UNIVERSITATEA

POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

Departamentul de formare pentru cariera
didactică şi Ştiinţe Socio-Umane

Programul de formare psihopedagogică – Nivel I

Anul universitar: 2020-2021

DUMITRU MARIUS-ŞTEFAN
 METODA CUBULUI

-metoda activa-participativa
 ORIGINILE METODEI

• Creată de Cowan în 1980, metoda cubului presupune analiza unui concept, a unei noţiuni sau a unei
teme prin proiectarea ei pe cele şase faţade ale unui cub, fiecare dintre ele presupunând o abordare
distinctă a subiectului respective.
• Şi-a luat numele de la mijlocul didactic (un cub) prin care vehiculează sarcinile către elevi. Ea
reprezintă o modalitate de predare-învățare ce valorifică resursele elevilor de participare conștientă la
descoperirea cunoștințelor și a relațiilor dintre acestea. Este una dintre metodele cel mai clar consacrate
dezvoltării gândirii critice. Structurarea învățării pe baza rezolvării celor șase sarcini (corespunzătoare
celor șase fețe ale cubului) provoacă elevii în principiu pe întregul traseu al nivelurilor cognitive
propuse de Bloom, în cadrul taxonomiei sale. Metoda este utilizată atunci când dorim să aflăm cât mai
multe informații despre un fenomen, o teorie ş.a., privindu-le pe acestea din diverse puncte de vedere .
 Cum se aplică această metodă?

•      Profesorul pregătește un cub din carton pe ale cărui șase fețe înscrie șase sarcini: descrie,
compară, asociază, analizează, aplică, argu­mentează. Dacă își proiectează lecția pe baza acestei
tehnici, are posibilitatea de a o utiliza fie frontal (prezintă o fată a cubului, citește sarcina și dezbat;
cu întreaga clasă), fie individual (întorcând o față a cubului și propunându-le elevilor sarcina ca o
activitate independentă) sau poate grupa elevii în perechi sau echipe de 4-5 fiecare primind spre
rezolvare una dintre cele șase sarcini. Din raportarea pe care o face fiecare echipă, se construiește,
de fapt, un sens comun al învățării. 
 Descrierea etapelor de lucru

• Abordarea conținutului de studiat se poate face, pe de o parte, într-o ordine de complexitate a sarcinilor ce reia traseul firesc al
producerii cunoașterii științifice astfel:
1.    descrie - elevii îndeplinesc această sarcină cercetând cum arată, ce caracteristici are obiectul de studiat;
2.     compară - determină elevii să sesizeze asemănări și deosebiri (cu ce/cine se aseamănă şi de cine/ce diferă?);
3.     asociază - elevii răspund la această provocare căutând analogii, corelații cu alte experiențe sau fenomene; întrebarea de sprijin ar putea
fi : „La ce ne gândim când vorbim despre... ? ” ;
4.     analizează - face trimitere la menționarea și „disecarea” elementelor componente  : „Din ce e făcut?”, „Ce conține?”, „Ce etape
cuprinde desfășurarea sa?” ;
5.     aplică - „Cum poate fi folosit(ă)?”, „Ce putem face cu... ? ”, „Ce utilizare are ? ''
6.     argumentează (pro sau contra) - „E bine să folosim...?”, „E bun sau rău ? '' „Periculos sau nu?”, „De ce?”.   (Moise Constantin ,
Seghedin Elena , 2009  , p. 380 )
 ANALIZA METODEI CUBULUI
Puncte tari: Puncte slabe:
- solicită gândirea elevului; - are eficienţă scăzută în grupurile mari;

- acoperă neajunsurile învăţării individualizare; - se poate stabili mai greu contribuţia fiecărui elev la rezolvarea
sarcinii de lucru;
- oferă elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competenţele necesare unor
abordări complexe deoarece presupune abordarea unei teme din mai
multe perspective;

 - dezvoltă abilităţi de comunicare;
-  nu limitează exprimarea părerilor sau a punctelor de vedere
individuale;
- lărgeşte viziunea asupra temei
Oportunităţi: Ameninţări:
- stimulează creativitatea elevilor; - unii elevi muncesc şi pentru alţii;
- favorizează colaborarea elevilor în găsirea răspunsurilor; - unii elevi pot domina grupul;
- stimulează dialogul între membrii grupului; -productivitatea unor elevi mai timizi poate scădea atunci când sunt
puşi în situaţia de a colabora cu alţii;
Concluzii

•  Ca încheiere firească a demersului, se consideră necesară o evaluare rapidă printr-un test care
să conțină sarcini din cei șase itemi sugerați de fețele cubului . 
•   Ordinea de mai sus nu este fixă. Același conținut poate fi abordat și aleatoriu, în ordinea în care
fețele cubului apar, după ce acesta a fost rostogolit pe catedră.
•   Metoda se dovedește, ca și celelalte, virtuți formative focalizate tot în direcțiile :
-activizare a elevului și conștientizare
-inițiere în argumentare rațională
-capacitate de a colabora, a dialoga constructiv
-a-și asuma sarcini în grup
-formare atât în plan intelectual, cât și social   (Moise Constantin , Seghedin Elena , 2009  , p. 381 )
 Bibliografie

•          Moise Constantin , Seghedin Elena  Metodele de învățământ. In C. Cucoș

(coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice , Polirom 2009 ,
pag . 380-381