvoare numai dacă sunt conforme ordinii publice și bunelor moravuri
• De regulă uzanțele au caracter subsidiar; ele se aplică în cazurile neprevăzute de lege. În aceste cazuri, în lipsa
uzanțelor sunt aplicabile dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziții
se aplică princiile generale ale dreptului.
• Dovada existenței și conținutului uzanțelor este în sarcina părții interesate sa le invoce.
• Uzanțele publicate în culegeri elaborate de entitățile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există,
până la proba contrară. (e.g. Incoterms 2020)
• Principii (e.g. actele juridice sunt acte cu titlu oneros, totdeauna banii sunt frugiferi, în actele juridice comerciale, în
caz de dubiu, se aplică regula care favorizează circulația mărfurilor)
Întreprinderea – manifestarea activității cu
caracter profesional
• Concepția Codului comercial:
- Art. 3 C. com. califica întreprinderea drept faptă de comerț
- Definiție doctrinară: întreprinderea apare ca un organism economic și social; ea constituie o
organizare autonomă a unei activități, cu ajutorul factorilor de producție (capital, muncă) de către
întreprinzător și pe riscul său în scopul producerii de bunuri, exercitării de lucrări și prestării de
servicii, în vederea obținerii unui profit.
• Definiție dată de Legea nr. 346/2004:
- întreprinderea e orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și
autorizată, potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit în
condiții de concurență.
• Definiție dată de OUG nr. 44/2008:
- întreprinderea economică este activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și
sistematic, combinând resurse financiare, forța de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și
informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
Întreprinderea – manifestarea activității cu
caracter profesional
• Concepția Codului civil:
- A generalizat noțiunea de întreprindere. Exploatarea unei întreprinderi
reprezintă forma juridică de desfășurare a oricărei activități cu caracter
profesional.
- Potrivit art. 3 alin. 3 C. civ. constituie exploatarea unei întreprinderi
exercitarea sistematică de către una sau mai multe persoane, a unei activități
organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri
sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.
Întreprinderea – manifestarea activității cu
caracter profesional
• Caracterele întreprinderii:
- Activitate sistematică: această activitate se desfășoară cu caracter permanent
și potrivit unor reguli proprii. Caracteristică activității profesionale iar nu celor
izolate, întâmplătoare.
- Autonomă: cel care organizează activitatea este independent în luarea
deciziilor
- Activitate realizată de una sau mai multe persoane, pe riscul lor: persoanele
care realizează activitatea au calitatea de profesionist.
- Obiectul activității: producerea de bunuri, executarea de lucrări sau prestări
de servicii.
- Scopul realizării activității poate fi lucrativ sau nelucrativ.
Întreprinderea – manifestarea activității cu
caracter profesional
• Întreprinderea economică comercială
- Ca formă a întreprinderii, întreprinderii economice i se aplică definiția generală a
întreprinderii elementele caracteristice fiind obiectul și scopul.
- Definiție (art. 2 lit. f din OUG nr. 44/2008): întreprinderea economică este o activitate
economică desfășurată permanent și sistematic, realizată de una sau mai multe persoane
(comercianți) pe riscul lor, constând în producerea și circulația mărfurilor, executarea de
lucrări și prestarea de servicii, în scopul obținerii de profit.
- Caractere:
- activitate economică (activitate agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea de bunuri sau
servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele
organizate sau unor beneficiari determinați sau determinabili, în scopul obținerii de profit);
- organizată, în mod permanent și sistematic, de către una sau mai multe persoane pe riscul lor;
- obiectul activității constă în producerea și circulația mărfurilor sau executarea de lucrări și prestarea de
servicii
- scopul desfășurării activității economice este obținerea de profit.
Întreprinderea – manifestarea activității cu
caracter profesional
• Existența raporturilor juridice comerciale este recunoscută incidental de art.
2557 C. civ. care prevede că raporturile de drept internațional privat ”sunt
raporturi civile, comerciale, precum și alte raporturi de drept privat cu
element de extraneitate”.
• Actele juridice comerciale
- Sunt actele juridice, faptele juridice și operațiunile economice prin care se
exploatează o întreprindere economică
- Actele juridice comerciale sunt săvârșite de către profesioniști, denumiți comercianți
- Actele juridice comerciale au ca obiect producerea și circulația mărfurilor,
executarea de lucrări și prestarea de servicii.
- Actele juridice comerciale au drept scop obținerea de profit
Întreprinderea civilă
• Definiție: este o activitate sistematic organizată, executată de una sau
mai multe persoane, pe riscul lor, având ca obiect acte sau fapte
juridice cu caracter civil, fără a avea ca scop obținerea de profit.
• Caractere:
- Activitățile care fac obiectul întreprinderii civile sunt activitățile desfășurate în
cadrul profesiilor liberale (activități avocațiale, medicale etc.)
- Persoanele care realizează activitatea au calitatea de profesionist și
desfășoară această activitate potrivit legii organice care reglementează
regimul juridic al profesiei în cauză
- Aceste persoane pun la dispoziția celor interesați cunoștințele și competența
lor, pentru care primesc onorarii (nu profit).
Comercianții
• Concepția Codului comercial
- Potrivit art. 7 C. com. era considerat comerciant și, în consecință, supus legilor comerciale orice
persoană care săvârșea cu caracter profesional una dintre faptele de comerț prevăzute la art. 3
C. com. Odată dobândită calitatea de comerciant, toate actele juridice și operațiunile economice
ale comerciantului erau considerate fapte de comerț și, în consecință, supus legilor comerciale.
• Concepția Codului civil
- Prin profesionist, Codul civil înțelege orice persoană care exploatează o întreprindere.
Profesionistul care exploatează o întreprindere economică (comercială) are calitatea de
comerciant.
- Art. 6 din Legea nr. 71/2011 prevede că referirile la comercianți din actele normative în vigoare
se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau juridice supuse înregistrării în registrul
comerțului, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990
- Calitatea de profesionist comerciant se raportează la forma de organizare și desfășurare a
activității (întreprindere economică) și la criteriul forma al înregistrării în registrul comerțului.