CURSUL XII

 
FACTORI FAVORIZANŢI ŞI FACTORI
LIMITATIVI AI PROCESULUI INSTRUCTIV
Factori favorizanţi

În schiul alpin tehnica de bază se însuşeşte în urma unui proces greoi,

îndelungat, plictisitor şi nu de puţine ori descurajant. Există totuşi
posibilitatea de înlăturare a acestor neajunsuri, de a spori dorinţa de învăţare şi
de scurtare a timpului necesar instruirii, bazându-ne pe acei factori care pot
favoriza instruirea. Cei mai importanţi dintre aceştia sunt următorii:
alegerea corespunzătoare a echipamentului şi a materialelor de lucru
 pentru începători se recomandă folosirea unor schiuri mai scurte faţă de
talie (cu 5-10 cm) şi dacă este posibil mai late, pentru a se evita afundarea
acestora în zăpadă şi pentru a se mări suprafaţa de contact cu zăpada;
 se va evita folosirea unor schiuri prea lungi, torsionate, cu şanţurile
strâmbe, cu suprafaţa de pe talpă exfoliată sau cu canturile prea tocite;
 legăturile presupun o montare corectă şi trebuie reglate în aşa fel încât să
cedeze la unele suprasolicitări cu grad ridicat de pericol (în special la
căzături);
 beţele în cazul schiului alpin vor avea lungimea optimă până sub axila
schiorului.
 terenul de lucru (pârtia) şi zăpada - au o influenţă mare asupra
evoluţiei tehnice a schiorului, reprezentând unul din principalii
factori de care trebuie să ţinem cont atunci când învăţăm să schiem.
Terenul trebuie să fie bine ales, înclinaţia acestuia şi denivelările
prezente să nu îi sperie pe începători. Pârtia va fi prevăzută cu
contrapantă şi prin varietatea formelor de teren trebuie să asigure
execuţia tuturor procedeelor tehnice specifice schiului alpin.
Zăpada reprezintă un factor important, având un rol hotărâtor în
procesul instructiv. Trebuie să fie bine bătătorită, dar cu un strat de
suprafaţă afânat, uşurând astfel conducerea schiurilor pe traiectoria
dorită.
Este de dorit, mai ales pentru începători, ca zăpada să fie proaspăt
căzută, cât mai puţin supusă acţiunii gerului sau a soarelui; aflată mai
mult sub influenţa vântului, a soarelui sau a stropilor de ploaie, zăpada
îşi pierde din calităţile ce pot favoriza învăţarea procedeelor tehnice ale
schiului alpin.
 apariţia şi răspândirea mijloacelor mecanice de
urcare - aceste mijloace de urcare au însemnat
pentru schiul alpin o adevărată cotitură privind
procesul instructiv, prin realizarea unei accelerări
a învăţării şi perfecţionării tehnicii specifice.
Numărul de repetări în cadrul unei lecţii de
învăţare, dar şi în cadrul lecţiei de antrenament a
schiorilor de performanţă a devenit mult mai mare.
Acest fapt a dus schiul alpin în categoria sporturilor
bazate pe îndemânare şi viteză de reacţie, şi mai
puţin pe forţă şi rezistenţă.
 liniametodică de predare.
Practica a demonstrat că prestanţa, capacitatea profesională şi tactul pedagogic al
profesorului (monitorului) joacă un rol deosebit de important în succesul sau insuccesul
procesului instructiv.
În mod special la grupele de începători, atitudinea generală a profesorului poate fi
hotărâtoare privind atragerea acestora sau instalarea unei atitudini de teamă, de
respingere şi de aversiune faţă de schi. Linia metodică practicată se impune a fi
aplicabilă grupului ce se instruieşte, să ţină seamă de unele aspecte ce caracterizează
acest grup: vârsta cursanţilor, nivelul pregătirii fizice şi nivelul cunoştinţelor tehnice.
În decursul anilor, prin experienţa acumulată, specialiştii din domeniul schiului au
afirmat şi au demonstrat că o formă fizică bună favorizează învăţarea şi perfecţionarea
tehnicii schiului alpin, contribuind în acelaşi timp şi la înlăturarea unor cauze
elementare de producere a accidentelor.
Se spune că schiul alpin este o ramură sportivă care necesită viteză de reacţie şi
îndemânare. Acest lucru a fost constatat în activitatea practică, dar a devenit o
certitudine faptul că şi celelalte calităţi motrice îşi aduc contribuţia lor conştientă la
procesul de învăţare şi perfecţionare a tehnicii schiului, dovedind că nu au eficienţă una
fără cealaltă.
Viteza - prin forma ei viteza de reacţie este necesară în situaţiile imprevizibile ce apar pe
pârtie şi în executatea ocolirilor rapide specifice probei de slalom.
Îndemânarea - oferă schiorului o bună capacitate de coordonare a tuturor segmentelor
corporale, având la bază o bună mobilitate a proceselor nervoase. Este importantă în
activitatea specifică schiului alpin prin faptul că oferă control spaţio-temporal asupra
derulării diverselor situaţii şi influenţează aptitudinile de echilibru.
Rezistenţa - are aplicabilitate în schiul alpin prin conferirea către practicanţi a capacităţii
de executare a unor mişcări în timp îndelungat. Practica schiului alpin solicită o
rezistenţă specifică la nivelul trenului inferior, aceasta fiind zona cea mai solicitată.
Forţa - se manifestă prin cerinţele direcţionate spre musculatura picioarelor, muşchii
abdominali şi ai spatelui. Fără o forţă dezvoltată, în special în aceste zone, va fi foarte
greu ca schiorul să reziste presiunilor exercitate asupra articulaţiilor picioarelor cauzate
de alunecarea peste denivelări, de poziţii izometrice menţinute de deprinderi şi aterizări
sau de schimbări permanente ale greutăţii corporale de pe un picior pe altul.
În scopul accelerării procesului instructiv se impune respectarea tuturor factorilor ce pot
contribui la acest proces, fiind necesar ca aceştia să acţioneze în strânsă interdependenţă.
Factori limitativi
 folosirea unor materiale necorespunzătoare - schiurile sunt prea lungi, având
canturile tocite, şanţurile înfundate, iar materialul plastic de pe talpă exfoliat;
 legăturile nu sunt bine montate sau nu prezintă un reglaj corespunzător;
 beţele sunt fie prea lungi, fie prea scurte;
 clăparii se recomandă să fie potriviţi mărimii piciorului şi să respecte linia
anatomică a acestuia, efectuând reglajele necesare acolo unde este posibil (la
clăparii moderni);
 pârtia şi zăpada nu corespund obiectivelor lecţiei de învăţare;
 pârtia poate fi prea înclinată, amplasată pe marginea unor prăpăstii, sau prezintă
denivelări multe şi accentuate, lucru ce influenţează negativ procesul de învăţare;
pe pârtie se pot afla crengi, stânci, pungi de plastic sau alte obiecte care trebuie
înlăturate;
 zăpada este prea îngheţată sau prea moale, influenţând negativ instruirea
cursanţilor;
 pregătirea fizică necorespunzătoare a cursanţilor, sau evoluţia proastă a timpului:
vânt puternic, ger, lapoviţă, ploaie toate acestea contribuie din plin la îngreunarea
procesului de învăţare şi perfecţionare a schiorilor;
 lipsa mijloacelor mecanice de urcare reduce simţitor, timpul efectiv de lucru
(timpul de alunecare) influenţând negativ instruirea.