Etiologie Infecţia HIV este determinată de Virusul Imunodeficientei Umane. HIV (HIV - Human Immunodeficiency Virus), care face parte din familia Retroviridae , genul Lentivirus. Virusul HIV se subdivizează în două tipuri: HIV-1 şi HIV-2 care se deosebesc structural şi antigenic. Viabilitatea virusului HIV: 1. sensibil în mediul exterior; 2. se distruge uşor la aplicarea dezinfectanţilor chimici cunoscuţi (hipoclorid de sodiu 0,5%, alcool etilic 70%.); 3. sensibil la iradierea ultravioletă solară şi artificială, 4. la uscarea plasmei la temperatura 23-27°C activitatea virală se menţine 7 zile; 5. la 30°C – se distruge peste 3 zile; la 55°C – peste 5 ore; 6. în mediul lichid la temperatura camerei activitatea se menţine pînă la 15 zile; 7. în plasma şi spermă congelată este viabil mulţi ani; 8. la 56°C – se inactivează în 30 minute, la 70-80°C – în 10 minute; 9. la prelucrarea cu alcool etilic 70% - se inactivează în 1 minut; HIV se transmite atunci cand o persoana intra in contact cu sangele, sperma sau secretii vaginale ale unei persoane infectate. Caile de transmitere sunt: - contact sexual - derivate de sange (parenterala) - transmitere verticala de la mama Simptomatologie Incubatia este variabila, mai scurta dupa transmitere prin sange (1-3 luni), mai lunga dupa transmitere sexuala (10- 14 luni), in cazul infectiei asimptomatice, durata de la stadiul de infectat pana la seropozitivitae , ceea ce atesta contagiozitatea , este de 6-12 saptamani. Infectia HIV evolueaza in mai multe stadii. Stadializarea este facuta pe baza unor virusi si pe inacarcatura virala (cantitatea de virus din sange). Primele manifestari clinice ale infectiei HIV se instaleaza de obicei acut, sugerand o boala virala, simptome grupate in asa numitul sindrom retroviral acut ; adeseori simptomele ale altor infectii virale cum ar fi gripa sau mononucleoza. Simptomele sindromului retroviral acut pot fi: - Colici abdominale, greturi , varsaturi, diaree, febra, dureri musculare si articulare. - Marirea de volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilei si abdomenului, eruptii cutanate, scadere ponderala. Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar dupa 2-3 saptamani. Dupa infectia HIVse poate trai multi ani fara nici un semn de boala. Cand simptomele reapar, ele pot fi vagi si greu de descris (desi unii oameni acuza oboseala sau dureri cu diverse localizari). Medicul specialist poate suspecta infectia HIV daca simptomele persista sau daca nu poate fi identificata o cauza a simptomelor . De asemenea se poate suspecta infectia HIV in prezenta urmatoarelor simprome: - Stari confuzionale - Diaree sau alte modificari de tranzit intestinal (constipatie/diaree) - Dificultate de concentrare - Tuse uscata - Fatigabilitate - Febra - Lipsa poftei de manare - Ulceratii la nivelul mucoase bucale - Modificari ale unghiilor - Transpiratii nocturne - Cresterea in volum a ganglionilor la nivelul gatului , axilei si abdomenului - Disfagie - Tulburari de personalitate - Infectii repetate cu virusul Herpex Simplex - Respiratie dificila - Parestezii, amorteala, slabiciune la nivelul pembrelor - Scadere inexplicabila in greutate - Afte. Evolutia infectiei HIV este constant letala, durata medie a bolii fiind de 10 ani, cu variatii de supravietuire intre pacienti. Intr-un studiu efectuat la San Francisco, s-a constatat ca unii indivizi infectati cu HIV si monitorizati au ramas asimptomatici peste 10 ani , iar 12% au prezentat valori ale limfocitelor TCD4+ la cote normale. Faptul ca infectia HIV/SIDA nu produce adesea nici un simptom imediat, infectia se depisteaza in principal prin testarea sangelui pentru prezenta anticorpilor impotriva HIV/SIDA. Acesti anticorpi nu ating niveluri decelabile in general decat dupa 1-3 luni de infectie, si se poate intampla sa dureze sase luni pana ce nivelul lor poate fi detectat prin teste standard. Testele ELISA si Western Blot (imunoblot)- SPECIFICE BOLII.