INTOXICAȚIILE CU

PESTICIDE
ORGANOFOSFORICE
EFECTUAT DE: CORINA GUTIUM,MR AN 2 ATI
CONDUCĂTOR: NICOLAE GURSCHI,
CONF.UNIV,DR.
 GENERALITĂȚI

 În agricultură şi în mediul gospodăresc se folosesc pe scară

largă substanţele chimice îndreptate împotriva
dăunătorilor. Toate aceste substanţe au o denumire comună –
pesticide.
a) Pesticidele se împart în mai multe grupe:
b) raticide (substanţe folosite împotriva rozătoarelor),
c) insecticide (substanţele folosite împotriva insectelor),
d) erbicide (substanţele folosite în scop de protecţie a plantelor),
e) fungicide-bactericide (substanţele folosite pentru distrugerea
ciupercilor şi a bacteriilor) ş.a.
 Din punct de vedere chimic aceste substanţe sunt foarte variate
 GENERALITĂȚI
Organofosforicele (OP) sunt esteri ai acidului fosforic
sau tiofosforic.
Primul compus din aceasta clasa produs la scara
industriala a fost tetraetilpirofosfatul (TEPP), utilizat
in timpul celui de al doilea razboi mondial ca
substanta toxica de lupta. Este cel mai toxic OP.
Ulterior s-a sintetizat parationul. La ora actuala se
cunosc peste peste 50 de mii de compuşi
organofosforici, printre cei mai utilizati fiind:
parationul, malationul, neguvonul, clorofosul,
diclorvosul, cumafosul, ruelenul, dimetoatul,
neocidolul etc.
 CLASIFICARE DUPĂ TOXICITATE

Extrem de toxice:
 paration = ester al acidului tiofosforic (cel mai toxic). Ambalaje
cu etichetă roşie (E605) = denumiri: ecatox, paratox, thiofos
 etilparation + parafox 50E, selefos
 metilparation (wofatox)

Puternic toxice (ambalaje cu etichetă verde): Sytox, Epn,

Tepp
Moderat toxice (etichetă albastră): diazinon, fention, clor-
pirifos
Toxicitate redusă (etichetă neagră): malathion, clorthioin,
bromofos
 RISCURI

Din punct de vedere juridic, intoxicaţiile pot fi,

accidente sau sinucideri, mai rar, omucideri.
Locuri de muncă cu risc de expunere profesională
fabricarea pesticidelor organofosforice (risc diminuat,
personal foarte bine instruit)
aplicarea pesticidelor organofosforice (de obicei
personal neinstruit, risc mare de contaminare):
• manipulare - transport - depozitare
• prepararea soluţiilor şi răspândirea lor (livezi, sere, vii) cu
pompe de mână, aparate mecanizate
• tratarea seminţelor
• întreţinerea defectuoasă a aparaturii de lucru
 CĂI DE PĂTRUNDERE

cutanată (şi prin mucoase intacte) - cea

mai frecventă în intoxicaţiile profesionale

respiratorie - pentru aerosolii de pesticide

orală - în ingestii accidentale sau suicid

 După modul cum își exercită acțiunea
colinesterazică
 cu acțiune anticolinesterazică directă
 cu acțiune anticolinesterazică indirectă: devin active doar
dupa conversia lor in organism, rezultand compusi in mare
parte necunoscuti, care acționează inhibitor asupra
colinesterazei. Metabolizarea OP in organism se realizeaza
prin reactii de hidroliza, oxidare, reducere si izomerizare,
catalizate de esterazele hepatice si serice.
 Paration:doza minimă letală este de 0,2-0,5 g substanţă pură
paraoxon - metabolit mai toxic decât parationul
hidroxilare - paranitroferol eliminat prin urină
fosforilare - ion de fosfor care blochează centrul activ al colinesterazei 
acetilcolinesterază fosforilată
Acetilcolina = amină biogenă
sintetizată în organism din coline
şi acetilcoenzima A sub acţiunea
colinacetil-transferazei.
 Ach, eliberată din terminaţia
presinaptică se poate fixa de:
- receptorii colinergici → îi
activează;
- acetilcolinesteraza →
inactivarea Ach.

Există 2 tipuri de receptori colinergici:

 receptori muscarinici (notaţi cu M);
 receptori nicotinici (notaţi cu N);
 HO
CH3 N
+N CH3
H3C N CH3
CH3

Muscarina Nicotina
Amanita muscaria Tutun
 RECEPTORII MUSCARINICI

 sunt acţionaţi specific de muscarină (substanţă toxică

extrasă din Amanita muscaria);
 subtipuri de receptori muscarinici: M1, M2, M3, M4, M5;
 sunt situaţi:
 - în sinapsele neuroefectoare parasimpatice din muşchii
netezi, miocard, glande exocrine;
 - în sinapsele neuroefectoare simpatice din glandele
sudoripare şi în creier.
 RECEPTORII NICOTINICI

sunt acţionaţi specific de nicotină;

subtipuri de receptori nicotinici:
- receptorii NM = R de tip muscular / R de placă
terminală; sunt situaţi în sinapsele neuroefectoare
somatice;
- receptorii NN = R de tip neuronal / R de tip
ganglionar; sunt situaţi în sinapsele interneuronale
din toţi ganglionii vegetativi (parasimpatici,
simpatici) şi din medulosuprarenală.
 PATOGENIE

Organofosforicele, carbamatii si bazele cuaternare

de amoniu sunt inhibitori ai acetilcolinesterazei
(AChE) si ai pseudo-colinesterazelor.
AChE este enzima care hidrolizeaza aproape
instantaneu acetilcolina la nivelul terminatiilor
nervoase colinergice si al jonctiunii
neuromusculare. Pseudocolinesterazele sunt
enzime capabile sa hidrolizeze acetilcolina, care se
gasesc in encefal, ficat si plasma sanguina.
 MECANISM DE ACȚIUNE
 INHIBAREA ACETILCOLINESTERAZEI

acetilcolina nu se mai transformă în colină şi acid acetic

acumularea endogenă de colinesterază din SNC, muşchi şi hematii şi a
pseudocolinesterazei din plasmă

intoxicaţie endogenă cu Ach cu stimulare permanentă a muşchilor şi glandelor
până când viaţa nu mai este posibilă

• există o triplă acţiune:
1. pe ramura postganglionară a nervilor colinergici
2. pe ramura preganglionară a nervilor simpatici motori
3. în neuronii din SNC
 toxice directe pe miocard  tulburări de ritm şi conducere

 asfixiante şi cu rol direct în oprirea respiraţiei  exit prin insuficienţă

respiratorie şi colaps vascular
 TABLOUL CLINIC

gravitatea intoxicaţiei nu depinde doar de gradul

de inhibiţie al acetilcolinesterazei, ci şi de utilizarea
cu care această enzimă este inhibată
simptomele apar:
 după 1/2 oră de la expunerea respiratorie
 la o 1 oră după intoxicaţia pe cale orală
 la 2-3 ore după expunerea cutanată
 TABLOUL CLINIC

Se împarte în trei sindroame de bază, în dependență

de receptorii pe care îi stimulează:

Sindromul nicotinic
Sindromul muscarinic
Sindromul sistemului nervos central
 SINDROMUL NICOTINIC

slăbiciune musculară
crampe, fasciculaţii şi fibrilaţii musculare
convulsii tonico-clonice
contractură generalizată
paralizii ale muşchilor respiratorii (paralizia
diafragmului  moarte)
 SINDROMUL MUSCARINIC

 dispnee  mioză

 vărsături  vedere dublă

 crampe abdominale  lăcrimare

 diaree  rinoree

 incontinenţă  hipersalivaţie
urinară şi de  transpiraţii reci,
materii fecale profuze
 hipotensiune  bronhoree
arterială  bronhospasm
 Bradicardie
 SINDROMUL SISTEMULUI NERVOS
CENTRAL

anxietate
cefalee
vertij
tremor
dizartrie
respiraţie Cheyne-Stokes
comă cu abolirea reflexelor
aritmii ventriculare severe
tulburări de coagulare (hipercoagulabilitate, fibrinoliză
 FORME CLINICE

în raport cu gravitatea intoxicaţiei:

uşoare
 medii - confuzie cu edemul pulmonar acut

 grave - exit prin insuficienţă cardio-respiratorie

după timpul de apariţie a simptomelor

intoxicaţia acută clasică - cea descrisă
intoxicaţia intermediară - după 24-96 ore de
contact cu toxicul: sindrom paralitic localizat la
muşchii gâtului, membrelor şi cei respiratori
 FORME CLINICE
Neurotoxicitatea intarziata este o manifestare
particulară a toxicității unor OP (triortocrezilfosfat,
mipafos, trichloronat etc.) caracterizată prin
degenerarea focală distală a axonilor, asociată cu
demielinizarea. Leziunile sunt ireversibile, cele mai
afectate sunt fibrele nervoase cele mai lungi și mai
groase. Manifestarile apar la 8-14 zile după
expunerea la o singură doza de toxic si sunt de tip
polinevritic, asemănătoare celor determinate de
carența in tiamină sau acid nicotinic, dar
administrarea acestor vitamine nu întârzie instalarea
sindromului.
 DIAGNOSTIC POZITIV

stabilirea expunerii profesionale

tabloul clinic
examenele de laborator şi paraclinice
 indicatori de expunere  dozarea paranitrofenolului în urină (în
formele acute algice el este rapid metabolizat)
 indicatori de efect biologic: determinarea activităţii colinesterazei
serice: valori
 < 10% în formele severe
 între 20 şi 10% în formele medii
 între 50 şi 20% în formele uşoare
În practică se de termină activitatea colinesterazei
plasmatice (metodă mai facilă).
 DIAGNOSTIC POZITIV

proba terapeutică la atropină

 i.v. sau subcutanat: 1-3 mg atropină
 nu dispar mioza, transpiraţiile profuze, fasciculaţiile
musculare, hipersecreţia bronşică =diagnostic de
intoxicaţie cu organofosforate
 TRATAMENT

 Reanimare - în cazurile acute

 oxigen + respiraţie artificială ± intubaţie orotraheală ±
traheostomie
 hidroxizin, furosemid(diureză forțată)
 Întreruperea pătrunderii de toxic în organism
 decontaminarea tegumentelor. părului, foselor nazale,
conjunctivelor, conductului auditiv extern cu apă, săpun sau
soluţie bicarbonat de sodiu 5%
 dacă a fost ingestie voluntară şi bolnavul este cooperant:
provocare de vărsături şi spălături gastrice (bicarbonat de Na
4%). Nu se dau lapte, sulfat de magneziu.
 TRATAMENT

 Tratament antidotic:
atropină (pentru a combate efectele muscarinice)

1-2 mg sulfat de atropină - forme uşoare

2-4 mg sulfat de atropină - forme medii
4-10 mg sulfat de atropină - forme grave
 până apar semnele de atropinizare:
 midriază
 uscăciunea tegumentelor şi mucoaselor bucală şi nazală
 tahicardie (> 120/min)

Dozele se respectă din 10 în 10 minute funcţie de apariţia generală de

atropinizare până la o doză totală de:
20-30 mg sulfat de atropină în formele uşoare
50-80 mg sulfat de atropină în formele medii
≤ 100 mg sulfat de atropină în formele grave
 TRATAMENT

Obidoxin (toxogonin): 1 fiolă (250 mg) -2 fiole i.v. sau

i.m. pentru a combate efectele nicotinice, apoi funcţie
de gravitate 1 fiolă la 4-6 ore i.v.
! Se administrează la 5 min după prima injecţie de atropină.
! Niciodată înainte de atropină.
! Este eficace administrată în primele 24 ore.
Doze: 2-3 fiole în 24 h în formele uşoare
 4 fiole în 24 h în formele medii
 6 fiole în 24 h în formele grave
Nu se supradozează, altfel bronhospasm, fibrilaţie
ventriculară.
 TRATAMENT

 Tratament simptomatic
HHC, noradrenalină
xilină în bolus 80-100 mg + perfuzie lentă 1-2
mg/min. 24-48 h
masaj cardiac, defibrilare

calciu gluconat, sodiu lactat

antibiotice
 PROFILAXIE

măsuri tehnico-organizatorice
înlocuirea cu pesticide mai puţin toxice pentru om (malathion)
 etichetarea vizibilă a ambalajelor

 respectarea măsurilor de securitate la manipularea pesticidelor organofosforice

 echipament de protecţie (combinezon de lucru, măsuri de protecţie, ochelari) corect utilizat şi

întreţinut
 pulverizarea dimineaţa sau seara, în direcţia vântului

 instructaj de protecţia muncii

măsuri medicale
recunoaşterea riscului de intoxicaţie cu organofosforate
examen medical la încadrare cu stabilirea contraindicaţiilor:
boli SNC
 boli cronice consumptive

 dermatoze

control medical periodic:

examen clinic anual
determinarea colinesterazei serice sau eritrocitelor înainte de expunere sau în cazul unei
contaminări
educaţie sanitară