Disfuncția

erectilă
• Disfuncția erectilă reprezintă incapacitatea unui bărbat de
a obține și/sau menține o erecție suficientă pentru
realizarea și finalizarea unui act sexual satisfăcător.
• Erecția este un fenomen vascular reflex de umplere cu
sînge a corpilor cavernoși ai penisului.

Definiție
• Penisul este constituit din formatiuni erectile si dintr-un
sistem de invelișuri .Aparatul erectile cuprinde 2 corpi
cavernosi si un corp spongios .Excitatia sexuala produce
dilatarea arterelor sinuoase ale penisului si sporete
afluxul de sange care umple cavernele .Deoarece corpii
cavernosi sunt cuprinsi de tesut fibros inextensibil ,iar
cavernele se umplu de la centru spre periferie ,cavernele
periferice,de sub albuginea ,vor fi comprimate si sangele
nu mai poate fi evacuat in vene .Aceasta produce marirea
penisului si schimbarea consistentei si pozitiei sale ,adica
erecția.

Mecanizmul erecției
• Dupa ejaculare ,cand sunt eliminate prin uretra impreuna
cu lichidul spermatic circa 400-500 mil. de
spermatozoizi,arterele penisului se contracta ,presiunea
sangelui din caverne scade si sangele se evacueaza din
caverne prin vene,astfel penisul redevine flasc si își reia
poziția.

Mecanizmul erecției
 Erecţia
1. Relaxarea musculaturii netede a arterelor şi arteriolelor
din țesutul erectil
2. Creşterea debitului vascular penian
3. Umplerea şi expansiunea sistemului sinusoidal
4. Ocluzia mecanică secundară a efluxului venos
 Detumescenţa
1. Oprirea sintezei NO, acţiunea PD
2. Descărcarea simpatică pe durata ejaculării
3. Contracţia musculaturii trabeculare
4. Deschiderea venelor

Bazele erecţiei şi
detumescenţei
Hemodinamica erecţiei
Relaxarea mm Scăderea
STIMULARE netezi din vase rezistenţei
SEXUALĂ şi trabecule periferice

Creşterea
Expandarea Umplerea
fluxului
trabeculelor spaţiilor
sangvin
spre albuginee lacunare

Strivirea Oprirea
venelor pe ERECŢIE
întoarcerii
albuginee venoase RIGIDĂ
Biochimia erecţiei
DORINŢA
SEXUALĂ

Sinteza de NO

L-arginină L-citrulină

NO
Stimulează
GUANILCICLAZA
GTP 5-GMP
PDE
cGMP

relaxare ERECŢIE
• Este expulzia reflexă a spermei anterograd, la
exterior prin căile spermatice
• Prezintă:
Etapa pregătitoare (acumularea spermei în
uretra posterioară între sf.uretral intern(neted) şi sf
.uretral extern(striat)

Etapa finală (deschiderea sfincterului uretral

extern şi intrarea spermei în uretra peniană(distensia
acesteia declanşază contracţii peristaltice)

Ejacularea
Etapa finală
Etapa premergătoare
• Subiectiv:
• Subiectiv:
-orgasm, direct prop. cu intensitatea contracţiile și a
-senzaţia
volumul de ejaculare iminentă. Senzaşia de
ejaculatului
ejaculare inevitabilă durează 1-2 sec.
• Obiectiv:
• Obiectiv:
-3-5 contracţii puternice, la intervale de 0,8 sec
-ridicarea testiculilor(contracţia mm.cremaster şi
-expulzie la 6-120 de cm
dartos)
-durata: 5-7 sec

Ejacularea
Faza de colectare a ejaculării
(Faza I-a)
• Contracţiile prostatei, veziculelor seminale şi a
canalelor deferente împing secreţiile lor spre bulbul
uretral.
• Ambele sfinctere uretrale, intern şi extern sunt închise,
ţinând sperma în bulbul uretral.
Faza de expulzie a ejaculării
(Faza a II-a)

• Sperma colectată este expulzată spre exterior prin

contracţiile ritmice ale muşchilor ce înconjoară bulbul
uretral.
• Sfincterul uretral se relaxează. Sfincterul uretral intern se
contractă pentru a preveni scăparea urinii.
• Bărbatul tânăr
-75% 2-10 min.
-60-100 mişcări copulatorii

• Bărbatul adult cu experienţă erotică

-2-60 de minute

• Tânăr fără experienţă erotică

-30-120 de secunde
-5-30 mişcări copulatorii

Timpul pînă la ejaculare

• Disfuncţia erectilă poate fi:
1. primară
2. secundară.
• În funcţie de factorii de acţiune, disfuncţia erectilă se clasifică în:
1. Psihogenă
2. Organică:
a)vasculogenă,
b)neurogenă,
c)endocrină.
3. Mixtă

Clasificarea DE
Prin disfuncţie erectilă primară se subînţelege că un bărbat
nu a fost niciodată în
stare să atingă o erecţie adecvată. Aceste cazuri sunt rare, în
majoritatea lor secundare
unor factori ce au afectat organismul masculin pe parcursul
vieţii.

Disfuncția erectilă
primară
Patogenia disfuncţiei erectile psihogene este necunoscută,
se crede că este
implicată hipersimpaticotonia şi scăderea agenţilor
inhibitori de metabolizare a
neurotransmiţătorilor simpatici. Ca sindroame psihice pot fi
depresiile, fobiile,
deviaţiile sexuale, stresul, astenia fizică, etc..

Disfuncţiea erectilă
psihogenă
Disfuncţie erectilă vasculogenă poate fi arterială şi venoasă. Cea arterială
este determinată de insuficienţa fluxului sangvin intrapenian:
arteropatiile cauzate de
diabetul zaharat, ateroscleroză, priapism, traume ale corpilor cavernoşi şi
leziuni traumatice şi aterosclerotice a arteriilor iliace comune şi interne,
hipogastrice, traumatizme pelvine şi perineale. Disfuncţia venoasă este
determinată
de tulburări de vascularizaţie venoasă a albugineii, vene în exces sau
calibru mărit,
apariţia fistulelor arteriovenoase.

Disfuncţie erectilă
vasculogenă
Disfuncţie erectilă neurogenă se întâlneşte în patologii apărute la nivelul
creerului, măduvei spinării, a plexurilor, ganglionilor, căilor de conducere şi
receptorilor nervoşi. Cele mai frecvent afecţiuni care implică disfuncţie
neurogenă
sunt tumorile cerebrale, epilepsia, accidentele cerebrovasculare, maladia
Parkinson,
spina bifida, hernie de disc, siringomielia, diabet, alcoolism, avitaminozele,
leziunile
de nerv ruşinos sau cavernos, secundare prostatectomiei radicale sau
intervenţiilor
rectale.

Disfuncţie erectilă
neurogenă
Dereglările sexuale sunt prezente la 10–25% din bărbaţi, dintre care la
39% s-a depistat ejaculare precoce, la 32% - disfuncţie erectilă, la 20%-concomitent
ejaculare precoce şi disfuncţie erectilă şi la 9% indivizi – scăderea libidoului şi
diminuarea orgasmului. În funcţie de vârsta disfuncţia erectilă e repartizată în
următorul mod: 7% - 18 – 29 ani, 9% - 30 – 39 ani, 11% - 40 – 49 ani, 18% - 50 – 59
ani, 27% - 60 – 69 ani. Disfuncţia erectilă combinată cu ejaculare precoce la vârsta de
18 – 24 ani se depistează la 22% şi la 60 – 69 ani sunt afectaţi 41% din bărbaţi.
Primordial pentru menţinerea activităţii sexuale este erecţia - fenomen
hemodinamic iniţiat de stimulare neurogenă şi posibilă în anumit fon hormonală şi
stare psihoemoţională corespunzătoare.

Frecvenţa:
Diagnosticul DE este adeseori subiectiv, din această cauză se va baza pe completarea
chestionarelor special elaborate, BSSC-M (scurt chestionar a funcţiei sexuale masculine),
IIEF
(indexul intrenaţional al funcţiei erectile) sau IIEF-5 (SHIM), varianta prescurtată a IIEF.
Completarea chestionarelor pemite nu doar stabilirea diagnosticului, ci şi a gradului de
manifestare a DE, uşoară, moderată şi severă.
Rolul partenerului în evaluarea şi tratamentul pacientului cu DE este foarte important,
prin
urmare discuţia cu acesta este obligatore în procesul de diagnostic.
Diagnosticul pacientului cu DE va fi orientat spre aprecierea prezenţei şi a gradului de
manifestare a factorilor de risc generali sau locali, care vor fi evaluaţi prin examinarea
fizică
complexă, aprecierea IMC, a T/A, a organelor genitale (de exemplu maladia Peyroni) sau a
prostatei.

Diagnosticul disfuncției
erectile
Tratamentul DE
• Etapa I-a: acţionarea asupra factorilor
de risc
- medicamente
- hormoni
- mod de viaţă
• Etapa a II-a: medicamente per
os(vasodilatatoare, anxiolitice,
inhibitori ai PDE),consiliere sexulă
• Etapa a III-a: tratamente
locale(injecţii intracavernoase,
intrauretrale)
• Etapa a IV-a: tratament chirurgical
(protezare)
• De primă intenție-inhibitorii fosfo-diesterazei
• Efectivi in 60-75 %cazuri
• Efecte adverse 1-5%,tranzitorii,cel mai des congestia
nazală
• Varietate de forme medicamentoase diferite după
farmacodinamie
• Sildenafil citrat(VIAGRA),Valdanafil,Tadalafil

Tratamentul DE
Mulțumesc dragi colegi!